BusinessMagazin

Tag: psiholog

  • Abonament pentru sănătate psihică

    “Până anul acesta, clinica s-a dedicat exclusiv clientului ca persoană fizică, dar în 2017 am început să ne adresăm şi companiilor. Tot clienţii, antreprenorii care vin la noi în clinică, ne-au semnalat această nevoie. Şi-au dat seama, în urma interacţiunii directe cu psihologul, care sunt beneficiile acestor servicii şi ne-au solicitat intervenţia sau serviciile şi în cadrul propriilor companii“, explică Sorin Nicolau, managerul Clinicii Oana Nicolau.

    Abonamentele vor avea o perioadă de 6, 9 sau 12 luni, în care prima lună e una de analiză a dinamicii între departamente, între membrii echipei. Ulterior, vor fi propuse workshopuri, seminarii, consiliere individuală sau evaluări pentru noii angajaţi, astfel încât aceştia să fie asociaţi direct pe posturile pe care le are nevoie angajatorul şi gradul acesta de retenţie să fie cât mai mare. ”Să fie plasat fiecare om la locul potrivit“, explică Oana Nicolau, care a fondat clinica împreună cu soţul său. Preţurile abonamentelor vor fi personalizate în funcţie de nevoile din companie, de numărul de angajaţi, respectiv de implicarea şi numărul de specialişti din echipa dedicată companiei, iar consultaţiile vor avea loc atât la sediul firmei, cât şi al clinicii.

    ”Ne-am gândit la un abonament de sănătate emoţională, pe care angajatorii să îl achiziţioneze pentru angajat şi familia lui, în care să beneficieze de aceste evaluări de prevenţie, de consiliere, de coaching etc. Ceea ce ne dorim noi, de fapt, e să creăm un echilibru între sănătatea fizică – de care avem toţi grijă – şi cea emoţională, căreia trebuie să îi acordăm o mai mare atenţie“, explică psihoterapeutul Oana Nicolau. Cele mai multe solicitări de astfel de servicii au venit din partea unor firme cu activitate în domeniul medical, precum clinici stomatologice, dar şi din partea antreprenorilor, de pildă care deţin fabrici sau au afaceri în alimentaţie publică etc; primul contract va fi semnat luna viitoare cu o firmă cu activităţi în IT, spune Sorin Nicolau. ”Ne bucurăm că antreprenorii români sunt din ce în ce mai interesaţi de sănătatea emoţională a angajaţilor. OK, îi dai omului un salariu, îi dai şi bonusuri, îl motivezi în diverse forme, dar şi motivaţia interioară e foarte importantă. Să-şi dorească că lucreze acolo, să vadă că există dezvoltare personală, că angajatorul se ocupă de el şi de evoluţia lui, nu doar îl pune la muncă“, ţine să precizeze antreprenorul.

    Pe lângă acest aspect, una dintre principalele investiţii ale clinicii este un proiect de prevenţie în domeniul sănătăţii emoţionale, ce va fi disponibil începând de luna viitoare; astfel, ”clienţii vor primi o imagine clară şi măsurabilă a nivelului de sănătate emoţională“, spune Oana Nicolau. Aşadar, clienţii vor şti care e gradul de depresie, de anxietate şi vor primi recomandări clare şi instrumente pentru a preîntâmpina o situaţie de blocaj emoţional, ”să nu ajungă, de exemplu, la starea de burnout, cu care corporatiştii se confruntă de foarte multe ori“, adaugă antreprenorul. În cadrul şedinţei, care costă 300 de lei, oamenii au o interacţiune de 90 de minute cu specialiştii, în care vor susţine un test-interviu conceput de echipa de clinicieni. În urma acestuia, vor primi recomandările specifice, despre cum să gestioneze situaţia şi ce instrumente să folosească. ”Omul vine la noi când arde, când ceva e foarte grav, şi sigur că procesul terapeutic se derulează într-un ritm corespunzător stării pe care o are. Însă, dacă oamenii vor înţelege că pot preveni ajungerea în astfel de situaţii, viaţa lor per total se va îmbunătăţi“, spune Oana Nicolau.

