BusinessMagazin

Tag: profil de investitor

  • Profil de investitor. Pe bursă din a doua încercare

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

     

    Pentru unii investiţiile la bursă sunt o modalitate de a-şi suplimenta veniturile, în timp ce pentru alţii sunt un mijloc de îmbogăţire. Sunt persoane care investesc strict din pasiune, iar motivul altora este să-şi asigure un alt (fel de) fond de pensie. Nicoleta Bărbătescu a avut primul contact cu bursa în 2006, dar la scurt timp a ieşit din piaţă, odată cu apariţia primului copil. Nişte acţiuni uitate prin portofoliu au făcut-o să reintre însă în ringul bursier zece ani mai târziu, iar astăzi spune că investiţiile reprezintă jobul care îi peRmite să petreacă mai mult timp cu familia.

     

    Să investesc la Bursă este un loc de muncă cu normă întreagă care mi-a oferit posibilitatea să-mi fac programul aşa cum am nevoie şi să pot acorda mai multă atenţie copiilor. Pentru mine asta a fost foarte important”, spune Nicoleta Bărbătescu, în vârstă de 44 de ani. Absolventă a Facultăţii de Contabilitate şi informatică de gestiune din cadrul Universităţii „Dunărea de Jos” din Galaţi, pe Nicoleta a atras-o ideea investiţiilor citind în presa financiară despre companii listate la Bursă. În 2006 şi-a deschis primul cont de tranzacţionare. „Când am început să investesc nu aveam un plan sau o strategie, făceam mai mult trading şi foloseam banii pentru diverse achiziţii mai mari. A fost perioada în care am experimentat cele mai multe biasuri cognitive (erori de gândire n.r.) – FOMO (fear of missing out – n.r.), efect de turmă etc. – dar de fapt nici nu ştiam ce sunt”, mărturiseşte investitoarea. Primele „cumpărături” au fost acţiuni la Banca Transilvania, la Albalact şi la unele din cele cinci societăţi de investiţii financiare (SIF-uri) prezente la Bursa locală.

    Nu-şi mai aduce aminte exact cu câţi bani a intrat în piaţă, dar ştie că a fost o sumă modică pentru că nu avea economii mari. Prezenţa ei activă la Bursă nu a durat însă mult. „În 2007, când am născut şi primul copil, priorităţile mi s-au schimbat şi am vândut mare parte din portofoliu. Am rămas în piaţă, dar cu o sumă mică ce a fost «măturată» oricum de criza din 2008”, continuă Nicoleta Bărbătescu. Au urmat câţiva ani în care a stat departe de Bursă, dar cum în viaţă nimic nu este întâmplător, în cont îi rămasese un pachet de acţiuni primite gratuit de la Banca Transilvania de care uitase complet. Aşa a început să investească din nou în 2016-2017, când a reuşit şi să-şi contureze o strategie proprie.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Nicoleta Bărbătescu

    VÂRSTĂ: 44 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: investitor

    INVESTEŞTE: full-time

    „Am înţeles puterea dobânzii compuse şi mi-am făcut un plan pe termen lung. Strategia pe mare parte din portofoliu este buy and hold (cumpărare şi menţinere n.r.) atât timp cât fundamental nu au loc schimbări majore în companie sau în domeniul în care aceasta activează. Cu 15% din portofoliu fac trading”, spune ea. La Bursa de Valori Bucureşti, unde are cele mai mari plasamente, investitoarea are un portofoliu concentrat în proporţie de 60% pe piaţa principală, în timp ce 40% din investiţii sunt pe piaţa AeRO. Sectoarele predominante sunt cel medical (24%), IT (19%), financiar-bancar (22%) şi energie (11%). „Chiar dacă este o piaţă emergentă şi are un risc mai mare faţă de pieţele dezvoltate, consider că am un avantaj – cunosc piaţa, jucătorii, folosesc produsele companiilor în care investesc. Aş vrea ca mai multe companii să profite de avantajele pe care le oferă listarea la Bursă”, afirmă investitoarea, care şi-ar dori să vadă listate companii precum Dedeman şi Farmacia Tei, dar şi altele din IT şi agricultură.

    Cele mai mari deţineri ale sale sunt la MedLife (24%), Banca Transilvania (12%), OMV Petrom (11%), Norofert (9,7%) şi Simtel Team (7,9%). MedLife este şi compania pe care o are în portofoliu de la listarea din 2016 şi despre care spune că i-a confirmat spusele investitorului american Warren Buffet, că „pe termen scurt piaţa este o maşină de vot, iar pe termen lung este un cântar”. „MedLife mi-a adus şi cel mai mare câştig în 2021. Anul trecut a fost însă unul deosebit, cu randamente mari, nu trebuie luat ca reper. Obiectivul meu este să am un randament constant de două cifre”, adaugă Nicoleta Bărbătescu. Deşi cea mai mare parte a investiţiilor ei este în acţiuni listate la Bursa românească, Nicoleta a început recent să-şi construiască şi un portofoliu format din ETF-uri (fonduri tranzacţionabile) cu expunere pe indicele american S&P 500 şi pe alte pieţe. De asemenea, are şi o alocare de 3% pe criptomonede, investiţii care prezintă un grad de risc ridicat. Totuşi, spune ea, sunt bani pe care şi-a asumat că-i poate pierde.

    Mai întâi, investiţii în educaţie

    „Modul în care este privită Bursa este o problemă. Românii încă mai au amintiri despre Caritas sau Safi şi mulţi au rămas cu frica de a-şi pierde economiile şi mai ales cu ideea greşită că Bursa este un joc de noroc. Pentru mulţi este mai la îndemână să rişte bani la pariuri – dovadă stau casele de pariuri pe care le găseşti la tot pasul – decât să investească la Bursă pentru un potenţial câştig. Suntem deficitari la capitolul educaţie financiară”, consideră Nicoleta Bărbătescu. În urmă cu 10-15 ani, campaniile de educaţie financiară pentru populaţie erau aproape inexistente, iar promovarea investiţiilor la Bursă se făcea mai mult din gură-n gură.

    Dacă atunci nu erau atât de numeroase locurile de informare ale investitorilor şi nici înlesnită socializarea între aceştia, astăzi este esenţial ca ei să poată separa zgomotul de informaţie şi să navigheze prin multitudinea de surse pentru a alege ştirile de calitate. Ei bine, ceea ce stă la baza acestui filtru este în primul rând educaţia financiară. „Pentru cineva care vrea să devină investitor, sfatul meu este să investească mai întâi în educaţie. Ca în orice alt domeniu, riscul în investiţii apare atunci când nu ştii ce faci. Riscul naşte speranţa, iar când speri ceva, înseamnă că nu te-ai pregătit destul de bine sau nu ai luat o decizie bună. Riscul apare atunci când nu cunoşti regulile de circulaţie, dar eşti la volan. Apare când vrei să investeşti şi nu te educi înainte de toate”, afirmă investitoarea.

    Nicoleta Bărbătescu îşi doreşte ca românii să înceapă să înţeleagă cum funcţionează Bursa şi cum pot profita de oportunităţile pe care aceasta le oferă. Pieţei noastre de capital îi lipseşte lichiditatea şi avem nevoie de mai multe companii la bursă, dar în mai mare măsură ne lipseşte nouă educaţia financiară, spune ea. „Atata vreme cât nu înţelegem că bursa este despre investiţii şi nu este un joc de noroc, că «investim la Bursă» şi nu «jucăm la Bursă», va fi destul de greu.

    Tocmai din acest motiv am creat un grup de Facebook, ABC-ul Investiţiilor, în care discutăm subiecte de educaţie financiară şi investiţii pornind de la noţiunile de bază, care din punctul meu de vedere ar trebui să fie aprofundate încă din adolescenţă şi care sunt esenţiale în educaţia unui adult.” Nicoleta Bărbătescu mai spune că un investitor începător ar trebui să cumpere treptat şi cu sume mici, să înveţe din greşeli şi apoi să facă investiţii din ce în ce mai mari. În ceea ce priveşte momentul potrivit în care în care să începi să investeşti, ea spune că a fost ieri, dar dacă l-ai ratat, un moment la fel de potrivit este şi astăzi. „Când acţiunile sunt ieftine este cel mai bine să investeşti, însă nu poţi nimeri momentul perfect. Ar însemna să stai cu o sumă mare de bani economisită mai mulţi ani şi să aştepţi momentul perfect de intrare, care de cele mai multe ori este atunci când piaţa este jos şi dominată de panică. Îţi trebuie un psihic foarte tare să-ţi investeşti economiile când toată lumea vinde în panică şi toţi strigă «criză»”, conchide Nicoleta Bărbătescu.

    Dicţionarul investitorului:

    Dobândă compusă (sau efectul compus) este acea dobândă pe care o primim astăzi pentru banii pe care i-am primit în trecut ca dobândă şi pe care i-am reinvestit. Putem spune altfel că este dobânda la dobânda reinvestită. Aceasta se aplică în cazul unui credit, într-un business, dar şi în cazul investiţiilor în piaţa de capital. Investitorii la Bursă văd dobânda compusă ca pe un randament investiţional reinvestit. Aceştia beneficiază de efectul compus atunci când reinvestesc dividendele pe care le primesc de la companiile sau ETF-urile din portofoliu. Efectul se vede mai accentuat în timp, cu cât perioada de investiţie este mai mare, cu atât dobânda compusă îşi arată mai mult puterea.

     

  • Profil de investitor: Liceean, investitor, vreau să ajung asset manager

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

    Cine spune că investiţiile sunt pentru oameni mari, nu l-a cunoscut pe Răzvan Mihăescu, care la doar 16 ani stăpâneşte noţiunile de bază ale pieţei de capital şi o urmăreşte îndeaproape. Pasionat de afaceri de mic, Răzvan investeşte la bursă de doi ani şi spune că după liceu îşi doreşte să continue studiile în domeniul financiar. Visul lui? Să ajungă manager de fond de investiţii.

    „Am început să investesc la Bursă în 2020, la vârsta de 14 ani, cu puţin timp înainte de starea de lockdown din pandemie. Pasiunea pentru afaceri, alimentată de câteva jocuri pe telefon, m-a ajutat să descopăr acest domeniu şi să iau decizia de a investi”, povesteşte Răzvan Mihăescu, posibil cel mai tânăr investitor activ al Bursei de la Bucureşti.

    Răzvan este elev în clasa a zecea la Colegiul Naţional „Mihai Viteazul” din Slobozia şi investeşte dintr-a opta. Minor fiind, şi-a deschis cont de tranzacţionare sub tutela părinţilor, care au urmat cursurile Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi au urmat drumul antreprenoriatului, spune el. Probabil de la ei a învăţat încă de mic că „afacerile se cumpără şi se vând pe baza unor fundamente”.

    Care sunt planurile lui de viitor? „Având în vedere că sunt elev, încerc să dedic cât mai mult timp posibil activităţii de investiţii, dar fără să neglijez atribuţiile şcolare. Sunt pasionat de analize financiare şi îmi place să fac asta la emitenţii pe care îi urmăresc. Am început investiţiile de la o vârstă foarte fragedă, dedic foarte mult timp acestei activităţi şi mi-ar plăcea să continui studiile şi să lucrez în acest domeniu”, spune tânărul investitor. 

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Răzvan Mihăescu

    VÂRSTĂ: 16 ani

    OCUPAŢIE: elev

    INVESTEŞTE: pentru independenţă financiară

    Pentru Răvan, investiţiile sunt o pasiune care, în viitor, şi-ar dori să se transforme într-un full-time job. Visul lui este să ajungă manager de fond, dar i-ar plăcea să treacă prin experienţa mai multor funcţii, cum ar fi cea de analist financiar sau cea de broker de acţiuni, pentru a înţelege mai bine cum funcţionează mecanismele pieţei de capital. Afirmă că vrea să vadă valoarea intrinsecă în investiţiile pe care le face, că acestea generează valoare adăugată pentru investitori. „În primul rând mă uit la modul în care s-a dezvoltat compania din punct de vedere financiar în ultimii ani, apoi la perspectivele de creştere ale acesteia pe viitor. În general caut companii stabile, care prezintă un anumit nivel de maturitate în situaţiile lor financiare şi care au o politică de recompensare a investitorilor. De asemenea, vizionez şi citesc ştiri şi interviuri despre emitenţi pentru a identifica competenţa echipei de management şi modul de gândire al acesteia”, adaugă el.

    Răzvan mai spune că a avut ocazia să participe la câteva plasamente private de acţiuni, însă până acum nu a subscris la niciunul. Totuşi, este atent în permanenţă la noile companii care doresc să se listeze la Bursă. La deschiderea contului, a adăugat 3.000 de lei şi de atunci îl alimentează cu bani o dată la trei luni. A mai marcat la piaţă, dar nu a retras nimic din cont şi nici nu plănuieşte să facă asta curând. Portofoliul lui se ridică astăzi la câteva mii de euro. „Personal, am fost plăcut impresionat de lejeritatea cu care am putut deschide un cont având în vedere că toată operaţiunea s-a desfăşurat online, iar procesul a fost unul foarte rapid. Momentan sunt investit doar în acţiuni, exclusiv la BVB, dar urmăresc atent şi piaţa obligaţiunilor. Rareori tranzacţionez şi produse structurate, cum ar fi certificatele Turbo”, continuă Răzvan Mihăescu.

    Investiţiile sale i-au adus un randament de aproape 40% în 2021, cel mai mare câştig venind din deţinerile la compania de securitate cibernetică SafeTech Inovations şi la producătorul local de petrol şi gaze OMV Petrom. De altfel, OMV Petrom este una din primele sale achiziţii, alături de grupul de IT&C Bittnet Systems. Niciuna din cele trei însă nu se mai află astăzi în portofoliul lui.

    „Când a început criza de sănătate, aveam un procent foarte mare de cash în portofoliu, dat fiind faptul că eram la începutul carierei mele de investitor şi nu făcusem prea multe investiţii. Trebuie să recunosc că am fost puţin îngrijorat de evoluţia viitoare a economiei şi de momentul în care aceasta avea să-şi revină, dar nu m-am panicat şi am continuat să investesc şi să mă documentez. Din ultimele crize am învăţat faptul că economia este ciclică, iar după o anumită perioadă de creşteri, trebuie să urmeze şi scăderi sau încetiniri economice. De aceea, urmăresc constant diferiţi indicatori macroeconomici şi încerc să am o diversificare sectorială cât mai bună”, afirmă el.

    Astăzi, sectorul predominant din portofoliul investitorului este cel energetic, prin prisma deţinerii la Fondul Proprietatea (35%), care la rândul său are 20% din Hidroelectrica, cel mai mare producător de energie electrică al României. Urmează sectorul materialelor de construcţii, unde are deţineri la holdingul de materiale de construcţii Roca Industry (21%) şi la producătorul de materiale de construcţii Cemacon Cluj (11%).

    De asemenea, mai are investiţii la transportatorul fluvial Transport Trade Services (6%), Banca Transilvania (16%) şi producătorul de vinuri Purcari (11%). Care este strategia sa? „Cu toate că sunt tânăr, mă consider un investitor de modă veche, care se bazează pe strategia value investing, dar sunt dispus să îmi asum şi riscuri suplimentare atunci când remarc o oportunitate în piaţă. Caut mereu companii subevaluate care sunt favorizate de contextul economic şi pot creşte din punct de vedere fundamental de pe urma acestuia. Atunci când cumpăr o acţiune, în general încerc să identific companii subevaluate, ale căror fundamente să fie reflectate la un moment dat şi în preţul acţiunii.”

