Zilele libere care urmează în 2019 sunt:
1 iunie – Ziua Copilului – sâmbătă
16 iunie (duminică) — Rusalii
17 iunie (luni) — Rusalii
15 august — Adormirea Maicii Domnului
30 noiembrie — Sfântul Andrei – sâmbătă
1 decembrie — Ziua Naţională a României – duminică
25 decembrie – Crăciunul
26 decembrie — Crăciunul
Angajatorii ai căror salariaţi lucrează în zile de sărbătoare legală, sunt obligaţi să le acorde acestora compensaţii.
Conform legislaţiei în vigoare, angajaţii au dreptul la o compensare cu timp liber în următoarele 30 de zile. În caz că această compensare nu poate fi acordată, angajaţii au dreptul la un spor salarial de cel puţin 100% din salariul de bază.
Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care se aplică din 19 aprilie 2019.
Potrivit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, concediul de odihna va fi:
Noua reglementare
După art. 147 din Codul muncii, se introduce un nou articol, art. 147^1, cu următorul conţinut:
„(1) Salariatele care urmează o procedură de fertilizare, «in vitro», beneficiază anual, de un concediu de odihnă suplimentar, plătit, de trei zile care se acordă după cum urmează:
a) 1 zi la data efectuării puncţiei ovariene;
b) 2 zile începând cu data efectuării embriotransferului.
(2) Cererea privind acordarea concediului de odihnă suplimentar prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii”.
Potrivit acestuia, cererea pentru concediu însoţită de o scrisoare medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii.
Este vorba despre Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative care se aplică din 19 aprilie 2019.
Potrivit Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 26/2019 pentru modificarea şi completarea unor acte normative, concediul de odihna va fi:
Noua reglementare
După art. 147 din Codul muncii, se introduce un nou articol, art. 147^1, cu următorul conţinut:
„(1) Salariatele care urmează o procedură de fertilizare, «in vitro», beneficiază anual, de un concediu de odihnă suplimentar, plătit, de trei zile care se acordă după cum urmează:
a) 1 zi la data efectuării puncţiei ovariene;
b) 2 zile începând cu data efectuării embriotransferului.
(2) Cererea privind acordarea concediului de odihnă suplimentar prevăzut la alin. (1) va fi însoţită de scrisoarea medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii”.
Potrivit acestuia, cererea pentru concediu însoţită de o scrisoare medicală eliberată de medicul specialist, în condiţiile legii.
Propunerea legislativă, nr B88/2019, pentru modificarea Legii nr.263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice prevede reducerea vârstei de pensionare cu până la 10 ani pentru un stagiu de cotizare de 30 de ani.
Ce spuneţi în sondaje:
– unu din doi dintre voi, din zona urbană, care aveţi internet şi care sunteţi salariaţi, aţi vrea să deveniţi antreprenori (nici nu ştiţi ce vă aşteaptă).
– doar doi din zece dintre voi apreciaţi activitatea companiilor mari (mi se pare o cifră foarte mică. Şi dacă nu vă plac companiile mari, atunci care sunt modelele voastre?)
– 36% dintre voi aţi vrea să vă construiţi un business de la zero.
– 33% dintre voi aţi vrea să vă faceţi un business pornind de la hobbyul vostru (de aia avem atât de multe afaceri cu dulceaţă, tricouri, cofetării, consultanţă).
– numai 14% dintre voi aţi vrea să începeţi o afacere pornind de la o franciză sau să preluaţi afacerea familiei (mi se pare o cifră foarte mică şi îngrijorătoare. În loc să luaţi o afacere de undeva şi să o duceţi mai sus, preferaţi să începeţi un business de la zero, pe o piaţă care este destul de bine aşezată? În aceste condiţii, părinţii sau familia voastră nici nu ar trebui să-şi bată capul să vă implice în business, ci mai degrabă să vândă afacerea).
– 74% dintre voi consideraţi că principalul obstacol în business este impredictibilitatea fiscală (aici aveţi dreptate) şi nivelul ridicat al taxelor (aici nu aveţi dreptate, pentru că, din punctul de vedere al taxelor pe companii sau PFA, România are o fiscalitate destul de redusă. Taxe mari sunt pe forţa de muncă).
Acest sondaj a fost realizat de iVox pentru Raiffeisen Bank, care a lansat a doua ediţie a proiectului Factory prin care oferă 50.000 de euro start-up-urilor.
