De fapt reflectă activitatea colegilor mei pentru că sunt foarte activi, cu rezultate foarte bune. Avem studii de satisfacţii ale candidaţilor, ale clienţilor. Nu este ceva întâmplător, este pur şi simplu rezultatul muncii echipei din care fac şi eu parte. Succesul pentru mine înseamnă atingerea unor obiective, iar obiectivele nu sunt niciodată solitare. Un obiectiv poate să fie o titulatură, poate să fie o anumită frază, dar până la urmă tot ce este în spatele acestei titulaturi sunt priorităţi strategice pe care le stabilim, sunt anumite activităţi pe care vrem să le facem şi în măsura în care reuşim să atingem aceste priorităţi strategice, ne atingem şi obiectivul şi acela este succesul. Am călătorit destul de mult şi asta cred că este principalul meu hobby. Orientul Mijlociu l-am descoperit ca fiind cea mai interesantă regiune prin prisma culturii specifice de acolo. Cea mai mare realizare este familia mea. Cea mai mare provocare a fost în momentul când am fost ales ca şi country manager al Adecco România. Mă aşteptam la cu totul şi cu totul altceva, dar când am început să lucrez cu oamenii pot să spun că am făcut toate greşelile posibile în ultimii trei ani de zile. După care am început să repar, iar la ora actuală am început să formez o echipă. Sfaturi pentru viitorii antreprenori: foarte mare atenţie la oamenii cu care lucrează, de a le acoperi nevoile pe care le au, de a le crea mediul de lucru în care aceştia îşi pot desfăşura activitatea şi de a le maximiza competenţele pe care le au.
Tag: rezultat
-
Grupul Hornbach, creştere de 4,4% în trimestrul 2
La nivel de semestru, cifra de afaceri a concernului a crescut cu 3,5%, atingând 2.391 mil. euro. Rezultatul operaţional (EBIT) ajustat cu efectele rezultatelor nonoperative a atins astfel în T2 nivelul anului precedent, respectiv 82 mil. euro. Cumulat pe 6 luni, rezultatul EBIT ajustat al Grupului Hornbach a fost de 161 mil. euro, respectiv cu 7,7% mai puţin decât nivelul record al anului precedent, din cauza rezultatului slab al primului trimestru. Cu toate acestea, în a doua jumătate a exerciţiului financiar, Consiliul de Administraţie a prevăzut o revenire reuşită, lăsând nemodificate prognoza pentru cifra de afaceri şi pentru veniturile estimate pentru întregul an 2018/19.
„În mare, putem spune că în primul semestru am avut o evoluţie solidă – în ciuda faptului că în vara extremă a anului 2018 consumatorii s-au gândit mai degrabă la răcoare şi mai puţin la proiecte de construcţii şi de renovări care să îi facă să transpire. În acest context, creşterea cifrei de afaceri cu 3,4%, înregistrată de magazinele noastre de materiale de construcţii şi grădinărit în semestrul al II-lea reprezintă o realizare deosebită“, a declarat directorul financiar Roland Pelka, membru în Consiliul de Administraţie.
Cel mai mare subgrup operaţional, respectiv Hornbach Baumarkt AG (comerţ cu amănuntul DIY), a cunoscut în semestrul al II-lea 2018/19 o creştere de 4,3% a cifrei nete de afaceri, care a ajuns astfel la nivelul de 1.088 mil. euro. În primul semestru, cifra de afaceri a crescut cu 3,5%, ajungând la 2.250 mil. euro (faţă de 2.173 mil. euro în anul precedent). Cea mai mare creştere, respectiv un plus de 6,8 %, până la nivelul de 1.076 mil. euro (faţă de nivelul de anul trecut, de 1.007 mil. euro), a fost înregistrată din nou pe segmentul retail, în regiunea „Restul Europei“, care cuprinde activităţile comerciale DIY ale celor opt ţări în afara Germaniei. Cota din străinătate la cifra de afaceri a subgrupului HORNBACH Baumarkt AG s-a majorat în semestrul I de la 46,3% la 47,8%. La această dinamică a contribuit şi expansiunea continuă înregistrată în străinătate. În primul semestru au fost deschise două noi magazine de materiale de construcţii şi de grădinărit, în Olanda şi Elveţia. În primele 6 luni, magazinele din Germania au înregistrat o creştere de 0,7%, ajungând la nivelul de 1.174 mil. euro (anul precedent s-au înregistrat 1.166 milioane euro).
-
Cel mai INUTIL AEROPORT DIN LUME. A costat 321 de milioane de euro şi este încă nefolosit DE 12 ANI
Pe acesta va ateriza un prim avion zilele acestea: un zbor al SA Airlink din Johannesburg, cu până la 68 de pasageri la bord; aeronava va aterzia pe mica insulă după un zbor de şapte ore (ce va include şi o oprire pentru reîncărcarea combustibilului în Windhoek, Namibia).
Ruta aceasta va fi operată săptămânal – în fiecare sâmbătă şi va marca un nou capitol în istoria teritoriilor britanice de peste ocean.
