BusinessMagazin

Tag: salariati

  • Pentru că cei 1,3 mil. angajaţi plătiţi cu salariul minim lucrează în privat şi nu ies în stradă, guvernul PNL oferă o creştere de numai 83 lei, chemând tinerii şi femeile să iasă la muncă. Dacă cei plătiţi cu salariul minim ar fi fost de la stat, cu proteste în faţa Palatului Victoria, creşterea ar fi fost exponenţială, ca la PSD, şi nu s-ar mai invoca productivitatea

    Orice guvern, fie că este de la PNL, PSD sau tehnocrat, mai întâi are grijă de sectorul public, de întreprinderile, companiile de stat şi regiile de stat.

    Nu contează productivitatea sau serviciile oferite societăţii. Asta apropos de testele PISA: salariile din învăţământ au crescut cu mult peste creşterea salariului minim pe economie, dar rezultatele sunt tot mai proaste. Asta ca să nu mai vorbim de sectorul medical, unde salariile au crescut cu 80% numai într-un an, dar de unde lumea fuge din cauza condiţiilor şi organizării oferite publicului.

    Deşi angajaţii de la privat plătesc taxe pentru sănătate, ajung să mai plătească încă o dată pentru a accesa clinicile private, ca să nu aibă de-a face cu sistemul medical de la stat, mai puţin din cauza doctorilor, care sunt aceeaşi şi la stat şi la privat, ci mai mult din cauza condiţiilor oferite.

    Sectorul privat, firmele private sunt bune doar să achite lunar o notă de plată, din care se plăteşte sectorul public. Iar orice întârziere sau neplată te trimite imediat la închisoare – vezi proiectul fostului ministru de finanţe Eugen Teodorovici.

    Care e situaţia pe piaţa salariilor.

    Conform ultimelor date, media salarială la stat a juns la 3.938 de lei net. Dacă am pune şi marile companii de stat sau instituţiile de stat care îşi stabilesc singure bugetul, media salarială ar fi mult mai ridicată.

    Spre exemplu, BNR are un salariu mediu de aproape 8.000 de lei net şi nu este instituţia de stat sau compania de stat unde salariile sunt cele mai mari.

    La polul opus, în industrie, care are ponderea cea mai mare în PIB, de 23% şi unde lucrează 1,2 milioane de oameni, aproape câţi sunt toţi salariaţii de la stat, salariul mediu este de numai 2.767 de lei net, aproape cel mai prost nivel din economie.

    Cele mai mici salarii – de 1.400-1.500 de lei net – sunt pe piaţa restaurantelor, dar acolo se trăieşte bine din bacşiş. Într-un oraş mare, un chelner nu câştigă mai puţin de 3.000 de lei net în mână.

    Având în vedere nivelurile salariale, prima opţiune a angajaţilor ar fi să lucreze la stat, unde salariile sunt mai mari, unde nu există nicio presiune, unde munca nu este normată şi monitorizată ca în fabricile de componente auto, unde şansa unor pensii mai mari este mult mai ridicată şi unde există un grad de protecţie politică extraordinar.  

    Într-un an, grevele în companiile private pe motive salariale pot fi numărate pe degete, în schimb, la orice protest, la stat cerererile salariale sunt aproape imediat satisfăcute. Că doar banii nu-i produce statul, ci trebuie să vină de la sectorul privat.

    Guvernul PNL ar fi putut să înceapă să corecteze o parte din aceste diferenţe între sectorul privat şi sectorul de stat printr-o creştere mai accelerată a salariului minim.

    Conform proiectului Ministerului Muncii, propunerea este ca salariul minim pe economie să crească cu numai 7,2% de la 1 ianuarie 2.020, adică de la 2.080 de lei brut, la 2.230 de lei brut, respectiv de la 1.265 de lei net la 1.346 de lei net.

    Pentru cei cu studii superioare, salariul brut rămâne la acelaşi nivel, de 2.350 de lei.

    Ministerul Muncii spune în proiectul de hotărâre că sunt 1,370 milioane de salariaţi care sunt plătiţi în acest moment cu salariul minim pe economie din 5,631 milioane de salariaţi activi, adică 24% din total.

    Ministerul Muncii mai face o precizare – că sunt numai 33 de funcţionari publici care sunt plătiţi cu salariul minim pe economie.

