Tag: preferinta

  • Cum arată unul dintre cele mai frumoase locuri din lume, la o aruncătură de băţ de România. Este o plajă superbă, transformată din cuib de piraţi în paradis turistic

    O săptămână poate părea prea scurtă pentru a vizita Alanya şi tot ce are de oferit cocheta staţiune turcească de pe ţărmul Mediteranei. Indiferent că plănuieşti să te relaxezi la plajă, să mergi pe urmele vechilor civilizaţii sau preferi să pleci într-o aventură în safari ori să te răsfeţi cu preparate din vestita bucătărie turcească, Alanya este locul în care le poţi face pe toate. Care sunt însă preţurile şi condiţiile oferite şi cu ce aşteptări trebuie să pleci la drum?

    Am zburat cu Tarom spre aeroportul din Antalya, însă în data de 14 iunie Paralela 45 a lansat un zbor charter direct pe aeroportul Gazipaşa din Alanya, ceea ce diminuează timpul petrecut în interiorul aeroportului din Antalya, supraaglomerat în vârful sezonului, dar şi orele pierdute cu transferul de la aeroport, pentru cei care aleg să îşi petreacă concediul în această destinaţie; una peste alta, drumul se reduce cu 4-5 ore. Alanya este un oraş-staţiune cochet situat la 135 de kilometri de aglomerata şi binecunoscuta Antalya, destinaţia-vedetă a anului 2018, potrivit lui Alin Burcea, CEO al Paralela 45.

    Primul lucru care m-a izbit la aterizarea în Turcia a fost un val înăbuşitor de căldură, care m-a făcut să grăbesc pasul spre scara rulantă a aeroportului. Contrar aşteptărilor, am stat doar 10 minute la controlul paşapoartelor, după care a urmat transferul la hotel, unde am fost însoţiţi de un ghid român. Drumul a durat aproximativ o oră şi 40 de minute, incluzând o pauză de 15 minute.

    Prima zi ne-am petrecut-o la plajă, iar a doua zi de dimineaţă, înarmaţi cu voie bună şi multe sticle de apă rece, am hotărât să facem o vizită la cetatea Alanyei, obiectiv pe care nu ai cum să îl ratezi. Drumul este accesibil autoturismelor, dar turiştii cu condiţie fizică bună pot opta pentru o plimbare pe jos, care permite să admiri pe îndelete peisajul. Pe măsură ce urcam, la picioarele noastre se întindea oraşul otoman, dominat de impunătorul Kizil Kule (Turnul Roşu), simbolul Alanyei, construit în 1221 la porunca sultanului Aladdin Keykubat şi care adăposteşte astăzi un muzeu.

    Pentru intrarea în cetate se plăteşte o taxă de 15 lire turceşti (3 euro), după care te poţi plimba nestingherit printre ruinele castelului şi ale unei vechi biserici bizantine, având grijă să nu te înţepi în cactuşii înalţi de 1-2 metri, care păzesc straşnic rămăşiţele trecutului. În zidurile cetăţii se cască ferestre de cer, prin care, pe vremuri, erau aruncaţi în hăurile mării trădătorii şi prizonierii. Peisajele îţi taie răsuflarea. Sub priviri se naşte o panoramă superbă, alcătuită, pe de-o parte, din clădirile cu acoperişuri cărămizii ale oraşului, iar pe de altă parte, din vapoarele şi iahturile care lăsă dâre albe de spumă în albastrul adânc al Mediteranei.   

    La cetate se poate ajunge însă şi cu telegondola, plimbare pentru care trebuie să scoţi din buzunar între 10 şi 15 lire turceşti (2-3 euro) dus-întors. Varianta aceasta este mai antrenantă, deoarece oferă acces la o parte a cetăţii unde există câteva obiective pe care le poţi vizita gratuit: un muzeu, o ţesătorie de mătase, o moschee. De asemenea, pe alei găseşti tarabe cu eşarfe şi suveniruri, iar preţurile sunt, bineînţeles, negociabile. După toate acestea, te poţi odihni o jumătate de oră la umbra unui portocal, în timp ce asculţi salahul (rugăciunea musulmană), care se aude din moscheea Süleymaniye Camisi.

    Cum nu poţi petrece o săptămână doar la plajă, riscând să te întorci bronzat într-o nuanţă prea închisă, poţi opta şi pentru alte excursii, cum ar fi un safari cu jeep-urile, disponibil atât pe timp de zi, cât şi seara, la preţul de 40 de euro, cu prânz inclus. Noi am plecat de dimineaţă, imediat după micul dejun. După o primă oprire în oraş, unde se adună convoiul de maşini, începe distracţia.

    Pe traseu, am făcut două opriri pentru poze, într-un loc de unde poţi admira portul şi panorama asupra oraşului, după care a urmat bătaia cu pistoale cu apă, pe placul tuturor, indiferent de vârstă. Este esenţial să ai prosoape şi haine de schimb, deoarece hainele ude nu se vor împăca bine cu temperaturile care scad pe măsură ce te adânceşti în munţi.

    Mai târziu, ne-am oprit într-un cătun pitoresc ascuns în munţi, unde, după ce am vizitat o casă veche de 100 de ani, ne-am odihnit la un ceai şi am mâncat pită şi roşcove coapte. Însoţitorii de grup ne-au făcut o demonstraţie de dans tradiţional şi nu s-au lăsat până nu ne-au convins şi pe noi să ne alăturăm. Am făcut, bineînţeles, şi cumpărături, iar bucuria a fost de ambele părţi: bătrânii satului erau fericiţi că au reuşit să vândă câte ceva, iar noi că am găsit eşarfe colorate şi suveniruri la preţuri derizorii.

