BusinessMagazin

Tag: popularitate

  • Ce se întâmplă cu Emmanuel Macron? Rezultate DEZASTRUOASE pentru preşedintele Franţei la doar două luni de la preluarea mandatului

    Potrivit unui sondaj efectuat de Institutul Ipsos la comanda cotidianului Le Point, 42% dintre cetăţenii francezi sunt nemulţumiţi de politicile noului preşedinte, comparativ cu doar 27% în luna iunie.

    În acelaşi timp, alţi 42% dintre cetăţeni sunt de acord cu politicile noului lider al Franţei.

    Scăderea popularităţii este un record negativ pentru un preşedinte al Franţei la doar două luni de la începerea mandatului. Fostul preşedinte socialist Francois Hollande avea după două luni de mandat o rată de încredere de 55%, după care părerile negative au atins o cotă-record.

  • Ce am învăţat utilizând timp de o săptămână un telefon “prost” – VIDEO

    Compania finlandeză a lansat Nokia 3310 în septembrie 2000, acesta devenind unul dintre cele mai de succes telefoane mobile din istorie, cu peste 126 de milioane de unităţi vândute. A devenit un produs emblematic pentru companie şi pentru telefoanele mobile de la aceea vreme. Mulţi dintre voi au amintiri plăcute sau neplăcute legate de acest telefon. Oricum ar fi, produsul şi-a lăsat amprenta pe lumea asta.

    HMD Global, compania care deţine licenţa de producere a telefoanelor Nokia, a anunţat în februarie 2017 că revitalizează vechiul 3310 cu un model nou. Care sunt impresiile pe care mi le-a lăsat acesta?

    1. Am învăţat că un telefon este mult mai eficient decât un sms sau un mail.

    Trecerea de la smartphone la un telefon mobil clasic nu a fost un şoc foarte mare pentru mine, dar avea să-mi influenţeze viaţa timp de o săptămână. Şi uite aşa, printr-un singur gest, abandonarea lui Nexus 5X în favoarea lui Nokia 3310 (2017), am călătorit în timp vreo 10-15 ani. Şi nici nu am fost nevoit să construiesc o maşină a timpului.

    Noul Nokia păstrează liniile de design ale telefonului vechi, imprimându-i un stil ludic (evident mai ales în culorile roşu sau galben). Parcă e o jucărie. Ecranul este mai mare faţă de versiunea anterioară; în plus este şi color. Meniul şi butoanele au rămas aproape la fel. Ecranul este unul de 2,4 inchi şi mi s-a părut de destul de bun şi luminos pentru a putea fi folosit şi în lumina directă a soarelui. Carcasa telefonului este de plastic şi pare destul de rezistentă. Vechiul 3310 era celebru pentru faptul că era extrem de rezistent. Eu nu l-am aruncat pe jos să văd cât de bine rezistă – au făcut însă alţii asta şi l-au aruncat chiar şi de la etajul patru. Noul model pare destul de robust, dar nu cred că este la fel de rezistent ca vechiul 3310.

    2. Am învăţat să nu mă mai îngrijorez de baterie.

    De asemenea, telefonul are o cameră foto de 2 MP pe spate şi este dotat şi cu un flash. Surprinzător, camera are şi câteva opţiuni precum: fotografierea în rafală (destul de lentă) până la 6 cadre, reglarea luminozităţii şi efecte (alb-negru, sepia etc.). Este  clar că telefonul nu este făcut pentru a realiza fotografii de calitate, ci poate doar surprinde momente ce arată bine pe micuţul ecran de 2,4 inchi. Unele imagini surprinse de camera de 2 MP au fost surprinzător de bune. Totuşi, lipseşte claritatea şi nici dinamica culorilor nu este bună.