    Din ce 1,370 milioane de salariaţi plătiţi cu salariul minim, marea majoritate sunt în sectorul privat.

    Ministerul Muncii nu precizează câţi dintre cei plătiţi cu salariul minim intră în sectorul de stat, ci doar precizează cei 33 de funcţionari publici.

    Problema este că statul, guvernul, nu au o statisică clară a numărului de angajaţi din economie, şi mai mult decât atât nu cred că poate oferi date exacte privind sectorul privat sau sectorul public.

    La Institutul Naţional de Statistică numărul de angajaţi din economie este de 4,9 milioane.

    La Ministerul Muncii sunt 5,6 milioane de salariaţi activi,

    În REVISAL sutn 6 milioane de contracte de muncă, adică un salariat poate să aibă mai multe contracte de muncă.

    Interesant este că REVISAL a fost creat mai mult pentru sectorul privat, unde se spune că se munceşte la negru, considerându-se că în sectorul public nu se întâmplă acest lucru.

    La Casa de Pensii sunt înregistraţi aproape 5 milioane de salariaţi, pentru care se plătesc lunar contribuţii la pensie.

    La Ministerul Finanţelor, care plăteşte salariile din sectorul public, există alte date care se bat cap în cap cu cele de la statistică, pentu că ministerul numără posturile din organigramă şi nu oamenii care lucrează.

    Peste toate, sunt salariaţii din serviciile de forţă – serviciile secrete, armată, poliţie, unde datele nu sunt chiar atât de publice. 

    Guvernele PSD au avut ca politică creşterea salariului minim pe economie ca principală măsură economică, în 7 ani acest indicator dublându-se, dar în acelaşi timp Ponta, Dragnea & Company au majorat salariile cu mult mai mult în sectorul de stat, culminând cu dublarea salariilor în sectorul medical numai în ultimii doi ani.

    Guvernul PNL are şansa de a creşte mai repede salariul minim, profitând şi de conjunctura internaţională, unde aproape toate statele apelează la această măsură, având în vedere creşterea populismului şi lipsa de competiţie la care a ajuns capitalismul şi de a se apropia de nivelul salarial de la stat, dar nu face acest lucru, considerând că ar afecta profitabilitatea şi productivitatea companiilor private.

    Dar guvenrul PNL nu are un plan pentru creşterea productivităţii muncii şi a calităţii serviciilor în sectorul public.

    Firma de consultanţă PwC susţine că România are nevoie în următorii cinci ani de încă 1 milion de angajaţi, dacă vrea să-şi menţină cel ouţin o creştere economică anuală medie de 3,5%.

    Problema este că la o creştere atât de redusă a salariului minim de numai 1.346 de lei net pe lună, cei 2 milioane de români care stau degeaba dar ar putea să lucreze nu vor ieşi la suprafaţă, asta ca să nu mai vorbim că cei care lucrează acum în sectorul privat, ar prefera să lucreze la stat, având în vedere că salariile sunt mult mai mari.

    De asemenea, din cei 3-5 milioane de români care lucrează afară, cei care s-ar întoarce în ţară, nu pe salariul minim bineînţeles, ci pe salariile din sectorul privat, ar putea fi număraţi pe degete.

    În propunerea de majorare a salariului minim cu 83 de lei net, noul ministru al muncii spune: Creşterea salariului minim poate avea efecte pozitive asupra ocupării în sectoarele în care există cerere de forţă de muncă, datorită faptului că munca devine mai atractivă pentru anumite categorii de salariaţi – femei, tineri etc.

  • Pentru că cei 1,3 mil. angajaţi plătiţi cu salariul minim lucrează în privat şi nu ies în stradă, guvernul PNL oferă o creştere de numai 83 lei, chemând tinerii şi femeile să iasă la muncă. Dacă cei plătiţi cu salariul minim ar fi fost de la stat, cu proteste în faţa Palatului Victoria, creşterea ar fi fost exponenţială, ca la PSD, şi nu s-ar mai invoca productivitatea

    Orice guvern, fie că este de la PNL, PSD sau tehnocrat, mai întâi are grijă de sectorul public, de întreprinderile, companiile de stat şi regiile de stat.