    Clinica Oana Nicolau şi-a început activitatea în urmă cu 10 ani, într‑un sediu din Cotroceni, cu patru terapeuţi, iar dezvoltarea companiei a fost organică. În urmă cu patru ani, datorită nevoii de extindere, s-a mutat într-un spaţiu mai mare din zona Unirii şi a ajuns la o echipă de 32 de specialişti. ”Dorinţa noastră a fost să creăm un loc în care să existe specialişti din domeniile psihologiei, astfel încât să ne putem adresa unei palete cât mai largi de nevoi în rândul populaţiei. În plus, oamenii pe care i-am adus în clinică au fost aleşi foarte atent“, ţine să precizeze Oana Nicolau. Clinica ce îi poartă numele este formată din 12 cabinete plus două săli de seminarii şi workshopuri şi oferă servicii de psihologie, psihoterapie, psihiatrie, logopedie, nutriţie şi coaching.

    Şedinţa de terapie individuală costă 180 de lei, cea de cuplu sau familie de 220 de lei, consilierea şi evaluarea psihiatrică sunt, de asemenea, 180 de lei, iar evaluările psihologice, în funcţie de gradul de dificultate se încadrează între 150 şi 200 de lei. Iar dacă şedinţele de psihoterapie sunt solicitate în limba engleză sau franceză, preţul este de 240 de lei. ”Dacă ar fi să facem un clasament, activitatea principală este psihoterapia, iar psihiatria este pe locul doi. Aceste două specializări, chiar dacă una vine din zona medicală şi cealaltă din zona emoţională, sunt foarte bine integrate la noi în clinică“, spune Sorin Nicolau.

    În prezent, în cadrul clinicii se efectuează, în medie, 1.300 – 1.400 de terapii pe lună, având în jur de 600 de pacienţi; dintre aceştia, 150 sunt noi. Anul trecut, echipa realizat circa 12.000 de terapii. În general, o persoană face circa 10 şedinţe, efectuate pe parcursul unui an, însă ”sunt clienţi care stau în terapie şi doi ani de zile, dar şi 2-3 luni, în funcţie de situaţia cu care se confruntă şi de ritmul în care evoluează“, spune Oana Nicoalu. ”Sunt nişte paşi mici. Din păcate, mulţi doresc să rezolve o situaţie atunci când apare. Vin în procesul terapeutic, rezolvă problema în două, trei, şase luni, cât are el nevoie. Dar după aceea doresc să rămână cu alte situaţii, la nivel de a preveni un blocaj asemănător celui anterior. Şi atunci rămân, cum o numim noi, în dezvoltare personală“, adaugă şi Sorin Nicolau.

    Anul trecut, firma sub care operează clinica a înregistrat o cifră de afaceri de 1,2 milioane de lei, iar pentru 2017 fondatorii afacerii se aşteaptă la o creştere de circa 40%, pusă pe seama faptului că pe perioada verii peste 70% din echipă a fost disponibilă tot timpul, fapt ce a adus clienţii altor psihologi aflaţi în vacanţă sau unii care nu aveau la cine să meargă. ”La noi nu pleacă niciodată toată echipa în vacanţă, spre deosebire de un psihoterapeut care lucrează singur, într-un cabinet“, explică Oana Nicolau. Antreprenoarea îşi propune şi să extindă activitatea, atât în Bucureşti, cât şi în marile oraşe din ţară.

  • Doctorul care poate fi mereu la dispoziţia ta prin atingerea unui buton

    Totul prin Facebook Messenger. Bun venit în epoca îngrijirii medicale digitale, unde proprietarii de telefoane inteligente au acces la medicii şi la terapeuţi prin simpla atingere a unui buton!”, spune un jurnalist BBC, care prezintă cea mai nouă aplicaţie medicală. 

    Joy a fost fondată de Danny Freed după ce unul dintre cei mai buni prieteni s-a sinucis. „M-am gândit că trebuie să existe o modalitate prin care tehnologia poate ajuta oamenii ce se luptă cu sănătatea lor mintală”, a declarat acesta.