Ce spuneţi într-un alt sondaj – Barometrul start-up-urilor –, realizat de Impact Hub împreună cu EY şi Startarium:
– 70% dintre voi (antreprenori de start-up-uri) credeţi că mentalitatea şi teama de eşec, educaţia precară, impredictibilitatea fiscală şi situaţia politică sunt principalele motive pentru care antreprenorii au dubii în privinţa înfiinţării unei afaceri în România.
– 79% dintre antreprenorii de start-up-uri se finanţează din fonduri proprii, din fondurile primite de la familii şi prieteni şi din fondurile de la stat. Fondurile de la bănci sunt dorite, dar bancherii nu prea finanţează microîntreprinderile, de-aia nu sunt aşa iubiţi.
Ca să crească, economia României are nevoie mai întâi de companii mari (primele 1.000 de companii din România fac jumătate din cifra de afaceri totală), dar şi de companii mici, creative, care să se strecoare prin business şi poate câteva dintre ele, în ani, să intre în această ligă.
Dar antreprenorii tineri au nevoie de cineva care să-i ţină de mână în business, care să le dea educaţie, care să le dea bani, care să le dea business şi piaţă. Şi principalul lucru pe care-l doresc este ca statul să-i ajute.
Este un fel de antreprenoriat de stat. Până la urmă, nu este nimic rău în asta.
Dacă aceste condiţii nu sunt îndeplinite, părerea a jumătate din numărul salariaţilor care vor să se facă antreprenori este că în România nu se pot face afaceri pentru că statul nu vrea acest lucru, iar companiile mari controlează tot.
Foarte multă lume este furioasă pe România, pe mediul social, politic şi de afaceri din România, şi de aceea mulţi vor să plece.
Nu am întâlnit foarte mulţi români care să aibă businessuri mari în afară. Cred că dacă le-ar fi făcut în România, ar fi ajuns mult mai mari.
Toţi vrem capitalism, dar să fie un capitalism care să aibă grijă de noi, să ne dea de toate, astfel încât să putem să ajungem milionari.
Cei mai mari liberali pe care îi ştiu au lucrat şi lucrează la stat (vorba unei glume din Times New Roman – 25 de lucruri despre anii ’90: „Singurul liberal care nu lucra la stat, exact ca şi acum, era Viorel Cataramă”).
Mihai Mironică, comentatorul de sport de la Pro TV, rezumă cel mai bine într-un editorial situaţia de astăzi (Vrem bani publici ca să devenim milionari), editorial despre nemulţumirile Simonei Halep şi ale lui Gică Hagi legate de România: „Poţi scoate oamenii din comunism, dar nu şi comunismul din oameni”.
Dacă statul vă ajută să fiţi antreprenori şi capitalişti, este bine.
Guvernul ar putea lua decizia acordării bugetarilor a unei zile libere vineri, ceea ce ar da angajaţilor de la stat posibilitatea de a se bucura de o minivacanţă de patru zile. Dacă Guvernul va acorda o zi liberă, acestea se va recupera ca până acum, fie prin prelungirea programului de lucru, fie prin lucrul în zile de sâmbătă.
Zilele libere care urmează în 2019 sunt:
1 mai — Ziua Muncii
1 iunie – Ziua Copilului – sâmbătă
16 iunie (duminică) — Rusalii – duminică
17 iunie (luni) — Rusalii
15 august — Adormirea Maicii Domnului
30 noiembrie — Sfântul Andrei – sâmbătă
1 decembrie — Ziua Naţională a României – duminică
25 decembrie – Crăciunul
26 decembrie — Crăciunul
În anul 2019 Codul Muncii, legea care stabileşte numărul zilelor libere acordate angajaţiilor din România, pevede 15 zile de sărbătoare legală pe care românii le vor avea libere. Din cele 15 zile nelucrătoare de sărbătoare legală doar 10 pică în timpul săptămânii. Deoarece 5 dintre cele 15 zile zile nelucrătoare de sărbătoare legală pică în weekend, salariaţii care au un program de lucru de luni până vineri se vor bucura de doar 10 zile libere.
Pe datele statistice din 2017 – masa salarială plătită de o companie împărţită la numărul de salariaţi – cele mai mari salarii din România, pe medie, au fost la Romatsa, companie de stat – 21.800 de lei net pe lună, Microsoft – 10.000 de lei net pe lună, Nuclearelectrica, companie de stat – 7.700 de lei net pe lună, Ericsson Telecommunications – 7.600 de lei, IBM – 7.500 de lei, Endava Cluj – 7.400 de lei pe lună, Pro TV – 7.300 de lei pe lună, Oracle – 7.000 de lei, Honeywell România – 6.800 de lei, Softvision din Cluj – 6.800 de lei.