    Nu contează productivitatea sau serviciile oferite societăţii. Asta apropos de testele PISA: salariile din învăţământ au crescut cu mult peste creşterea salariului minim pe economie, dar rezultatele sunt tot mai proaste. Asta ca să nu mai vorbim de sectorul medical, unde salariile au crescut cu 80% numai într-un an, dar de unde lumea fuge din cauza condiţiilor şi organizării oferite publicului.

    Deşi angajaţii de la privat plătesc taxe pentru sănătate, ajung să mai plătească încă o dată pentru a accesa clinicile private, ca să nu aibă de-a face cu sistemul medical de la stat, mai puţin din cauza doctorilor, care sunt aceeaşi şi la stat şi la privat, ci mai mult din cauza condiţiilor oferite.

    Sectorul privat, firmele private sunt bune doar să achite lunar o notă de plată, din care se plăteşte sectorul public. Iar orice întârziere sau neplată te trimite imediat la închisoare – vezi proiectul fostului ministru de finanţe Eugen Teodorovici.

    Care e situaţia pe piaţa salariilor.

    Conform ultimelor date, media salarială la stat a juns la 3.938 de lei net. Dacă am pune şi marile companii de stat sau instituţiile de stat care îşi stabilesc singure bugetul, media salarială ar fi mult mai ridicată.

    Spre exemplu, BNR are un salariu mediu de aproape 8.000 de lei net şi nu este instituţia de stat sau compania de stat unde salariile sunt cele mai mari.

    La polul opus, în industrie, care are ponderea cea mai mare în PIB, de 23% şi unde lucrează 1,2 milioane de oameni, aproape câţi sunt toţi salariaţii de la stat, salariul mediu este de numai 2.767 de lei net, aproape cel mai prost nivel din economie.

    Cele mai mici salarii – de 1.400-1.500 de lei net – sunt pe piaţa restaurantelor, dar acolo se trăieşte bine din bacşiş. Într-un oraş mare, un chelner nu câştigă mai puţin de 3.000 de lei net în mână.

    Având în vedere nivelurile salariale, prima opţiune a angajaţilor ar fi să lucreze la stat, unde salariile sunt mai mari, unde nu există nicio presiune, unde munca nu este normată şi monitorizată ca în fabricile de componente auto, unde şansa unor pensii mai mari este mult mai ridicată şi unde există un grad de protecţie politică extraordinar.  

    Într-un an, grevele în companiile private pe motive salariale pot fi numărate pe degete, în schimb, la orice protest, la stat cerererile salariale sunt aproape imediat satisfăcute. Că doar banii nu-i produce statul, ci trebuie să vină de la sectorul privat.

    Guvernul PNL ar fi putut să înceapă să corecteze o parte din aceste diferenţe între sectorul privat şi sectorul de stat printr-o creştere mai accelerată a salariului minim.

    Conform proiectului Ministerului Muncii, propunerea este ca salariul minim pe economie să crească cu numai 7,2% de la 1 ianuarie 2.020, adică de la 2.080 de lei brut, la 2.230 de lei brut, respectiv de la 1.265 de lei net la 1.346 de lei net.

    Pentru cei cu studii superioare, salariul brut rămâne la acelaşi nivel, de 2.350 de lei.

    Ministerul Muncii spune în proiectul de hotărâre că sunt 1,370 milioane de salariaţi care sunt plătiţi în acest moment cu salariul minim pe economie din 5,631 milioane de salariaţi activi, adică 24% din total.

    Ministerul Muncii mai face o precizare – că sunt numai 33 de funcţionari publici care sunt plătiţi cu salariul minim pe economie.

    Din ce 1,370 milioane de salariaţi plătiţi cu salariul minim, marea majoritate sunt în sectorul privat.

    Ministerul Muncii nu precizează câţi dintre cei plătiţi cu salariul minim intră în sectorul de stat, ci doar precizează cei 33 de funcţionari publici.

    Problema este că statul, guvernul, nu au o statisică clară a numărului de angajaţi din economie, şi mai mult decât atât nu cred că poate oferi date exacte privind sectorul privat sau sectorul public.

    La Institutul Naţional de Statistică numărul de angajaţi din economie este de 4,9 milioane.

    La Ministerul Muncii sunt 5,6 milioane de salariaţi activi,

    În REVISAL sutn 6 milioane de contracte de muncă, adică un salariat poate să aibă mai multe contracte de muncă.