    Răzvan Mihăescu spune că efervescenţa listărilor din ultimii ani a fost benefică prin prisma companiilor care au deschis noi sectoare de activitate la bursa românească, iar pe viitor ar vrea să vadă listaţi mai mulţi jucători din domeniul energiei regenerabile. De asemenea, consideră că producătorii de energie rămân cei mai favorizaţi la momentul actual datorită creşterii semnificative a preţurilor la curent electric şi gaze. „În ultimele săptămâni am urmărit atent atât evoluţia pieţei locale, cât şi a contextului macroeconomic, având în vedere că avem de-a face cu o schimbare de paradigmă a pieţei. În această perioadă am făcut câteva achiziţii la companiile în care am încredere că vor trece cu bine peste această perioadă.

    În acest moment aş sta departe de companiile cu grad mare de îndatorare din cauza presiunii inflaţioniste şi a creşterii ratelor dobânzilor, care ar putea reprezenta probleme majore pentru companiile din această categorie”, adaugă investitorul. Recomandarea lui Răzvan pentru investitorii începători este să aibă o bază de cunoştinţe înainte de face pasul în ringul bursier şi să fie conştienţi la riscurile la care se expun prin investiţiile făcute. Dacă vorbim de „momentul potrivit”, din punctul lui de vedere acesta este este chiar după o documentare temeinică privind modul de funcţionare a pieţelor de capital şi conştientizarea riscurilor fiecărei investiţii. Până la împlinirea aspiraţiilor de viitor, în faţa micului investitor rămâne un alt motiv pentru care să fie prezent pe Bursă, poate şi cel mai întâlnit. „Doresc să ating independenţa financiară pe termen lung, construind un portofoliu cât mai diversificat şi stabil, care să îmi aducă un venit pasiv consistent”, susţine Răzvan Mihăescu.

    Dicţionarul investitorului:

    Produsele structurate sunt instrumente financiare hibrid care reprezintă obligaţii financiare ale unui emitent faţă de deţinătorii acestora şi care includ o componentă derivată de natură de modifice profilul de risc şi randamentul instrumentelor respective. Ca şi în cazul produselor derivate, activele suport ale produselor structurate pot fi un alt instrument financiar, de exemplu acţiuni, un indice bursier sau valutar, rata dobânzii, mărfuri, coşuri sau combinaţii între aceste instrumente sau valori, precum şi orice alt activ, indicator sau unitate de măsură. În general emitenţii produselor structurate sunt instituţii financiar-bancare. La Bursa de Valori Bucureşti pot fi admise la tranzacţionare produse structurate de natura certificatelor şi warantelor, dar sunt disponibile certificate de investiţie (Index) şi certificatele de tip Turbo. Certificatele Index urmăresc evoluţia unui activ unu la unu, fiind recomandate investitorilor pe termen mediu şi lung, riscul unei astfel de investiţii fiind egal cu riscul de piaţă. Certificatele Turbo sunt instrumente caracterizate de efect de levier (multiplicare a randamentului), adică au un risc mai ridicat decât riscul de piaţă, fiind destinate investitorilor cu o strategie de tranzacţionare activă, în general speculatori. Ele pot fi atât Turbo Long, cât şi Turbo Short, ceea ce oferă posibilitatea investitorilor de a profita atât de creşterea (Long), cât şi de scăderea (Short) activului suport.
     

  • Profil de investitor: De la bani puşi deoparte la independenţă financiară

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

    Înainte să se familiarizeze cu universul investiţiilor, Louisa Urse nu avea aproape deloc economii. A ales să investească în primul rând din acest motiv, pentru „a pune ceva deoparte”. Încă de la început şi-a propus să nu retragă nimic din contul de tranzacţionare şi să reinvestească tot ce câştigă. Între timp, Obiectivul său pe termen lung a ajuns să fie Independenţa financiară.

    Am început să investesc cu adevărat chiar în martie 2020, în timpul scăderilor bursiere de la începutul pandemiei. Aveam contul de tranzacţionare deschis de câteva luni şi urmăream deja câteva companii, aşa că am profitat de moment şi am achiziţionat acţiuni «reduse» cu 20%”, povesteşte Louisa Urse, manager în domeniul bancar în vârstă de 34 de ani.

    De origine din Slobozia, Louisa Urse a absolvit Facultatea de Contabilitate şi Informatică de Gestiune din cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti şi masterul BANCAS al aceleiaşi universităţi din cadrul aceleiasi universităţi. În 2021 a absolvit şi un program MBA, specializarea finanţe, al Universităţii Sheffield, iar de doi ani lucrează pe o funcţie de management într-o bancă din piaţa locală.

    În 2019, după un modul de analiză fundamentală din cadrul MBA-ului pe care l-a urmat, Louisa a luat contact pentru prima oară cu conceptul de Bursă. Avea însă noţiuni de contabilitate de bază din facultate care au ajutat-o să interpreteze mai uşor rezultatele financiare şi indicatorii financiari, despre care auzea atunci pentru prima dată. „Proiectul pe care l-am avut de pregătit pentru acel modul presupunea să analizez două companii şi să recomand investiţia într-una din ele. A fost proiectul meu preferat din tot MBA-ul. Mi-am dat seama atunci că vreau să continui să fac asta şi am început să mă uit mai în detaliu la companiile de pe Bursa locală”, continuă Louisa, adăugând că a deschis ulterior conturi de tranzacţionare la doi brokeri români. Procesul a fost diferit la fiecare dintre ei.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Louisa Urse

    VÂRSTĂ: 34 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: manager în domeniul bancar

    INVESTEŞTE: din pasiune

    Primul a solicitat multe documente, scanate, însă ulterior a trebuit să le trimită şi în original. Pentru cel de-al doilea, a fost mai simplu, totul online, iar contul a fost activ în două-trei zile. Ea spune că platformele sunt uşor de folosit şi destul de intuitive în ambele cazuri, cu mici diferenţe.

    „Investiţia iniţială a fost chiar minimul necesar pentru deschiderea unui cont de tranzacţionare la vremea respectivă. Am început să adaug din ce în ce mai mult în portofoliu pe măsură ce vedeam rezultatele şi mai descopeream şi alte companii, iar acum mi-am format un obicei din a investi în fiecare lună, indiferent de suma pe care o am disponibilă”, explică Louisa Urse.

    Dacă momentul iniţial de intrare în piaţă i-a oferit preţuri mai accesibile pe fondul scăderilor determinate de pandemie, iar anul 2021 nu a venit cu mari surprize negative, nici declanşarea războiului din Ucraina şi perspectivele economice tot mai sumbre de la începutul acestui an nu o sperie şi nu i-au schimbat dramatic strategia, în ciuda unor diminuări ale randamentelor.

    „Perioadele de criză pot fi oportunităţi de investiţii, dar şi de învăţare. Este prima recesiune pe care o prind pe Bursă, însă recesiunea în sine este un fenomen normal care face parte din ciclicitatea economiei. În momentul de faţă urmăresc evoluţia pieţelor şi încerc să învăţ cât mai mult din ce se întâmplă”, spune investitoarea.

    Anul 2021 i-a adus un randament de aproape 30% pe deţinerile din portofoliu, iar cel mai mare câştig l-au înregistrat compania de securitate cibernetică SafeTech Innovations (simbol bursier SAFE) şi producătorul de energie nucleară Nuclearelectrica (simbol bursier SNN). Nu a participat la plasamente private de acţiuni, dar le-a urmărit pe cele din anii trecuţi şi ia în calcul participarea la următoarele. „În momentul de faţă urmăresc cu mare interes, ca toată lumea probabil, ştirile legate de listarea Hidroelectrica, care sper să se realizeze anul acesta. Suplimentar aş vrea să mai văd pe Bursa românească companii din zonele e-commerce – eMAG şi Elefant sau curierat – Fan Curier şi Cargus”, adaugă Louisa Urse.

    După ce la începutul anului a redus deţinerile din IT care au predominat în anii trecuţi, astăzi portofoliul ei este împărţit între sectorul financiar-bancar (29%), comerţ (21%), petrol şi gaze (11%), tehnologia informaţiei (6,9%) şi altele (31,2%). Pe lângă acţiuni listate la Bursa de Valori Bucureşti, atât pe piaţa principală, cât şi pe cea secundară, Louisa mai investeşte şi în obligaţiuni. „Mi se pare o perioadă bună să mă concentrez pe zona energetică şi plănuiesc ca investiţiile din următoarele luni să se concentreze în această zonă, însă fără să renunţ la mare parte din investiţiile pe care le-am făcut anii trecuţi şi în care încă cred, deşi acum valoarea lor a mai scăzut”, afirmă ea.

    Profilul de risc al Louisei este unul mediu. Stă departe de instrumente derivate şi în general de tot ce este speculativ, preferând să investească pe fundamente şi pe termen cât mai lung. Nu şi-ar dori să fie o activitate full-time, ci o face din pasiune. „Ba chiar evit să verific variaţiile zilnice ale preţurilor pentru a nu vinde sau cumpăra impulsiv. Perioada raportărilor este cea mai aglomerată pentru că citesc aproape integral rapoartele publicate de companii, urmăresc rezultatele şi evoluţia pe ultimii ani, ce s-a realizat sau nu din ce fusese planificat, de ce da, de ce nu, cum au ajustat strategia şi ce urmează”, completează economista. Pentru toate companiile, ea verifică în primul rând situaţia fluxurilor de numerar, acolo unde găseşte detalii importante despre strategia companiei, cum cheltuieşte şi cum investeşte aceasta banii.

    De asemenea, managementul companiei şi membrii boardului sunt criterii importante pentru ea, chiar mai importante decât politica de dividende sau acţiunile gratuite. „Având în vedere că investiţiile le aleg sperând să fie pe termen cât mai lung, urmăresc mai degrabă potenţialul de creştere al companiei decât câştigurile imediate. Pe cineva începător îl sfătuiesc să nu investească cu gândul la profit imediat, în general şi cu atât mai mult în această perioadă. Ideal ar fi să aibă prieteni sau cunoştinţe care au deja experienţă pe Bursă, însă o idee bună este şi să se alăture grupurilor de investitori de pe Facebook”, mai spune ea. De altfel, Louisa afirmă că fiecare dintre noi ar trebui să înceapă să investească cât mai repede, indiferent de sumă.

    Ca mulţi alţii, a crezut multă vreme că poate face parte din lumea investiţiilor doar dacă are mulţi bani, preconcepţie pe care între timp a dărâmat-o. „Mă bucur să văd pe plan local tot mai multe încercări de promovare a educaţiei financiare în ultimul timp şi sper să fie cât mai multe iniţiative de acest fel. Cred că educaţia financiară nu face parte din cultura noastră şi asta se vede în numărul de investitori. Cred însă că uşor-uşor se va schimba acest aspect, uitându-mă numai cum oraşul meu natal, Slobozia, deşi un oraş mic, începe să aducă din ce în ce mai mulţi investitori pe piaţă”, spune ea optimistă.

    Care sunt planurile sale în continuare? „După câţiva ani în care am investit continuu şi am beneficiat şi de randamente bune, sunt mulţumită de ce am reuşit să strâng acolo, iar acum planul este ca în timp să acumulez suficiente venituri pasive care să îmi asigure independenţa financiară”, concluzionează Louisa Urse.

    DICŢIONARUL INVESTITORULUI:

    1.Œ Situaţia fluxurilor de numerar arată modificările poziţiei de numerar şi echivalente de numerar ale unei companii, respectiv încasările şi plăţile (intrări şi ieşiri) pe o perioadă de timp, fiind parte a situaţiei financiare a unei firme. Numerarul include numerar în depozite şi depozite la cerere la bănci, în timp ce echivalentele de numerar sunt investiţii care pot fi transformate uşor în numerar.

    2. Situaţia fluxului de fond arată modificările poziţiei financiare a unei companii între două exerciţii contabile şi motivele acestor modificări. Ea prezintă surse şi aplicaţii ale fondurilor (capital de lucru), nefiind parte a situaţiei financiare. Capitalul de lucru poate fi crescut prin emiterea de acţiuni, obligaţiuni sau creşterea împrumuturilor şi poate fi redus prin răscumpărarea de acţiuni sau obligaţiuni, rambursarea împrumuturilor sau cumpărarea de mijloace fixe.

    3. Ambele declaraţii le permit investitorilor şi celor care întocmesc sau analizează situaţiile financiare să-şi proiecteze planuri, politici şi strategii şi să determine gradul de lichiditate şi solvabilitate al unei companii.

  • Profil de investitor. Şcoala japoneză pe bursa românească: cum faci sutele de euro să devină milioane când priveşti inflaţia ca pe un vânt în pânze

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, îşi expun strategiile şi convingerile pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin.

    Absolventă de Fizică Nucleară şi pasionată de sporturi de anduranţă, Carmen Bobu a învăţat să tranzacţioneze pe bursa din Tokyo şi s-a întors acasă, în România, să facă acelaşi lucru. De la economii de ordinul sutelor de euro pe care le-a investit la bursă în anii 2000, astăzi vorbeşte de milioane de euro în acţiuni româneşti. Care a fost reţeta ei?

    „Am avut ocazia să merg în Japonia în 1999 şi am locuit acolo timp de 18 ani. Când am ajuns, nu ştiam absolut nimic despre piaţa de capital, dar toată lumea era educată financiar şi ancorată la piaţă şi aşa am ajuns s-o descopăr şi eu. Bursa de la Tokyo funcţionează de la ora 09:00 până la ora 15:00, iar la închiderea şedinţei toată lumea stătea aproape hipnotizată şi urmărea cotaţiile. Am fost uimită, nu ştiam de această lume”, povesteşte Carmen Bobu, de profesie inginer fizician, dar şi cu alte valenţe.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Carmen Bobu

    VÂRSTĂ: 47 de ani

    PROFESIE: inginer fizician

    OCUPAŢIE: investitor full-time

    În vârstă de 47 de ani, a absolvit Facultatea de Fizică din cadrul Universităţii Bucureşti, secţia Inginerie Nucleară. La un an de la absolvire a ajuns în Japonia, dar nu pentru fizica nucleară, ci pentru electronică. S-a angajat la Panasonic pe un post de asistent tehnic de calitate, unde a stat până în 2007. În paralel, a început să deprindă noile obiceiuri din ţara adoptivă.

    „La 24 de ani aproape că nu aveam bani economisiţi. Am absolvit o facultate de stat, familia mea nu a fost bogată, aveam câteva sute de dolari pe care i-am investit la început. Am avut şansa să învăţ despre piaţa de capital la o vârstă foarte fragedă, 25 de ani însemna foarte repede atunci faţă de acum. Pe piaţa din Japonia aveam programe demonstrative, puteam face şi simulare cu bani virtuali, la noi erau inexistente. Am considerat însă că impactul ar fi mult mai mare dacă intru cu bani fizici. Asta era tot ce voiam să fac”, mărturiseşte ea.

    Carmen Bobu a început astfel un proces complex de autoeducare financiară, iar în 2000 a făcut primele investiţii pe Bursa de la Tokyo, cu câteva sute de dolari. Au urmat mai multe cursuri specifice pieţei de capital, chiar şi la New York, un curs de brokeraj, apoi un MBA de trei luni la o universitate din Tokyo. De la Panasonic a plecat la o companie de investiţii financiare pe pieţele din România şi Bulgaria care i-a schimbat perspectiva legată de investiţii.

    „În România, la fel, am început cu câteva sute de euro. În 2004 am intrat pe Bursa de la Bucureşti, prin Vanguard. Mama mea m-a ajutat să fac investiţii aici, nu erau ordine electronice, la orice fel de ordin era nevoie de semnătură fizică, aşa că i-am făcut ei împuternicire. Acum investesc prin TradeVille”, adaugă Carmen Bobu.