Guvernul britanic a anunţat primele planuri de construire a unui aeroport pe insula Sfânta Elena în 2005, dar problemele întâmpinate în găsirea unei firme de construcţii potrivită şi presiunile financiare aduse de recesiunea globală au determinat întârzierea semnării contractelor până în 2011.
Aeroportul a fost deschis oficial în iunie 2016, dar cu o mare problemă: aeronavele mari nu pot ateriza aici din cauza vânturilor puternice. Pe 18 aprilie 2016, un zbor de test operat de Comair pentru British Airways a dus la concluzia că un Boeing 737-800 avea nevoie de trei încercări pentru o aterizare de succes şi timp de mai mult de un an doar mici aeronave private au putut să folosească aeroportul.
Un raport oficial publicat anul trecut demonstra că impactul condiţiilor meteo de aici nu era prevăzut şi descria aeroportul – descris de unii ”cel mai nefolositor aeroport din lumea” – drept un elefant alb de 285 de milioane de dolari care nu îi deserveşte nici pe pasageri, nici plătitorii de taxe, care au acoperit ”nota de plată”.
Autorităţile estimau că după deschiderea aeroportului până la 30.000 de oameni pe an ar fi putut vizita Sfânta Elena după stabilirea unei conexiuni aeriene. Totuşi, serviciul săptămânal SA Airlink va putea să susţină doar 4.000 de pasageri anual – şi aceasta în cazul în care aeronavele ar fi pline.
Costul zborului (pe un singur segment) este de aproximativ 395 de lire sterline, potrivit Telegraph Travel. Limita de 68 de pasgeri a fost pusă în scopul asigurării că aeronava este suficient de uşoară pentru a decola şi ateriza; iar piloţii au fost instruiţi să evite o porţiune a pistei unde vânturile sunt cel mai des des întâlnite. Potrivit presei internaţionale, Sf.
Elena este o insulă potrivită pentru turiştii dornici de natură, sălbăticie; este totodată locul în care a fost închis Napoleon după bătălia de la Waterloo. Climatul este blând în majoritatea anului, cu temperaturi care variază între 20 şi 27 de grade Celsius; engleza este limba principală , bucătăria insulei esta malaysiană, cu influenţe chineze.
-
Codrin Ştefănescu, PSD: Rezultatul votului la referendum este eşecul românilor în general. Este halucinant modul în care au boicotat în secţii
“Pentru cei de la USR e o fantasmă. De aceea sunt mici. Domnul Orban spune că a fost un vot de blam pentru Dragnea. În primul rând acesta nu a fost un vot politic. Evident sunt nişte aberaţii de la acest partide, PMP, USR, PNL şi Iohannis au vehiculat-o în ultima săptămână ca formăp de boicot. 4 milioane de români e o cifră gigant, 4 milioane de români au venit să se exprime. Să nu ieşi ca preşedinte să spui că vei veni la vot, să ceri poporului să iasă la vot, să te ascunzi şi să te duci în ultimele minute aşa cu sictir. Uitaţi-vă ce cozi au fost în diaspora”, a declarat Codrin Ştefănescu.
Acesta a vorbit şi despre boicotul de la secţii.
“E halucinant modul în care au boicotat în secţii. Au făcut tot posibilul să boicoteze un demers civic normal, care nu a fost asumat politic. Nu poţi să dovedeşti apoi că eşti un bun creştin, nu ai cum ca politician să te duci nici la biserică, nici la nuntă. Vreau ca în numele PSD să îi mulţumesc presei din România pentru campania de informare din ultimele două săptămâni pe care aţi făcut-o peste tot. Presa e o putere. (…) Nu a fost un referendum politic, nu a fost politc asumat. Şi-au bătut joc de familia română, de Biserică, de democraţie. Dacă ei cred că vor convinge cu astfel de mesaje poporul român, atunci se înşeală. O să se dea rezultate. Cred că va un procent copleşitor pentru da, ceea ce e un mesaj important pentru întreaga lume. Eu cred că e eşecul românilor în general”, a mai spus Codrin Ştefănescu.
-
Opinie – Eugene Kaspersky, CEO Kaspersky: “LabSecuritatea cibernetică – riscuri mai mari, protecţie mai mică?”
La fel ca în poveşti, avem două drumuri înainte
Unul este „balcanizarea”: fragmentarea şi izolarea unei industrii. Balcanizarea este răspunsul natural la frică şi neîncredere; când ne e frică, mergem acasă şi încuiem uşile, dar pentru securitatea cibernetică balcanizarea înseamnă o scădere a proiectelor internaţionale şi a cooperării. Acest lucru ar putea să lase fiecare ţară în situaţia de a se lupta pe cont propriu cu ameninţări cibernetice globale. Pentru utilizatorii individuali ar putea însemna costuri mai mari, pe măsură ce companiile încearcă să îşi recupereze banii pierduţi din cauza infracţiunilor cibernetice, precum şi o protecţie redusă, deoarece competiţia – şi motorul inovaţiei – sunt restricţionate.