    Tânărul ţine să precizeze că Joy încurajează oamenii să „se deschidă” în ceea ce priveşte sentimentele şi problemele lor psihice, sentimentale etc. şi oferă în schimb sfaturi, tehnici şi exerciţii relevante. Dar cum ştim dacă funcţionează? În acest sens Freed nu îi aduce prea multe laude. „Joy nu este un instrument de diagnostic, ci mai mult un prieten sau un psiholog”, spune acesta. Însă, recent, Freed a recrutat un doctorand specialist în psihologia consilierii, „un expert în tulburările de dispoziţie, cu o pregătire clinică în furnizarea de terapii cu adolescenţii şi adulţii tineri”. 

    Facebook a deschis platforma Messenger pentru dezvoltatori în 2016, iar de atunci au fost construite peste 100.000 de bots (programe care efectuează o activitate automată) pe platformă, multe concentrate pe sănătate şi bunăstare mentală. Woebot, de exemplu, ajută utilizatorii să-şi urmărească starea de spirit şi, în cele din urmă, să atenueze şi să elimine primele etape ale depresiei.Creat de Alison Darcy, psiholog clinic la Universitatea Stanford, Woebot foloseşte tehnici comportamentale cognitive.

    Pe măsură ce aflaţi mai multe despre dvs., puteţi observa comportamentele repetitive şi vă sugerează modalităţi de a vă atenua starea de spirit proastă sau gândirea negativă. În timp ce Joy este gratuit, Woebot costă 39 dolari pe lună, după 14 sesiuni gratuite. Având în vedere că sesiunile de consiliere sau psihoterapie cu un psiholog real pot costa în mod obişnuit între 30 şi 200 de lire sterline pe oră, este uşor de înţeles succesul unor astfel de ajutoare digitale.

    Dr. Ali Parsa, fondatorul şi directorul executiv al aplicaţiei digitale de sănătate Babylon, consideră că această tendinţă de digitalizare a medicinei reprezintă un lucru bun, cu o forţă incontestabilă. „Este timpul să facem cu serviciile de asistenţă medicală ceea ce Google a făcut cu informaţia – să folosim puterea tehnologiei pentru a oferi accesul tuturor şi fiecare individ, indiferent de naţie sau venit, să aibă propriul medic personal „în buzunar”. 

  • De ce sunt doar două fotografii cu victime în urma atentatului de la Manchester. Explicaţia, CUTREMURĂTOARE

    În urma atentatului din Manchester au apărut public doar două fotografii cu morţii, motiv de discuţie şi speculaţii. Tudorel Butoi, psiholog criminalist, explică pentru MEDIAFAX, că poate să fie o decizie care să nu afecteze turismul, dar vorbeşte şi despre ce înseamnă în prezent trucarea pozelor.

    CITEŞTE CONTINUAREA ARTICOLULUI PE MEDIAFAX

  • ADEVĂRUL despre Donald Trump pe care nimeni nu a avut curajul să-l spună până acum. Diagnosticul este EXTREM de grav. ”Este INCAPABIL să fie preşedinte”

    Psihologii americani sunt îngrijoraţi cu privire la starea mentală a noului preşedinte ales al SUA, Donald Trump. Ei au făcut publice diagnostice despre Trump care indică nu numai că este incapabil să îndeplinească responsabilităţile pe care le are, ci şi că starea lui nu îi permite să distingă între ceea ce e real şi ceea ce e fantezie, scrie The Independent.

    ADEVĂRUL despre Donald Trump pe care nimeni nu a avut curajul să-l spună până acum. Diagnosticul este EXTREM de grav. ”Este INCAPABIL să fie preşedinte”

  • Simona Ispas, psiholog clinician: Cum corectitudinea din organizaţie îţi determină sănătatea

    Opinie de Simona Ispas, doctorand, membru în grupul de lucru în sănătate ocupaţională al facultăţii de psihologie şi ştiinţele educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti, precum şi psiholog clinician

    „Pasărea care se trezeşte devreme prinde râma“, „Cum munceşti aşa ţi se plăteşte“ sau „Cine nu munceşte cu lipsă trăieşte“ sunt proverbe româneşti care au un echivalent în multe alte ţări din lume. Ele se bazează pe faptul că există întotdeauna un echilibru între muncă şi răsplată, între ceea ce dai şi ceea ce primeşti. De la aceeaşi presupunere porneşte şi teoria dezechilibrului dintre efort şi recompense, care a devenit una dintre cele mai renumite din domeniul sănătăţii ocupaţionale.