    Interesant este că REVISAL a fost creat mai mult pentru sectorul privat, unde se spune că se munceşte la negru, considerându-se că în sectorul public nu se întâmplă acest lucru.

    La Casa de Pensii sunt înregistraţi aproape 5 milioane de salariaţi, pentru care se plătesc lunar contribuţii la pensie.

    La Ministerul Finanţelor, care plăteşte salariile din sectorul public, există alte date care se bat cap în cap cu cele de la statistică, pentu că ministerul numără posturile din organigramă şi nu oamenii care lucrează.

    Peste toate, sunt salariaţii din serviciile de forţă – serviciile secrete, armată, poliţie, unde datele nu sunt chiar atât de publice. 

    Guvernele PSD au avut ca politică creşterea salariului minim pe economie ca principală măsură economică, în 7 ani acest indicator dublându-se, dar în acelaşi timp Ponta, Dragnea & Company au majorat salariile cu mult mai mult în sectorul de stat, culminând cu dublarea salariilor în sectorul medical numai în ultimii doi ani.

    Guvernul PNL are şansa de a creşte mai repede salariul minim, profitând şi de conjunctura internaţională, unde aproape toate statele apelează la această măsură, având în vedere creşterea populismului şi lipsa de competiţie la care a ajuns capitalismul şi de a se apropia de nivelul salarial de la stat, dar nu face acest lucru, considerând că ar afecta profitabilitatea şi productivitatea companiilor private.

    Dar guvenrul PNL nu are un plan pentru creşterea productivităţii muncii şi a calităţii serviciilor în sectorul public.

    Firma de consultanţă PwC susţine că România are nevoie în următorii cinci ani de încă 1 milion de angajaţi, dacă vrea să-şi menţină cel ouţin o creştere economică anuală medie de 3,5%.

    Problema este că la o creştere atât de redusă a salariului minim de numai 1.346 de lei net pe lună, cei 2 milioane de români care stau degeaba dar ar putea să lucreze nu vor ieşi la suprafaţă, asta ca să nu mai vorbim că cei care lucrează acum în sectorul privat, ar prefera să lucreze la stat, având în vedere că salariile sunt mult mai mari.

    De asemenea, din cei 3-5 milioane de români care lucrează afară, cei care s-ar întoarce în ţară, nu pe salariul minim bineînţeles, ci pe salariile din sectorul privat, ar putea fi număraţi pe degete.

    În propunerea de majorare a salariului minim cu 83 de lei net, noul ministru al muncii spune: Creşterea salariului minim poate avea efecte pozitive asupra ocupării în sectoarele în care există cerere de forţă de muncă, datorită faptului că munca devine mai atractivă pentru anumite categorii de salariaţi – femei, tineri etc.

  • Loic Tassel, preşedintele P&G Europa: România a ajuns una dintre cele mai importante pieţe din Europa pentru P&G

    Gigantul american are în România 750 de salariaţi şi afaceri totale de peste 1,8 mld. lei.

    Procter&Gamble va construi o nouă fabrică pe plan local, alegând România în detrimentul Poloniei şi al Cehiei, două economii mai dezvoltate şi cu infrastructură mai bună. Noua unitate de producţie amplasată în Urlaţi, judeţul Prahova, va produce începând cu ianuarie 2021 capsule de detergent.

    „Ne-am uitat la Polonia, unde aveam deja mai multe unităţi de producţie, ne-am uitat la Cehia, unde la fel eram prezenţi cu fabrici, şi la România. Am ales piaţa locală din mai multe motive“, spune Loic Tassel, preşedintele P&G Europa, un business de circa 17 mld. dolari anual.

    Pe de-o parte, americanii aveau la Urlaţi suprafaţa necesară pentru a se extinde. Apoi, rezultatele fabricii şi calitatea forţei de muncă au contat şi ele, spune executivul. „Nu în ultimul rând, am reuşit să ajungem la un acord cu autorităţile locale pentru un ajutor de stat.“

    Va fi o fabrică dezvoltată de la zero şi va deservi, ca şi cea deja existentă, atât România cât şi alte pieţe din zonă. „Investiţia se va ridica la câteva zeci de milioane de dolari“, adaugă Loic Tassel fără a oferi cifre exacte.