    În cadrul unei emisiuni ZF Deschiderea de astăzi din vara anului 2020, Carmen Bobu spunea că atunci când a început să tranzacţioneze, piaţa din România era aproape nefuncţională. „Nu aveai emitenţi unde să-ţi poţi muta banii, erau SIF-urile şi câteva blue chip-uri. Atunci mergeai la broker să îţi deschizi un cont de tranzacţionare.”

    Dacă în România cultura investiţiilor la bursă nu este atât de înrădăcinată în rândul populaţiei, iar bursa locală a fost promovată recent la statutul de piaţă emergentă secundară de către furnizorul global de indici FTSE Rusell, în Japonia piaţa de capital este aproape un mod de viaţă. Dacă la noi găsim case de pariuri la tot pasul, la ei sunt răspândite mai mult societăţile de brokeraj.

    „În anii 2000, în Japonia nu se uita nimeni la cotaţii pe mobil, erau afişate afară, la posturile de televiziune, în toate gările şi la toate casele de brokeraj, care erau aproape omniprezente. Eram hipnotizată, nu înţelegeam de ce pentru câteva momente toată lumea se oprea în loc. Unii se bucurau, alţii nu”, spune investitoarea.

    În Japonia, Carmen a locuit în municipiul Shirakawa, prefectura Fukushima, aproape de locul unde în 2011 a avut loc accidentul nuclear la centrala atomică în urma unui cutremur şi a tsunamiului care l-a urmat. Totuşi, a decis să rămână şi în 2012 a reuşit să obţină cetăţenie japoneză.

    Mai târziu, în 2015-2016, a urmat un master în Finanţe-Bănci la Academia de Studii Economice din Bucureşti, iar în 2017 s-a întors în ţara natală. Acela a fost şi momentul în care a luat decizia să investescă doar pe Bursa de la Bucureşti, dar şi anul în care a devenit persoană juridică în România.

    „Din 2017 sunt şi investitor profesional în piaţă. Sunt cetăţean japonez şi nu am voie să stau în România fără activitate economică. Mi-am deschis acest SRL şi administrez banii familiei şi ai prietenilor foarte apropiaţi. Ocupându-mă de această firmă, fac cumva ce făceam în Japonia. Am avut şi acolo o companie care plasa investiţii şi pe piaţa românească”, spune ea.

    Pentru Carmen Bobu, studiul a continuat şi în România. În 2018 a obţinut autorizaţie de brokeraj, pentru că nu înţelegea foarte multe din ce se întâmplă în domeniul intermedierilor bursiere.

    „Întorcându-mă în România şi fiind investitoare pe piaţa de capital de aici, am încercat să iau pulsul şi să înţeleg cum funcţionează mentalitatea unui broker local, pentru că diferă foarte mult de cea a unui broker din Japonia – nu ca să profesez, ci pentru a înţelege şi mai mult piaţa locală”, afirmă ea.

    Carmen Bobu spune că nu foloseşte atestatul de broker, dar, în general, cursurile au ajutat-o foarte mult în activitatea investiţională.

    „Este o continuă educaţie, ca să fiu în permanenţă la curent cu tot ce este nou pe piaţa pe care activez. Cum oricare şofer care vrea să şofeze trebuie să meargă la o şcoală de şoferi, şi un investitor trebuie să obţină o minimă cultură generală a pieţei de capital, să înţeleagă termenii specifici. Cred că este nevoie neapărat de un ABC al pieţei de capital”, continuă investitoarea.

    Astăzi Carmen Bobu este investitoare full-time. Nu îi place să speculeze, ci investeşte pe termen mediu şi lung. Se mai întâmplă şi să tranzacţioneze zilnic atunci când are bani disponibili în portofoliu şi volatilitatea este mare, dar nu riscă foarte mult şi nu-i place să fie caracterizată ca investitor speculator.

    Prin firma care gestionează economiile familiei şi ale apropiaţilor are deţineri de aproape 4 milioane de euro la Bursa de Valori Bucureşti, în timp ce valoarea propriului ei portofoliu se ridică la circa 1 milion de euro şi este format din Fondul Proprietatea în proporţie de 40%, în timp ce TeraPlast Bistriţa şi Transilvania Broker de Asigurare au fiecare o pondere de 10%, iar 40% reprezintă rezervă de cash.

     

    „Dacă la Bursa de Valori Bucureşti se va lista Hidroelectrica, eu cred foarte mult în Fondul Proprietatea. Indiferent de condiţiile de piaţă, FP va ieşi în câştig dacă va lista pachetul deţinut”, spune ea.

    În trecut, a investit şi în alte societăţi listate la Bucureşti, mai ales dintre cele nou intrate în ringul bursier, care în 2021 i-au oferit randamente neaşteptat de mari. Spune că a participat la aproape toate plasamentele private de acţiuni derulate de brokerii români, fiind o mare susţinătoare a companiilor antreprenoriale româneşti, iar anul acesta aşteaptă alte finanţări.

    „În 2021 am avut un randament mediu pe dividende de circa 8%, puţin mai mic faţă de anii precedenţi, când randamentele erau de 10%-12%, dar foarte mulţumitor. Cred că randamentul acţiunilor a fost între 20% şi 25%. Este neoficial, pentru că nu am marcat la piaţă, am rămas investită. Acum a mai scăzut valoarea deţinerilor, faţă de august 2020 nu mai sunt aceleaşi creşteri sau aceleaşi cifre în portofoliu. Am banii pregătiţi pentru plasamentul privat de la RodBun. Încă sunt cu ochii pe investiţii, nu m-am retras din piaţă”.

    Vânt din pupă, investitori!

    „Japonezii pe care-i vedeam că merg în călătorii se mândreau că locuiesc gratuit şi nu puteam înţelege cum. În realitate, creştea preţul acţiunilor şi considerau că tot ce fac este gratuit relativ la disponibilităţi. În acei ani, japonezii lucrau pentru banii lor şi îşi permiteau bucurii chiar din rezultatul financiar al economiilor investite pe Bursă”.

    Astăzi, şi Carmen Bobu se află în poziţia celor pe care acum 21 de ani nu îi înţelegea. După o muncă asiduă, îşi dă răgaz şi pentru micile bucurii ale vieţii. Am cunoscut-o în 2020, chiar în plină pandemie, dar pentru a-i surprinde întreaga poveste în universul investiţiilor, am povestit cu ea în timp ce era într-o expediţie nautică, pe un velier, încercând să traverseze Marea Tireniană din Sicilia spre Napoli.

    „Încerc să navighez cu pânze, să folosesc natura pentru a ajunge într-un punct stabilit. Cum în economie avem inflaţia ca un vânt, care trebuie să fie între 2% şi 3% pentru a naviga bine economic, aşa şi în viaţa nautică vântul reprezintă un fel de inflaţie. Dacă este prea mare, cum avem noi inflaţia acum, se rup velele şi nu este bine, iar fără vânt trebuie să folosim costuri, adică benzină, motorină, pentru a ajunge în locul propus”, spune ea.

    Cum trebuie să fie vântul pe mare? „Şi aici trebuie să fie mediu, adică numai bun de prins în pânze, între 2% şi 3%, ca o inflaţie normală într-o piaţă ideală, evident”, spune amuzată.

    Carmen Bobu face tot timpul paralele între viaţa financiară şi toate hobby-urile pe care le are. Dacă vorbim de hobby-uri, cu siguranţă este o femeie competitivă, energică şi disciplinată. Îi place să-şi seteze obiective şi se simte împlinită când le atinge.

    În Japonia a participat la şapte triatlonuri, sport la care concurenţii participă înotând, mergând cu bicicleta şi apoi alergând şi ale cărui probe au loc fără întrerupere şi sub cronometru. Acesta a devenit sport olimpic în 2000 la Jocurile Olimplice de vară de la Sydney.

    Ce a motivat-o? „În Japonia am înotat în toate lacurile, dorindu-mi să mă perfecţionez şi să ajung la nivelul Ironman. Sunt finisher de Ironman în Australia în 2017. Este un triatlon triplu. Asta a fost medalia mea de încoronare pentru a mă întoarce în România. Am zis că dacă nu pot să termin competiţia, nu mă întorc acasă”, explică investitoarea.

    În timp ce triatlonul conţine trei probe – înot 1,5 kilometri, bicicletă 40 de kilometri şi alergat 10 kilometri – Ironman este un triatlon triplu, adică implică distanţe de 3,8 kilometri la nataţie, 180 de kilometri la ciclism şi 42 de kilometri la alergare. Pentru această competiţie, Carmen s-a antrenat peste şase luni, şase zile pe săptămână. Întoarsă în România cu această reuşită, a schimbat perspectiva, dar nu a renunţat la sport.

    „În România, nivelul triatlonului nu este foarte bine dezvoltat. În 2017 noi eram la a 10-a ediţie, în timp ce Japonia era la a 75-a. Ei de peste 75 de ani practică acest sport, astfel că infrastructura şi nivelul competitorilor sunt altele. În România am vrut în schimb să încerc ceva nou şi m-am apucat de navigaţie cu vele. La noi, nivelul acestui sport este de talie internaţională. Am întâlnit oameni deosebiţi în această lume”, adaugă investitoarea.

    O altă paralelă pe care Carmen Bobu îl face între latura sportivă şi cea financiară este legat de disciplină şi educaţie, fără de care nu putem reuşi în niciunul dintre cazuri. Cum în viaţa financiară ne impunem ţinte, şi în lumea sportivă vorbim de atingerea unor ţinte, spune ea.

    „În ambele câmpuri îţi pui un target de atins şi este o fericire când îţi atingi ţinta şi în termenul de timp propus. Pe plan sportiv, orizontul de timp este mult mai scurt, în timp ce pe plan financiar este mediu sau lung, dar ambele părţi sunt caracterizate de disciplină, de efort şi de educaţie. Fără educaţie şi fără ancorare la realitatea pieţei de capital, nu poţi reuşi. Nu faci investiţii după ureche. Trebuie să-ţi acorzi mereu timpul să înţelegi, să aplici şi să controlezi riscul tocmai prin această educaţie permanentă”, explică investitoarea.

    Carmen Bobu consideră că momentul potrivit pentru a investi este oricând, indiferent dacă piaţa este în creştere sau în scădere. „Nu investeşti o singură dată şi ai terminat cu investiţiile, ci mereu. Acumulezi în timp şi vei avea la un moment dat un preţ mediu, indiferent de valoarea primei achiziţii.”

    De pe piaţa secundară AeRO de la BVB a ieşit în ultima perioadă şi spune că în situaţii de criză precum cea care se întrevede la orizont companiile mici nu au puterea să reziste cum ar rezista o companie mare.

    „O barcă mare cu vele are puterea să reziste mai bine într-o furtună decât o bărcuţă mică pe care inflaţia o suflă de colo-colo. M-aş orienta pe companii mai vechi în piaţă, care au avut profit şi dividende predictibile în ultimii, să spun, 10-15 ani. Istoricul pe ultimii ani este neconcludent, au fost situaţii excepţionale, m-aş uita la companii ca la sportivi care au livrat mereu performanţă”, conchide Carmen Bobu.

    Dicţionarul investitorului:

    1.Œ Randamentul dividendelor este un indicator financiar care face parte din câmpul analizei fundamentale şi reprezintă câştigul procentual al unui investitor din dividendele repartizate din profiturile unei companii. Se calculează ca raport dintre dividendul brut pe acţiune, adică suma dividendelor împărţită la numărul de acţiuni ale companiei, şi preţul de tranzacţionare al acţiunii respective. Pentru a stabili cât de atractiv este un dividend, randamentul lui poate fi comparat cu randamentele aduse de depozitele bancare, cu nivelul dobânzilor şi al randamentelor obligaţiunilor guvernamentale, dar şi cu randamentele dividendelor altor companii.

    2. Volatilitatea este un termen care se referă la gradul de incertitudine, riscul sau fluctuaţiile de preţ ale unui instrument financiar într-o anumită perioadă de timp. Unele active sau pieţe sunt mai volatile decât altele. În astfel de perioade, preţurile tind să se schimbe foarte dinamic şi pe termen scurt, ca urmare a unor crize, ştiri macroeconomice, evenimente neaşteptate sau politice. Ca exemplu, pandemia şi războiul din Ucraina, au adus perioade de volatilitate pe bursele globale. Cel mai bun mod de a măsura volatilitatea pieţei este prin indicele VIX, calculat cu preţul opţiunilor financiare de pe indicele S&P 500 din Statele Unite. Mai este denumit şi „indicele fricii“.

  • Profil de investitor: De la o strategie activă la una pasivă. Sau cum să-ţi baţi mai puţin capul cu bursa

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „Profil de investitor” găzduită de Business Magazin. Din domeniul ingineriei software vine Mihnea Călugăru, care investeşte la bursă din clasa a 10-a.

    „Prima mea interacţiune cu universul investiţional a avut loc pe când eram clasa a 10-a. Îmi doream mai mulţi bani de buzunar, dar ştiam că nu mă pot angaja pentru că timpul nu mi-ar permite, prioritară fiind absolvirea unui liceu care mi-ar permite să fiu admis la facultatea visată”, povesteşte Mihnea-Ionuţ Călugăru, astăzi inginer software în vârstă de 24 de ani.

    Mihnea s-a întrebat automat cum poate face bani în paralel cu studiile şi într-un mod mai mult sau mai puţin pasiv, similar cu modul în care proprietarii de imobile colectează chiriile, spune el.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Mihnea-Ionuţ Călugăru

    VÂRSTĂ: 24 de ani

    PROFESIE/ OCUPAŢIE: inginer software

    INVESTEŞTE: part-time, din pasiune

    „Coroborând dramul de economie învăţat în liceu cu media TV care flutura cu mare frecvenţă discursurile politicienilor ce presărau pe alocuri eterna «nevoie de investiţii», am ajuns la concluzia că acesta este răspunsul pe care îl caut şi eu: investiţii. Sau cum banii plasaţi inteligent se pot înmulţi”, adaugă Mihnea.

    Odată ce şi-a aflat scopul, a rămas să mai descopere mijlocul prin care îşi poate înmulţi economiile, aşa că a început căutările. Google l-a aruncat în braţele primului broker care stăpânea mai bine „nemiloasele legi ale SEO-ului”, un proces de optimizare pentru site-uri care are drept scop creşterea vizibilităţii lor în rezultatele motoarelor de căutare.

    „Am mers direct la secţiunea Educaţie a respectivului broker pentru că nu am fost niciodată genul care îşi încredinţează orbeşte capitalul vreunui mecanism multiplicator pe care nu îl înţelege încă. Privind înapoi la momentul acela, consider că atunci am căzut prima dată pradă uşoară idealizărilor hollywoodiene ale unor procese. Mai exact, Hollywood ne-a învăţat că investiţiile şi pieţele sunt doar despre oameni îmbrăcaţi la costume ce au în faţă calculatoare pe ale căror 2-3 monitoare se înghesuie grafice pline de lumânări japoneze şi linii de toate culorile ce se intersectează în toate modurile şi combinaţiile posibile şi din care se pot deriva alte linii şi alte valori la rândul lor”,continuă el.

    Ei bine, asta se arăta şi în tot cuprinsul cursului brokerului, aşa că a început să-l citească. La finalul cursului, Mihnea a ajuns să înţeleagă principiile analizei tehnice şi aplicabilitatea acesteia în piaţa valutară. A învăţat despre tipare şi şansele ca acestea să se repete în viitor dacă au avut loc frecvent în trecut şi despre ce înseamnă anumite exprimări.Având deja o bază educativă şi un cont demo de tranzacţionare, a urmat pasul firesc, investiţiile cu bani reali.

