BusinessMagazin

Tag: preocupare

  • Angela Merkel, PREOCUPATĂ de activităţile israeliene de colonizare ce ”subminează” soluţia celor două state

    Construcţia de locuinţe în Cisiordania şi Ierusalimul de est, ocupat în urma războiului din 1967 din Orientul Mijlociu.

    ”La fel ca şi înainte, nu văd nicio alternativă rezonabilă a soluţiei celor două state”, a afirmat Merkel înaintea unei întrevederi cu liderul pastinienilor, Mahmoud Abbas, scrie Mediafax.ro

    ”Atât israelienii, cât şi palestinienii au dreptul de a trăi în pace şi securitate şi niciuna dintre celelate opţiuni nu poate oferi acea credibilitate”, a adăugat aceasta.

    Cancelarul german a spus că activităţile de colonizare impun ”un impediment rezoluţiei connflictului”.

    ”Sunt extrem de preocupată faţă de construcţiile din Cisiordania, care duc la o erodare a fundamentului soluţiei celor două state”, a delarat Angela Merkel.

     

  • Excelenţă de 100 de ori: cele mai puternice femei de afaceri din România

    Ce le motivează? Ce le inspiră? Care sunt, până la urmă, priorităţile, ţelurile lor? Cum evaluează implicarea mediului de afaceri în societate? Şi, pentru că e cumva la ordinea zilei să ne exprimăm dorinţele şi ideile în ce priveşte parcursul României, le-am invitat la un exerciţiu de imaginaţie.

    Aşa cum în poveşti un personaj poate deveni împărat pentru o zi, le-am rugat să enumere cele mai importante decizii pe care le-ar lua dacă ar fi pentru o zi preşedinte, făcând, desigur, abstracţie de faptul că o zi este prea puţin, că prerogativele primului om în stat sunt limitate, că este nevoie de mai mult decât un singur om pentru a schimba, în bine, o naţie.

    Speranţa de viaţă, puterea de cumpărare, condiţiile de trai sunt doar câteva dintre capitolele la care România este codaşă. Dar în ce priveşte egalitatea şanselor între genuri, România bifează mai multe bile albe.

    De pildă, doar unu din trei manageri este femeie în ţările din Uniunea Europeană. Aproape 7,3 milioane de persoane deţin poziţii manageriale în companii cu cel puţin zece angajaţi, în cadrul UE, arată datele Eurostat, 4,7 milioane dintre ei fiind bărbaţi şi 2,6 milioane fiind femei. Deşi reprezintă aproape jumătate din angajaţii din această zonă, femeile continuă să aibă un grad de reprezentare mai redus decât al bărbaţilor. În România însă, media femeilor implicate în management este de 41%, peste cea înregistrată la nivel european; în alte şapte ţări reprezentarea doamnelor în managent este mai ridicată, conform informaţiilor de la Eurostat.

    În plus, femeile manager din ţările membre ale UE, câştigă cu 23,4% mai puţin decât bărbaţii; altfel spus, doamnele câştigă 77 de euro cenţi în vreme ce domnii câştigă un euro. La acest capitol, România bifează un record, femeile manager de pe plan local fiind plătite cu doar 5% mai puţin decât bărbaţii, aceasta fiind cea mai bună situaţie din toate ţările membre ale UE, mai arată Eurostat. Cele mai mari diferenţe ale salariilor între femei şi bărbaţi sunt înregistrate în Ungaria (diferenţă de 33,7%), Italia (diferenţă de 33,5%) şi Germania (diferenţă de 26,8%).

    Şi chiar dacă pe plan local istoria capitalismului nu este la fel de îndelungată ca în alte ţări, româncele sunt tot mai preocupate de afaceri, arată statisticile din ultimii opt ani, care indică o tendinţă crescătoare privind implicarea în afaceri a femeilor din România. Astfel, dacă în anul 2008 s-au înregistrat aproximativ 38.000 de companii care aveau cel puţin o femeie asociat sau administrator, în anul 2016 numărul acestora a depăşit 48.000, ceea ce reprezintă 31,6% din cele 152.000 de firme nou înregistrate în România in anul 2016, potrivit unui studiu al Creditinfo, companie specializată în furnizarea produselor şi serviciilor de management al riscului comercial. „Cele mai multe afaceri existente în România funcţionează în domeniul comerţului cu amănuntul al diferitelor produse alimentare. Există aproximativ 99.000 de astfel de companii şi cele mai multe dintre aceste companii, 62%, au cel puţin o femeie în acţionariat sau management, ceea ce arată cât de importantă este componenta feminină în afacerile din România”, spune directorul general al Creditinfo România, Aurimas Kacinskas.