    Gigantul american P&G, prezent pe piaţa din România de 25 de ani, are local un biroul central, un centru de shared services care deserveşte 60 de pieţe, un centru de distribuţie din Timişoara şi o fabrică, la Urlaţi.

    „România este una dintre cele mai importante pieţe din Europa pentru P&G.“ 

  • Băncile sunt sub presiunea restructurării: 400 de sucursale închise şi peste 2.340 de angajaţi au plecat, iar procesul va continua

    ♦ Restructurarea sistemului bancar a continuat în primele nouă luni din acest an atât pe componenta reţelei teritoriale, cât şi din punctul de vedere al numărului de angajaţi ♦ Numărul sucursalelor a scăzut într-un an cu 397, în timp ce numărul bancherilor s-a diminuat cu 2.346 comparativ cu primele nouă luni din 2018.

    Băncile care activează pe piaţa locală aveau la sfârşitul lunii septembrie 4.077 de sucursale şi agenţii, în timp ce numărul salariaţilor a scăzut până la 52.908, după cum reiese din datele transmise de Banca Naţională.

    Ajustarea reţelei teritoriale a băncilor din ultimii ani a venit nu doar în urma tăierii costurilor, ci şi pe fondul consolidării sectorului bancar, în urma fuziunilor şi achiziţiilor, precum şi a tranzacţiilor cu portofolii. Ultimii trei ani au adus achiziţii ale unor bănci de către alţi jucători din piaţă, iar în urma acestor tranzacţii a început să se vadă în statistici consolidarea sistemului bancar.

    De la izbucnirea crizei economice se constată că 18.714 salariaţi au plecat din sistem, scăderea fiind de peste 26%. Totodată, 2.475 de unităţi bancare s-au închis în această perioadă, adică 37,8%. Practic, după mai mult de un deceniu, aproape 40% din numărul de unităţi bancare au dispărut şi mai mult de un sfert din numărul de angajaţi a ieşit din sistemul bancar românesc, criza financiară afectând şi acest sector.

    Infrastructura industriei bancare a atins apogeul în anul de boom economic şi explo­zie a creditării 2008, când reţelele teritoriale au ajuns la un record de 6.552 de sucursale şi agenţii în care lucrau peste 71.600 de angajaţi.

    Restructurările operate pe piaţa bancară locală au fost destul de ezitante la începutul crizei economice, însă s-au accentuat ulterior.

    Băncile au în continuare cheltuieli de func­ţionare mari, în ciuda procesului de res­truc­turare a unităţilor teritoriale, în con­diţiile în care cu toate că numărul salariaţilor a scăzut faţă de anul trecut, salariile au fost ma­jorate. În ceea ce priveşte cheltuielile de personal din bănci, după scăderile din anii de criză, salariile bancherilor au intrat pe un trend ascendent în ultimii ani. Salariul mediu din bănci este în jur de 5.000 de lei net/lună. Pe ansamblul întregului an 2018, salariul mediu din bănci era de 4.945 de lei net/lună. Comparativ cu anul 2008, salariul mediu net al bancherilor este mai mare cu circa 1.000 de lei. Câştigul mediu net al bancherilor este aproape dublu faţă de salariul mediu net pe economie. Însă, ritmul de creştere al salariilor din bănci rămâne sub evoluţia salariului mediu net de la nivelul întregii economii.

    După un deceniu, cu toate creşterile salariale din ultimii ani, bancherii au ajuns pe locul 7 în topul celor mai bine plătiţi salariaţi din economie, coborând de pe primul loc deţinut în 2008.

    Bancherii au amintit frecvent în ultimii ani eforturile realizate pentru scăderea costurilor. Dar rămâne întrebarea dacă în anii de criză instituţiile de credit au ajustat reţelele teritoriale pe măsura ajustării businessului lor cu clienţii şi dacă putem să vorbim despre eficienţă sau nu. În perioada următoare, restructurarea sistemului bancar local ar putea să continue având în vedere şi digitalizarea, care câştigă teren în banking, într-un ritm alert la nivel internaţional şi ceva mai lent pe plan intern.

    În ultimii trei ani, sistemul bancar a raportat profituri din ce în ce mai mari. După primele nouă luni din acest an sistemul bancar a reuşit să obţină un profit net de circa 5 mld. lei.