    La sfârşitul anilor ’80 şi începutul anilor ’90, Johannes Siegrist, un cercetător german, a început să observe că persoanele care dobândeau boli cardiovasculare erau stresate, sub presiune mare la locul de muncă, şi că această legătură între boală şi stres creştea pe măsură ce persoanele aveau un status socio-economic mai scăzut. Astfel, a luat naştere modelul dezechilibrului dintre efort şi recompense, conform căruia oamenii care depun un efort crescut la locul de muncă dar nu primesc recompensele considerate juste în schimbul muncii lor dezvoltă emoţii negative puternice şi o reacţie prelungită de stres. Acest stres, la rândul său, conduce la deteriorarea sănătăţii fizice şi psihice.

    Grupurile de oameni s-au bazat întotdeauna pe cooperări echilibrate, în care munca era răsplătită pe măsura efortului. Conceptul central este cel de încredere socială, prin care persoanele primesc ceea ce merită.

    Deloc surprinzător, tocmai pentru că se bazează pe echitate în relaţiile sociale, modelul lui Siegrist se aplică astăzi în multe alte domenii, precum relaţiile între parteneri, între părinţi şi copii şi, în general, în relaţiile bazate pe încredere. Existenţa unui dezechilibru între efort şi recompense a fost, de fiecare dată, asociată cu o sănătate precară, indiferent că vorbim de soţul care nu îi face complimente soţiei sale, de copilul nerecunoscător sau de asociatul care a încheiat o înţelegere fără să îi consulte pe ceilalţi parteneri. 

    CUM TE AFECTEAZĂ STRESUL DE LA MUNCĂ

    În prezent, problema sănătăţii angajaţilor nu se reduce doar la accidentele de la locul de muncă, expunerea la substanţe toxice sau epuizarea cauzată de munca fizică. Stresul constant rezultat dintr-un volum din ce în ce mai mare de sarcini raportat la termene-limită strânse ori la resursele disponibile sau din disponibilizări reprezintă o problemă la fel de importantă. Persoanele nu numai că se confruntă cu nesiguranţa locului de muncă, dar sunt nevoite şi să preia atribuţiile foştilor colegi, în situaţiile în care nesiguranţa locului de muncă se transformă în certitudinea pierderii lui, fiind din ce în ce mai încărcaţi.

    Stresul ocupaţional este dus la extrem în anumite zone, angajaţii sfârşind prin deces subit ca urmare a stresului ocupaţional, fenomenul primind chiar nume specifice în ţări precum Japonia (karoshi) sau Coreea de Sud (gwarosa) în care astfel de cazuri sunt mai des întâlnite. Totuşi, majoritatea persoanelor supuse unui stres ridicat nu sfârşesc prin deces, însă prezintă consecinţe negative la nivel de sănătate. Studiile au arătat că multe persoane care lucrează în acest tip de stres sunt mai predispuse la boli cardiovasculare, la un nivel mai ridicat de colesterol, glicemie şi hormoni de stres, precum şi la obezitate. La fel de important, angajaţii pot dezvolta tulburări psihice, una dintre cele mai semnificative din acestea fiind depresia.

    CINE E MAI VULNERABIL?

    Trei categorii de persoane au o probabilitate mai mare să fie afectate de un dezechilibru între efortul investit şi recompense care nu sunt pe măsură. Primul tip este cel care nu are alternativă. Fie că nu are calificările, vârsta sau contextul adecvat, această persoană nu are de ales decât să accepte nedreptatea de a munci mai mult pentru puţin. Al doilea tip este cel care acceptă inechitatea pentru că a stabilit o strategie cu bătaie mai lungă. Aici intră angajaţii care acceptă sarcini care nu intră în mod obişnuit în fişa lor de post sau care stau în mod constant peste program pentru a impresiona conducerea şi a obţine promovarea dorită.