    Obosiţi, ne-am îndreptat spre locul unde urma să luăm prânzul, care a inclus un fel principal  pui sau peşte proaspăt, din crescătoria restaurantului , servit cu garnitură de orez şi salată, şi o băutură răcoritoare fără alcool. Băuturile alcoolice se plătesc separat  o bere, de exemplu, costă cinci dolari. Un astfel de restaurant se numeşte piknik şi este amplasat pe cursul unui râu, în mijlocul naturii. Pe pontoane, sunt înşirate mese la care te aşezi pe saltelele amplasate direct pe podea; aceste popasuri dispun, de obicei, şi de tobogane sau trambuline, pentru cei care vor să facă baie în râu sau în bazinele special amenajate.

    La finalul zilei, ne-am întors nu obosiţi, ci cu bateriile încărcate şi cu regretul că s-a terminat. Luând în considerare, pe lângă atmosfera minunată, tot ce a fost inclus în preţ, consider că excursia merită fiecare cent din cei 40 de euro.

    altă experienţă de neratat este croaziera pe Mediterană, care costă tot 40 de euro, având incluse prânzul şi băuturi alcoolice şi non-alcoolice la discreţie. La 10 dimineaţa se pleacă din port, unde, datorită aspectului corăbiilor, m-am simţit ca într-un studio de filmare a producţiei Piraţii din Caraibe. De altfel, în urmă cu peste 2000 de ani, portul cetăţii era un cunoscut cuib de piraţi, înlăturaţi în cele din urmă de generalul roman Pompei.

    De-a lungul zilei, se fac patru sau cinci opriri în timpul cărora pasagerii pot înota în apele albastre ale mării, iar pentru cei care nu se descurcă, există veste de salvare. După primele două opriri am luat prânzul, care nu a fost, ce-i drept, extraordinar. A urmat petrecerea cu spumă, unde ne-am distrat foarte bine şi am dansat până la ultima melodie. După o excursie de aproximativ jumătate de zi ne-am întors, obosiţi, la hotel.

    Ne-a încântat şi plaja Kleopatra, despre care legenda spune că Marc Antoniu i-ar fi oferit-o în dar reginei Egiptului, şi care este situată printre cele mai bune plaje din lume, conform unui top realizat de TripAdvisor. Şi pe bună dreptate. Mărginită de stânci împădurite, cu nisip alb, încins, care te goneşte în apa curată, cu nuanţe de turcoaz, pare un colţ de rai din care nu ai vrea să mai pleci. Cu toate că era destul de aglomerată, acest aspect nu a reuşit să îi ştirbească în vreun fel farmecul.

    În apropierea plajei se află peştera Damlatas, cunoscută datorită proprietăţilor sale curative pentru afecţiuni respiratorii. Biletul de intrare costă mai puţin de doi euro, iar studenţii au, ca de altfel la mai toate obiectivele, un discount generos.

    Oraşul Alanya, în sine, are un farmec aparte. O plimbare pe bulevardul Ataturk, o oprire la terasele care te îmbie să te răcoreşti cu un fresh sau un ayran proaspăt, sau o tură de shopping sunt obligatorii. Şi nu mă refer la shopping în magazine, ci în bazarul care se întinde pe o rază de câteva străzi. Aici, orice este negociabil. Niciodată nu trebuie să plăteşti preţul afişat la raft, în caz că există, sau primul preţ pretins de vânzător. În majoritatea magazinelor găseşti haine, încălţăminte şi bijuterii copiate după branduri internaţionale sau case de modă celebre, mai bine sau mai prost realizate. Însă, pe lângă acestea, sunt numeroase buticuri cu suveniruri, dulciuri şi condimente, de unde cu greu te poţi abţine să nu iei tot ce îţi pică în mână. Dacă un magnet este un euro, îl obţii, cu siguranţă, la 50 de cenţi, deoarece vânzătorii coboară destul de uşor preţul la jumătate pentru majoritatea produselor.

    La sfârşit am lăsat destinaţia mea favorită, pe care am pus-o în capul listei pentru viitoarele concedii: Side. La intrarea în Side, oraşul care găzduieşte templul lui Apolo, mă simţeam ca într-un sit arheologic. Ruinele romane presărate la tot pasul îţi dădeau senzaţia că timpul a stat în loc şi că te afli într-un oraş părăsit de multă vreme. Totuşi, după puţin timp, au început să se ivească pe străduţe terase pitoreşti, umbrite de tufe imense de bougainvillea, sau floarea de hârtie, al cărei ciclamen electric contrasta cu zidurile prăfuite ale caselor. Tot ce vedeam era o încântare. Iar când am ajuns pe malul mării, simţeam că îmi vine să îmbrăţişez infinitul albastru şi să nu mai plec niciodată acasă.

    În ceea ce priveşte hotelurile din Alanya, cu siguranţă majoritatea se potrivesc pentru familiile cu copii, însă nu toate reprezintă destinaţia ideală şi pentru cupluri tinere sau pentru cei veniţi să petreacă concediul cu prietenii.

    Primele trei nopţi am fost cazaţi la hotelul Haydarpasha Palace. Când am ajuns în faţa acestuia, am avut sentimentul că mă aflu la intrarea în Disneyland. Hotelul are aspectul unui castel cu turle albastre, iar pe unul dintre ziduri era agăţat un drapel imens, reprezentând semiluna. De altfel, aproape toate hotelurile întâlnite erau dominate de pata roşie a steagului otoman.

    La intrare ne-a întâmpinat proprietarul hotelului, care ne-a ataşat personal brăţările cu care aveam acces la restaurantele şi barurile hotelului. Zilele următoare mi-au dovedit că nu a fost un gest izolat de amabilitate. Din timp în timp, îl vedeam ba pe plajă, ba la masă, mergând printre turişti pentru a vedea cum se simt şi dacă totul este în ordine. Nici de la distracţie nu a lipsit, deoarece seara am ciocnit un pahar la petrecerea ţinută în clubul hotelului. Apartamentele aveau o terasă spaţioasă şi două băi, una la parter şi una la etaj.