    Restructurarea sistemului bancar a continuat în 2018 şi s-a intensificat faţă de 2017. Pe parcursul întregului an 2018 au fost închise 214 sucursale şi agenţii bancare şi 1.307 salariaţi au plecat din sistem. În 2017, ritmul restructurării se intensificase comparativ cu 2016 doar în ceea ce priveşte reţeaua teritorială a băncilor, însă nu şi în privinţa numărului de salariaţi.

    La sfârşitul anului trecut erau 53.737 de salariaţi la nivelul întregului sistem bancar, iar numărul sucursalelor şi agenţiilor bancare coborâse spre 4.300.

  • ​IMM-urile ar trebui să împartă mai responsabil funcţiile şi atribuţiile printre salariaţi pentru a nu le mai da acestora senzaţia de lipsă de organizare

    Unul dintre elementele diferenţiatoare dintre companiile mici şi mijlocii şi corporaţii este reprezentat de numărul de angajaţi şi modul în care sunt împărţite responsabilităţile între aceştia, spune Oana Botolan Datki, SEE Managing Partner al companiei cu activităţi în sectorul resurselor umane CTeam Human Capital.

    Însă, pentru a păstra angajaţii interesaţi de activitatea companiei, antreprenorii ar trebui să creeze echipe mici şi să împartă activităţile şi atribuţiile responsabil.

    „Mixul de atribuţii şi de expunere la activităţi diverse pot să devină neplăcute sau obositoare şi să dea senzaţia de lipsa de organizare. Ceea ce pentru unii oameni este interesant, poate să fie extrem de neplăcut pentru alţii. Cea mai bună metodă este exact evidenţierea şi maximizarea particularităţilor unor echipe mici, respectiv atmosfera şi independenţa care vin la pachet”, a explicat pentru ZF Oana Botolan Datki.

    Ea a menţionat că unele persoane care au fost angajate în cadrul unei companii la început de drum nu ar mai accepta un job într-o companie mare, internaţională.

    „Este foarte interesant de observat că pentru unii angajaţi nici nu există varianta corporaţiilor – în general cei care au realizat că antreprenoriatul sau munca într-o companie mai mică li se potrivesc mai bine. Cu toate acestea, cea mai bună metodă este exact evidenţierea şi maximizarea particularităţilor unor echipe mici. Relaţiile între colegi, faptul că toţi ştiu poveştile de familie şi conţinutul ultimelor replici haioase spuse de copii cu o seară înainte, ieşitul la bere şi mersul la concerte împreună sunt un liant foarte puternic care poate să facă diferenţa.”

    Cu toate acestea, aspectele care intră la plusuri pot fi de fapt minusuri pentru anumiţi angajaţi, a adăugat reprezentanta companiei cu activităţi în sectorul resurselor umane CTeam Human Capital. Mixul de atribuţii şi de expunere la activităţi diverse pot să devină neplăcute sau obositoare pentru anumiţi angajaţi şi să dea senzaţia de lipsă de organizare, spune ea. „Ceea ce pentru unii oameni este interesant, poate să fie extrem de neplăcut pentru alţii.”

    În ceea ce priveşte modalităţile prin care companiile mici şi mijlocii atrag şi recrutează forţă de muncă, acestea sunt diverse, spre exemplu anunţuri de angajare, recomandări de la colegi, agenţii de recrutare.

    „În general, se folosesc aceleaşi metode de atragere a noilor angajaţi, precum marile companii – de la anunţuri de angajare la recomandări de la colegi şi, desigur, agenţii de recrutare. Într-adevăr se ajunge la agenţii atunci când anunţurile directe nu mai funcţionează şi atunci când managerii sau acţionarii companiei realizează că timpul alocat eforturilor de recrutare este prea scump pentru a merita şi când nevoia de personal este mare”, a spus Oana Botolan Datki, SEE Managing Partner al companiei CTeam Human Capital.

  • Numărul mediu al salariaţilor în anul 2018 a fost de peste 5 milioane de persoane, în creştere faţă de anul precedent cu 122.000 de persoane

    În anul 2018, numărul mediu al salariaţilor a fost de peste 5 milioane de persoane, în creştere faţă de anul precedent cu peste 122 de milioane de persoane, arată un raprot emis de Institutul Naţional de Statistică (INS).

