BusinessMagazin

Tag: razboi

  • După ce a dat peste cap economiile mondiale cu un război comercial, preşedintele american Donald Trump începe un conflict monetar

    Preşedintele american Donald Trump a început deja un conflict comercial tensionat la nivel mondial, iar acum dă semne că se pregăteşte pentru un război monetar, potrivit Bloomberg.

    Cu o serie de postări pe Twitter prin care a luat la ţintă Banca Centrală Europeană şi un anunţ al preşedintelui BCE, Mario Draghi – care spunea că este pregătit să reducă şi mai mult nivelul de dobândă ca răspuns la încetinirea creşterii economice din Europa – Trump a lansat o intervenţie rară pentru un preşedinte american, criticând politice monetare ale instituţiei.

    „Mario Draghi a anunţat că pregăteşte noi stimuli monetari, ceea ce a dus imediat la o depreciere a euro în faţa dolarului, oferind un sprijin nedrept pentru a concura cu SUA. Au scăpat cu aşa ceva încontinuu în ultimii ani, la fel ca şi China şi alţii”, scrie Trump.

    Mai târziu el a adăugat că „indicele german DAX a crescut datorită remarcilor lui Mario Draghi. Este foarte nedrept faţă de Statele Unite”, consideră preşedintele american.

    Nu este pentru prima dată când Trump acuză de manipulare monetară pentru a afecta costurile exporturilor americane.

     

     

     

  • După ce a dat peste cap economiile mondiale cu un război comercial, preşedintele american Donald Trump începe un conflict monetar

    Preşedintele american Donald Trump a început deja un conflict comercial tensionat la nivel mondial, iar acum dă semne că se pregăteşte pentru un război monetar, potrivit Bloomberg.

    Cu o serie de postări pe Twitter prin care a luat la ţintă Banca Centrală Europeană şi un anunţ al preşedintelui BCE, Mario Draghi – care spunea că este pregătit să reducă şi mai mult nivelul de dobândă ca răspuns la încetinirea creşterii economice din Europa – Trump a lansat o intervenţie rară pentru un preşedinte american, criticând politice monetare ale instituţiei.

    „Mario Draghi a anunţat că pregăteşte noi stimuli monetari, ceea ce a dus imediat la o depreciere a euro în faţa dolarului, oferind un sprijin nedrept pentru a concura cu SUA. Au scăpat cu aşa ceva încontinuu în ultimii ani, la fel ca şi China şi alţii”, scrie Trump.

    Mai târziu el a adăugat că „indicele german DAX a crescut datorită remarcilor lui Mario Draghi. Este foarte nedrept faţă de Statele Unite”, consideră preşedintele american.

    Nu este pentru prima dată când Trump acuză de manipulare monetară pentru a afecta costurile exporturilor americane.

     

     

     

  • Fost strateg la Casa Albă: Distrugerea Huawei, mai importantă decât orice acord cu China/ Trump nu va da înapoi în războiul comercial

    Potrivit lui Steve Bannon, Chinei i s-a permis prea multă vreme să acţioneze anticompetitiv la nivel global şi să îşi protejeze piaţa internă, în timp ce s-a dezvoltat cu banii proveniţi din America. Acum, statul asiatic vrea să înlocuiască SUA din poziţia de cea mai mare putere militară şi economică a lumii, iar din acest motiv Trump nu va da înapoi în războiul comercial, a explicat Bannon într-un interviu acordat publicaţiei South China Morning Post.

    Cu toate acestea, până acum administraţia Trump nu a prezentat dovezi clare în sprijinul teoriei că Huawei spionează pentru guvernul de la Beijing, cu care gigantul ar avea relaţii apropiate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea uimitoare a unui copil sărac dintr-o comună din Vâlcea care a ajuns cercetător la NASA

    La Firijba începe povestea lui Alexandru Chimba, românul care s-a născut într-o familie numeroasă, în perioada interbelică, având 7 fraţi. Atunci când a venit războiul, Alexandru era elev la şcoala primară din Firijba, o clădire mică, sărăcăcioasă, cu două clase şi cu domnul Miu, învăţător, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    La domnul Miu a găsit prima carte despre planete, o carte veche, cu sistemul solar. Războiul s-a terminat, iar copilul de 11 ani a fost trimis la Râmnicu Vâlcea, imediat după război. Miu a vorbit cu Victor, învăţătorul avea o soră la oraş şi acolo a stat Alexandru în timpul gimnaziului.