    În 2014 a început să investească la Bursa din Statele Unite, iar în 2016 a intrat pe băncile Facultăţii de Automatică şi Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti. În timp, preferinţele în materie de investiţii i s-au schimbat.

    „Am învăţat cu greu, am învăţat pe banii mei, adică am şi câştigat, am şi pierdut bani de când am început să investesc în clasa a 10-a. Până în primul-al doilea an de facultate am avut în fundal obiectivul de a deveni cu adevărat cunoscător şi investitor în piaţă. Totuşi, erau nişte lucruri care mă opreau. Simţeam că este nevoie de mult prea multă atenţie dedicată analizei tehnice pentru un randament decent”, mărturiseşte inginerul.

    Cu toate precauţiile şi optimizările tehnice posibile luate, dinamismul presupus de analiza tehnică îl chema lângă monitor non-stop, lucru dificil pentru Mihnea, care punea pe primul loc studiile la acel moment. Şi mai era ceva.

    „În funcţie de clasa de active ce se tranzacţiona pe pieţe, cea de capital în special, simţeam că analiza tehnică poate justifica mai mult sau mai puţin deciziile de intrare sau de ieşire din poziţii. Înţelegeam plusvaloarea adusă şi asocierea cauză-efect arătată de anumiţi indicatori, dar identificasem factori fundamentali ce influenţau direct cotaţia, lucru faţă de care analiza tehnică era agnostică”, spune el.

    Acela a fost momentul în care a ales să aprofundeze şi principiile analizei fundamentale. A căutat o piaţă unde să-şi poată baza deciziile investiţionale pe informaţii care vin cât mai direct din obiectul real pe care îl reprezintă activul – în cazul pieţei de capital, modul de desfăşurare al companiei ale cărei acţiuni sunt tranzacţionate.

    Din zona analizei tehnice, a hotărât să ia cu el în această călătorie ce a considerat foarte util şi a început să citească şi să interpreteze rapoartele financiare ale companiilor, de unde de obicei îşi ia datele brute.

    Între timp, în 2018 a finalizat studiile. Investiţiile au continuat în timpul facultăţii, dar şi ulterior, în câmpul muncii. Astăzi Mihnea Călugăru este inginer software şi a ajutat, proaspăt ieşit de pe băncile facultăţii, la creşterea a două businessuri din piaţa locală.

    La Confidas.ro, platformă online care oferă date de business despre companiile din România, a lucrat alături de Eduard Burghelia şi George Farauanu încă de la înfiinţarea din 2018. La Cornerstone Technologies lucrează tot din 2018, iar ulterior a preluat un rol de manager aici odată cu desprinderea unei părţi din echipă în Softbinator Technologies (simbol bursier CODE), companie al cărei CEO, Daniel Ilinca, a adus-o la Bursa de la Bucureşti aproximativ un an mai târziu.

    De altfel, Mihnea spune că este studios de mic. În liceu s-a calificat la olimpiadele de chimie şi biologie, iar la biologie a luat premiul I la nivel judeţean. A obţinut şi o diplomă de competenţe antreprenoriale, iar platforma Investopedia, cea mai mare sursă de informaţii financiare din lume, o ţine deschisă non-stop. Ce a învăţat în tot acest timp?

    „O regulă demnă de subliniat în mod insistent este aceea că participanţii la piaţă sunt cei care stabilesc preţul activelor. Modul în care o fac poate foarte bine să nu ţină cont de fundamentele business-ului. Mai mult, impresia mea este că pe termen scurt piaţa acţionează mai degrabă emoţional, speculativ, decât fundamental. Dar am mai învăţat o regulă, una poate chiar mai preţioasă. Făcând un pas în spate, un zoom-out temporal, pe termen lung preţul acţiunii reflectă fundamentele businessului, întorcându-se mereu la medie din aventurile speculative în care este târât de diverşi jucători”, spune investitorul.

    Descoperirea aceasta a fost de aur, adaugă el, deoarece confirma validitatea stilului pe care îşi dorea să-l îmbrăţişeze, respectiv cât mai multă investiţie, cât mai puţină speculaţie. Totuşi, recunoaşte, rareori profita şi de potenţialele oportunităţi de speculă.

    În perioada de gestiune activă a portofoliului, tranzacţiona companii ca Bank of America (BAC), Moderna (MRNA), Advanced Micro Devices (AMD), Twitter (TWTR), Meta Platforms (FB), Zoom Technologies (ZM) sau Alibaba (BABA). A făcut de asemenea tranzacţii speculative cu Bitcoin şi Ethereum.

    „Entuziasmat fiindcă am reuşit să validez un principiu care mă linişteşte şi îmi permite să investesc mult mai puţin activ decât aş face-o într-o lume haotică în care totul e tehnic şi emoţional, am continuat cercetarea care speram să-mi aducă o strategie câştigătoare. Am vrut, în mod natural, să învăţ să găsesc acţiuni sau obligaţiuni câştigătoare. Am decis să îmi aleg investiţiile dintre companiile cu o defensivă competiţională robustă, cele care se pot dovedi imune la atacul competitorilor din acelaşi sector”, spune Mihnea Călugăru.

    Pentru a le filtra, căuta la ele un anumit set de avantaje, să fie active intangibile (patente, licenţe, branduri), să aibă costuri mici de producţie comparativ cu competitorii direcţi şi altele. Mai apoi, rezultatul căutării trecea printr-o analiză comparativă cu alte companii cu profil similar pentru a valida avantajul remarcat iniţial.

    Aceasta a fost reţeta pe care a încercat să o aplice din 2020 până la începutul anului 2022, „încercat” pentru că uneori a deviat de la plan cu unele investiţii speculative.

    Ajungând cu povestea în prezent, izbucnirea războiului din Ucraina l-a determinat pe Mihnea să-şi lichideze portofoliul şi să aştepte cu o rezervă mare de cash până recent. Deşi îşi propusese să rămână cât se poate de neutru la sentimentul pieţei, ştiri şi evenimente şi să le trateze drept oportunităţi de consolidare, magnitudinea unui eveniment ca războiul şi incertitudinile generate ulterior l-au condus la decizia de a vinde deţinerile. „Neliniştea pieţei a ajuns şi la mine.”

    Mihnea Călugăru se consideră un investitor novice. Spune că perioada în care a avut doar bani disponibili în cont i-a oferit răgazul să reflecteze şi mai mult asupra lumii investiţiilor şi şi-a dat seama că, până şi departe de agitaţia unei strategii pur tehnice, investitul fundamental activ implică la rândul său mult timp petrecut pentru studiu şi cercetare.

    „Pentru a o face cum trebuie, simt că e nevoie de implicare full-time, lucru pe care nu mi-l pot permite la momentul acesta, dar pe care nici nu mi l-aş dori pentru că iubesc cariera mea actuală în inginerie software. Mai mult de atât, după mult studiu, am reuşit să observ ceva ce se ascundea la vedere – costurile intermedierii financiare. Am înţeles mai bine cum funcţionează piaţa şi care sunt actorii participanţi, respectiv cât costă serviciile acelora care intermediază procesul de a investi. Mai exact, am învăţat că trebuie luate în considerare şi comisioanele de brokeraj, cele de administrare sau pentru consultanţi financiari, dacă e cazul, cât şi taxele mai mari pe câştigurile realizate pe termen relativ scurt”, afirmă investitorul.

    Coroborând pierderile ce survin în urma intermedierii financiare cu nevoia de a aloca o felie semnificativă de timp pentru a fi un investitor activ, Mihnea a decis că în momentul de faţă i se potriveşte mai degrabă o strategie pasivă.

    „De ce să caut acul în carul cu fân? Mai bine cumpăr tot carul şi am încredere în economia ţării sau a ţărilor în ale căror companii investesc. Pe termen lung, să baţi piaţa e un joc cu sumă zero. În medie, vei performa similar cu piaţa înainte de comisioane, taxe şi onorarii. După scăderea acestora jocul se transformă într-unul cu sumă sub-zero, negativă. Aşadar, cred că locul unde pot interveni investitorii pentru a-şi maximiza câştigurile este scăderea pe cât posibil a acestor costuri, ceea ce echivalează cu abordarea unei strategii pasive, o strategie care să nu presupună schimbarea febrilă a deţinerilor din portofoliu. Asta este matematica care m-a făcut să iau această decizie”, spune el.

    Investitorul a intrat din nou în piaţă la Bursa de la Bucureşti şi încearcă să cumpere acţiuni lunar şi să folosească metoda Discounted Cash Flow (DCF), care estimează valoarea unei investiţii pe baza fluxurilor de numerar viitoare aşteptate în cazul unei companii. Nu vrea să replice perfect componenta indicelui principal BET al Bursei româneşti şi nici să investească într-un fond tranzacţionabil care replică structura lui, ci în primele companii din indice din punct de vedere al valorii de piaţă.

    Portofoliul la BVB, în ordinea ponderilor, este format din Fondul Proprietatea (21%), Banca Transilvania (19%), OMV Petrom (16%), Romgaz (10%), BRD (10%), Nuclearelectrica (6%), Digi Communications (4%), MedLife (3%), Transgaz (3%), TeraPlast (3%), Electrica (2%), One United Properties (2%) şi Transelectrica (1%).

    „Folosesc serviciile Digi, la curent am contract cu Hidroelectrica (care urmează să se listeze la Bursa de la Bucureşti n.red.), la MedLife am abonamentele de sănătate, am card la BCR, dar Erste este listată la Viena (adusă şi la Bursa locală de TradeVille n.red). Mi-ar plăcea să se listeze Flip.ro, cei care vând telefoane second hand, dar cu garanţie. Anticipez deschiderea românească la surse alternative de finanţare ale afacerilor. Capitalismul în România este foarte tânăr şi piaţa este emergentă. Consider că mai există destul loc de capitalizare”, este sentimentul de investitor al lui Mihnea Călugăru.

    Dicţionarul investitorului:

    ►Œ Analiza tehnică este o abordare obiectivă prin care se urmăreşte prognozarea cotaţiilor viitoare ale acţiunilor, valutelor sau mărfurilor şi care se concentrează în principal pe preţuri, tendinţe şi modele. Metoda se rezumă în principiu la studierea istoricului graficului, fără a lua în considerare date, ştiri sau zvonuri despre companie. În analiza tehnică se folosesc programe dezvoltate special pentru acest lucru, iar reprezentarea se face prin trei tipuri de grafice – tip linie, tip bară şi tip lumânare.

    ► Analiza fundamentală constă în selectarea acţiunilor pe baza situaţiilor financiare ale companiei, domeniul în care activează sau situarea preţului în raport cu diferite repere ce ţin de companie şi de piaţă. Spre deosebire de cei care fac analiză tehnică, analiştii fundamentali iau în considerare toate datele disponibile referitoare la un instrument financiar sau la piaţă pentru a-i ajuta în determinarea valorii relative. Apoi caută diferenţele dintre preţul de piaţă curent şi propriile lor estimări pentru a identifica oportunităţile de investiţii.

    ►Ž Lumânările japoneze (candlesticks) sunt un tip de grafic de preţ folosit în analiza tehnică care indică preţurile maxim, minim, de închidere şi de deschidere ale unui activ pe o anumită perioadă de timp viitoare. Termenul provine din cultura japoneză, unde comercianţii şi traderii de orez foloseau beţe pentru a urmări preţurile pieţei, iar graficul lumânărilor japoneze este folosit astăzi de traderi pentru a căuta modele de comportament al cotaţiei. Cel mai mult sunt utilizate de către traderii din piaţa ForEx şi de cei din pieţele de acţiuni.

  • Profil de investitor: Cum arată drumul de la investitor la broker

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate în seria de materiale „profil de investitor“ găzduită de Business Magazin. Respondentul acestei săptămâni este mai mereu în piaţă din postura de broker, dar şi din cea de investitor.

    „Eram plecat în Statele Unite când am început să investesc. Când am plecat din ţară nu ştiam aproape nimic despre bursă. În State unul dintre patronii cu care am lucrat fugea tot timpul în birou şi urmărea cotaţiile. Nu înţelegeam ce face, dar m-am prins repede, investea. Cumpăra în principal McDonald’s, cunoştea compania destul de bine”, povesteşte Sandu Gabriel Pintea, investitor şi, ulterior, broker pe bursă.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Sandu Gabriel Pintea

    VÂRSTĂ: 40 de ani

    PROFESIE: economist, administraţie publică

    OCUPAŢIE: broker, investitor

    INVESTEŞTE: full-time

    După un timp petrecut în SUA, Gabriel a trimis bani în România şi a rugat-o pe mama sa să-i deschidă un cont de tranzacţionare la Bursa de la Bucureşti.

    Era finele anului 2002. Iniţial a cumpărat acţiuni prin Broker Cluj (acum BRK Financial Group, singurul intermediar listat la Bursa locală. La scurt timp, spune el, investiţiile i-au permis să se întoarcă în România).

    „În SUA am făcut unele cursuri. Am plecat ca student tocmai ca să îmi fac capital de lucru. Investiţiile m-au ajutat destul de mult să mă întorc în România. Vedeam că salariile erau destul de mici în 2004 şi faptul că am realizat că se poate face un venit destul de frumos pe bursă, m-a ajutat să iau decizia să mă întorc în ţară”, afirmă Gabriel Pintea.

    La Bursa de Valori Bucureşti, el a intrat cu aproximativ 20.000 de dolari, iar ulterior a mai transferat sume de bani. Prima oară a investit în Banca Transilvania şi în câteva societăţi de pe fosta piaţă Rasdaq, cum ar fi compania de construcţii Cominco Bucureşti, care nu mai este listată, sau producătorul de textile Iasitex Iaşi, unde îşi aminteşte că a făcut un profit destul de bun.

    „Tot timpul poate fi un moment potrivit să îţi deschizi un cont de tranzacţionare şi, foarte important, trebuie să fie alimentat. Acesta este cel mai greu pas, dar odată ce deschizi contul, avantajul mare este că poţi ţine acolo banii cash, nu trebuie să fii investit tot timpul. În acest moment aş recomanda undeva la 30% din valoarea portofoliului investită, pentru că mai sunt foarte multe evenimente în săptămânile şi lunile care urmează. O rezervă mai mare de cash, 60%-70%”, spune Gabriel.

    Când a plecat din România, atât inflaţia, cât şi dobânzile erau pe un trend crescător.

    „La ce educaţie economică aveam din şcoală şi din societate, credeam că dobânzile nu o să dureze la infinit. Credeam cu mintea mea de atunci că este uşor să ai o sumă de bani şi să o muţi de la o bancă la alta în funcţie de care oferă dobânzi mai mari. După am realizat că nu ţine chestia cu dobânzile şi că trebuie să investesc în companii”, mărturiseşte el.

    În vârstă de 40 de ani, Gabriel Pintea a absolvit Facultatea de Ştiinţe Politice şi Administrative şi Facultatea de Ştiinţe Economice la Universitatea Babeş-Bolyai (UBB) din Cluj-Napoca.

    „Ştiinţe Politice şi Administrative a fost prima facultate şi ulterior mi-am dat seama că-s mult prea axat pe partea privată, nu pe tipologia de administraţie publică.”

    Avea deja un portofoliu de investiţii când s-a întors în România, iar după câteva luni s-a angajat la BT Securities (actualmente BT Capital Partners), fiind broker full-time. A lucrat aici din 2005 până în 2016, iar ulterior s-a mutat la intermediarul Goldring, agenţia din Cluj.