    Conform sursei citate, bărbaţii predomină în rândul salariaţilor (cu un număr de peste 2 milioane de persoane, respectiv 52,7% din totalul numărului mediu de salariaţi). În plsu, faţă de anul anterior, numărul mediu al salariaţilor bărbaţi a crescut cu 71,7 mii de persoane, iar numărul femeilor salariate a crescut cu 50,5 mii persoane, potrivit informaţiilor furnizate de reprezentanţii INS.

    Repartizarea salariaţilor pe sectoare economice arată că majoritatea angajaţilor se regăseau în sectorul terţiar (sectorul de servicii), ponderea acestora reprezentând 62,4% în anul 2018.

    De asemenea, în sectorul secundar (cel al industrie şi cel de construcţii) lucrau anul trecut 35,2% dintre salariaţi, iar în cel primar (reprezentant de agricultură, silvicultură şi piscicultură) numai 2,4%, arată sursa citată.

    Activităţile de construcţii şi industrie extractivă sunt desfăşurate cu preponderenţă de bărbaţi, aceştia reprezentând 86,6%, respectiv 83,6% din totalul salariaţilor din aceste sectoare de activitate.

    „Activităţile caracterizate prin grad pronunţat de “feminizare” al forţei de muncă salariate sunt cele de sănătate şi asistenţă socială (79,9% din numărul total al salariaţilor acestor activităţi), învăţământ (72,0%), intermedieri financiare şi asigurări (70,3%), hoteluri şi restaurante (60,4%)”, conform aceleiaşi surse.

    Comparativ cu anul 2017, creşteri semnificative ale numărului mediu al salariaţilor s-au înregistrat în activităţile economice, precum comerţ (+28,0 mii persoane), sănătate şi asistenţă socială (+14,0 mii persoane), activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+13,3 mii persoane), respectiv informaţii şi comunicaţii (+12,0 mii persoane).

    La polul opus, cu scăderi ale numărului mediu al salariaţilor s-au situat activităţile de industrie extractivă (-2,5 mii persoane) şi învăţământ (-1,4 mii persoane), arată informaţiile furnizate de reprezentanţii Institutului Naţional de Statistică.

     

  • Banca din România care a renunţat la peste 2.400 de angajaţi în ultimii ani

    Banca Transilvania, care a de­ve­nit în 2018 cea mai mare bancă de pe piaţa În cazul BCR, a doua cea mai mare bancă după active, cheltuielile de personal au scăzut cu 18%, până la 685 mil. lei. BCR avea la sfâr­şi­tul anului 2018 un număr mediu de salariaţi de 6.010, în scădere cu 2.416 de persoane comparativ cu 2009.

    La Alpha Bank, cheltuielile de personal s-au ajustat cu 6% la 171 mil. lei, banca având la finele anului trecut 2.513 angajaţi, numărul angajaţilor scăzând cu 701 în ultimul deceniu. după cum reiese din datele de la Registrul Comeţului.

    La nivelul întregului sistem bancar, în ultimul deceniu se observă că odată cu dispariţia mai multor bănci din statistici, o treime din sucursale s-au închis (peste 2.200) şi un sfert dintre angajaţi au plecat (mai mult de 17.800).

    Banca din România care a renunţat la peste 2.400 de angajaţi în ultimii ani 

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • Nu ştii vreun business sigur, în care să bag nişte bani şi să nu fac nimic, dar să-mi aducă 10-20% pe an?!