    Alexandru a terminat primul şcoala gimnazială şi a fost ajutat de un alt profesor, de matematică, să ajungă la Bucureşti. Deja în clasa a X-a, Alexandru analiza teoriile despre meteoriţi, despre galaxii, copilul din Firijba era deja considerat un geniu.

    Când era în anul doi la facultatea de matematică, Alexandru a dispărut. Nu se ştie cine l-a ajutat, dar Alexandru a reuşit să plece. Securitatea l-a căutat până şi în satul natal, dar nici urmă de tânăr.

    În primăvara anului 1990, în faţa Primăriei din Popeşti opreşte o maşină din care coboară un bărbat înalt, cu părul grizonat. Se uită la case, cu mâinile la spate. Stă nemişcat. O femeie măruntă trece pe lângă el, dar apoi se opreşte. Se întoarce speriată, ca şi când ar fi văzut o fantomă.

    „Lixandru lui Uca? Tu eşti Lixandru a’ lui Uca?” Omul lăcrimează. Sus, în Firijba, nu mai era nimeni dintre ai lui. Mai trăia doar o soră care era pe la Piteşti, la Mioveni, scriu cei de la Râmnicu Vâlcea Week.

    Alexandru Chimba ajunsese la NASA, trăia în Maine. A fost printre cei care au pregătit programul Mars Pathfinder. Alexandru a mai venit în 2008 la Popeşti şi se spune că ar dori să realizeze un sat de vacanţă pe stil american, în Firijba.

    „Ar fi o şansă, satul este deja părăsit, noi am dus drumul până la intrare. Dar este o minune, un sat virgin în mijloc de pădure. Depinde foarte mult care sunt intenţiile domnului Alexandru. Oricum, doreşte să se reîntoarcă aici, la un moment dat. Locul se poate preta la orice, tabără de pictură, de teatru etc”, spune primarul Constantin Şerban.

  • Businessurile româneşti nu sunt pregătite pentru moartea fondatorilor

    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta. 

    Şi moartea face parte din viaţă, din business.

    Iar companiile antreprenoriale româneşti nu sunt pregătite şi nu se pregătesc pentru situaţia în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor româneşti, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranţa că e mai bună. 
    Dacă nu şi-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine îşi face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-şi facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbuşesc companii, urmaşii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii  sau cu probleme pe care nu ştiu să le gestioneze pentru că nu au fost implicaţi în business.

    Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu şi acum Bărbuţ de la AdePlast au scos la iveală faţa ascunsă a unor businessuri.

    Toţi cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariţia lor s-a ales praful.

    A fost o cădere violentă, de sus de tot.

    Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
    Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate nişte clădiri de birouri).

    Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soţie şi fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment şi deja se aşterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâşiat între urmaşi.

    Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceauşescu, nu a mai rămas nimic.
    Polisano Sibiu, grupul farmaceutic şi medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supravieţuire pe bucăţi.

    Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuţ, băieţii lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.

    Toţi aceşti fondatori s-au trezit în timpul vieţii că au creat nişte businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute şi miliarde de euro.

    Prea puţin şi-au pus problema succesiunii, sau dacă şi-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
    Mulţi nu au ştiut ce să facă cu banii pe care i-au câştigat pentru că nu au avut de la cine să înveţe, ei fiind prima generaţie de capitalişti în România după 1990.

    După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu şi-a făcut restaurantul lui, iar achiziţia unui iaht a fost ceva normal când te caută toţi bancherii din lume să-ţi administreze banii.