    „Eu administrez pensiile pe Cluj, am portofoliul meu de clienţi. Este o companie mai dinamică, la bancă erau multe reguli corporatiste şi se schimbau foarte greu lucrurile. Într-o companie privată mai mică se mişcă mult mai repede lucrurile, iar platforma era mai bună. În plus, Goldring a fost prima companie care a început valul acesta de listări pe piaţa AeRO. De fapt, acolo înveţi meserie. Dacă stai numai să execuţi nişte ordine în piaţă, nu e nimic complicat”, adaugă brokerul.

    Astăzi Gabriel Pintea investeşte în opţiuni, mai puţin în ETF-uri, iar de doi ani tranzacţionează acţiuni americane pe platforma Goldring, atât pentru el, cât şi pentru clienţii săi, care au un profil investiţional asemănător. În SUA investeşte speculativ, „pentru că acolo piaţa se mişcă la orice adiere de vânt”, în timp ce la Bursa de la Bucureşti realizează investiţii mai mult pe termen mediu-lung. Portofoliul său a ajuns la câteva sute de mii de euro.

    „În SUA tranzacţionez activ şi speculativ, mai ales în ultimul an, fiindcă suntem destul de axaţi pe domeniul tehnologiei, iar acolo este volatilitatea foarte mare. Am prins nişte cicluri interesante acum în State care în România nu prea le prinzi pentru că nu prea există rotaţia între sectoare – între growth şi value, pe resurse. Au mers foarte bine şi companiile de armament în ultima vreme, în România nu avem genul acesta de reprezentare”, spune el.

    Gabriel a participat la foarte multe plasamente private de acţiuni, aproape toate cele pe care le-a derulat Goldring, dar şi cele ale altor firme de brokeraj. Dintre acestea, menţionează AAGES Târgu-Mureş, iHunt Technology Import-Export, Norofert, unde împreună cu clienţii aveau la un anumit moment circa 7% din acţiuni, Holde Agri Invest, AROBS Transilvania Software şi Chromosome Dynamics, care se listează în următoarea perioadă prin Goldring.

    „Din păcate, au fost şi unele mai proaste, Firebyte Games, GoCab Software sau Air Claim, care nu prea aveau ce căuta pe Bursă. La CLAIM (simbolul bursier n.red.) nu a fost vina intermediarului, ci reaua intenţie a executivilor”, continuă Gabriel Pintea.

    Şi-ar dori să vadă listate la Bursa de la Bucureşti companii precum Hidroelectrica, cea mai mare companie de stat şi cel mai mare producător de energie la nivel local sau retailerul de bricolaj Dedeman, cel mai mare business antreprenorial de pe piaţa locală.

    „Îmi doresc o triere mult mai bună a companiilor. A fost o secetă foarte mare de companii pe Bursă în urma retragerii foarte multor emitenţi de pe Rasdaq în 2018, care oricum nu erau de calitate, pentru că aveau acţionari majoritari destul de pătaţi şi imprevizibili. Au venit un val foarte mare de societăţi pe Bursă, dar din păcate s-au strecurat şi foarte multe care nu îşi aveau locul. Îmi doresc o selecţie, dar asta se întâmplă natural. Acum şi firmele de brokeraj sunt mult mai atente la firmele care le calcă pragul pentru o listare”, spune Gabriel.

    Investitorul are deţineri pe termen scurt şi deţineri pe termen mediu-lung. Ce urmăreşte la o companie înainte de a lua decizia de investiţie?

    „Pe termen lung speculez oportunităţile din piaţă, spre exemplu am cumpărat Netflix acum după ce au anunţat scăderea numărului de abonaţi pentru prima oară în ultimii 10 ani. Ulterior preţul s-a dus şi mai jos, dar niciodată nu prinzi minimul, ideea este să nu investeşti toată suma alocată pentru acţiunea respectivă printr-o singură tranzacţie şi să poţi cumpăra în etape dacă scade. În cazul companiilor pe care le ţin pe termen lung, cele din România, este important să nu aibă foarte mari datorii şi, în primul rând, creşterea cifrei de afaceri de la an la an. Chiar dacă profitul nu se îmbunătăţeşte, măcar cifra de afaceri să crească. Totuşi, la companiile mature contează şi profitul. În general mă uit la potenţialul de creştere. Nu investesc pentru dividende decât local sau punctual. În State nu se investeşte într-o companie pentru dividende neapărat.”

    Între mai multe conturi

    După câţiva ani de creşteri şi linişte pe pieţele de capital, Gabriel Pintea a experimentat criza din 2008, în perioada când lucra la BT Securities. Spune că era destul de începător, dar a remarcat că nici colegii care erau mai vechi şi cu mai multă experienţă în piaţă nu au putut anticipa scăderile generalizate de pe burse. Practic, la doi ani după ce a început să investească activ, din 2005 până în 2007, a fost un trend de creştere în care toţi participanţii la piaţă erau învăţaţi cu profituri bune an de an.

    „Criza a venit ca un şoc şi nici cei mai experimentaţi din România nu a putut anticipa momentul, nu vedeau scăderi atât de brutale. SIF-urile aveau scăderi de 96%-98%, Banca Transilvania era la minus 95%, deci am rămas cu o experienţă dramatică. Când le spui astăzi investitorilor mai tineri, inclusiv din imobiliare, nu pot să perceapă astfel de scăderi”, spune el.

    Totuşi, continuă el, o astfel de experienţă poate fi un plus şi poate aduce mai multă precauţie şi atenţie. Experienţa unei crize l-a ajutat ulterior în criza acţiunilor de tehnologie.

    „Atunci am observat la colaboratori şi la clienţi care nu au prins scăderi aşa de mari că nu le venea să creadă. Totuşi, multe acţiuni care în 2020 au explodat, acum sunt la un minus de 80%-90% faţă de maxime, inclusiv companii destul de mari, cum este Netflix. Mai sunt şi altele mai mici, de exemplu, o acţiune pe care am prins un trend de creştere de la 6 dolari până la 60 de dolari, iar în acest moment este 4 dolari. Din 2021 deja au început să scadă tehnologiile. Sunt comparabile cu scăderile din 2008, dar doar pe un sector de data aceasta, atunci au scăzut toate sectoarele fără vreo diferenţă.”

    În 2001, Gabriel Pintea a prins atacurile de la 11 septembrie. A trecut prin criza din 2007-2008, iar din 2020 încoace a experimentat efectele unei pandemii, ale cărei reminiscenţe abia se risipesc. Despre criza precedentă s-au spus multe. Cum a fost criza COVID-19 pentru el?

    „Datorită experienţei, criza COVID-19 a fost cea mai profitabilă perioadă din activitatea mea de până acum, asta şi datorită faptului că scăderile s-au produs foarte rapid şi brutal. Într-o lună, o lună şi jumătate s-a produs toată scăderea. Atât timp cât nu era o problemă fundamentală, economică, am realizat că este ceva temporar şi că o să îşi revină cotaţiile cu aceeaşi viteză cu care au luat-o la vale. Aşa s-a şi întâmplat. A fost o scădere şi o urcare în V. A fost o perioadă foarte bună, plină de oportunităţi”, spune Gabriel.

    Fiind proaspăt intrat pe piaţa din SUA cu sume mai consistente, anumite acţiuni erau ca o poveste frumoasă. La orice ştire sau produs pe care le lansau companiile, acţiunile creşteau a doua zi cu câteva zeci de procente. Pe plan local, acţiunea cu cea mai mare pondere şi cea mai câştigătoare a fost producătorului de materiale de construcţii TeraPlast Bistriţa (simbol bursier TRP).

    „Randamentul pe 2020 a fost între 50% şi 60%. Pe plan extern am reuşit să fac un randament în jur de 300%, cu acţiuni ca Nio şi Tesla, în special pe cele din sectorul energiei verzi şi mai speculative. La un moment dat nu îmi venea să cred cât pot să mai crească, la nişte multipli exageraţi, dar aşteptam reversul medaliei oricând şi până la urmă s-a întâmplat. Eu am fost destul de protejat de scădere”, spune Gabriel Pintea.

    Sandu Gabriel Pintea, investitor: „Bursa este 60%-70% disciplină, organizare şi soluţionare. Pe bursă trebuie să vezi întotdeauna imaginea de ansamblu. Dacă te axezi doar pe un tip de analiză, fundamentală, tehnică, randamentele nu vor fi niciodată la fel de bune ca cele ale unui investitor obiectiv, care reuşeşte să vadă imaginea de ansamblu.”

    În 2021 a realizat un randament în jur de 38% la Bursa de Valori Bucureşti. „BVB a fost mult mai stabilă şi mai profitabilă în 2021 decât bursele externe. Nu s-au întâmplat scăderi mari în 2021, abia la început de 2022 au început să scadă cele de pe AeRO.”

    Ce le transmite investitorilor începători sau cuiva care să gândeşte să intre în piaţă după toate aceste experienţe?

    „În primul rând, să îşi ia un consultant, un broker sau un prieten care are experienţă pe Bursă. Multe lucruri pot fi învăţate şi din experienţa altora, este păcat să treci prin toate gropile de unul singur. Fiind perioada asta agitată şi plină de informaţii care pot să dea peste cap piaţa de la o zi la alta, cuiva începător i-aş recomanda să aibă un consilier în perioada asta şi să nu intre cu toată suma din portofoliu.”

    Totodată, le recomandă „să înceapă cu piaţa din România cel puţin un an înainte de a se aventura în pieţele externe, să îşi aleagă un broker cu experienţă în care au încredere să le ghideze paşii, să cunoască bine companiile în care investesc, să participe la adunările generale ale acţionarilor pentru a înţelege mai bine compania şi să investească doar în companiile în care acţionarul majoritar este de încredere şi nu are antecedente negative în piaţă.”

    Pentru că înţelege mai bine investiţiile prin prisma prezenţei în piaţă ca investitor şi din perspectiva, Gabriel Pintea spune că „Bursa este 60%-70% disciplină, organizare şi soluţionare. Pe Bursă trebuie să vezi întotdeauna imaginea de ansamblu. Dacă te axezi doar pe un tip de analiză, fundamentală, tehnică, randamentele nu vor fi niciodată la fel de bune ca cele ale unui investitor obiectiv, care reuşeşte să vadă imaginea de ansamblu. Dacă crezi doar într-un instrument de evaluare sau analiză a companiilor, o să te distragă foarte mult şi o să te încăpăţânezi în ceva ce nu o să se întâmple. Trebuie să vezi trendurile şi sectoarele care au potenţial de creştere în perioada următoare, pentru că rotaţia aceasta se întâmplă foarte des în ultima perioadă, chiar şi o dată la câteva luni.”

    Ce consideră esenţial în aceste vremuri? „Flexibilitate, adaptare, obiectivitate, o rezistenţă mică la schimbare şi la ce este nou. Trăim vremuri foarte imprevizibile în care lucrurile şi paradigmele se schimbă atât de repede, încât dacă nu eşti deschis să accepţi noile realităţi, rişti foarte mult să pierzi foarte repede câştigurile obţinute în anumite conjuncturi. În acelaşi timp, dacă cunoşti bine companiile în care investeşti, te ajută să menţii poziţiile în condiţii de volatilitate extremă, aşa cum este caracterizată piaţa investiţiilor din ultimii ani. Nu există un singur indicator care să te ajute să iei decizii profitabile. Trebuie să avem capacitatea de a analiza mai multe lucruri concomitent, de la contextul macroeconomic global la domeniile specifice în care vrem să investim şi, în final, să monitorizăm îndeaproape companiile în care investim.”

    Dicţionarul investitorului:

    1. Simbolul bursier este un grup de caractere, de cele mai multe ori sugestiv (abreviere), sub care poate fi găsită o companie sau alt activ listat pe o bursă, pentru a simplifica tranzacţiile bursiere. De exemplu, simbolul bursier pentru Tesla este TSLA.

    2. Investiţiile/ tranzacţiile speculative au loc în aproape toate domeniile – pieţe valutare, de materii prime, imobiliare, acţiuni, obligaţiuni. Strategia implică exploatarea unor potenţiale marje de profit într-o piaţă existentă sau a anomaliilor din piaţă în scopul de a face profituri rapide. De cele mai multe ori, investiţiile speculative sunt realizate de fondurile cu profil speculativ, denumite şi hedge funds, destinate unui număr limitat de investitori profesionişti sau bogaţi. Fenomenul tranzacţiilor speculative a ajuns în atenţia publică în ultimii ani, în contextul în care vânzările la termen cu acţiuni în lipsă (short) au fost considerate a fi vinovate pentru falimentarea unor companii în momente în care fundamentele lor nu mai sunt atât de stabile sau ancorate în logica pieţei. Acest fenomen a atins un apogeu şi s-a manifestat într-o mişcare socială în timpul pandemiei, odată cu fenomenul „armatei” de investitori de retail care s-a organizat prin intermediul „firului” de discuţie WallStreetBets pe  platforma Reddit.

    3. Scăderea şi revenirea în V a unei pieţe, a economiei sau a unei acţiuni este reflectată grafic printr-o scădere bruscă urmată de o recuperare rapidă şi puternică. Termenul a prins avânt pe agenda publică din România odată cu guvernarea PNL care discuta la începutul pandemiei despre o „revenire economică în V”.

    4. Piaţa Rasdaq (Romanian Association of Securities Dealers Automated Quotation) este fosta bursă electronică de valori mobiliare de la Bucureşti, apărută odată cu privatizarea în masă a activelor statului şi adaptată după celebra bursă NASDAQ (National Association of Securities Dealers Automated Quotation) din New York. Apărută în octombrie 1996, Rasdaq a suferit modificări 2002, în sensul delistării a 200 de companii care nu îndeplineau standardele de acces, în contextul în care unele firme au fost forţate să se listeze, iar în decembrie 2005 a fuzionat cu Bursa De Valori Bucureşti. Rasdaq a început să fie defiinţată în 2014, în octombrie şi-a încetat existenţa, după ce locul îi fusese preluat de piaţa AeRO în februarie 2015. Piaţa secundară a bursei locale a prins avânt mai ales în ultimii trei ani, când antreprenorii au înţeles oportunitatea finanţării de la investitori români, iar numărul investitorilor a crescut.

  • Profil de investitor: Cum să faci profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung

    Investitorii mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre care cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business Magazin. 

    Robert Spiridon, freelancer şi traducător, vorbeşte foarte bine, la 33 de ani, şi limbajul investiţiilor. Încă din timpul facultăţii, a început să investească cu bani împrumutaţi de la mama sa, iar acum are un portofoliu care se împarte deopotrivă între acţiuni, criptomonede şi mărfuri. Strategia sa? Profit pe termen scurt pentru investiţii pe termen lung.

    „Cu 2.500 de euro luaţi împrumut de la mama mea, am deschis un cont la un broker străin, iar primele achiziţii au fost în materie de valută pe piaţa monetară internaţională – FX sau ForEx. Bineînţeles că i-am pierdut pe toţi în câteva luni de zile” – aşa a fost debutul lui Robert Spiridon în universul investiţiilor.

    În vârstă de 33 de ani, el a avut primul contact cu piaţa de capital în timpul facultăţii, după câteva cursuri introductorii despre Bloomberg Terminal, un sistem software care le oferă investitorilor acces la serviciile de date ale agenţiei de ştiri americane Bloomberg.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Robert Spiridon

    VÂRSTĂ: 33 de ani

    PROFESIE: Economist, freelancer

    OCUPAŢIE: În momentul de faţă, tată

    INVESTEŞTE: Part-time

    „Mi s-a părut foarte interesantă lumea investiţiilor şi faptul că toţi oamenii de afaceri prezentaţi în studiile de caz aveau în portofoliu şi instrumente financiare”, povesteşte el.