    În final, al treilea tip de angajat vulnerabil este cel care este prin natura lui dedicat muncii. El lucrează pentru că are nevoie de admiraţia şi validarea celor din jur, iar această nevoie îl face să treacă peste recompensele scăzute sau inechitabile pe care le primeşte. Acest tip de angajat are probabilitatea cea mai ridicată să întâmpine probleme de sănătate, tocmai pentru că în orice mediu s-ar duce nevoia lui internă îl face să ignore realitatea dezechilibrului dintre eforturile sale şi recompensele primite. Cei care se încadrează în primele două situaţii îşi pot schimba nivelul de stres odată cu locul de muncă, angajaţii supramotivaţi ajung să se sacrifice pentru organizaţie.

    CE POŢI SĂ FACI?

    Dacă şi tu te afli într-o situaţie similară, nu înseamnă că te vei îmbolnăvi automat. Există mulţi alţi factori din mediu care te pot proteja de situaţia de la serviciu, precum relaţiile sociale, cultura din care faci parte, viaţa de familie şi nu numai. Un început bun ar fi să investeşti în relaţiile sociale şi să îşi petreci timpul cu activităţi plăcute care nu au legătură cu serviciul. Dacă ai subordonaţi, ai putea să vezi în ce măsură ei se consideră nedreptăţiţi şi dacă prezintă emoţii negative cauzate de percepţia acestei nedreptăţi.

    Mai multe informaţii despre modelul dezechilibrului dintre efort şi recompense al lui Siegrist sau despre alte modele privind sănătatea ocupaţională, în volumul „Teorii şi modele în psihologia sănătăţii ocupaţionale“, coordonat de Coralia Sulea şi Dragoş Iliescu, carte în curs de apariţie în cadrul colecţiei Psyence la Editura Diacritic; lucrarea prezintă teorii cu privire la sănătatea ocupaţională dar şi aplicaţiile acestor teorii la nivel de organizaţie.

  • Un psiholog avertizează: copiii pot ajunge să aibă probleme psihice din cauza unor părinţi prea grijulii

    Tot mai mulţi copii din clasa de mijloc dezvoltă probleme de sănătate mintală datorită faptului că sunt crescuţi aproape „în captivitate” de părinţi hiper-protectori.

    Avertismentul vine din partea prof. Tanya Byron, specialist cu 23 de ani de experienţă în psihologie clinică. Ea a explicat că mulţi copii cresc într-o cultură tot mai „paranoică”, deoarece adulţii din familie, încercând excesiv să-i protejeze, până la urmă fac din ei nişte fiinţe neajutorate, incapabile de a face faţă dificultăţilor vieţii.

    Vezi aici continuarea!

  • Misterele minţilor creative

    Creativitatea a devenit în ultima perioadă, alături de arta de a povesti – storytelling –, una dintre mantrele dezvoltării personale, şi zic că undeva între un sfert şi o treime dintre cărţile de gen tratează domeniul. „Făcut pentru creaţie. Descoperă misterele minţilor creative“, de Scott Barry Kaufman şi Carolyn Gregoire, combină munca psihologului cu a jurnalistului şi propune cititorilor un decalog al minţilor creative, bazat pe dezordinea minţii umane, pe puterea imaginaţiei combinată cu joaca serioasă, cu sensibilitate şi cu ştiinţa de a colabora cu ceilalţi.

    Din toate acestea şi nu numai răsar cele zece atribute ale minţilor creative: joaca imaginativă, pasiunea, visatul cu ochii deschişi, singurătatea, intuiţia, deschiderea spre noi experienţe, meditaţia, sensibilitatea, transformarea dezavantajelor în avantaje şi gândirea diferită. În bunul stil al literaturii de business, cartea foloseşte istoriile de viaţă ale unor personaje reprezentative pentru rasa umană, fie că se numesc Picasso sau Kahlo sau Proust sau Edison, fără a-i uita pe Lennon sau Michael Jackson. Scott Barry Kaufman este psiholog, directorul ştiinţific al Imagination Institute de la University of Pennsylvania, iar Carolyn Gregoire scrie pentru Huffington Post (cartea se bazează pe articolul ei intitulat „18 lucruri pe care creativii le fac altfel“).