    „Aş vrea să bag nişte bani într-un business în care să nu fac nimic, să conducă altcineva, să-mi aducă 10-20% pe an, dar fără riscuri. Eu nu mai vreau să muncesc”.
    În real estate s-a fript din 2007-2008, la bursă – mai degrabă ar băga bani în bitcoin decât în acţiunile din România, fonduri mutuale – ce sunt alea?!
    Nu cred că este singurul antreprenor/investitor român care caută afaceri în care să pună nişte bani, afaceri sigure, fără risc, care să-i aducă un câştig de 10-20% pe an.
    Mulţi au auzit sau au citit despre modelul lui Warren Buffett, care a spus cândva că el caută businessuri în care să investească şi care să-i producă profit şi când el doarme.
    Afacerile în care trebuie să munceşti de dimineaţă până seara, alea nu sunt afaceri.
    Pe piaţă sunt foarte mulţi bani disponibili, depozitele bancare sunt pline, dar dobânzile sunt foarte mici. România este supergeneroasă, cu dobânzi la lei de 3-4% pe an, în condiţiile în care cursul nu s-a depreciat cu mai mult de 1,6% la 9 luni.
    Asta înseamnă în euro un câştig de 2% faţă de o dobândă de 0 şi ceva la sută, dacă nu chiar de minus zero şi ceva la sută, cât este acum în Occident.
    Bursa de la Bucureşti a adus câştiguri de peste 30% în acest an, dar trebuie să ai nervii tari, pentru că în orice moment te poţi aştepta la o schimbare legislativă care să afecteze afacerile companiilor. Cei care au făcut bani din bussinesuri tradiţionale pe care le-au vândut ar vrea să se ducă pe bursă sau să-şi pună banii în fonduri mutuale care investesc pe bursă sau în alte instrumente financiare, dar cer asigurări că vor câştiga cel puţin 10% în euro pe an, asigurări pe care nimeni dintre administratorii de fonduri mutuale nu le poate oferi.
    Antreprenorii din clasa de mijloc care au reuşit să clădească ceva de la zero în ultimii 10 sau 20 de ani încep să obosească, pentru că au tras mult de business, l-au adus până la un anumit nivel, iar acum vor să-şi ia o rentă sigură din el, ceea ce nu prea se poate.
    Trebuie să munceşti continuu pentru a-ţi ţine clienţii şi contractele.
    Toată lumea ar vrea să facă importuri, să ia o marfă din afară pe care să o plaseze în marile reţele din comerţ fără prea multă implicare şi cu banii recuperaţi foarte repede.
    Într-un business cu servicii nu ai ce să acumulezi, pentru că afacerea depinde de proprietar, de relaţiile lui. Compania nu are active, nu are mărci, nu ar avea ce să vândă unui potenţial investitor.
    Vasile Armenean a vândut Betty Ice cu o întreagă producţie de îngheţată în spate, cu un brand, cu fabrici, cu logistică etc.
    Într-un business cu servicii baza este omul, mintea şi energia lui, care ţine totul în picioare.
    Nu prea sunt afaceri, sau chiar deloc, în care să pui banii şi cineva să-ţi plătească o rentă lunară, iar tu să treci lunar sau anual să-ţi ridici banii.
    La început proprietarul poate să aibă un director care să conducă executiv businessul, dar la un moment dat şi acesta se va „revolta” şi îşi va cere partea.
    Dar dacă cunoaşteţi businessuri sigure, care să producă bani şi când proprietarul sau investitorul dorm, să aibă un manager cinstit, să-mi spuneţi.

  • Oficial, 1,7 milioane de români câştigă salariul minim: Bucureştiul, Clujul şi Constanţa au cei mai mulţi salariaţi prost plătiţi

    Aproximativ 1,7 mil. salariaţi, adică 30% din totalul salariaţilor din România, câştigă salarii la nivelul minim pe economie. Cele mai multe salarii minime sunt înregistrate în Bucureşti, Cluj şi Constanţa. În prezent, România are trei niveluri ale salariilor minime, care variază între 1.263 de lei net şi 1.774 de lei net pe lună.

    Un număr de aproa­pe 1,7 mi­lioane de sa­lariaţi, adică 30% din totalul celor aproximativ 5,6 milioane de angajaţi activi din Ro­mânia (conform Inspecţiei Muncii) câştigă salariul minim pe eco­nomie, arată calculele ZF fă­cute pe baza informaţiilor de la Inspecţia Muncii. Cei mai mulţi sa­la­riaţi plătiţi la nivelul minim lu­crează în zonele cu economii puter­nice şi cu mulţi salariaţi. Astfel, în Bu­cureşti lucrează peste 275.000 de salariaţi plătiţi la nivelul minim (16% din totalul angajaţilor plătiţi cu salariul minim), în Cluj sunt peste 73.600 de angajaţi cu salarii mi­nime (4,3% din total), în Constan­ţa – 72.600 (4% din total), în Timiş – 66.000 (3,9%), iar în Ilfov 64.000 (3,8%).

    Cititi mai multe pe www.zf.ro