    Ei nu au mai avut timp şi ani să-şi implice copiii în business ca să ştie cu ce se mănâncă.
    De altfel, marea majoritate a urmaşilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinţilor lor pentru că este prea greu şi nu vor să treacă prin ce trec părinţii lor. Aşa că preferă banii şi o viaţă mai liniştită sau să se ocupe de businessuri mai mici.

    Afacerile antreprenoriale româneşti sunt extrem de tinere şi nimeni nu se gândeşte la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor şi care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.

    Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmaşi în business, decid să-şi vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.

    De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor şi să fie acceptaţi de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.

    Nu există o reţetă de succes care să fie universal valabilă şi să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înfiinţat-o pleacă pe lumea cealaltă.
    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.

  • Cum a ajuns un actor de comedie preşedintele unui stat european

    Un „pirat” toată viaţa lui, aşa cum le spune el celor pricepuţi la a exploata oportunităţile, Igor Kolomoiski a făcut în tinereţe bişniţă cu electronice aduse de la Moscova în Ucraina în vremea prăbuşirii Uniunii Sovietice, scrie revista The New Republic. Apoi a pus pe ruinele URSS bazele unei mici bănci, PrivatBank, care între timp a devenit cea mai mare din Ucraina. La succesul acesteia a contribuit nu doar inspiraţia de afaceri, ci şi, dacă ar fi de crezut autorităţile ucrainene, ceva fraudă. Kolomoiski a supravieţuit ambelor revoluţii din Ucraina, din 2004 şi 2014, a devenit miliardar, iar când Ucraina era invadată de trupele ruseşti, în 2014, el a creat şi finanţat o armată care să o apere. O parte din afacerile sale erau în Crimeea ocupată de militarii ruşi. Ca lord al războiului în estul devastat de conflict, a pus recompense uriaşe pe capetele liderilor militari ruşi. Unul din batalioanele finanţate de el, Azov, este cunoscut ca incubator de extremism de dreapta, adică de neonazism. 

    Preşedintele Petro Poroşenko i-a retezat avântul. L-a concediat din funcţia de guvernator al regiunii Dnepropetrovsk, din est, cea mai importantă din punctul de vedere al industriei, i-a naţionalizat banca şi a încercat să taie picioarele imperiului energetic al oligarhului. Sub asediu, Kolomoiski a decis că actorul de comedie Vladimir Zelenski, vedeta unei reţele de televiziune pe care o deţine, trebuie să devină preşedinte.  Iar planul i-a reuşit. Zelenski este un nou venit în politică, dar are în spate un om influent şi puternic aflat în luptă disperată pentru imperiul său de afaceri, un imperiu ale cărui urme se văd din Rusia, unde are afaceri cu petrol şi gaze naturale, până în SUA, unde este investigat pentru posibile infracţiuni financiare şi a stârnit două  mici scandaluri politice. 

    Trei lucruri definesc un oligarh, spune Dmitro Iablonovski, directorul adjunct al Centrului pentru Strategia Economică, un think tank din Kiev: instituţiile media deţinute, interesele de afaceri semnificative şi o influenţă politică substanţială. În prezent cinci dintre cei mai bogaţi oameni din Ucraina, inclusiv Kolomoiski şi Poroşenko, controlează o parte considerabilă din instituţiile şi resursele ţării – de la partide politice şi posturi de televiziune la oţelării, gaze şi…ciocolată. „Oligarhii sunt statul“, concluzionează Iablonovski.

    Reţeaua de oligarhi a început să se dezvolte în anii 1990 sub fostul preşedinte Leonid Kucima şi a înflorit în era postsovietică, potrivit lui Mihail Minakov, un asociat la Centrul Wilson. Clanurile de oligarhi s-au luptat între ele până când unul a câştigat şi a candidat pentru preşedinţie – Viktor Ianukovici. În 2004, ucrainenii au ieşit în stradă în ceea ce este cunoscut ca revoluţia portocalie din Ucraina şi au rupt reţeaua oligarhilor.