    Deşi antreprenoriatul feminin este adesea generat de necesitate şi curaj, condiţiile de susţinere puternice – precum accesul la serviciile financiare şi uşurinţa de a face business – constituie premise ale succesului pentru afacerile deţinute de femei, conform rezultatelor primului raport Index of Women Entrepreneurs, publicat de MasterCard.

    Aceste condiţii de susţinere sunt fundamentale în depăşirea celor două obstacole principale care descurajează majoritatea femeilor să devină antreprenoare: mai puţine oportunităţi pentru avansarea acestora şi prejudecăţile culturale. Între cele mai bune condiţii care sprijină femeile deţinătoare de afaceri, îndeplinite în ţările situate în fruntea clasamentului, se numără comunităţile puternice de afaceri, inclusiv la nivelul întreprinderilor mici şi mijlocii, guvernarea bună şi uşurinţa de a face business.

  • Cine este omul care călătoreşte însoţit de 10 miniştri, 25 de prinţese şi cel puţin 100 de presoane responsabile de securitate

     
    Iar regele Salman nu a făcut niciun rabat la capitolul pregătirilor. Sauditul va avea bagaje de 506 tone, care includ două limuzine Mercedes-Benz S600 şi două lifturi electrice. 
    Adji Gunawan , angajat al companiei de transport PT Jasa Angkasa Semesta (JAS) a declarat pentru agenţia de presă Antara că nu mai puţin de 572 de oameni sunt alocaţi pentru a lucra în cadrul contractului semnat de firma pentru care lucrează cu reprezentanţii regelui saudit în ce priveşte bagajele acestuia, cu ocazia călătoriei în Indonezia.
     
    Este un fapt cunoscut că regii saudiţi fac tot soiul de excese, inclusiv atunci când călătoresc. Salman a rezervat întregul hotel Four Seasons din Georgetown, atunci când a mers la Washington, în 2015. Hotelul, care este unul dintre cele mai luxoase din regiune, are 222 de camere. 
    În acelaşi an, regele a fost criticat de localnici francezi, după ce anturajul său de 1.000 de persoane a blocat plaja de pe Riviera Franceză vreme de trei zile, invocând motive de securitate. 
     
    Un anturaj similar este aşteptat săptămâna aceasta în Indonezia. The Jakarta Post a relatat că grupul care îl însoţeşte pe rege în această călătorie este de 1.500 de persoane, între care se numără 10 miniştri, 25 de prinţese şi cel puţin 100 de presoane din staff-ul responsabil de securitate. 
     
     
    Ca termen de comparaţie, când preşedintele american Barack Obama a vizitat ţări din Africa sub Sahariană, în 2013, a avut în delegaţie 56 de vehicule, dintre care 14 limuzine, sute de agenţi secreţi responsabili de securitate. Şi deşi Omaba a călătorit şi în locaţii mai puţin exotice, conform informaţiilor disponibile pregătirile au fost de un nivel similar. 
     

  • Rusia exprimă preocupare privind escaladarea tensiunilor între Statele Unite şi Iran

    “Rusia este preocupată de escaladarea disensiunilor între Statele Unite şi Iran şi va face tot posibilul pentru diminuarea tensiunilor”, a declarat luni Levan Djagaryan, citat de site-ul agenţiei Sputnik.

    Ambasadorul a dat asigurări că Teheranul nu a cerut Moscovei niciun efort de mediere.

    La rândul său, Serghei Riabkov, adjunct al ministrului rus de Externe, a declarat luni că ar fi riscant ca Statele Unite să încerce revizuirea acordului nuclear semnat de marile puteri cu Iranul. “Nu trebuie să încerci să repari ceva ce nu s-a stricat…”, a declarat Riabkov, citat de site-ul agenţiei Interfax.