    Sigur, pentru că s-au scris atâtea în ultimii ani, la un moment dat veţi avea impresia că aţi mai citit unele enunţuri şi nu vă veţi fi înşelat, asta pentru că este adevărat că subiectul creativitate este vast, dar poate fi analizat şi prezentat folosind un număr oarecum limitat de expresii, adecvate limbajului cât corporatist cât şi literar. Dar până la urmă chiar şi clişeele au farmecul lor şi, dacă vin la momentul potrivit, au o bună doză inspiraţională; aşa că ziceri precum „creativitatea e contagioasă“ sau „observaţia este un determinant important al creativităţii“ apar a avea înţelepciunea lor.

    Dacă acceptaţi toate acestea, încheierea vi se va părea plină de energii şi sinergii: „Atunci când adoptăm un stil de viaţă creativ, ne punem în valoare expansivitatea propriei fiinţe şi a complexităţii noastre umane extraordinare, oferindu-ne permisiunea de a întruchipa acele mulţimi uimitoare despre care vorbea Whitman. Aşadar, daţi-i drumul: contraziceţi-vă! Fiţi serioşi şi jucăuşi, practici şi romantici, sensibili şi puternici, visători şi muncitori. După cum spunea celebrul poet american, trăim aşa cum suntem, iar asta e destul“.

  • Lucrurile înfiorătoare care ţi se întâmplă dacă priveşti 10 minute în ochi pe cineva. Experimentul pe care nu ar trebui să îl faci niciodată

    Un grup de 20 de persoane au acceptat să participe la studiul italianului Giovanni Caputo, de la Universitatea din Urbino. Acesta le-a cerut voluntarilor să stea faţă în faţă, la o distanţă de 1 metru una de cealaltă, şi să se privească ochi în ochi pentru 10 minute.

    În încăpere, lumina era destul de puternică astfel încât participanţii să poată vedea cu uşurinţă trăsăturile feţei şi sufiecient de slabă astfel încât percepţia culorilor să le fie diminuată.

    Vezi aici ce se întâmplă dacă priveşti 10 minute în ochi pe cineva. Experimentul pe care nu ar trebui să îl faci niciodată

  • AVERTISMENTUL unui psiholog: Pokemon go generează un comportament autist

    Pokemon Go, cel mai popular joc la ora actuală, a ajuns şi în România, iar pokemania a pus deja stăpânire pe amatorii de jocuri video, însă psihologii atrag atenţia asupra efectelor negative, pornind de la dependenţă şi până la un comportament autist.

    Contactat de MEDIAFAX, psihologul Mihai Copăceanu, care a studiat psihologia la Oxford şi care lucrează de ani de zile în domeniu, în România, inclusiv cu adolescenţi, spune că e prea devreme să putem măsura efectele jocului, însă putem deduce, din experienţa jocurilor video, că va avea un efect similar asupra psihicului jucătorilor. „Astfel de jocuri sunt foarte atrăgătoare, îţi captează atenţia, „captivant” este cel mai potrivit cuvânt pentru Pokemon Go. Practic, este un joc atât de captivant încât ajungi să ignori realitatea din jurul tău, nu este ca o carte, spre exemplu, care este un obiect static, îţi pune mintea în mişcare dar nu interacţionează cu tine. Jocul, în schimb, prin asta atrage, prin interacţiune, prin feedback şi stimulează dorinţa naturală de a explora, de a cerceta, şi curiozitatea. Este util pentru persoanele care suferă de anxietate, care se izolează social stând numai în casă. Ceea ce face un astfel de joc este să-ţi schimbe dispoziţia mentală pe moment”, a explicat Copăceanu.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Gândire de un pas

    Socot, gândirea este cea care ne-a separat de cimpanzei, şi nu o să ne folosească deloc dacă batem pasul pe loc sau, mai rău, purcedem la un soi de regresie. Sigur că vom trăi şi aşa. Dar metafora este o formă de simbolizare, iar dispariţia sa duce la stereotip. Un alt aspect al acestei culturi este dominanţa imaginii, la televizor, pe calculator sau pe ecranul telefonului, în detrimentul sunetului şi al cuvintelor scrise. Iar imaginea structurează altfel decât o frază scrisă.