    Însă Ianukovici a reuşit din nou să-şi consolideze puterea, până când ucrainenii, exasperaţi de tendinţele sale proruse, l-au alungat definitiv în 2014. În acea vreme au existat rapoarte bine fundamentate despre „o întâlnire la Viena şi o înţelegere a oligarhilor în care aceştia au decis să se unească şi să sprijine un singur candidat, pe Poroşenko“, povesteşte Minakov. Atunci când separatiştii sprijiniţi de ruşi au invadat estul Ucrainei şi Crimeea în 2014, oligarhii ţării s-au aliat ca liderii feudali, protejându-şi ţara – sau profiturile lor. Preşedintele în exerciţiu de atunci, Oleksandr Turcinov, l-a numit pe Kolomoiski guvernatorul oblastului Dnepropetrovsk, unde omul de afaceri a cheltuit 10 milioane de dolari pentru a-şi crea propria armată privată care să lupte împotriva ruşilor. Însă în ascensiunea sa Kolomoiski s-a ciocnit cu statul ucrainean.

    Poroşenko, proaspăt ales preşedinte, l-a concediat pe Kolomoiski, care şi-a explicat îndepărtarea ca pe un dezechilibru în sistemul oligarhic. „Când aveţi o coaliţie care constă din două facţiuni gigantice şi trei grupări mici, veţi obţine lupte de coaliţie“, a explicat Kolomoiski pentru The Washington Post. „Eu sunt angajatul lui Poroşenko, dar am acţionat ca un egal al său. Iar acest lucru a fost un disconfort pentru el.“

    Concurenţa dintre oligarhi s-a intensificat pe măsură ce corupţia şi războiul din estul Ucrainei slăbeau ţara. Între timp, în interiorul ministerului de finanţe al Ucrainei au apărut îngrijorări că perla lui Kolomoiski, PrivatBank, nu mai este sustenabilă. Timp de aproximativ zece ani, PrivatBank a fost implicată într-o „fraudă la scară largă şi coordonată“, care s-a concentrat în jurul departamentului său de credite, potrivit guvernului de la Kiev. PrivatBank ar fi acordat prin această schemă împrumuturi propriilor acţionari care ar fi trebuit să le ramburseze prin alte împrumuturi date de bancă tot lor şi tot aşa.

    În linişte, ministerul de finanţe şi-a împărtăşit îngrijorările legate de fraudă cu managerii de la PrivatBank. În vara anului 2016, Poroşenko era îndemnat să naţionalizeze PrivatBank, potrivit unor oficiali ai guvernului ucrainean.

    Preşedintele a amânat decizia luni de zile datorită puterii politice a lui Kolomoiski. În decembrie, Poroşenko era gata să semneze preluarea PrivatBank de către banca centrală, dar în ministerul de finanţe creştea teama că Kolomoiski s-ar putea răzbuna: PrivatBank avea 26.000 de angajaţi, reprezenta 30% din sistemul bancar şi procesa 75% din plăţile din Ucraina, potrivit unei surse din ministerul de finanţe. „Nu ştiam dacă Kolomoiski avea butonul roşu pentru oprirea operaţiunilor băncii şi dacă l-ar folosi cu doar două săptămâni înainte de sărbătorile de Crăciun pentru a bloca ţara.“ Mai târziu oligarhul a dovedit că poate bloca şi prin alte mijloace ţara: el deţine singura fabrică de clor pentru purificarea apei potabile din Ucraina. Şi n-a ezitat să închidă producţia.