    Kremlinul a transmis luni că nu este de acord cu aprecierea preşedintelui american, Donald Trump, că Iranul ar fi “statul terorist numărul unu”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Proprietatea cel mai puţin protejată

    Un demers lung şi costisitor s-a soldat cu un câştig în 2007 pentru Cris-Tim, în procesul intentat de Campofrio; mai mulţi procesatori aveau în producţie salam săsesc, produs bine vândut pe piaţă, dar înregistrarea mărcii a permis companiei româneşti să deţină dreptul exclusiv de a produce acest sortiment. Un război pentru proprietatea mărcii s-a dus şi în cazul Gerovital: până în 2008, atât producătorul Farmec Cluj, cât şi Gerovital Cosmetics (fosta Miraj Bucureşti), fabricau produse marca Gerovital, dar cu ingrediente diferite.

    După mai mulţi ani de procese, Farmec Cluj-Napoca a cumpărat drepturile de utilizare a mărcii Gerovital Cosmetics, iar Farmec a plătit 1,1 milioane de euro pentru brandul cu o istorie de peste 60 de ani. O neînţelegere legată de numele mărcii l-a costat şi pe Florin Talpeş, fondatorul Bitdefender; deznodământul a dus la apariţia numelui folosit acum de producătorul românesc de soluţii de securitate cibernetică: „Aveam domeniul avx.com, predecesorul Bitdefender, dar când am dat drumul produselor pe piaţa americană ne-am trezit cu o procedură juridică”, povestea Florin Talpeş într‑un interviu acordat anterior şi care se lega de începuturile mărcii româneşti de soluţii de securitate.

    O companie din SUA cu afaceri de miliarde din domeniul electronic considera că românii le încalcă brandul, iar businessul fondat de Florin Talpeş s-a văzut cheltuind peste 100.000 de dolari pe serviciile avocaţilor, bani care altminteri ar fi folosit la dezvoltarea afacerii. Pentru ca scenariul să nu se repete şi în alte ţări, dar şi din cauza literei V din numele AVX, Talpeş a început să se gândească la unul nou. Nu a fost o decizie uşoară, deoarece AVX avea deja un istoric de cinci ani, perioadă în care se investise în construirea brandului. Înregistrarea mărcii Bitdefender a durat nouă luni, dar antreprenorul evaluează că decizia a fost una potrivită: „Este important să te protejezi în principalele pieţe de pe mapamond”.

    S-au scurs mai bine de 15 ani de atunci, iar protejarea mărcii la nivel internaţional nu reprezintă încă o prioritate pentru cei mai mulţi proprietari români de afaceri. Potrivit site-ului World Intellectual Property Office, care se referă la înregistrări internaţionale de mărci ce desemnează teritoriul României pentru protecţie, ţara noastră se află la coada clasamentului mondial din punctul de vedere al protejării proprietăţii intelectuale. În 2015, cel mai recent an pentru care există informaţii disponibile pentru întreg anul, în ţara noastră s-au înregistrat 79 de mărci.

    În acelaşi an, Statele Unite ale Americii conduceau clasamentul internaţional din punct de vedere al proprietăţii intelectuale, cu 7.492 mărci înregistrate; în clasament urmează Germania, cu 4.466 de mărci înregistrate, şi  Franţa, cu 2.938 noi mărci înregistrate. Potrivit aceleiaşi surse, dacă în primele cinci luni ale anului trecut erau înregistrate 11 noi mărci în România, în perioada similară, în SUA, numărul acestora ajunsese la 1.279, în Germania, la 758, iar în Franţa la 667. „România ultimilor 27 de ani s-a dezvoltat pe o gândire de business de tip «bişniţă»… Cei mai mulţi antreprenori ai anilor ’90 au început aşa, doreau să facă bani mulţi şi repede, iar drumul de la ideea de afacere până la rezultatul final nu era prea bine analizat, se dorea realizarea unor venituri mari cât mai repede”, explică Paul Cosmovici, proprietar şi fondator al casei de avocatură Cosmovici Intellectual Property, specializată pe dreptul de proprietate intelectuală.

    El consideră că atitudinea faţă de proprietatea intelectuală nu poate fi gândită în funcţie de aşezarea pe hartă, ci mai degrabă în funcţie de cât de dezvoltată este economia unui stat şi de rădăcinile gândirii de business din ţara respectivă. El a fondat compania care îi poartă numele în 2009; unul dintre predecesorii săi, George Cosmovici (1857-1920), a fost inventatorul a numeroase sisteme patentate pentru trenuri, folosite îndeosebi pentru reţelele de cale ferată din numeroase ţări europene. Astfel că nu e de mirare că a ales să-şi concentreze activitatea în direcţia dreptului de protejare a  proprietăţii intelectuale.