    Ca şi în alte complexuri hoteliere din zonă, pe malul mării se poate ajunge printr-un tunel, deoarece plaja este situată dincolo de şosea, la câteva minute de hotel. Apa şi nisipul erau curate, iar plaja încăpătoare dispunea de şezlonguri gratuite pentru clienţii hotelului. Pe plajă se află un teren de volei şi mai multe terase unde turiştii cazaţi la Haydarpaşa au acces gratuit. Mesele de tip autoservire au fost îmbelşugate, cu varietăţi din bucătăria internaţională. Pentru mai multă intimitate, clienţii pot opta să ia cina în restaurante à la carte, cu specific divers (turcesc, italienesc, sea food).

    Terenul a fost cumpărat în 2005, însă hotelul a fost deschis în urmă cu doi ani, cu o investiţie de 50 de milioane de euro, bani pentru care Dundar Oz, proprietarul hotelului, spune, în glumă, că le mulţumeşte băncilor. Finanţarea este obţinută pe zece ani, iar dobânzile sunt, în general, de 4-4,5% însă, din cauza devalorizării monedei locale din ultima perioadă, acestea au crescut la 5-6%.

    În primul trimestru al lui 2018, cifra de afaceri a crescut cu 70-80% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Investiţiile pe care Oz le-a făcut anul trecut s-au ridicat la aproximativ 300.000 de euro, direcţionate către achiziţionarea toboganelor şi construirea unei piscine încălzite, plus reparaţiile necesare. Patronul spune că în cadrul hotelulului, care are aproape 600 de camere, lucrează 400 de angajaţi, pe care îi adună însă cu greu. Din iulie până în septembrie, gradul de ocupare este de 100%, 60% dintre clienţii hotelului fiind reprezentat de familii cu copii, iar restul de 40%, de cupluri fără copii sau tineri proaspăt căsătoriţi, veniţi în luna de miere.

    După trei nopţi petrecute la Haydarpaşa, ne-am mutat la hotelul Granada Luxury Resort, unde am rămas două seri. Granada este un hotel pe care l-aş recomanda cuplurilor tinere sau celor care merg în concediu cu prietenii. Hotelul îşi primeşte oaspeţii începând cu 20 aprilie, iar la sfârşit de mai este ocupat 100%, până la sfârşitul lui noiembrie, când se închide. Unul dintre reprezentanţii hotelului mi-a povestit că 40% dintre clienţi sunt familii cu copii, iar 30%, cupluri fără copii, care vin pentru distracţie. El adaugă că, în vreme ce în mai 2017 gradul de ocupare al hotelului era de 60%, anul acesta a crescut până la 98%.

    Pe primul loc în topul naţionalităţilor din care fac parte clienţii hotelului se situează ruşii, care anul trecut reprezentau 60% din turişti, urmaţi de nemţi, turci şi români. Hotelul nu dispune de plajă, ci de un ponton cu şezlonguri şi o serie de piscine. Camerele sunt destul de spaţioase, cu balcon. Primul minibar este gratuit, însă al doilea este contra cost. Distracţia începe la 21.00, în clubul din exterior, unde DJ-ul chiar ştia să îşi facă treaba, iar după două-trei ore se mută în clubul hotelului, unde muzica nu mai este atât de antrenantă. Am prins, de asemenea, şi un concurs de miss, care a fost, cu siguranţă, atracţia serii pentru turistele şi turiştii dornici de distracţie.

    Hotelul unde am fost cazaţi în ultimele două seri, Eftalia Ocean, este unul cu pretenţii de cinci stele, care nu se ridică însă la nivelul aşteptărilor. Piscinele compensează într-o oarecare măsură plaja îngustă şi apa destul de murdară, cum erau, de altfel, prosoapele şi şezlongurile. La Eftalia, media de vârstă a turiştilor părea de 5-10 ani, aşa că pare o alegere potrivită pentru familiile cu copii. Felurile de mâncare nu erau foarte variate, iar cocktailurile şi shoturile se plăteau separat. Camera a fost însă spaţioasă şi curată, cu balcon, iar minibarul conţinea doar băuturi răcoritoare.

    La demisolul tuturor celor trei hoteluri existau magazine de unde se puteau cumpăra, printre altele, haine, jucării, colace, saltele de plajă şi suveniruri. Preţurile sunt puţin mai ridicate decât în magazinele din oraş, însă, în caz că ţi-ai uitat acasă loţiunea de plajă sau costumul de baie, magazinele sunt binevenite. De asemenea, hotelurile aveau sauna gratuită şi servicii de coafor, tatuaje cu henna şi masaj contra cost. Mai adaug doar că este ideal să ai în bagaj un fier de călcat de mici dimensiuni, deoarece hotelurile oferă acest serviciu doar contra cost.
    Ca o concluzie, Alanya este cu siguranţă o destinaţie ideală pentru un concediu în familie, iar preţurile din Turcia sunt accesibile. Dacă nu ştiţi ce să alegeţi între all inclusive şi ultra all inclusive, patronii hotelurilor spun că diferenţa este dată de calitatea băuturilor: în timp ce la all inclusive sunt servite băuturi locale, serviciul ultra all inclusive oferă băuturi de import. Iar în ceea ce priveşte valuta folosită, este preferabil să aveţi dolari, deoarece în multe locuri turcii pun semnul egal între dolar şi euro şi vă vor cere aceeaşi sumă indiferent de moneda pe care o folosiţi.

  • În goana după beneficii

    Lupta pentru angajaţi care se dă între companiile din România este din ce în ce mai vizibilă şi pe piaţa beneficiilor: bugetele cheltuite de companii anul trecut pentru cadouri, pensii private ori vacanţe a fost mai mult decât dublu faţă de 2017, ajungând până la 114 milioane de lei. Când vine vorba de tendinţe, flexibilitatea este cuvântul cheie astăzi, indiferent că vorbim de flexibilitatea spaţiilor, a proceselor sau a timpului. Bineînţeles că o singură formulă nu se potriveşte pentru toată lumea”, a spus Stelian Bogza, commercial director şi cofondator al platformei BenefitOnline.ro, în cadrul evenimentului ZF HR Trends care a avut loc săptămâna trecută. Platforma BenefitOnline.ro are în acest moment peste 116.000 de utilizatori şi peste 3.000 de beneficii disponibile. Astfel, companiile au cheltuit anul trecut pentru beneficiile angajaţilor, cu 150% mai mult decât în 2017, iar valoarea medie lunară a acestora a ajuns la 355 lei pentru un angajat, în creştere cu 11%.