    Robert este prezent în piaţă part-time, dar nu exclude o activitate mai intensivă pe viitor. „Având în vedere riscul la care te expui când investeşti, pentru mine a fost tot timpul doar o metodă de venit part-time cu riscuri acceptabile în comparaţie cu venitul meu. Pe viitor, cine ştie?…”

    În momentul de faţă are o expunere mică pe piaţa de acţiuni după ce a lichidat deţinerile de pe Wall Street în decembrie anul trecut şi a investit banii într-un proiect personal. Mai are în portofoliu câteva acţiuni, criptomonede pe un alt cont şi aşteaptă oferte mai bune în piaţă.

    „Sper să pot cumpăra în revenirea economică. Crizele sunt momente oportune excelente de investit. Ascult mult, citesc mult în materie de analiză financiară, am fost pregătit pentru ultimele crize. În acelaşi timp, părerea mea este că trebuie să investeşti cât de cât etic. Am trecut prin criza de sănătate, acum prin conflictul dintre Rusia şi Ucraina, unii spun că suntem deja în al III-lea Război Mondial, dar în revenirea din aceste crize s-a făcut şi se poate face mult profit. Când preţurile sunt jos şi toţi se panichează, cumpăr la discount, aşa cum sunt multe companii acum, în plină criză logistică şi de materie primă”, spune investitorul.

    În 2011, Robert a absolvit cursurile Anglia Ruskin University (ARU), Cambridge, UK, specializarea Business Management. Din facultate a rămas pasionat de piaţa valutară (ForEx), unde s-a specializat pe short-term trading (tranzacţionare pe termen scurt: n.red). Profitul făcut din FX mărturiseşte că l-a direcţionat mereu către achiziţia de acţiuni, criptomonede, indici, mărfuri sau ETF-uri. 

    „Am căutat să îmi dezvolt o strategie pentru bugetul meu. Deocamdată aştept. Îmi pregătesc un cont de FX şi probabil în decurs de două luni voi începe să tranzacţionez din nou, investind ulterior profitul în piaţa de acţiuni. Sunt multe acţiuni la preţuri bune prin diferite sectoare”, adaugă el.

    După lichidările celor mai multor poziţii din decembrie anul trecut, investiţiile lui se ridică astăzi la aproape 5.000 de euro. Cele mai mari deţineri în acţiuni le are la producătorii de maşini electrice Tesla şi Rivian Automotive, cât şi la Ford Motor, cel mai mare producător de vehicule comerciale din Europa. De asemenea, are investiţii în aur şi argint (XAU şi XAG). Cum arată procesul lui decizional?

    „Mă uit la rezultatele financiare şi la anumiţi indicatori. Cel mai important este să fie la un preţ bun. Este bine să fii informat. Am cateva podcasturi pe care le ascult despre analiza financiară, citesc mult despre companii, mă uit la Bloomberg TV. Informaţia vine, cunoştinţa şi experienţa îţi dictează ce să faci cu ea.”

    Pe piaţa crypto spune că a investit în Decentraland, o companie care încearcă să dezvolte o reţea globală de utilizatori pentru a opera o lume virtuală, de tip metavers. În ce nu ar investi Robert?

    „În companii care profită în urma conflictelor armate. Nu cred că e bine să investeşti şi să profiţi după suferinţa provocată de produsele acestor companii.”

    Din 2013 încoace, este angajat la DMM Japan, o companie de comerţ electronic, internet şi alte câteva linii de business, printre care şi servicii de tranzacţionare Forex, iar din 2015 lucrează şi pentru platforma de tutorat Engoo China/Taiwan.

    În aceste locuri ţine cursuri de engleză-română. În trecut s-a mai aflat în poziţii de asistent de vânzări, manager de calitate, teacher support sau team leader, având de asemenea o serie de certificări de auditor ISO. Pe lângă locul de muncă, a explorat şi alte oportunităţi de investiţii, cum ar fi construcţiile, iar din august 2016 încoace este trader independent.

    „Am avut mult de învăţat din experienţa investiţiilor. Este foarte puţină birocraţie la deschiderea unui cont, îl poţi deschide chiar în aceeaşi zi, poţi începe cu puţini bani şi la un click distanţă, poţi avea levier mare. În acelaşi timp, toate lucrurile acestea care se fac atât de uşor pot fi foarte amăgitoare şi periculoase pentru un nou investitor”, afirmă el.

    Robert Spiridon consideră că este loc de dezvoltare pe piaţa locală şi spune că în România avem nevoie de educaţie financiară de pe băncile şcolii, pentru o înţelegere corectă a pieţei de capital şi de promovare a ecosistemului investiţiilor.

    Totodată, investitorul îşi doreşte „brokeri cu zero comisioane cum este Robin Hood în US” (comision zero înseamnă că niciun comision nu este aplicat de către broker la deschiderea sau închiderea unei poziţii însă, în practică, alte comisioane este posibil să fie aplicate, în funcţie de valorile mobiliare cumpărate sau vândute). Ce le transmite viitorilor investitori?

     

    „Să nu aibă o mentalitate de îmbogăţire rapidă, să nu aibă o mentalitate de jucător la casino sau păcănele, ci să investească cu riscuri acceptabile în raport cu veniturile lor. De asemenea, să gândească pe termen lung şi să investească prima oară în companiile de ale căror servicii se folosesc zilnic – curent electric, gaz, combustibil pentru maşini, mâncare, renovări ale casei şi altele.”

    Dicţionarul investitorului:

    Mărfurile (commodities) sunt componente esenţiale ale produselor fabricate, de obicei resurse naturale care pot fi procesate şi vândute. Lumea mărfurilor este largă şi variată. Exemple de mărfuri sunt aurul, argintul, platina, ţiţeiul Brent, cuprul, dar şi grâul, zahărul, gazul natural, aluminiul, nichelul, cărbunii şi altele. Se tranzacţionează în general la volume mari în mod electronic, dar nu sunt indicate investitorilor începători date fiind preţurile volatile. În schimb, o soluţie considerată mai puţin riscantă este investiţia în companii care fabrică mărfuri. Vânzarea şi cumpărarea de mărfuri se face de obicei prin contracte futures standardizate, ceea ce înseamnă că un investitor sau speculator nu trebuie să cumpere un baril de petrol şi să-l stocheze undeva.

     

  • Profil de investitor: De la proprietarul unei afaceri la investitor în alte zece

    Dacă am o sumă de bani puşi deoparte, ar trebui să-i investesc într-o afacere sau să-mi deschid propriul business? Sau ambele? Este mai riscantă prima variantă sau a doua? Dar dacă sunt antreprenor, asta mă împiedică să fiu investitor? La unele dintre aceste întrebări răspunde Victor Răzvan Vişan, economist în vârstă de 35 de ani şi antreprenor în domeniul producţiei publicitare.

    „Am ales să investesc la Bursă pentru că îmi doream o zonă în care să-mi conserv banii făcuţi din business. La bază sunt antreprenor şi am considerat că este un mod bun de a spori banii pe care îi generez din antreprenoriat. Practic există destul de multe momente în care am disponibilităţi financiare, mai mici sau mai mari, iar zona bancară nu m-a mulţumit”, povesteşte Victor Vişan.

    Timpul este cel care poate valida o alegere, fie că este vorba de o investiţie la Bursă sau de o investiţie într-un business propriu. Activitatea de investiţii nu o exclude pe cea de antreprenoriat şi nici nu ar trebui să fie dependente.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Victor Răzvan Vişan

    VÂRSTĂ: 35 de ani

    PROFESIE: economist

    OCUPAŢIE: antreprenor

    INVESTEŞTE: part-time

    Marii antreprenori ai lumii sunt şi ei investitori, iar majoritatea şi-au listat companiile pe Bursă tocmai pentru că ştiu că aici ajung cele mai multe afaceri de succes.

    Pentru ilustrarea raţiunii, avem recentul exemplu al lui Daniel Dines, CEO-ul unicornului românesc UiPath, listat anul trecut la Bursa de la New York. Printr-un vehicul de investiţii, Dines a intrat cu un pachet de 5% în acţionariatul One United Properties chiar înainte de listare. Mai recent a cumpărat aproape 10% din compania agricolă RodBun, care de asemenea se pregăteşte de listare la Bursa de Valori Bucureşti. I

    ar acesta nu este singurul exemplu. Dragoş şi Adrian Pavăl, proprietarii retailerului Dedeman, au cumpărat printr-un vehicul de investiţii 5% din acţiunile companiei de inginerie şi tehnologie Simtel Team înainte de listare, iar în aceeaşi perioadă au intrat în acţionariatul Transport Trade Services cu o participaţie de 5,3%.

    Cei doi fraţi pot fi catalogaţi cu uşurinţă drept cei mai mari investitori persoane fizice de la Bursa românească, având participaţii şi la alte companii listate, precum Alro Slatina, Transelectrica, Cemacon sau Electrica. Cum vede Victor Vişan lucrurile?

    „Al doilea motiv care m-a făcut să intru în piaţa de capital a fost şi dorinţa de a înţelege mai bine şi a mă dezvolta în zona financiară. Am vrut să reuşesc să citesc mai bine raportările, inclusiv ale companiei mele, şi să îmi fac bugetele mult mai bine, adică să învăţ din experienţa altora. De ce nu, poate la un moment dat o să vin chiar eu cu o listare. Este o dorinţă pe care cred că o are orice antreprenor care vrea să crească şi să nu vândă compania”, susţine el.

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate sfaturile sunt adunate într-o serie de materiale găzduită de Business MAGAZIN. Investitorul acestei săptămâni este Victor Răzvan Vişan, antreprenor în domeniul PUBLICITĂŢII.

    Victor a urmat cursurile Facultăţii de Cibernetică, Statistică şi Informatică Economică din cadrul Academiei de Studii Economice, dar nu a ales o carieră de programator. „Am înţelegerea schemelor logice, dar nu ştiu sintaxă de cod.”

    Are în schimb un master în management, iar în 2009 a început primul lui business. „Am pivotat diferite variante şi cu diferite proiecte în paralel. On and off au fost undeva la patru businessuri. Pe unul dintre ele l-am şi vândut în 2017. Businessul de acum este cumva pivotat. Firma este din 2014, iar în 2017 am făcut un pivot într-o zonă laterală, dar tot în aceeaşi industrie”, explică el.

    Victor Vişan activează în zona de producţie publicitară, fiind proprietarul companiei FormTex, care realizează sisteme de afişaj pentru evenimente şi expoziţii. L-am întrebat cum se împacă antreprenoriatul cu activitatea de investiţii.

    „Se împacă foarte bine. Cred că unul dintre motivele pentru care anul trecut am avut mai mult timp pentru Bursă este că au fost suspendate evenimentele, iar noi a trebuit să diversificăm într-o zonă laterală pentru a putea să ne continuăm activitatea. Am avut mai mult timp decât aş fi avut poate într-un an normal, aşa că o parte din el l-am investit la Bursă”, spune Victor.

    Antreprenorul a început să investească în 2018, în perioada celebrei Ordonanţe de Urgenţă 114, care a pus presiune pe sistemul bancar, telecom şi energie şi care a determinat scăderi abrupte pe mai mulţi emitenţi. În primele zile pe Bursă a profitat de preţurile reduse şi a cumpărat acţiuni până în 100.000 de lei.

    „Voiam de ceva timp să fac acest pas, dar până la acel moment nu am avut un factor declanşator. Urmăream deja cotaţiile şi am văzut că o parte din ele au scăzut destul de mult atunci. Am luat o poziţie destul de mare pe Nuclearelectrica, acesta a fost primul pas în piaţă. Al doilea emitent cumpărat a fost TeraPlast. Pot spune că a fost şi norocul începătorului, dar m-am bazat şi pe acel moment de intrare”, adaugă acesta.

    După incursiunea iniţială în Nuclearelectrica şi TeraPlast, Victor a ales în 2020 o strategie „mai exotică”. Împreună cu câţiva prieteni, a descoperit instrumentele derivate în Statele Unite, unde timp de un an „s-a jucat”, aşa cum mărturiseşte.

    „Am şi învăţat foarte mult, dar nu am avut un randament prea bun. Ţinând cont de momentul intrării, puteam dubla lejer banii, dar măcar nu am pierdut. Ulterior m-am repliat şi am mutat banii pe piaţa locală, unde am început să citesc raportările financiare şi să înţeleg mai bine, lucru care mi-a dat mai multă încredere în poziţiile pe care le luam. Pe plan extern am simţit că era mai mult un pariu.”

    Dacă în 2019 avea doar câteva deţineri, în 2020 şi 2021 şi-a diversificat portofoliul. Investiţiile lui se ridică astăzi la câteva sute de mii de euro, după ce anul trecut a înregistrat un randament uşor peste cel al indicelui dividendelor BET-TR, care a avut un plus de 40%. A investit însă în valuri, nu a intrat cu sume mari, iar după primele achiziţii de câteva zeci de mii de lei a început să crească uşor-uşor expunerea pe deţinerile existente.

    „Investesc part-time. Nu ştiu dacă mi-aş dori să fie full-time vreodată. Am investiţii consistente, am avut până la un punct destul de mulţi emitenţi, ulterior am mai triat din ei şi am ajuns să am undeva la 10 companii, cele în care cred mai mult şi care consider că sunt expuse pozitiv la actualul context economic”, afirmă Victor Vişan.

    În ordinea ponderilor pe care le au în portofoliu, el are investiţii la AROBS Transilvania (16,9%), DN Agrar (15,3%), OMV Petrom (4,7%), Digi Communications (4,2%), Fondul Proprietatea (3,7%), iHunt Technology Import-Export (3,6%), Cemacon (3,5%), BRD (3,1%), Purcari (3,1%), Banca Transilvania (3%), BRK Financial Group (2,8%), Holde Agri Invest (2,2%) şi altele (1,8%).

    „Intenţionam să păstrez o poziţie de cash destul de mare, să scad sau să închid o parte din poziţii după rezultatele financiare, însă războiul s-a petrecut chiar înainte de mare parte din raportări şi m-a prins mult mai investit decât mi-aş fi dorit. Am rămas investit şi chiar am cumpărat unele acţiuni când au scăzut. Ulterior, când au început să-şi revină, am mărit poziţia de cash”, explică el.

    Aproximativ 32,7% din valoarea totală a portofoliului său reprezintă cash disponibil pentru alte investiţii viitoare sau pentru suplimentarea poziţiilor existente. „Ce mi s-a mai părut important a fost să fiu în piaţă. Am prieteni care când au văzut că lucrurile încep să se împută, au ales să se mute cu totul în cash. Eu am luat o decizie conştientă de a nu face acest lucru, pentru a învăţa despre mine şi cum reacţionez în astfel de momente tensionante în care emoţiile sunt la un nivel înalt. Consider că asta m-a ajutat. Sunt nişte lecţii învăţate pe propria piele care sunt cu atât mai valoroase”, spune investitorul.

    „Bursa este interesantă pentru mine pentru că îmi bifează câteva valori. Una dintre ele este partea de business şi financiar, alta este partea de relaţii semnificative. Peste toate, mai este ideea de creştere, de a învăţa.”

    Cu ce a mai rămas după experienţa războiului din Ucraina? „Foarte importantă mi s-a părut partea de echilibru emoţional, să nu răspund foarte brusc la stimulii pe care îi simt. Dacă simt o frică foarte puternică sau o exuberanţă, o foame mare de a cumpăra când lucrurile merg în sus, caut să nu răspund mereu la ele şi să îmi temporizez cumva reacţia. Chiar la începutul războiului, când piaţa a scăzut destul de mult, am reuşit să devin un net buyer”, spune el.