    După doi ani de activitate în România, firma şi-a stabilit sediul în Geneva. De acolo, Cosmovici a dezvoltat activitatea firmei în special în direcţia proprietăţii intelectuale în ţări precum Elveţia, Statele Unite ale Americii, Franţa, Germania şi Regatul Unit. Din 2012, spune avocatul român, firma este capabilă să reprezinte companii mari şi să se ocupe de managementul unor portofolii de proprietate intelectuală, pentru clienţi din Europa, Statele Unite ale Americii şi Asia. Paul Cosmovici a observat că, în urmă cu şapte ani, când a deschis prima firmă în România, subiectul protejării proprietăţii intelectuale era aproape necunoscut pentru companiile locale. „Practic, cei mai importanţi clienţi erau companii multinaţionale din domenii ca farma şi FMCG, care intrau pe piaţa din România şi voiau să se pună la punct cu portofoliul de mărci pe această piaţă nouă”, a remarcat Cosmovici.

    A apărut apoi şi interes din partea companiilor româneşti care erau destul de mari cât să vândă şi afară şi care erau familiarizate cu subiectul, pentru că se loviseră de tot felul de probleme în încercarea de a intra pe pieţe noi. „Segmentul cel mai puţin activ în domeniul proprietăţii intelectuale era reprezentat de antreprenori care îşi puneau prea puţin problema protejării ideilor şi a muncii lor şi nici nu considerau acest demers ca fiind un avantaj strategic care le-ar putea aduce investiţii mai sigure.” În prezent însă, lucrurile s-au schimbat, potrivit lui Cosmovici, şi antreprenorii români fiind atenţi la protejarea mărcilor proprii, în contextul în care îşi gândesc businessurile la nivel global. „Acum vorbim despre cu totul alte orizonturi pentru această piaţă.

    În România încep deja să apară antreprenori care îşi gândesc businessurile global, care ştiu din start ce vor să facă peste cinci ani şi care conştientizează importanţa pregătirii unei baze solide pentru afacerea lor”, spune Cosmovici, subliniind importanta capitalului, de diferite feluri, inclusiv de proprietate intelectuală. Pe piaţa locală, domeniile cu cele mai multe mărci cu protecţie sunt cele farma şi industria bunurilor de larg consum, în special cele din domeniul alimentar. Avocatul spune că în IT sunt puţine mărci, dar produsele se actualizează cu o viteză extraordinar de mare şi fiecare update are nevoie de un anumit tip de protecţie înainte de a ieşi pe piaţă, indiferent că vorbim, de pildă, despre codul sursă sau despre numele produsului.

  • Trei chestiuni

    Cea mai importantă mi se pare a fi cea a „încălzirii“ economiei. Un înţelept zicea că politicienii pot rezolva, de obicei, orice problemă, pentru că de obicei creează o problemă şi mai mare. Şi atâta timp cât cetăţenii trăiesc cu impresia că prima problemă a fost rezolvată şi nu sunt informaţi despre apariţia celei de-a doua probleme, avem de-a face cu succese politice. Şi am avut tot felul de succese politice care s-au adunat într-o grămadă uriaşă de succes care atârnă deasupra noastră şi riscă, atunci când va cădea, să ne cauzeze cucuie serioase.

    Nu fac parte din fanii numerelor şi formulelor seci, dar o creştere economică record, aşa cum a fost cea din primul trimestru al anului, mai degrabă ar trebui să ne facă să ridicăm din sprâncene (şi captele din telefoane, cu riscul de a mă repeta) şi să trezească mai puţine sentimente de mândrie patriotică. Cum tot în primul trimestru deficitul de cont curent a ajuns la 1,5 miliarde de euro, dublu faţă de 2013 şi egal cu deficitul din 2015, putem spune că avem o creştere economică bazată pe consum, o tendinţă care, prin prisma modificărilor fiscale recente, va continua în următorii doi ani; să mai luăm în calcul şi scăderea investiţiilor din economie, cu excepţia construcţiilor (şi aici poate apărea un semn de întrebare, dar nu chiar acum), şi rezultatele modeste din industrie şi să privim cu luare aminte, în perioada următoare, spre curs şi spre inflaţie. Premierul Cioloş pare conştient de riscuri şi într-un spici recent părea a nu confunda creşterea economică cu dezvoltarea economică, dar munca cu astfel de indicatori este delicată.