    Beneficiile pot fi de multe feluri, începând de la cadouri şi până la plata sau decontarea diferitelor forme de transport utilizate în drumul spre serviciu. Alegerile angajaţilor sunt cu atât mai variate atunci când privim înspre modul în care acestea au fost alese de generaţii diferite. Prin urmare, generaţia Baby Boomers (1945-1960) şi Generaţia X (1961-1980) au făcut alegeri similare în privinţa beneficiilor, îndreptându-se mai mult înspre turismul intern, pensii private şi sănătate, ultimele două fiind alegeri fireşti pentru aceste generaţii. De cealaltă parte, Generaţia Y (1981-1995) şi Generaţia Z (după 1995) se îndreaptă spre lucruri imediate, precum cadouri, sport şi beneficii de tip telecom & electro-IT – precum abonamente de telefonie mobilă plătite de companie sau chiar device-uri precum smartphone-uri sau laptopuri. Cu toate acestea, şi între cele mai tinere două generaţii din piaţă există diferenţe, încât Generaţia Y este mai matură şi pune accent şi pe transport sau cursuri profesionale.

    „Dacă ne uităm la generaţii, nu este o surpriză că turismul, pensiile şi sănătatea sunt alegerile Generaţiei X, la fel cum nu este o surpriză că generaţia mai tânără vrea cadouri, vrea transport, cursuri, sport, device-uri. Ei vor să se bucure acum. Este bine să le daţi opţiunea de a-şi valida partea de nevoi personale”, adaugă Bogza.

    Din bugetele de beneficii flexibile ale companiilor, circa 58% reprezintă tichete de masă, care sunt un beneficiu chiar dacă obişnuinţa de a le primi în multe companii din piaţa muncii din România le face să pară o necesitate salarială.

    În top 10 beneficii flexibile pe care le aleg angajaţii din România au rămas în continuare şi cadourile sezoniere, aşa-numite „benefit in kind” (care pot fi chiar bonusuri), reprezentând 32,5% din total; cadouri cu ocazii speciale, reprezentând 18,8%, transportul cu 17,3% şi turismul intern cu 14,2%. În mod surprinzător, beneficiile legate de telecom & electro-IT reprezintă doar 0,9% din total, iar sportul doar 5,3%. De la an la an cele mai mari schimbări au fost înregistrate la nivelul cadourilor pentru ocazii speciale (creştere de 4,1%), iar cele mai mari scăderi la nivelul benficiilor de transport (4,4%).

    Dintr-o abordare sectorială, companiile din call center şi outsourcing oferă cele mai multe beneficii, reprezentând 28% din total. Companiile de IT şi de dezvoltare software, alături de furnizorii de servicii, reprezintă câte 23% din total, situându-se pe locul doi, urmate de sectorul de producţie (15%), retail (6%) şi servicii financiare (5%). Tot pe sectoare, angajaţii aleg beneficii diferite, în funcţie de stilul de viaţă pe care îl au, de nivelul de educaţie, dar mai ales de nevoile pe care vor să şi le satisfacă. Angajaţii din piaţa de call center, de pildă, au un apetit foarte ridicat pentru cadouri şi pentru transport, alegerile lor fiind completate de turismul intern. Sănătatea şi pensiile private nu sunt însă printre priorităţile lor. Situaţia arată extrem de diferit în rândul angajaţilor din industria de IT şi de software, astfel că după cadouri, priorităţile lor sunt sportul şi pensiile private, cu mai puţin interes pentru transport şi turism intern. Reflectând realitatea socială, sectorul de producţie vine în 2018 cu transportul, cadourile şi turismul intern drept alegeri principale ale angajaţilor, beneficiile care ţin de sport fiind pe ultimul loc.

    Suma medie cheltuită de companii diferă mai mult sau mai puţin de la sector la sector, în sectorul de servicii suma fiind de 370 lei (cea mai mare),  în call center de 360 lei, urmat de sectorul de IT cu 350 lei, producţie cu 340 lei, servicii financiare cu 315 lei şi retail cu 270 lei. Benefit Systems, compania care operează platforma locală de beneficii extrasalariale BenefitOnline.ro, a raportat în 2018 afaceri de 32 milioane lei, dublu faţă de 2017, la un profit de circa 2 milioane lei. Pentru 2019, compania estimează o majorare a veniturilor cu peste 50%, la cel puţin 50 milioane lei. BenefitOnline.ro lucrează cu mulţi clienţi din România, printre care şi nume mari precum Vodafone, eMAG, Microsoft, Telekom, KPMG, Bosch, ING, Blue Air, BCR sau Vola.

    „Afacerile din 2018 au continuat să menţină trendul din ultimii ani, dublându-se faţă de anul precedent. Astfel, cifra de afaceri a urcat la 32 de milioane de lei, cu un profit de aproximativ 2 milioane de lei. Pentru anul în curs, ne-am propus să atingem o cifră de afaceri de minimum 50 de milioane de lei”, declara Bogza la finalul lunii februarie.

    Cu peste 3% din totalul numărului de angajaţi din sectorul privat folosind platforma lor, reprezentanţii Benefit se aşteaptă să ajungă la circa 250.000 de utilizatori în următorii ani, după ce numărul angajaţilor din platformă aproape s-a dublat de la an la an.

    „Acest trend crescător arată că piaţa românească se educă în spiritul ideii de beneficii flexibile, iar companiile arată din ce în ce mai mult o aplecare către nevoile angajaţilor din perspectiva beneficiilor. Tendinţele pentru anii următori nu pot fi decât pozitive şi estimăm că, pentru anul în curs, numărul utilizatorilor platformei noastre va creşte la circa 160.000, iar în maximum doi ani ne-am propus să ajungem la 250.000 de utilizatori ai platformei”, mai spune Stelian Bogza.