    Guvernul ucrainean a naţionalizat PrivatBank pe 18 decembrie. Kolomoiski a cedat puterea fără incidente, iar Poroşenko a fost lăudat de comunitatea internaţională, mai ales de americani. În Statele Unite şi în alte ţări occidentale, Poroşenko a fost deseori privit ca un oligarh binevoitor. El şi-a făcut miliardele achiziţionând o fabrică de dulciuri de la stat în timpul dezintegrării Uniunii Sovietice. Campania sa pentru preşedinte din 2014 s-a bazat pe ideea că o persoană ca el ar putea să se ridice deasupra corupţiei. Dar chiar şi cei care au lucrat pentru Poroşenko spun că ceva s-a schimbat în anul de după victoria din alegeri, efortul său de reformă îngheţând în 2015. Promisiunea din campanie de înfiinţare a unui tribunal anticorupţie a fost îndeplinită abia după prima rundă a alegerilor pentru preşedinte din 2019, când toate sondajele de preferinţe politice arătau că Zelenski va câştiga. Investigaţii de presă au arătat în repetate rânduri că aliaţii lui Poroşenko beneficiază de pe urma faptelor de corupţie. „Poroşenko era foarte capabil să creeze acest baraj de fum pentru Occident şi apoi să îndeplinească aproximativ 15% din ce le promite“, spune John Lough, cercetător la Chatham House. „Uitaţi-vă la Agenţia Naţională pentru Prevenirea Corupţiei, a cărei sabotare a permis-o.”

    Într-o ţară în care personajele corupte sunt o obişnuinţă, prezenţa proaspătă a lui Zelenski a fost o schimbare binevenită, deşi actorul a refuzat în general să dea detalii despre planurile sale politice. Nici după ce a câştigat cursa pentru preşedinţie acestea nu au devenit mai clare.

    Ideea că încercarea lui Zelenski de a cuceri poziţia de preşedinte are de-a face cu răzbunarea lui Kolomoiski pe Poroşenko pentru naţionalizarea PrivatBank a fost prezentă de la începutul cursei electorale. Dovezile directe lipsesc, dar există alte indicii care pot susţine teoria. Zelenski, în afară de faptul că este angajatul lui Kolomoiski şi un star (bogat) al televiziunilor pe care acesta le deţine, a beneficiat de un timp de antenă semnificativ de la ele, mai ales în zilele de dinaintea alegerilor.

    Atât Zelenski, cât şi Kolomoiski neagă complotul, actorul asigurând că nu-i va da PrivatBank înapoi lui Kolomoiski, iar oligarhul spunând că dacă guvernul vrea să păstreze PrivatBank, o poate face. Însă Kolomoiski este un maestru al manevrelor din umbră. Americanii au aflat-o pe pielea lor. În toamna anului 2017, o pereche de lobbyişti americani au pus în scenă o audiere falsă chiar la Congres, în subsolul Capitolului, în care au acuzat un fost bancher central din Ucraina de o faptă de corupţie odiosă, notează The Daily Beast. Un post TV ucrainean a difuzat evenimentul de acolo, susţinând că aceea este dovada că Congresul Statelor Unite a investigat acuzaţiile (ceea ce nu era adevărat).

    Finanţatorul aparent al audierii a fost Kolomoiski. În 2018 a fost descoperită o altă legătură aparentă între oligarhul ucrainean şi politica americană. O serie de companii care au legătură cu Kolomoiski l-au angajat pe avocatul Robert Powell, soţul (pe atunci) candidatului democrat pentru Camera Reprezentanţilor Debbie Mucarsel-Powell. Doar una dintre aceste firme i-a plătit lui Powell cel puţin 700.000 de dolari pe parcursul a doi ani, arată documente publice. Mucarsel-Powell a intrat în Congres anul acesta.

  • UE riscă un război comercial cu Malaezia

    În această lună, Comisia Europeană a concluzionat că pentru cultivarea uleiului de palmier se produce o despădurire excesivă, iar utilizarea acestuia în combustibilii pentru transport ar trebui eliminată treptat, până în 2030.

    Malaezia, al doilea producător mondial de ulei de palmier după Indonezia, se bazează pe această recoltă pentru câştiguri de miliarde de dolari şi asigurarea a sute de mii de locuri de muncă.