    A doua este o statistică a Eurostat, făcută publică în urmă cu câteva zile, care ne situează pe primul loc în Europa la ineficienţa serviciilor de sănătate: jumătate din decesele care au avut loc în spitalele româneşti, în anul 2013, ar fi putut fi evitate având în vedere evoluţia tehnologică şi cunoştinţele medicale actuale. Din 54.827 de decese care au avut loc în spitalele din România în 2013, peste 27.400 de persoane nu ar fi trebuit să moară. Cât un oraş de dimensiunea Sighişoarei sau a Huşiului. Nu ar trebui să ne încălzească, dar aproape la fel de prost ca noi stau ţări precum Letonia (48,5%), Lituania (45,4%) şi Slovacia (44,6%). Media europeană este 33,7%, iar ţara cu cele mai puţine cazuri de decesuri care puteau fi evitate este Franţa (23,8%). Sincer, mi se par numere şi procente înspăimântătoare, şi iarăşi aş privi, cu luare aminte, nu numai la calitatea dezinfectanţilor, ci şi la calitatea restului dotărilor spitalelor şi policlinicilor, la starea, motivarea şi determinarea oamenilor din sistem. Un oraş pe an este mult prea mult!

    A treia are legătură cu „Cuminţenia pământului“, sculptura lui Brâncuşi pentru care a fost deschisă o campanie de donaţii. Firesc, au apărut şi criticii; mi se pare firesc, pentru că ţine de esenţa democraţiei să fii sau să nu fii de acord. Dar de pe wallul meu de Facebook au dispărut urgent o serie de inşi care anunţau că nu donează în ruptul capului, dar care foloseau drept argument o scriitură din new media care, chiar în democraţie, nu avea nimic de-a face cu arta, cu bunul simţ sau cu inteligenţa. Este OK să nu plătiţi, dar gândiţi cu capul din dotare şi invocaţi nişte argumente de bun simţ, nu mostre de gândire de hater şi trol, aşa cum mi se pare articolul invocat, din care citez: „o replică făcută bine, pe care ochiul nu o distinge de original, are exact aceeaşi valoare“, „Arta nu are valoare materială. Valoarea artei stă doar în calitatea, intensitatea şi complexitatea trăirii pe care o stârneşte în om“. Asta ultima e chiar adâncă.

    Aşa ceva nu se face; mai bine războiţi-vă cu prostul gust, cu lipsa de maniere şi de educaţie. Exact în aceste zile în Marea Britanie are loc o campanie asemănătoare, pentru un portret al reginei Elisabeta I, şi am văzut numai abordări de bun simţ şi nu vânătoare bolândă de clicuri şi de admiraţie tălâmbă.

    Ilustrez cu „Cuminţenia pământului“ şi vă sugerez să donaţi!

  • De zece ori Stairway to heaven

    În patru decenii de la lansare, cântecul Stairway to Heaven al celor de la Led Zepplein a adus în jur de 600 de milioane de dolari şi a rulat, neîntrerupt, mai bine de 45 de ani la radiourile din întreaga lume. Aş pune în balanţă cu aceste numere un grafic pe care l-am văzut recent şi care arată că în 2015, pentru prima dată în istoria muzicii comerciale, vânzările de muzică veche le-au depăşit pe cele de muzică nouă. În numere e cam aşa: în 2005 muzica veche valora în Statele Unite în jur de 225 de milioane de dolari, iar muzica momentului 400 de milioane de dolari.

    Într-un deceniu, tendinţa muzicii vechi a fost de scădere spre 123 de milioane de dolari, scădere nu la fel de abruptă ca în cazul muzicii noi, ajunsă acum la 118 milioane dolari. Explicaţia mea este faptul că muzica s-a transformat dintr-o afacere „de suflet“ într-o afacere pur şi simplu, dominată de interese pe termen scurt şi mai puţin de calitatea produsului în sine (este aceasta şi explicaţia pentru nesfârşita cohortă de eroi mascaţi care bântuie industria filmului, în detrimentul producţiei originale, creative, „de suflet“). Poate din cauza crizei, poate din alte cauze, lumea pare să uite din ce în ce mai des că oamenii nu se raportează numai la bani, ci şi la suflet.