    În 2018, BenefitOnline a încheiat parteneriate cu 65 de companii noi, majoritatea fiind din IT, call center şi BPO, servicii, banking şi producţie.
    Pentru 2019, pe lângă atingerea unui număr de 160.000 de utilizatori în platformă, compania vizează diversificarea listei de beneficii accesibile pentru angajaţi. Una dintre direcţii este posibilitatea achiziţionării de abonamente sau bilete la spectacole, concerte, proiecţii cinematografice, muzee, festivaluri, filme etc., ca urmare a unei modificări legislative care aduce în lumină noile tichete culturale, ce vor putea fi acordate lunar sau ocazional.

    O altă direcţie de dezvoltare a companiei este şi extinderea la nivel internaţional. BenefitOnline a iniţiat deja în 2018 multiple discuţii cu companii din Bulgaria şi Serbia, acestea fiind pieţele vizate pentru extindere. Compania are în prezent 21 de angajaţi şi are în plan creşterea echipei la 25 de angajaţi.

  • Adrian Mihai, Fan Courier: Aş prefera să dau aceleaşi salarii ca în Germania dacă aş avea productivitatea de acolo

    Fan Courier,  liderul pieţei locale de curierat, a finalizat o investiţie de 26 de milioane de euro în tehnologizarea benzii de sortare a pachetelor din noul hub din Ştefăneşti (lângă Bucureşti), prin care a câştigat mai bine de o oră în plus la timpii de livrare, a spus Adrian Mihai, managing partner şi acţionar al Fan Courier. 
     
  • De ce pleaca tinerii din România la studii în alte ţări şi de ce foarte mulţi dintre ei nu se mai întorc niciodată în ţară

    Preferă Marea Britanie, Italia sau Franţa şi caută cele mai bune opţiuni pentru finanţarea studiilor în altă ţară. O parte dintre ei se întorc, după absolvire, să aplice în România ce au învăţat, iar unii preferă să îşi construiască o carieră în străinătate. Care este profilul tinerilor care învaţă în universităţile de peste hotare?

    Peste 8.000 de absolvenţi de liceu din România aleg anual să îşi înceapă studiile în străinătate, astfel că numărul celor care învaţă peste graniţele ţării a trecut de 37.000 în 2018, potrivit Grupului Educativa, organizaţie care oferă servicii de consiliere pentru admiterea la universităţi din străinătate prin serviciul Edmundo.

    Spre comparaţie, în 2007, anul în care România a aderat la Uniunea Europeană, doar 800 de studenţi s-au înscris la universităţile străine, reprezentând la momentul respectiv mai puţin de 1% din numărul de absolvenţi de bacalaureat care optează pentru o facultate din ţară.
    „Din datele pe care le colectăm noi, în 2018 erau peste 37.000 de studenţi români în străinătate. Dacă extrapolăm, pentru a estima numărul de studenţi din primul an de studiu, probabil că între 8.000 şi 10.000 de români îşi încep studiile în străinătate în fiecare an”, spune Bogdan Kochesch, directorul executiv al Educativa, menţionând că trebuie luat în considerare şi faptul că, cel mai probabil, o mare parte dintre aceştia trăiesc deja în ţări cu comunităţi numeroase de români, cum ar fi Italia sau Spania, deci nu pleacă neapărat din România pentru a învăţa în ţările respective, ci doar îşi încep studiile în ţara în care se află deja împreună cu părinţii.

    Cifrele privind evoluţia numărului de studenţi furnizate de Educativa sunt bazate pe statisticile centralizate ale Organizaţiei Naţiunilor Unite pentru Educaţie, Ştiinţă şi Cultură (UNESCO), Institute for International Education (numărul de studenţi români aflaţi la studii în SUA) şi DAAD (numărul de studenţi români aflaţi la studii în Germania).

    Potrivit lui Bogdan Kochesch, România ocupă locul cinci în clasamentul ţărilor din Uniunea Europeană cu cei mai mulţi studenţi care învaţă în afara ţării.

    „Numărul de absolvenţi de liceu care aleg să studieze în străinătate este mai mare comparativ cu alte ţări, România ocupând locul cinci între ţările din Uniunea Europeană cu cei mai mulţi studenţi care învaţă în străinătate.”
     
    Marea Britanie, Italia şi Franţa, destinaţiile preferate de tinerii români pentru studii în străinătate
    Marea Britanie, Italia şi Franţa sunt principalele destinaţii indicate de statistici ca fiind preferate de proaspeţii absolvenţi de liceu din România atunci când aplică pentru a studia în afara ţării, urmate de Danemarca, Germania, Olanda, Ungaria, Austria, Spania şi Belgia.

    În cazul studenţilor români care au optat pentru consiliere în cadrul grupului Educativa, topul destinaţiilor este condus de Marea Britanie, Olanda şi Danemarca. „Acest lucru ne spune că românii care studiază în Italia, Franţa şi Germania sunt cel mai probabil fie deja acolo cu familia, fie aplică pe cont propriu”, explică Bogdan Kochesch, specificând că anual peste 6.000 de tineri din România interacţionează cu serviciile Edmundo şi Universalio ale grupului Educativa, peste 2.000 ajung să aplice pentru a studia în străinătate şi doar puţin peste 1.000 sunt admişi la studii în afara ţării, numărul acestora ajungând anul trecut la 1.200.

    Clasa a X-a, borna optimă pentru a începe pregătirea în vederea aplicării la studii în străinătate
    Raluca Mărăcine, specialist cu peste zece ani de experienţă în consilierea liceenilor pentru admiterea la universităţi din America şi din Marea Britanie, este de părere că pentru a obţine rezultate pozitive, pregătirea tinerilor ar trebui să înceapă la nivelul clasei a X-a.
    „Am elevi care au demarat procesul încă din clasa a VIII-a, ca să se asigure că vor lua note maxime la examenele de admitere şi că au timp să adauge toate activităţile necesare la dosar. După părerea mea, cel mai bine ar fi să se înceapă pregătirea din clasa a X-a”, explică Raluca Mărăcine, cea care conduce businessul UniversityPrep, lansat în anii ’90 de către mama sa.