    În ultima vreme, Victor s-a pliat mai degrabă pe o strategie de tip value investing, adică a căutat companii subevaluate. Din acest motiv a crescut expunerea pe Cemacon şi a analizat sectorul agricol.

    „Încerc să iau expunere pe companii care produc bunuri cu cerere inelastică, adică mâncare. Am luat în considerare Holde Agri Invest, Grup Şerban Holding, DN Agrar şi Agroserv Măriuţa. Dintre toate, DN Agrar mi s-a părut cea mai promităţoare propunere de investiţie.”

    El tranzacţionează şi în mod activ, dar spune că în momentul de faţă petrece mai mult timp cu bursa decât ar dori să o facă pe termen mai lung.

    „Aş dori ca pe termen lung o bună parte din portofoliu să o ţin în companii care fac parte din indicele principal şi să păstrez şi o bucată de stock picking cu un procent din portofoliu. La acest moment explorez doar zona de stock picking”, mai spune Victor Vişan.

    Una caldă, alta rece

    În 2020-2021, investitorul a participat şi la câteva plasamente private de acţiuni. Dintre acestea, menţionează AROBS Transilvania, care a derulat cel mai mare plasament din istoria pieţei AeRO (74,2 mil. lei). De asemenea, a participat la plasamentul privat al DN Agrar şi a continuat să îşi mărească poziţia pe emitent după listare. În acelaşi timp, la AROBS a scăzut expunerea după listare.

    Acestea sunt şi cele mai mari deţineri ale sale, dar şi două cazuri fericite. Victor notează însă şi experienţe neplăcute pe Bursă, de care, de altfel, niciun investitor nu este ferit.

    Spune că a participat şi la alte plasamente, nu la fel de fericite, de exemplu la Connections Consult sau Arctic Stream. Acolo poziţiile au fost însă mult mai mici pentru că nu avea acelaşi grad de încredere în emitent.

    „Au fost şi câteva plasamente care nu au mers cum trebuie. O parte din companii s-au vândut la evaluări foarte mari şi ulterior au ieşit cu nişte rezultate de-a dreptul dezamăgitoare. Amintesc aici GoCab Software, FireByte Games sau Vifrana, care au raportat mult sub aşteptări. Acum lumea văd că s-a mai calmat cu partea de plasamente, nu mai sunt de foarte mare interes. Probabil că fiind această incertitudine în piaţă, antreprenorii să gândesc că poate nu este cel mai bun moment să ridice bani de la investitori. În linii mari, a fost o exuberanţă mare în această zonă, promisiuni multe şi livrări cu mult sub promisiuni”, afirmă el.

    Cele mai multe dintre societăţile care s-au listat la BVB în ultimii doi ani au abordat o politică de remunerare a acţionarilor în care distribuie acţiuni gratuite cu scopul de a capitaliza profiturile sau parte din ele şi a le folosi pentru dezvoltare, caracterizându-se drept companii de creştere. Unii investitori văd această abordare cu ochi buni, alţii vor dividende în locul acţiunilor gratuite.

    „Acţiunile gratuite nu sunt un factor stimulant din punctul meu de vedere. A existat o vreme, cel puţin în 2021, când a fost o perioadă mai efervescentă pe Bursă. În mod efectiv numărul de acţiuni creşte, preţul acţiunii scade, dar valoarea investiţiei rămâne aceeaşi. Nu este un argument de investiţie pentru mine. Partea de dividende este de interes, dar nu am neapărat foarte multe companii care să aplice un dividend consistent”, afirmă investitorul.

     „Investind local poţi face mult bine. Poţi avea randament bun, dar în acelaşi timp poţi susţine companiile locale să crească şi să devină jucători regionali, poate chiar globali.”

    Dacă nu şi-a investit capitalurile în alte direcţii, cum ar fi în imobiliare, Victor Vişan a considerat că este bine să se diversifice în zona de acţiuni. Cu toate acestea, spune că este mai flexibil când vine vorba de bani şi îi alocă şi în alte zone doar dacă vede oportunităţi.

    „Pot să mişc o parte din bani în direcţia imobiliarelor. În domeniul meu de producţie publicitară am cercetat destul de mult piaţa de imobiliar industrial. Am achiziţionat unele terenuri pe zona aceasta, urmând poate să devolt unele hale pe ele”, spune investitorul.

    Avid după cunoaştere, Victor Vişan afirmă că a participat la multe formări pe zona de business şi este pasionat şi de dezvoltarea personală.

    „Bursa este interesantă pentru mine pentru că îmi bifează câteva valori. Una dintre ele este partea de business şi financiar, alta este partea de relaţii semnificative. Sunt oameni faini, smart pe care i-am cunoscut prin intermediul Bursei. Peste toate, mai este ideea de creştere, de a învăţa.”

    Cele mai multe informaţii despre Bursa de la Bucureşti le culege din grupul de Facebook „Investitori fără frontiere”.

    “Acolo se fac analize destul de profunde pe anumite companii, pe industrii, poţi afla mai multe informaţii despre BVB. Mai am câteva grupuri personale pe care comunic cu prieteni şi unde îmi bifez şi alte nevoi.”

    Ca un minus al Bursei locale, Victor remarcă numărul scăzut al investitorilor de retail, în ciuda unor creşteri semnificative în ultimii ani. Crede că mulţi investesc în active mult mai speculative de tipul criptomonedelor sau aleg pieţele de acţiuni din Statele Unite.

    „Cred că ar ajuta o mai bună vizibilitate a pieţei locale, a rezultatelor pe care le poate obţine cineva pe Bursă. Eu sunt un promotor al BVB şi consider că investind local poţi face mult bine. Poţi avea randament bun, dar în acelaşi timp poţi susţine companiile locale să crească şi să devină jucători regionali, poate chiar globali”, continuă el.

    Victor Vişan afirmă că sunt o sumedenie de companii care ar putea beneficia de pe urma Bursei. Şi-ar dori să investească în marile companii antreprenoriale din România, cum ar fi Dedeman, Altex sau Fan Courier, dar este conştient că decizia de listare stă în mâinile fondatorilor.

    „Dacă ei nu au nevoie de finanţare sau nu li se pare că Bursa este o direcţie care să îi ajute în dezvoltarea businessurilor, este normal că preferă să continue cu ele în controlul lor. Probabil că ne-am fi dorit cu toţii să vedem Bitdefender pe Bursa din România. Sunt şi alte companii cum ar fi Hidroelectrica. Dacă se va lista, va creşte destul de mult vizibilitatea pieţei locale şi va oferi un câştig nu doar celor care vor cumpăra la o eventuală listare”, conchide el.

    Dicţionarul investitorului:

    ►Œ Instrumentele derivate sunt instrumente financiare a căror valoare depinde de sau derivă din valoarea unui alt activ, numit activ de bază sau activ suport (underlying asset). Prin urmare, randamentul acestora este derivat din evoluţia preţului unui indice, valută, marfă sau alt activ. Un investitor iniţiază poziţii short (de vânzare) sau poziţii long (de cumpărare). Astfel de instrumente financiare sunt contractele Futures, Options sau Forward. Piaţa derivatelor se mai numeşte şi piaţă la termen, în timp ce piaţa spot, pe care se tranzacţionează activele suport ale instrumentelor derivate, se mai numeşte şi piaţă la vedere. Cu alte cuvinte, cumpărarea sau vânzarea de instrumente financiare derivate are loc „astăzi”, dar plata şi livrarea activului suport corespunzător instrumentului nu se efectuează „imediat”, ci la o dată din viitor.

    ► Net buyer (vânzător net) este o persoană care cumpără active mai mult decât vinde, în timp ce un net seller (vânzător net) mai mult vinde decât cumpără.

  • Cum a ajuns un pensionar care este şi taximetrist pentru că nu ii ajungea pensia să investească la Bursa de la Bucureşti şi câţi bani a reuşit să facă

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduitE de Business MAGAZIN. De data asta am stat de vorbă cu Petrică Dumitrescu, un pensionar taximetrist în vârstă de 69 de ani.

    De pe canapea s-au născut cei mai mulţi investitori în ultimii ani, în special din rândul milenianilor (1981-1996), care dispun de mai mult timp şi bani, însă popularitatea pe care au căpătat-o investiţiile la Bursă s-a remarcat şi în ceea ce priveşte reprezentanţii generaţiei X (1965-1980) sau în rândul boomerilor (peste 58 de ani), chiar şi cei din prima fracţiune (1946-1954).

    Acesta este şi cazul lui Petrică Dumitrescu, care la 69 de ani lucrează ca taximetrist şi de anul trecut investeşte ce îi rămâne din salariu la Bursa de Valori Bucureşti.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Petrică Dumitrescu

    VÂRSTĂ: 69 de ani

    PROFESIE: liber profesionist, pensionar

    OCUPAŢIE: taximetrist

    INVESTEŞTE: part-time

    „Investesc când am bani. Ieri am vândut ceva, am cumpărat altceva. Astăzi am alimentat contul cu 500 de lei că ştiu că vine pensia. Investesc din ce câştig ca taximetrist”, spune el.

    Este 1 aprilie, puţin trecut de ora prânzului şi investitorul nostru, tocmai ajuns acasă din tura de dimineaţă, răspunde la telefon.

    „Uite, mă duceam să «mănânc» şi eu un pahar de vin”, îmi spune jovial. „Eu sunt glumeţ, să ştii.”

    Pensionat fiind, Petrică Dumitrescu munceşte 4-5 ore dimineaţa şi 4-5 ore seara. „Altfel nu am cum să rezist. La anii pe care îi am, nu pot să muncesc continuu din cauza aglomeraţiei.”

    În plus, nici pensia de 1.400 de lei nu îi permite să se pensioneze cu adevărat. Îl rog să îmi povestească cum şi de ce a început să investească.

    Fără studii superioare, Petrică Dumitrescu a fost chelner timp de 30 de ani în perioada comunismului, iar meseria de taximetrist i-a fost alături în ultimii 20 de ani.

    Tot în comunism a muncit în Libia şi vorbeşte limba arabă. „Am lucrat, cum zice arabul, «yatbakh», adică bucătar la o companie românească, care avea lucrări de infrastructură acolo.”

    Dacă s-ar fi născut mai târziu, cu siguranţă Petrică Dumitrescu ar fi fost investitor mai devreme. „Mi-a plăcut ideea de a investi. Mă atrăgeau investiţiile în acţiuni şi prima dată am cumpărat acţiuni la ziarul România Liberă. Mă gândeam că ziarele vor merge.”

    La acea vreme, România Liberă era condusă de Petre Mihai Băcanu, jurnalist, editorialist şi dizident român, iar ziarul plătea dividende acţionarilor. „Pot să spun că mi-am scos investiţia.”

    Şi în timpul procesului de privatizare a economiei româneşti, care a început încă din 1991 şi în timpul căruia au fost distribuite gratuit certificate de proprietate şi cupoane, transformate ulterior în acţiuni, Petrică Dumitrescu nu a ratat ocazia de a face „o mică afacere”.

    „Când s-au dat certificatele, înţelegeam ce se va întâmpla cu ele, că vor ajunge pe mâinile mafioţilor. La SIF Muntenia aveam cel mai mult, le-am vândut.”

    Cu ani în urmă, investiţiile la Bursă nu erau atât de accesibile pentru populaţie. Oamenii nu ştiau să investească, iar statului nu îi trebuiau cetăţeni care să ştie să investească, afirmă Petrică Dumitrescu.

    „Nu a fost voinţă ca populaţia să fie educată financiar, mai ales dacă mă refer la cei de vârsta mea. I-a bătut comunismul în cap. Nu ştiu, dar nici nu vor să ştie mai mult. Este cam tragic”, consideră el.

    Spune că a învăţat singur să tranzacţioneze şi investeşte în companii listate la Bursa românească de doar un an. Mărturişeşte că nu stă prea bine cu tehnologia, dar vrea să facă cursuri de IT şi a fost ajutat de fata sa să-şi deschidă contul de tranzacţionare. Primii bani direcţionaţi acolo au fost o sumă primită moştenire de la părinţi.

    „Nu are un taximetrist atâţia bani să investească. După 41 de ani de muncă în România, un stat mafiot, am zis să mai fac şi eu încă o pensie. Ce era să fac cu banii, unde să mă duc cu ei? La bancă? Dobânzi, sufletul! Cine înţelege oportunitatea Bursei, investeşte, cine nu, schimbă banii în euro.” Râde cu poftă.

    Am 10.000 de euro şi aştept listarea Hidroelectrica

    Despre Bursă, le povesteşte tuturor în încercarea de a-i convinge să-şi investească economiile, chiar şi tinerilor. În acelaşi timp, rămâne optimist în faţa unor scăderi recente ale propriilor deţineri.

    „Sora mea a primit şi ea parte din moştenire şi am sfătuit-o să îi bage la Bursă. I-a dus la bancă şi primeşte un kilogram de carne dobândă. Până la urmă, pare că a procedat bine pentru că s-a întâmplat treaba cu războiul, m-am speriat până şi eu. Dar ca exemplu, când a scăzut TeraPlast, cu mult înainte de Putin, mulţi au vândut, eu nu am vândut, iar preţul şi-a revenit”, povesteşte pensionarul.

    Conflictul militar din est, care a transmis o undă de şoc pe pieţele bursiere şi nu numai, l-a determinat pe Petrică Dumitrescu să lichideze toate poziţiile, deşi începuse să investească de nici măcar un an. Înainte de război avea 15%-20% randament pe portofoliu.

    „În februarie am rezistat trei zile, îmi scădea portofoliul cu câte 3.000 de euro pe zi. M-am cam speriat, e adevărat, nu trebuia să mă sperii. Am vrut totuşi să salvez din bani. Am avut Banca Transilvania, aveam TeraPlast, BRD, Nuclearelectrica. La Nuclearelectrica aveam cel mai mare randament, apoi la TeraPlast, dar mai toate erau pe plus”, spune el.

     

     

    Ulterior, a reintrat la cumpărare, iar astăzi are un portofoliu de circa 25.000 de euro, în uşoară scădere. „M-am băgat pe agricultură, îmi iau plug şi boi”. Râde.

    „Am investit în două companii de agricultură – Germina Agribusiness şi DN Agrar. Numai să fie apă, că pământul rămâne acolo. Dacă societatea merge bine, oamenii investesc bani.”

    Astăzi, portofoliul lui la BVB este format din Banca Transilvania (50%), cea mai mare instituţie de credit din România, Aquila Part Prod (14%), cel mai mare jucător de pe piaţa de distribuţie a bunurilor de larg consum, Germina Agribusiness (12%), producător şi procesator de seminţe, Transport Trade Services (11%), cel mai mare transportator de mărfuri pe Dunăre, DN Agrar (5,3%), holding de zootehnie, producţie agricolă vegetală şi prestări servicii în agricultură şi altele (7,7%).

    Mai are 10.000 de euro „la saltea”, dar până la urmă, crede că îi va direcţiona tot către bursă. „Aştept listarea Hidroelectrica. În funcţie de posibilităţi, recomand oamenilor să investească treptat. Aşa am investit şi eu, cum am avut bani.”

    În urmă cu câţiva ani, Petrică Dumitrescu a avut investiţii şi în aur. Povesteşte că a făcut odată 800 de dolari pe o singură tranzacţie. Tot atunci a învăţat singur cum stă treaba cu piaţa valutară (ForEx). „Aveam şi brokeriţă, care îmi spunea: dragă, nu te supăra, dar eşti cam lacom. M-am lăsat.”