    Iar descoperirea tinerilor de care am scris nu face decât să mă bucure; şi mai îmbucurător este faptul că proiectele selectate, zece la număr, au fost alese dintr-un pachet mai mare de proiecte, bazate pe ideea că tinerii se dovedesc ceva mai puţin preocupaţi de latura financiară a ideilor lor şi mai mult de impactul, de binele pe care îl fac societăţii şi oamenilor. Poate că această abordare vine pe cărările trasate de mişcarea Occupy, pe ideile lui Stiglitz sau ale lui Thomas Piketty, îngrijoraţi de inegalitatea în creştere din lume, sau poate şi pe abordarea mai degajată a tinerei generaţii, care se dovedeşte, conform statisticilor, mai puţin preocupată de lux, case şi maşini şi mai mult de voluntariat, de proiecte sociale, ba chiar de propria mobilitate, de impactul pe care îl au asupra lumii. Şi nu-i confundaţi pe tinerii de care vorbesc eu cu cei de bani gata, care ţin rubrici tabloide în viaţă.

    Mă gândesc că lui Page şi lui Plant, când au scris Stairway to Heaven, le-a păsat mai mult de ascultători şi de spectatori şi de modul în care aceştia vor rezona cu muzica şi mai puţin de banii pe care i-ar putea aduce cântecul. Poate că lumea întreagă ar trebui să adopte această regulă. Cineva căruia îi pasă îşi va face bine, în primul rând, treaba, va găsi soluţii inedite, va căuta rezolvări. Iar faptul că tinerilor le pasă, într-o Românie care este pe locul 1 în Europa la analfabetism şi corupţie, cu cea mai redusă speranţă de viaţă şi cel mai mare număr de decese în rândul copiilor, îmi oferă speranţa că lucrurile s-ar putea îndrepta.

    Ilustrez cu imaginile puţin neliniştitoare ale pictorului canadian Paul Fenniak.

  • Banca Transilvania raportează un profit contabil de 2,4 miliarde de lei în 2015, maxim istoric

    Horia Ciorcilă preşedintele băncii din Cluj: „Suntem preocupaţi de eficien­ti­zarea, în continuare, a modelului nostru de business, de investiţii în oameni şi în tehnologie“.

    Banca Transilvania (TLV) a înregistrat în 2015 un profit net contabil de 2,4 miliarde de lei, în creş­te­re cu 456% faţă de anul precedent, ca urmare a înre­gis­tră­rii câştigului de 1,6 mld. lei din tranzacţia de preluare a Volksbank România.

    Activele totale ale băncii au avansat anul trecut cu 32,6%, până la 47,2 miliarde de lei, ca urmare a inte­grării Volksbank. Acesta este primul bilanţ şi cont de profit şi pierdere ce include ambele entităţi.

    Veniturile nete din dobânzi ale băn­cii au urcat cu 21%, până 1,4 mi­liar­de de lei. 

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Preocupare, dar nu îngrijorare: băncile cu capital majoritar grecesc au rol moderat în sectorul bancar românesc

    „Toate cele patru bănci din România cu capital grecesc sunt persoane juridice române. Toate aceste bănci se supun doar legislaţiei din România şi sunt supravegheate direct de către BNR. În consecinţă, eventuale măsuri ale autorităţilor elene de restricţionare a mişcărilor de capital nu se aplică băncilor din România cu capital grecesc. Şi eventualele măsuri ale băncilor din Grecia de a limita retragerile din cont sau de numerar nu se aplică băncilor din România cu capital grecesc.“

    „Băncile din România cu capital grecesc au o situaţie prudenţială adecvată care le-ar permite gestionarea unor evoluţii nefavorabile.“

    „Băncile din România cu capital grecesc nu sunt dependente de finanţarea oferită de băncile-mamă.“

    Răspunsurile liniştitoare transmise de Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, la cele mai frecvente întrebări legate de băncile româneşti cu capital grecesc au venit în contextul în care tensiunea s-a intensificat în Europa şi toţi ochii stau aţintiţi asupra Greciei. Situaţia tensionată din Grecia din ultima perioadă şi retragerile masive din depozitele băncilor de la Atena sunt monitorizate de BNR, mai ales că şi subsidiarele de la Bucureşti au pierdut o parte din depozite în primul trimestru.