    În general, tinerii care optează pentru programele de studii în străinătate sunt atraşi de posibilitatea de a studia într-o limbă străină, de a face internship aplicat şi de a căpăta experienţă profesională încă de pe băncile facultăţii. În plus, programa şcolară adaptată nevoilor pieţei muncii şi nivelul de pregătire al profesorilor reprezintă criterii foarte apreciate de românii care aplică pentru a învăţa în străinătate.

    „Majoritatea elevilor mei aplică pe domenii precum informatica, ingineria, domeniile ştiinţifice şi economie. Sunt însă şi elevi care aplică pe domenii umanistice, artistice sau pe baza performanţei sportive”, punctează Raluca Mărăcine, care a consiliat peste 150 de elevi admişi la Harvard (SUA), Princeton (SUA), Columbia (SUA), Cambridge (Marea Britanie) sau Oxford (Marea Britanie).
    În cazul grupului Educativa, cele mai populare domenii de studiu în 2017 au fost businessul, managementul şi finanţele, tehnologia şi informatica şi studiile sociale.

    Cât costă să studiezi în străinătate?
    „Costurile diferă foarte mult de la ţară la ţară şi sunt fie taxe şcolare, fie costuri pentru cazare sau pentru nevoile de zi cu zi. În anumite ţări precum Danemarca sau Suedia, taxele şcolare sunt gratuite, în timp ce în ţări precum Maria Britanie sau Olanda taxele şcolare pot fi acoperite de împrumuturi guvernamentale”, spune Bogdan Kochesch, care precizează că tinerii au şi opţiunea de a lucra part-time pentru a-şi acoperi costurile de studiu sau pe cele de subzistenţă.

    La rândul său, Raluca Mărăcine menţionează că universităţile din Statele Unite dispun de fonduri proprii considerabile pe care le direcţionează spre burse care pot să acopere în totalitate studiile, locuinţa şi cheltuielile de întreţinere.
    În schimb, în Marea Britanie, ţara indicată cel mai des de tinerii români pentru a învăţa peste hotare, taxa de studii este acoperită de un împrumut acordat în parteneriat cu Uniunea Europeană.

    „În Marea Britanie, şcolaritatea era acoperită până acum de un împrumut acordat în parteneriat cu Uniunea Europeană şi care rezolva partea de studii, cheltuielile de întreţinere urmând să fie lăsate în sarcina familiei”, spune Raluca Mărăcine, precizând că şi aici există burse de merit şi de nevoi financiare care pot acoperi în mare parte cheltuielile de întreţinere.

    Marea Britanie urmează să iasă din Uniunea Europeană pe 29 martie, lucru care ar putea afecta printre altele şi accesul la studii. Cu toate acestea, specialiştii de la Educativa consideră că studiile la universităţile din UK vor fi încă posibile şi accesibile celor care îşi doresc să înveţe în continuare acolo, indicând drept soluţii împrumutul guvernamental, bursele de studiu sau joburile part time.

    În cazul împrumutului guverna­men­tal, care acoperă taxa de şcolarizare în procent de 100%, având o valoare de aproximativ 9.250 de lire sterline, avantajul este că acesta se achită doar după finalizarea studiilor, iar rambursarea începe din momentul în care absolventul depăşeşte un venit anual de 25.000 de lire sterline.

    „Avantajul împrumutului este faptul că acesta se achită doar după finalizarea studiilor, indiferent de durata acestora, iar rambursarea va începe din momentul în care vei depăşi pragul de 25.000 de lire sterline ca venit anual, iar tu va trebui să dai înapoi 9% din suma care depăşeşte acest prag. Taxa este luată lunar din salariu de către guvern. Dacă nu doreşti să îţi construieşti o viaţă în Marea Britanie şi doreşti să părăseşti ţara, se va aplica acelaşi principiu de calcul în funcţie de pragul stabilit de guvern, pentru ţara în care te afli. Spre exemplu, pentru România pragul stabilit este de 10.000 de lire sterline pe an”, menţionează specialiştii de la Educativa, pe site-ul instituţiei.

    La fel ca în cazul universităţilor din Marea Britanie, accesul la studii în Olanda nu este gratuit, costul acestora încadându-se între 2.000 de euro şi 8.000 de euro pe an, dar şi aici existând varianta împrumutului guvernamental prin care se acoperă cheltuielile de studii. În schimb, ţări precum Suedia şi Danemarca asigură gratuitatea studiilor, specialiştii de la Educativa indicând posibilitatea de a munci legal part-time pentru completarea veniturilor.

  • Cum i-a fost furat imperiul de 600 de milioane de dolari unuia dintre cei mai mari antreprenori români din ani 2000.

    Cei mai mulţi antreprenori romani preferă să controleze cu o mână de fier firmele pe care le-au construit, chiar dacă apar din când în când şi încercări de a delega conducerea companiei. Poate că aventurile riscante ale câtorva antreprenori joacă un rol esenţial în această preferinţă clară de a păstra frâiele companiei în propriiile mâini.

    O poveste cu adevărat spectaculoasă are omul de afaceri Gelu Tofan, care era în anii 90 şi la începutul anilor 2000 unul dintre cei mai importanţi antreprenori din România. Grupul Tofan opera mai multe firme, majoriatea din industria anvelopelor auto, cu o cifră de afaceri netă de circa 600 de milioane de dolari; 16.000 de oameni lucrau în cadrul grupului.

    La 27 ani avea 50 de cafenele şi afaceri de 15 milioane de euro. Acum este falimentar şi nu îl mai cunoaşte nimeni

    Antreprenorul român a făcut însă o greşeală, după cum el însuşi spune, având prea multă încredere într-un executiv, care a fraudat mai multe companii din cadrul grupului. Drept urmare, mai multe firme au intrat în faliment şi executare silită. Gelu Tofan a fost victima unui atac în stradă, urmare a războiului pe care îl purta cu fostul său angajat, apoi a avut mai multe probleme de sănătate.