    Mahathir Mohamed a afirmat că atitudinea din ce în ce mai ostilă a UE faţă de uleiul de palmier, o marfă folosită în produse variate, de la ciocolată până la ruj, a fost o încercare de a proteja alternativele pe care Europa le-a produs, cum ar fi uleiul de rapiţă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce se intampla cu seful Mafiei Rusesti. E ultimul supravietuitor din vechea garda sovietica

    Boris Nayfeld este ultimul sef al Mafiei Rusesti din vechea garda, scrie presa din USA. Acesta a fost arestat recent, dupa ce a incercat sa obtina bani de la mai multe firme sub forma de santaj.

    Poreclit “Biba”, Boris Nayfeld a emigrat in New York in anii 60, urcand repede in rang in cadrul Mafiei Rusesti, din care a facut parte de cand a ajuns in USA si pana astazi. Acesta a ajuns la putere in anii 80, cand a preluat rolul de lider dupa ce fostul cap a fost arestat si incarcerat pentru 7 ani.

    Biba a mai stat de 3 ori la inchisoare, pentru diferite infractiuni, iar acum va primi o sentinta destul de mica, avand in vedere ca are deja peste 70 de ani.

    Acesta este considerat ultimul sef mafiot din vechea garda, din epoca de aur a Mafiei Rusesti, ce dateaza din timpul Uniunii Sovietice, si a supravietuit mai multor tentative de asasinat in urma razboaielor interne din lumea interlopa, in special in anii 90, scrie sport.ro

  • Povestea mai puţin cunoscută din spatele unui război neîncheiat între Rusia şi Japonia

    La întrevedere vor participa adjunctul ministrului rus de Externe, Igor Morgulev, şi omologul său nipon, Takeo Mori.
     
    Noua rundă de negocieri vine după întâlnirea dintre preşedintele rus Vladimir Putin şi premierul japonez Shinzo Abe, în luna ianuarie, în cadrul căreia nu s-au înregistrat însă progrese semnificative.
     
    Disputa, o moştenire a secolului XIX
     
    Japonia şi Rusia se află, formal, în stare de război de peste 70 de ani pe acest dosar de politică externă.
     
    Saga celor patru insule din Arhipelagul Kurile este însă mult mai veche: datează din 1855, când Imperiul Japonez prelua controlul asupra insulelor Iturup, Kunaşir, Şikotan şi asupra stâncilor Habomai, celelalte formaţiuni insulare rămând sub jurisdicţia Rusiei.
     
    Douăzeci de ani mai târziu, Tratatul de la Sankt Petersburg muta întregul pachet de insule în posesia Japoniei. Guvernanţii niponi erau obligaţi, însă, să recunoască suveranitatea rusească asupra insulei Sahalin.
     
    În 1905, războiul ruso-japonez şi Tratatul de la Portsmouth oferea Japoniei o porţiune din insula Sahalin.
     
    A urmat momentul 1945, când armata sovietică, în operaţiunile desfăşurate împotriva împăratului Hirohito, avea să ocupe sudul insulei Sahalin, precum şi restul insulelor din componenţa Arhipelagului Kurile. Insulele îi fuseseră promise lui Stalin la Conferinţa de la Yalta de către preşedintele american Franklin Roosevelt, cerându-i în schimb să pornească o ofensivă împotriva japonezilor.
     

  • Drumul groazei din Banat. Duce la cele mai frumoase obiective turistice şi arată ca după război

    Eviţi o groapă şi dai în alta. Din păcate, asta este realitatea pentru cei care se încumetă să meargă cu maşina pe DJ 571B, în judeţul Caraş-Severin, noteaza infocs.ro.
     
    Drumul groazei face legătură între mai multe localităţi – Bănia, Gârbovăţ, Şopotul Vechi, Dalboseţ şi Şopotul Nou – şi duce spre inima Văii Almăjului, unde se găsesc câteva dintre cele mai căutate destinaţii turistice din Banat: Cheile Nerei, Cascada Beuşniţa, Lacul Ochiul Bei, Cetatea Socolari.
     
    Oamenii din partea locului au ajuns la capatul rabdarii si se plang ca multimea de cratere alunga turistii, aceasta in conditiile in care majoritatea localnicilor traiesc din agricultura si cresterea animalelor, iar turismul le-ar aduce venituri suplimentare.