    „Trebuie să recunosc că emoţia este un sentiment firesc şi nu-l putem combate numai cu vorbe, îl combatem şi cu fapte. În astfel de situaţii precum cea din Grecia este natural să apară şi reacţii emoţionale şi, uneori, suprareacţii. E de înţeles că noi sperăm ca raţionalul şi înţelepciunea să prevaleze şi în aceste cazuri, pentru ca deciziile să fie cât mai bune, în special pentru deponenţi“, a spus şeful băncii centrale. Guvernatorul BNR a îndemnat la raţiune şi la înţelep-ciune în privinţa impactului situaţiei din Grecia şi a făcut apel la deponenţii din bănci să nu acţioneze emoţional. În cazul în care emoţia va fi predominantă, Isărescu a dat asigurări că banca centrală poate să acţioneze şi cu „instru-mente de calmare“, urmând să utilizeze absolut toate instrumentele de care dispune pentru a evita încă de la începuturi „orice fenomen de panică bancară, care în esenţă este un fenomen iraţional“.

    Radiografia celor patru bănci cu acţionariat elen de pe piaţa locală – Alpha, Bancpost, Piraeus şi Banca Românească – arată că acestea au o cotă de piaţă de 12% din activele sistemului bancar, respectiv 45 miliarde de lei, au circa 7.250 de angajaţi care lucrează în 535 de sucursale, au dat credite clienţilor de circa 36 miliarde de lei, iar depozitele însumează 23 miliarde de lei.

    Grecii au pierdut patru puncte procentuale din cota de piaţă în vremurile de criză şi au fost nevoiţi să ofere bonificaţii la depozite peste media pieţei pentru a compensa scăderea liniilor de finanţare primite de la băncile-mamă de la Atena. Cele patru bănci aveau depozite totale de 23 miliarde de lei la finele lunii martie, în scădere cu 8% faţă de perioada corespunzătoare a anului trecut. Scăderea în termeni nominali a fost de 1,7 miliarde de lei. Defalcat, depozitele Alpha au scăzut cu 10%, cele ale Bancpost cu 3%, cele ale Piraues cu 13%, iar cele ale Băncii Româneşti cu 2%. Mesajul transmis de banca centrală este că băncile cu acţionariat elen sunt bine capitalizate şi pot face faţă unor eventuale valuri de retrageri de numerar.

    Cifrele care să sprijine acest mesaj au tot curs în zilele în care criza grecească a dat emoţii tuturor. Rata de solvabilitate a băncilor din România cu capital grecesc este de 17,6% (în martie 2015), în creştere faţă de 16,3% în decembrie 2014 şi semnificativ peste pragul minim reglementat la nivel european (8%). Calitatea fondurilor proprii ale băncilor din România cu capital grecesc este bună, iar activele lichide deţinute sunt la un nivel adecvat, care asigură şi o bună capacitate de a acoperi stocul de pasive pe termen scurt. Calitatea portofoliului de credite este în îmbunătăţire, la valori apropiate mediei pe sistem – rata creditelor neperformante este de 15,9% în aprilie 2015, în scădere de la 21% în aprilie 2014.

    Liniile de finanţare de la băn-cile-mamă din Grecia reprezintă circa 27,5% din totalul pasivului, iar cea mai mare parte a liniilor de fi-nan-ţare, de 81,5%, au scadenţă mai mare de un an, după cum a arătat Isărescu. Scăderea dependenţei băncilor din România cu capital grecesc faţă de finanţarea de la băncile-mamă se reflectă în ajustarea raportului credite-depozite, care s-a redus la 92%, deşi rămâne peste valoarea medie la nivelul sistemului bancar. Riscurile de lichiditate sunt diminuate de existenţa acordurilor de com-pensare încheiate cu acţionarii, la reco-man-darea clară a Direcţiei de Supra-veghere a BNR. Băncile cu ca-pital grecesc au posibilitatea refuzării retragerii depozitelor, iar acţionarii băncilor cu capital grecesc nu au interes să-şi retragă investiţiile.