    Acum povesteşte calm ce anume a dus la prăbuşirea imperiului pe care îl controla în trecut. „Numai în divizia de anvelope lucrau în jur de 10.000 de oameni. Din afară nu prea se vedea, dar afacerile erau practic împărţite în două”, povesteşte Gelu Tofan. Pe de o parte activităţile de transport şi cele de producţie a anvelopelor, divizie în care era partener cu grupul financiar japonez Nomura, care avea 49% din grup iar Tofan şi câţiva minoritari deţineau 51%.

    Omul care a băgat în faliment un imperiu de 146 de magazine. Avea afaceri de 140 de milioane de euro şi 3000 de angajaţi

    O altă divizie a afacerilor, în care Nomura nu era implicată, reunea activităţi variate – morărit şi panificaţie, presă (grupul Monitorul, Caţavencu), o firmă de comunicaţii prin satelit şi altele mai mici în care mai lucrau câteva mii de oameni. „Vorbim de peste 16.000 de oameni. Indiferent cât de mare, puternic, pregătit, deştept eşti, este clar că nu poţi să conduci zeci de companii, independente, multe dintre ele deschise – Danubiana, fabricile mari de morărit şi panificaţie, două fabrici de anvelope – Victoria Floreşti şi Silvania Zalău, ambele preluate în 2001 de Michellin”.

    Cetate Deva, Panerom Timişoara, Mopan Suceava, enumeră omul de afaceri, erau societăţi deschise, cotate la bursă, cu mulţi acţionari iar antreprenorul spune că pusese la punct un mecanism de administrare care se baza pe „schema clasică”: consiliu de administraţie, adunare generală, consiliu director, cu împărţirea şi repartizarea sarcinilor, cu limite de competenţă. „Am multe exemple de oameni extrem de competenţi, oneşti, care au făcut performanţă.

    Familia care a băgat în faliment unul dintre cele mai mari magazine de calculatoare din România. În 2008 vindeau de 80 de milioane de euro

    Au fost mai mulţi cei oneşti decât ceilalţi. Vârful negativ a fost Rădulescu, despre care ulterior am constatat că el nu a fost decât un pion, o piesă a unui angrenaj care a făcut din distrugerea Tofan un obiectiv în sine. Probabil toată treaba aceasta a avut legătură şi cu politica”, spune Gelu Tofan.O vreme a colaborat cu Teodor Stolojan, după încheierea mandatului acestuia la Banca Mondială şi înainte de intrarea în politică, iar Tofan spune că „am făcut afaceri împreună.

    Experienţa a fost una pozitivă de ambele părţi”. Omul de afaceri este încredinţat că a ajuns în postura de victimă pe de o parte din pricina lăcomiei umane, a celui care i-a fost angajat, iar pe de altă parte din pricina sprijinului reprezentanţilor din mediul politic de care a beneficiat Rădulescu. „Pe lângă suma de bani în sine au mai luat în vizor şi o ţintă politică, adică Stolojan.

    Cumva dublu câştig pentru grupul sprijinit şi încurajat de unii lideri PSD”, povesteşte cu oarecare detaşare omul de afaceri.
    Cum a ajuns totuşi anterprenorul într-o poziţie vulnerabilă în faţa lui Ştefan Rădulescu, care ulterior a primit două condamnări la închisoare, cu executare, de câte cinci ani, pentru delapidare şi, respectiv, devalizarea societăţii Transporturi Auto Astra, parte a grupului Tofan? Rădulescu i-a fost prezentat în 1994, în perioada în care derula o campanie de lichidare de stocuri, iar la prima discuţie i s-a părut „modest din toate punctele de vedere.

    L-am trimis la vânzări unde au făcut contractul cu el şi nu numai că a respectat înţelegerea, dar a vândut mai mult şi a plătit mai repede decât am agreat. Deci a fost foarte bun”. Ulterior, afacerile antreprenorului s-au dezvoltat tot mai mult şi avea nevoie de un control strict al costurilor în departamentul de transporturi, care avea peste 100 de maşini.

  • Parfum de arhitect

    Soluţia găsită, scrie Dezeen, a fost o gamă de lumânări parfumate, Architect Candle Collection, pentru care cei doi au ales trei dintre arhitecţii lor preferaţi: Frank Lloyd Wright, Carlo Scarpa şi John Entenza.

    Lumânările grupate în seturi de trei dimensiuni au un parfum diferit în funcţie de arhitect, ales de creatorii lor astfel încât să evoce atmosfera unui proiect sau un loc care are legătură cu acesta.

  • Iarnă la purtător

    Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.

  • Opt idei de afaceri pe care oricine le poate începe. Acestea sunt businessuri pe care le poţi face chiar dacă ai un job – VIDEO

    Îngrijitor pentru animalele de companie
    Deoarece majoritatea proprietarilor îşi tratează animalele de companie ca pe membri ai familiei, nu agreează ideea de a-i lăsa într-o canisă, ci preferă să îi lase în grija unor profesionişti. Aceştia au responsabilitatea de a merge la domiciliul proprietarilor, de unde preiau în grijă patrupezii. Hrănitul, plimbatul şi spălatul acestora se numără printre responsabilităţile angajaţilor. Potrivit asociaţiei National Association of Professional Process Servers (NAPPS) din SUA, îngrijirea la domiciliu a animalelor de companie este una dintre industriile cu cea mai rapidă dezvoltare din America de Nord.

    Servicii de livrare
    Un alt business uşor de pornit este cel de livrare a produselor la domiciliu. Un vehicul şi un cazier “curat” sunt singurele lucruri de care ai nevoie. Poţi să livrezi produse rapid şi eficient chiar în zona în care locuieşti.