În cealaltă direcţie se află colaborarea şi schimbul de informaţii; cooperarea dintre poliţie şi companiile de securitate cibernetică, precum şi investigaţiile comune; o comunitate unită împotriva ameninţărilor cibernetice, care nu cunosc frontiere. Acest peisaj deschis adăposteşte o industrie de securitate competitivă, care duce la tehnologii mai bune şi la o protecţie mai eficientă pentru toată lumea.
Nu suntem singurii care cer revenirea la colaborare. La conferinţa RSA, IBM a spus: „Pentru rezolvarea provocărilor din securitatea cibernetică este nevoie de acţiuni curajoase, care nu pot fi făcute de o singură companie”, în timp ce RSA a afirmat: „Avem nevoie de colaborare – între echipele interne, dar şi cu oameni din exterior”, iar declaraţia de misiune pentru noul acord Cybersecurity Tech spune: „Vom lucra împreună şi vom stabili parteneriate formale şi informale pentru a îmbunătăţi cooperarea tehnică, dezvăluirea coordonată a vulnerabilităţilor şi schimbul de informaţii despre ameninţări”.
Suntem de aceeaşi părere. Credem că ameninţările care evoluează continuu fac din fragmentarea securităţii cibernetice o idee care nu doar că nu e deloc bună, ci poate fi fatală.
Peisajul în permanentă schimbare
al ameninţărilor cibernetice
Ameninţările online cresc în complexitate şi gravitate. Noi urmărim, în prezent, peste 100 de grupuri mari, majoritatea dintre ele fiind grupuri de spionaj cu arsenale vaste de instrumente şi tehnici create pentru a aduna informaţii. Colegii noştri din alte companii de securitate cibernetică fac acelaşi lucru. Cercetăm şi combatem zeci de atacuri direcţionate provenite de la vorbitori de diverse limbi: engleză, rusă, coreeană, chineză, spaniolă, italiană, arabă şi altele.
Aceste ameninţări nu vizează doar organizaţii guvernamentale şi infrastructură, ci şi furnizorii şi clienţii lor, alte organizaţii şi chiar persoane fizice. Unele dintre victime sunt vizate direct, altele sunt în categoria „victime colaterale.”
Fireşte, statele vor să-şi protejeze cetăţenii, companiile, infrastructura din ce în ce mai conectată şi industriile de aceste ameninţări. Şi cel mai simplu mod este să închizi uşa. Cel mai simplu, dar şi cel mai ineficient.
Impactul închiderii uşilor
Tendinţa „uşilor închise” este foarte reală: industria noastră ar putea să fie divizată în unităţi separate de bariere geopolitice şi de reglementare. Numărul legilor naţionale este în creştere, creând bariere suplimentare pentru companii ca a noastră, ceea ce face tot mai dificilă sau chiar imposibilă protecţia cetăţenilor şi a companiilor. În ultimii ani, au fost introduse cerinţe stricte: în Uniunea Europeană, Marea Britanie, SUA, Rusia, Germania, Singapore şi China, printre altele. Reglementările stricte pot duce la protecţionism, făcând mai dificilă operarea companiilor în alte ţări.
În plus, duce şi la…
Armarea spaţiului cibernetic
Peste 30 de ţări au anunţat că au divizii cibernetice militare, iar cifrele reale sunt probabil mai mari. Spaţiul cibernetic este militarizat cu o viteză uimitoare.
În afară de dezavantajele obişnuite ale militarizării, cum ar fi taxe mai mari şi incertitudine sporită, mai este ceva: mai devreme sau mai târziu, armele cibernetice ajung pe mâini greşite. Este greu să furi şi să lansezi o rachetă, dar în cazul armelor cibernetice se aplică exact contrariul. Uitaţi-vă la EternalBlue. Se presupune că a fost creat de un stat pentru a profita de o vulnerabilitate de soft care nu era publicată. EternalBlue a fost dezvăluit în mediul online în aprilie 2017. Instrumentul a fost aproape imediat folosit de alţi atacatori. A fost integrat în cunoscutul ransomware WannaCry o lună mai târziu şi a devenit cel mai folosit exploit din 2017. Şi nu este singurul exemplu de acest gen.
Ce urmează? Companiile de securitate cibernetică
trebuie şi vor să colaboreze
Evident, aşa cum nu sunt graniţe online, nu este deloc surprinzător nici că ameninţările cibernetice nu au graniţe. Fragmentarea afectează capacitatea comună de a riposta la aceste ameninţări.
Nu putem da ceasul înapoi, dar sunt destul de optimist. Da, lumea online are părţi întunecate, dar noi şi alţii ca noi avem puterea de a aprinde luminile: să devenim mai transparenţi şi să le dăm oamenilor dovada că pot avea încrederea în industria noastră.
Este o călătorie pe care credem că orice companie
de securitate cibernetică va trebui să o facă. Noi am început deja şi vom continua să milităm pentru cooperare şi uşi deschise. Putem salva lumea cibernetică prin schimbări graduale.