    „Mă întreba o doamnă dacă joc la bursă. I-am zis că la horă se joacă, la bursă se investeşte. O altă doamnă îmi spunea că are două facultăţi şi mă ruga să o las să fotografieze în ce am investit eu. Îi zic: ştiţi câte clase am eu? Opt.”

    Petrică Dumitrescu, investitor

    Despre FX, a discutat odată şi cu un client, cu mult mai tânăr. „Am văzut că tot buchisea pe telefon. L-am întrebat ce face acolo, a zis că Forex. L-am întrebat cum stă, a zis că e pe plus vreo 2.000 de euro. Avea contul de vreo două-trei luni. I-am zis să cumpere mai bine acţiuni. Nu trebuie să îşi bată capul, să ştie toată politica internaţională. Cumperi acţiuni şi stai mai liniştit. Când n-oi mai avea bănuţi şi nu voi mai putea munci pe taxi – ce să fac eu cu 1.400 de lei pensie! – o să mă apuc de Forex şi ce câştig din Forex bag la bursă”, spune amuzat. „Fac bani pe termen scurt ca să investesc pe termen lung.”

    Petrică Dumitrescu se consideră un investitor mic şi spune că bursa este dominată de investitori mari. Totuşi, nu îl încurcă cu nimic în activitatea lui investiţională.

    “Pot să spun că investesc puţin mai agresiv pentru că nu îmi mai permit anii să aştept, am aproape 70 de ani. În plus, am şi pensie mică.”

    Investitorul îşi adună informaţiile de unde poate, “de peste tot”, presa şi diferitele canale de educaţie financiară de pe YouTube, cum ar fi „Investeşte la bursă”, fiind principalele surse de informare. La o companie, urmăreşte în primul rând dacă este purtătoare de dividende, dar are şi alte filtre.

    “Dacă oferă dividende înseamnă că merge bine, are profit. Mă mai uit la ce perspective are pe termen mai lung, citesc analize. Investiţia poate fi în funcţie de situaţie, de companie, de oportunităţile de moment, de preţul acţiunii”, spune el.

    În loc de concluzie, închei povestea lui Petrică Dumitrescu cu două anecdote, două discuţii cu călători de taxi istorisite chiar de el: „Stau în maşină şi vorbesc cu fel de fel de oameni. Am întâlnit persoane care nu au pic de educaţie financiară. Mă întreba o doamnă dacă joc la bursă. I-am zis ca la horă se joacă, la bursă se investeşte. O altă doamnă îmi spunea că are două facultăţi şi mă ruga să o las să fotografieze în ce am investit eu. Îi zic: ştiţi câte clase am eu? Opt.”

    Dicţionarul investitorului:

    Piaţa valutară, ForEx sau FX, prescurtări de la foreign exchange market în engleză, este o piaţă a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. Activitatea de tranzacţionare de monede reprezintă un gen specific de comerţ în care moneda este tratată ca o marfă. Ceea ce rezultă în urma acestui comerţ este un preţ, numit curs valutar. Este, în acelaşi timp, o ramură distinctă a pieţei monetare şi funcţionează atât la nivelul unei economii naţionale, cât şi la nivelul pieţei internaţionale în ansamblul ei. Participanţii în piaţa valutară sunt de obicei băncile centrale, dar sunt şi traderi mai mici. Cursul valutar este afişat de către intermediarii de pe piaţa valutară sub formă electronică şi arată poziţia monedei naţionale faţă de principalele valute. Cursurile pot varia pe parcursul unei zile în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta respectivă, la fel ca în cazul acţiunilor. Totuşi, în contextul în care potenţialul de câştig este unul mai ridicat, tranzacţionarea Forex comportă de asemenea riscuri mari, semnalate adesea de brokeri.

     

     

  • Profil de investitor. Cum a ajuns un pensionar care este şi taximetrist să investească la Bursa de la Bucureşti

    Investitori mici şi mari, profesionişti şi debutanţi deopotrivă, care activează în domenii dintre cele mai diverse, pun pe tapet strategii de investiţii şi lecţii învăţate în timp pentru a întări zicala „bursa este pentru toţi” şi a mări rândurile investitorilor din piaţa locală. Toate experienţele lor sunt adunate într-o serie de materiale găzduitE de Business MAGAZIN. De data asta am stat de vorbă cu Petrică Dumitrescu, un pensionar taximetrist în vârstă de 69 de ani.

    De pe canapea s-au născut cei mai mulţi investitori în ultimii ani, în special din rândul milenianilor (1981-1996), care dispun de mai mult timp şi bani, însă popularitatea pe care au căpătat-o investiţiile la Bursă s-a remarcat şi în ceea ce priveşte reprezentanţii generaţiei X (1965-1980) sau în rândul boomerilor (peste 58 de ani), chiar şi cei din prima fracţiune (1946-1954).

    Acesta este şi cazul lui Petrică Dumitrescu, care la 69 de ani lucrează ca taximetrist şi de anul trecut investeşte ce îi rămâne din salariu la Bursa de Valori Bucureşti.

    PROFIL DE INVESTITOR

    NUME: Petrică Dumitrescu

    VÂRSTĂ: 69 de ani

    PROFESIE: liber profesionist, pensionar

    OCUPAŢIE: taximetrist

    INVESTEŞTE: part-time

    „Investesc când am bani. Ieri am vândut ceva, am cumpărat altceva. Astăzi am alimentat contul cu 500 de lei că ştiu că vine pensia. Investesc din ce câştig ca taximetrist”, spune el.

    Este 1 aprilie, puţin trecut de ora prânzului şi investitorul nostru, tocmai ajuns acasă din tura de dimineaţă, răspunde la telefon.

    „Uite, mă duceam să «mănânc» şi eu un pahar de vin”, îmi spune jovial. „Eu sunt glumeţ, să ştii.”

    Pensionat fiind, Petrică Dumitrescu munceşte 4-5 ore dimineaţa şi 4-5 ore seara. „Altfel nu am cum să rezist. La anii pe care îi am, nu pot să muncesc continuu din cauza aglomeraţiei.”

    În plus, nici pensia de 1.400 de lei nu îi permite să se pensioneze cu adevărat. Îl rog să îmi povestească cum şi de ce a început să investească.

    Fără studii superioare, Petrică Dumitrescu a fost chelner timp de 30 de ani în perioada comunismului, iar meseria de taximetrist i-a fost alături în ultimii 20 de ani.

    Tot în comunism a muncit în Libia şi vorbeşte limba arabă. „Am lucrat, cum zice arabul, «yatbakh», adică bucătar la o companie românească, care avea lucrări de infrastructură acolo.”

    Dacă s-ar fi născut mai târziu, cu siguranţă Petrică Dumitrescu ar fi fost investitor mai devreme. „Mi-a plăcut ideea de a investi. Mă atrăgeau investiţiile în acţiuni şi prima dată am cumpărat acţiuni la ziarul România Liberă. Mă gândeam că ziarele vor merge.”

    La acea vreme, România Liberă era condusă de Petre Mihai Băcanu, jurnalist, editorialist şi dizident român, iar ziarul plătea dividende acţionarilor. „Pot să spun că mi-am scos investiţia.”

    Şi în timpul procesului de privatizare a economiei româneşti, care a început încă din 1991 şi în timpul căruia au fost distribuite gratuit certificate de proprietate şi cupoane, transformate ulterior în acţiuni, Petrică Dumitrescu nu a ratat ocazia de a face „o mică afacere”.

    „Când s-au dat certificatele, înţelegeam ce se va întâmpla cu ele, că vor ajunge pe mâinile mafioţilor. La SIF Muntenia aveam cel mai mult, le-am vândut.”

    Cu ani în urmă, investiţiile la Bursă nu erau atât de accesibile pentru populaţie. Oamenii nu ştiau să investească, iar statului nu îi trebuiau cetăţeni care să ştie să investească, afirmă Petrică Dumitrescu.

    „Nu a fost voinţă ca populaţia să fie educată financiar, mai ales dacă mă refer la cei de vârsta mea. I-a bătut comunismul în cap. Nu ştiu, dar nici nu vor să ştie mai mult. Este cam tragic”, consideră el.

    Spune că a învăţat singur să tranzacţioneze şi investeşte în companii listate la Bursa românească de doar un an. Mărturişeşte că nu stă prea bine cu tehnologia, dar vrea să facă cursuri de IT şi a fost ajutat de fata sa să-şi deschidă contul de tranzacţionare. Primii bani direcţionaţi acolo au fost o sumă primită moştenire de la părinţi.

    „Nu are un taximetrist atâţia bani să investească. După 41 de ani de muncă în România, un stat mafiot, am zis să mai fac şi eu încă o pensie. Ce era să fac cu banii, unde să mă duc cu ei? La bancă? Dobânzi, sufletul! Cine înţelege oportunitatea Bursei, investeşte, cine nu, schimbă banii în euro.” Râde cu poftă.

    Am 10.000 de euro şi aştept listarea Hidroelectrica

    Despre Bursă, le povesteşte tuturor în încercarea de a-i convinge să-şi investească economiile, chiar şi tinerilor. În acelaşi timp, rămâne optimist în faţa unor scăderi recente ale propriilor deţineri.

    „Sora mea a primit şi ea parte din moştenire şi am sfătuit-o să îi bage la Bursă. I-a dus la bancă şi primeşte un kilogram de carne dobândă. Până la urmă, pare că a procedat bine pentru că s-a întâmplat treaba cu războiul, m-am speriat până şi eu. Dar ca exemplu, când a scăzut TeraPlast, cu mult înainte de Putin, mulţi au vândut, eu nu am vândut, iar preţul şi-a revenit”, povesteşte pensionarul.

    Conflictul militar din est, care a transmis o undă de şoc pe pieţele bursiere şi nu numai, l-a determinat pe Petrică Dumitrescu să lichideze toate poziţiile, deşi începuse să investească de nici măcar un an. Înainte de război avea 15%-20% randament pe portofoliu.

    „În februarie am rezistat trei zile, îmi scădea portofoliul cu câte 3.000 de euro pe zi. M-am cam speriat, e adevărat, nu trebuia să mă sperii. Am vrut totuşi să salvez din bani. Am avut Banca Transilvania, aveam TeraPlast, BRD, Nuclearelectrica. La Nuclearelectrica aveam cel mai mare randament, apoi la TeraPlast, dar mai toate erau pe plus”, spune el.

    Ulterior, a reintrat la cumpărare, iar astăzi are un portofoliu de circa 25.000 de euro, în uşoară scădere. „M-am băgat pe agricultură, îmi iau plug şi boi”. Râde.

    „Am investit în două companii de agricultură – Germina Agribusiness şi DN Agrar. Numai să fie apă, că pământul rămâne acolo. Dacă societatea merge bine, oamenii investesc bani.”

    Astăzi, portofoliul lui la BVB este format din Banca Transilvania (50%), cea mai mare instituţie de credit din România, Aquila Part Prod (14%), cel mai mare jucător de pe piaţa de distribuţie a bunurilor de larg consum, Germina Agribusiness (12%), producător şi procesator de seminţe, Transport Trade Services (11%), cel mai mare transportator de mărfuri pe Dunăre, DN Agrar (5,3%), holding de zootehnie, producţie agricolă vegetală şi prestări servicii în agricultură şi altele (7,7%).

    Mai are 10.000 de euro „la saltea”, dar până la urmă, crede că îi va direcţiona tot către bursă. „Aştept listarea Hidroelectrica. În funcţie de posibilităţi, recomand oamenilor să investească treptat. Aşa am investit şi eu, cum am avut bani.”

    În urmă cu câţiva ani, Petrică Dumitrescu a avut investiţii şi în aur. Povesteşte că a făcut odată 800 de dolari pe o singură tranzacţie. Tot atunci a învăţat singur cum stă treaba cu piaţa valutară (ForEx). „Aveam şi brokeriţă, care îmi spunea: dragă, nu te supăra, dar eşti cam lacom. M-am lăsat.”

    „Mă întreba o doamnă dacă joc la bursă. I-am zis că la horă se joacă, la bursă se investeşte. O altă doamnă îmi spunea că are două facultăţi şi mă ruga să o las să fotografieze în ce am investit eu. Îi zic: ştiţi câte clase am eu? Opt.”

    Petrică Dumitrescu, investitor

    Despre FX, a discutat odată şi cu un client, cu mult mai tânăr. „Am văzut că tot buchisea pe telefon. L-am întrebat ce face acolo, a zis că Forex. L-am întrebat cum stă, a zis că e pe plus vreo 2.000 de euro. Avea contul de vreo două-trei luni. I-am zis să cumpere mai bine acţiuni. Nu trebuie să îşi bată capul, să ştie toată politica internaţională. Cumperi acţiuni şi stai mai liniştit. Când n-oi mai avea bănuţi şi nu voi mai putea munci pe taxi – ce să fac eu cu 1.400 de lei pensie! – o să mă apuc de Forex şi ce câştig din Forex bag la bursă”, spune amuzat. „Fac bani pe termen scurt ca să investesc pe termen lung.”

    Petrică Dumitrescu se consideră un investitor mic şi spune că bursa este dominată de investitori mari. Totuşi, nu îl încurcă cu nimic în activitatea lui investiţională.

    “Pot să spun că investesc puţin mai agresiv pentru că nu îmi mai permit anii să aştept, am aproape 70 de ani. În plus, am şi pensie mică.”

    Investitorul îşi adună informaţiile de unde poate, “de peste tot”, presa şi diferitele canale de educaţie financiară de pe YouTube, cum ar fi „Investeşte la bursă”, fiind principalele surse de informare. La o companie, urmăreşte în primul rând dacă este purtătoare de dividende, dar are şi alte filtre.

    “Dacă oferă dividende înseamnă că merge bine, are profit. Mă mai uit la ce perspective are pe termen mai lung, citesc analize. Investiţia poate fi în funcţie de situaţie, de companie, de oportunităţile de moment, de preţul acţiunii”, spune el.

    În loc de concluzie, închei povestea lui Petrică Dumitrescu cu două anecdote, două discuţii cu călători de taxi istorisite chiar de el: „Stau în maşină şi vorbesc cu fel de fel de oameni. Am întâlnit persoane care nu au pic de educaţie financiară. Mă întreba o doamnă dacă joc la bursă. I-am zis ca la horă se joacă, la bursă se investeşte. O altă doamnă îmi spunea că are două facultăţi şi mă ruga să o las să fotografieze în ce am investit eu. Îi zic: ştiţi câte clase am eu? Opt.”

    Dicţionarul investitorului:

    Piaţa valutară, ForEx sau FX, prescurtări de la foreign exchange market în engleză, este o piaţă a tranzacţiilor de vânzare-cumpărare a valutelor. Activitatea de tranzacţionare de monede reprezintă un gen specific de comerţ în care moneda este tratată ca o marfă. Ceea ce rezultă în urma acestui comerţ este un preţ, numit curs valutar. Este, în acelaşi timp, o ramură distinctă a pieţei monetare şi funcţionează atât la nivelul unei economii naţionale, cât şi la nivelul pieţei internaţionale în ansamblul ei. Participanţii în piaţa valutară sunt de obicei băncile centrale, dar sunt şi traderi mai mici. Cursul valutar este afişat de către intermediarii de pe piaţa valutară sub formă electronică şi arată poziţia monedei naţionale faţă de principalele valute. Cursurile pot varia pe parcursul unei zile în funcţie de cererea şi oferta pentru valuta respectivă, la fel ca în cazul acţiunilor. Totuşi, în contextul în care potenţialul de câştig este unul mai ridicat, tranzacţionarea Forex comportă de asemenea riscuri mari, semnalate adesea de brokeri.