    Grădinăritul şi serviciile de deszăpezire
    Chiar dacă sunt afaceri sezoniere, tunsul gazonului sau curăţarea zăpezii sunt businessuri care pot aduce un profit frumos celor care nu se dau în lături de la muncile fizice. Cu siguranţă veţi găsi proprietari comozi care preferă să plătească pe cineva pentru a le aranja grădinile.

    Vezi aici mai multe

  • Cine mai citeşte cărţi în România şi ce autori au fost preferaţi anul trecut

    Libris.ro, cea mai mare librărie online din România, a vândut în 2018 peste 1.5 milioane de cărţi. 5 din cei 9 autori ai celor mai vândute 10 cărţi în 2018 sunt români, Irina Binder plasându-se  în top cu 2 volume.
     
    Străinul de lângă mine al româncei Irina Binder, este cea mai vândută carte pe Libris.ro în 2018, fiind cartea preferată în 30 dintre cele 42 judeţe ale ţării. Cartea Insomnii, a aceleiaşi autoare, se află pe locul 2 în topul naţional, urmată de volumele Micul Prinţ de Antoine de Saint Exubery, Medicina, nutriţie şi bună dispoziţie de Simona Tivadar şi Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, de Yuval Noah Harari.
     
    Braşovenii, bucureştenii şi ilfovenii au plasat cele mai multe comenzi raportat la populaţia judeţului. 
     
    Cea mai mare valoare medie a comenzii s-a înregistrat în Braşov, 155 lei, aproape dublă faţă de media naţională, în valoare de 80 lei. Cel mai fidel client de pe Libris.ro este tot din Braşov, el plasând 238 comenzi în decursul anului 2018. De altfel, clienţii din Braşov au făcut în medie 1,73 comenzi, cea mai mare valoare în raport cu judeţele ţării. Clienţii din Bacău au plasat în medie 1,45 comenzi, iar cei din Cluj şi Bucureşti, 1,44 comenzi.
     
    Ce citesc românii: Topuri General, Beletristică, Cărţi pentru copii, Dezvoltare Personală
     
    Beletristică, Dezvoltare personală şi Cărţi pentru copii sunt cele mai populare categorii de carte pe Libris.ro, alături de Manuale şi carte şcolară, în aproape toate judeţele ţării. 
     
    Top 10 naţional – cele mai vândute cărţi pe Libris.ro în 2018:
    1. Străinul de lânga mine – Irina Binder
    2. Insomnii – Irina Binder
    3. Micul prinţ – Antoine de Saint-Exupery
    4. Medicină, nutriţie şi bună dispoziţie – Simona Tivadar
    5. Sapiens. Scurtă istorie a omenirii – Yuval Noah Harari
    6. De vorbă cu Emma ed.3 – Vitali Cipileaga
    7. Orbi – Petronela Rotar
    8. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet-Macoveiciuc
    9. Puterea extraordinară a subconştientului tău – Joseph Murphy
    10. 27 de paşi – Tibi Uşeriu
     
    Top 5 cele mai vândute din Beletristică pe Libris.ro în 2018:
    1. Străinul de lângă mine – Irina Binder
    2. Orbi – Petronela Rotar
    3. Ziua în care la capătul celălalt al iubirii n-a mai fost nimeni – Ioana Chicet-Macoveiciuc
    4. Privind înăuntru – Petronela Rotar
    5. Eu încă te iubesc – Cristina Chiperi
     
    Top 5 cele mai vândute din Cărţi pentru Copii pe Libris.ro în 2018:
    1. Cele mai frumoase poveşti – Ion Creangă
    2. 100 de jocuri distractive şi educative
    3. Montessori. Vocabular – Lumea plantelor
    4. Jocuri ale minţii – Sarah Khan
    5. Creionul magic – Caiet de activităţi – Grupa mică 3-4 ani – Cristina Bănică
     
    Top 5 cele mai vândute din Dezvoltare Personală pe Libris.ro în 2018:
    1. Insomnii – Irina Binder
    2. De vorbă cu Emma ed.3 – Vitali Cipileaga
    3. Cele cinci limbaje ale iubirii – Gary Chapman
    4. Ascultă-ţi corpul, prietenul tău cel mai bun! ed. 3 – Lise Bourbeau
    5. De vorbă cu mine însumi – Prentice Mulford
     
    Traficul înregistrat de pe dispozitive mobile pe Libris.ro în 2018 a ajuns la 60%, iar ratele cele mai mari de folosire au fost observate la vizitatorii din Timiş (76%), Bucureşti (72%) şi Cluj (71%). La polul opus din perspectiva folosirii dispozitivelor mobile se află vizitatorii din Harghita (53%), Covasna (54%) şi Brăila (57%).
     
    Fondat in 2009, Libris.ro este o afacere 100% românească şi cea mai mare librărie online din România. Peste 120.000 de titluri de carte stau la dispoziţia cititorilor pe Libris.ro, alături de jocuri pentru copii, board games, muzică, filme şi cadouri. 
     
  • Bogdan Putinică, vicepreşedinte senior / ENEA Software: „E ideal să începi o afacere în România când eşti tânăr. Dacă vor să reuşească, tinerii trebuie să se arunce cu capul înainte.”

    Carte de vizită


    ¶ Este absolvent al secţiei Bănci şi Burse de Valori din cadrul ASE
    ¶ Dintr-un licean care visa să aibă bani pentru un computer, Bogdan Putinică a ajuns să câştige 2.500 de dolari lunar la
    23 de ani; a înfiinţat atunci, în anul 2000, IP Devel, o firmă de servicii software pe care a vândut-o opt ani mai târziu suedezilor de la Enea AB
    ¶ Preferă să nu angajeze studenţi, pentru că sunt dinamici, „nu stau mult într-un loc“, dar şi pentru că preferă candidaţi cu studii absolvite, care au dobândit deja cunoştinţe
    ¶ Businessul suedezilor de la Enea a ajuns anul trecut la peste 48 milioane de lei

    Bogdan Putinică a apărut în catalogul CEI MAI ADMIRAŢI CEO DIN ROMÂNIA, 2018.