    Răposatul Umberto Eco, care se bucură şi se va bucura de profundul meu respect, vorbea despre cum tehnica duce la regres; exemplul era că de la Roma la Milano făceai la un moment dat cu maşina 5 ore, apoi cu trenul rapid două ore, iar acum, cu avionul, faci din nou cinci ore, pentru că zborul durează puţin, dar eşti nevoit să schimbi mijloacele de transport, să mergi prin aeroport, să treci de filtre şi aşa mai departe.

    Şi dacă tot am intrat la categoria exemple, să ofer câteva legate de gândirea într-un pas şi efectele sale. Pentru că am început cu summitul Brexit, trebuie să precizez că a trebuit să parcurg cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri pentru a-mi face o idee despre rezultatele întâlnirii; în schimb aceleaşi cinci televiziuni şi mai multe situri de ştiri mă informau în amănunt despre cum doamna Merkel a mâncat vestiţii cartofi prăjiţi din Bruxelles, cu detalii amănunţite despre legume, coada la care a stat liderul german şi câte şi mai câte. Este un pas în lateral aici, la fel de nătâng ca şi gânditul cu un pas: adică să acceptăm, noi, liderii europeni, pentru a câta oară? o divizare a europenilor în inşi de primă mână şi de mâna a doua, doar pentru a păstra o uniune de ochii lumii, care nu-i mai convinge nici măcar pe ei. Gândire în mai mulţi paşi înseamnă o Europă unită în spirit, în care şi grecul, şi românul, şi neamţul să nu aibă probleme să spună sunt grec, român sau neamţ oriunde pe continent, o comunitate a intereselor economice care să fie în stare să oprească milioanele de oameni plecaţi de ţările lor în căutarea bunăstării. O Europă fermă, dar fără birocraţie. Şi puteţi completa cu orice doriţi, ca să vă simţiţi în mod real cetăţean european.

    Sau să luăm comerţul local. Dacă priveşti un pic în ansamblu, poţi trage lesne concluzia că şi antreprenorii şi marile lanţuri de retail au nişte inimi uriaşe şi, de dragul naţiei, nu mai contenesc cu reducerile. „Reduceri!“, ţipă la mine trei sferturi din inbox, „Reduceri!“, răcnesc şi panourile publicitare, „Reduceri!“, îmi susură în ochi (civilizaţie vizuală, deh!) pliantele; trăim un Black Friday permanent şi nu înţeleg de ce nu gândeşte niciun director de companie, de marketing, niciun consultant în mai mult de un pas. Adică efectul reducerilor permanente, dacă şi consumatorul ar gândi în mai mult de un pas. Io zic aşa, că dânşii ori lucrează cu nişte marje uriaşe, care le permit 80% reduceri – aceasta fiind, îmi pare, valoarea momentului – ori oamenii pur şi simplu ignoră, pentru un rezultat imediat, logica economică elementară: o stare de blacfraidei permanent înseamnă o diluţie a mărcilor (aleg preţul, nu mai aleg producătorul/calitatea/aspectul), comerciantul pare că nu este interesat de loializarea clientului, ba renunţă cu totul la vânzarea cu preţ întreg, preferând un joc steril al adaosurilor comerciale şi la categorisirea produselor lor drept ieftine, la propriu şi la figurat. Doar câteva efecte oferite aşa, la repezeală.

    De gândirea într-un pas s-au lovit şi publicitarii care au pus la punct campania Pepsi care a stârnit săptămâna trecută furtuni printre cinefilii feisbuchişti; un mesaj ambiguu a fost interpretat de oameni cu primul sens, şi atunci toată construcţia – spirit rebel, momente magice, emoţii – s-a năruit.

    O privire extraordinară, de la 1500: „Portretul unei doamne în verde“, de Agnolo Bronzino.