    O eventuală retragere de capitaluri „peste noapte“, înainte de scadenţă, ar reprezenta o bilă neagră majoră pentru acţionar, care şi-ar putea pierde dreptul de vot în ca-drul băncii locale, după cum a avertizat guver-natorul BNR.
    Toate cele patru bănci româneşti cu capital grecesc au fie numerar în casă sau în rezerve minime obligatorii, fie titluri de stat şi alte active care pot fi transformate rapid în numerar, fie acces în baza acestora la facilităţile de finanţare rapidă de la BNR. Banca centrală adoptă mă-suri care să le asigure lichidităţi şi, în con-diţiile în care băncile n-ar găsi lichiditate în piaţă, din cauza zvonurilor sau a unor suprareacţii, vor găsi deschisă la BNR facilitatea de repo.

    BNR poate fi împrumutător de ultimă instanţă, nu numai prin operaţiuni repo, dar şi prin credit special, asigurând astfel lichiditatea necesară unei bune funcţionări a pieţelor, funcţie pe care nu o au toate băncile centrale, a dat asigurări Isărescu.

    Investiţiile greceşti în România, prin bănci şi companii, se ridică la aproape 13,5 miliarde de euro. Până acum, tragedia greacă nu a provocat reacţii dramatice la Bucureşti, iar speranţele oficialilor sunt că nici nu vor apărea în perioada următoare.

  • Kaspersky: Femeile sunt mai puţin preocupate de ameninţările cibernetice decât bărbaţii

    În Europa, doar 18% dintre femei consideră că pot deveni victime ale infractorilor cibernetici, comparativ cu 27% dintre bărbaţi, care au recunoscut că sunt conştienţi de această ameninţare. În plus, conform studiului, femeile sunt mai puţin informate cu privire la ameninţările cibernetice decât băbaţii. De exemplu, 26% dintre bărbaţi şi 39% dintre femei nu cunosc informaţii cu privire la ransomware, în timp ce 21% dintre bărbaţi şi 34% dintre femei ştiu puţine lucruri despre malware-ul pentru dispozitive mobile.

    Rezultatele studiului arată că, la nivel european, utilizatoarele  acordă mai puţină importanţă ameninţărilor cibernetice. În momentul în care îşi împrumută dispozitivele altor persoane (copii, prieteni, colegi etc.), 32% dintre acestea nu îşi protejează datele pentru că nu sunt conştiente de riscuri, comparativ cu 28% dintre bărbaţi. 12% dintre femeile din Europa nu au instalat soluţii de securitate pe dispozitivele pe care le utilizează, comparativ cu 9% dintre bărbaţi.

    În acelaşi timp, studiul arată că, pe o perioadă de 12 luni, un procent mai mare de femei au fost victime ale atacurilor cu malware (53% versus 42% dintre bărbaţi), în ciuda faptului că bărbaţii sunt mai predispuşi la pierderi financiare (17% dintre bărbaţi versus 14% dintre femei). În general, bărbaţii investesc mai mulţi bani pentru achiziţionarea programelor care le curăţă sau protejează sistemele, în timp ce femeile prefer să apeleze la specialişti IT.

    În acelaşi timp, există ameninţări cibernetice cu care bărbaţii se confruntă mai des decât femeile. De exemplu, în 2014, atacurile cibernetice care ţinteau date financiare au afectat 54% dintre utilizatorii europeni comparativ cu doar 49% dintre femeile din regiune. Acest lucru se poate datora faptului că femeile sunt mult mai preocupate de securizarea tranzacţiilor financiare, comparativ cu alte activităţi online, notează acelaşi raport.

    Astfel, 59% dintre bărbaţi şi 64% dintre femei se preocupă de fraudele online care ţintesc conturile bancare în timp ce 43% dintre bărbaţi şi 49% dintre femei consideră că sunt vulnerabili atunci când fac plăţi online.  În plus, femeile au afirmat că sunt mai preocupate de spionajul cibernetic prin intermediul camerelor web (44% dintre femei versus 39% dintre bărbaţi).

    „În viaţa reală, oamenii înţeleg că este important să adopte măsuri de siguranţă pentru protejarea lucrurilor de valoare, în timp ce îşi desfăşoară activităţile de zi cu zi,” afirmă Elena Kharchenko, Consumer Marketing Group Director în cadrul Kaspersky Lab. „Acest lucru este valabil şi în mediul virtual. Adoptând măsuri de securitate, putem reduce semnificativ riscul de a pierde date importante sau riscul de a deveni victimele fraudelor cibernetice,” încheie Elena Kharchenko.

    Compania Kaspersky Lab este reprezentată în peste 200 de ţări şi este cel mai mare producător privat de soluţii de securitate endpoint din lume.