Dacia, cea mai mare companie din România ca cifră de afaceri, a avut în 2017 un salariu mediu net pe lună de
4.700 de lei.
Petrom, cea mai valoroasă companie din România şi care are cea mai mare masă salarială din economie, plăteşte 6.000 de lei. La polul opus, departe de cele mai mari salarii din România, cele mai mari şi cele mai valoroase companii antreprenoriale româneşti care activează în retail şi producţie au salarii mult mai mici: RCS&RDS a avut în 2017 un salariu mediu net de 2.800 de lei, în timp ce Dedeman – cea mai mare companie antreprenorială românească, deţinută de fraţii Pavăl –, care are venituri anuale de 1,4 miliarde de euro şi un profit net de peste 200 de milioane de euro, a avut un salariu mediu net de 2.989 de lei; Altex a avut un salariu de 2.567 de lei, Arabesque – 2.425 de lei, FAN Courier – 2.395 de lei; Aramis Baia Mare, cel mai mare exportator antreprenorial român, a avut un salariu mediu net de 1.659 de lei; Romaqua (Borsec) a avut 3.120 de lei, iar Compa Sibiu, producător de componente auto, 3.130 de lei.
Salariul mediu net în 2017 a început anul cu 2.300 de lei şi a ajuns la aproape 2.700 de lei net.
Aceste salarii, topul lor, arată exact cum este şi businessul din România: oraşele mari, unde sunt localizate firmele de IT, plătesc cele mai mari salarii, în timp ce în oraşele mici şi mijlocii, care multe dintre ele au pierdut bătălia economică cu viitorul, au business mic şi salarii mici.
Nu este de mirare că avocaţii, bancherii, consultanţii, furnizorii români de servicii vor să lucreze, ca primă opţiune, cu statul şi cu multinaţionalele şi mai puţin cu firmele româneşti antreprenoriale.
Companiile de stat şi multinaţionalele sunt clienţi bancabili şi solvabili, iar salariaţii pot să cumpere fără probleme la ce salarii au credite ipotecare, credite de consum sau carduri. Bineînţeles că în firmele antreprenoriale româneşti cei mai buni oameni pot câştiga mai bine decât omologii lor din multinaţionale sau de la stat, dar aceştia sunt excepţii. Pentru că sunt în retail, în FMCG, în producţie, domenii cu o valoare adăugată mică, şi salariile sunt mici, de multe ori sub media pe economie.
Un absolvent de facultate, mai răsărit, nici nu se uită să se ducă să se angajeze la firmele antreprenoriale româneşti, prima lui opţiune fiind multinaţionalele. Dacă are norocul să termine Cibernetica sau Automatica, Calculatoarele, Matematica, Microsoft, Oracle, Orange, Vodafone de-abia aşteaptă să-i dea de la 5.000 de lei la 10.000 de lei net pe lună, adică de la 1.200 la peste 2.000 de euro pe lună.
Ca să intri în companiile de stat, familia trebuie să fie acolo, sau să fii recomandat de partid.
În America, lucrurile stau la fel: cel mai bine plătiţi, pe medie, sunt cei din IT şi telecom, cei care lucrează în băncile de investiţii, cei din farma, cei din industria de înaltă tehnologie sau cei de la stat.
Pentru companiile româneşti, care de cele mai multe ori au un număr dublu de salariaţi la aceeaşi cifră de afaceri obţinută de o multinaţională, este foarte greu să atragă talente, să recruteze oameni. Mai degrabă reuşesc să atragă aceşti oameni în oraşele mici şi mijlocii, unde nu prea sunt alternative, unde nu prea au venit investiţiile străine, decât în oraşele mari.
Piaţa nu se va schimba în următorii ani.
Cei din IT, cei din centrele de cercetare şi dezvoltare, care sunt cel mai bine plătiţi, au ca misiune să creeze roboţi sau aplicaţii care să înlocuiască numărul mare de oameni din retail sau de pe banda de producţie, care oricum aveau cele mai mici salarii.
România are cea mai scăzută proporţie a absolvenţilor cu studii superioare în total forţă de muncă, numai 14%.
Când forţa de muncă are mai puţină şcoală, şi valoarea adăugată este mult mai mică şi de aceea salariile sunt mult mai mici. Va fi foarte greu pentru capitalul antreprenorial românesc să ţină pasul cu salariile din multinaţionale sau de la stat.