    3. Am învăţat că vechea metodă de a scrie SMS-uri este un coşmar.

    Apelurile şi SMS-urile sunt realizate pe bandă 2G şi nu am avut probleme cu semnalul în timpul testării. Am vorbit la telefon şi la metrou şi totul a decurs bine. Totuşi, calitatea apelului nu a fost una foarte bună şi de multe ori mi-am rugat interlocutorul să vorbească mai tare. Mai ales la metrou. Pentru un telefon care este folosit preponderent pentru a suna, calitatea apelului ar trebui să fie primordială. De asemenea, pe telefon pot fi folosite două cartele SIM şi are şi spaţiu pentru un card SD de până la 32 GB. 3310 are şi jack audio şi poţi asculta muzică sau radio. Spaţiul intern de stocare este foarte mic (doar 16 MB – adică vreo şase fotografii), astfel că este bine că poate fi îmbunătăţit prin intermediul cardului SD.

    4. Am învăţat că e foarte important să ai bani cash la tine (detalii în text).

    La capitolul baterie, cum era de aşteptat, telefonul stă bine. Acesta susţine 22 de ore de conversaţie continuă şi o lună în stand-by. În utilizarea normală, telefonul a rezistat aproape o săptămână (fără câteva ore), timp în care a trebuit să-mi încarc smartphone-ul (care stătea degeaba în rucsac). Mi-am setat ca toate apelurile din smartphone să se ducă către Nokia, la fel şi SMS-urile. Am ţinut smartphone-ul cu mine pentru cazuri de urgenţă. O singură dată am avut nevoie să apelez la el. Trebuia să ajung la o întâlnire, începuse să plouă şi nu aveam bani cash la mine. Am trişat puţin şi am chemat o maşină prin aplicaţia de pe smartphone. Aşadar, bateria ţine o săptămână, ceea ce e bine, zic eu, în condiţiile în care l-am folosit şi pentru fotografii şi câteodată şi browsing pe internet. Pentru cei care îl vor folosi pe post de rezervă, autonomia va creşte considerabil.

    5. Am învăţat că nimic din ce este publicat pe Facebook nu este de neratat.

    Vorbind de internet, pe Nokia 3310 poţi naviga pe Facebook, YouTube sau Gmail şi pe orice alt site vrei tu. Sigur, nu va arăta bine şi va trebui să aştepţi după fiecare clic, dar măcar nu eşti complet izolat. Bineînţeles, telefonul nu ar fi fost un Nokia dacă nu venea la pachet cu celebrul joc Snake. HMD Global recunoaşte această importanţă şi i-a oferit jocului o iconiţă proprie. Jocul este color şi este la fel ca şi cel din trecut. Nu am fost fan atunci şi nu sunt fan nici azi. Unii zic că noul joc nu se compară cu originalul. Eu pot să zic că am jucat 10-15 de niveluri şi m-am plictisit.

    6. Am învăţat că smartphone-ul este o unealtă indispensabilă pentru omul modern.

    Care este rostul unui telefon „prost” într-o eră a telefonelor inteligente? Nu pot să dau un motiv destul de  convingător pentru care ai vrea să cumperi Nokia 3310 sau oricare alt telefon clasic. Să-l iei de rezervă? Mai bine o baterie externă. Îl cumperi de nostalgie? Sigur va începe să adune praf într-un colţ după ce trece perioada de noutate. Poate să-l iei pe post de telefon secret pentru amantă, după cum zicea cineva, sau poate să-l utilizeze oamenii care stau în zone unde internetul nu a ajuns încă.


    Casetă tehnică

    Display 2,4 inchi, 240 x 320 pixeli

    Reţea 2G

    Memorie internă 16 MB (micro SD până la 32 GB)

    Cameră foto 2MP

    Baterie 1200 mAh – 600 de ore regim de aşteptare

    Dimensiuni 51 x 115,6 x 12,8 mm

    Greutate 79,6g

    Preţ recomandat 49 de euro
     

  • Casa care te scapă de vecini: se poate construi în şapte ore şi poate fi aşezată oriunde

    Construcţia de 25 de metri pătraţi, numită Koda, este formată dintr-un salon, dormitor, baie şi bucătărie. În prezent nu se ştie costul său, dar inventatorii speră să capete popularitate în rândul celor aventuroşi.

     „O mare parte a calităţii vieţii noastre depinde de locuinţa noastră, cât şi de locaţia acesteia, care răspunde nevoilor noastre”, declarau reprezentanţii Kodasema, compania care a creat designul acesteia. „Poate fi dificil să faci schimbări majore într-o casă convenţională, deoarece intervin diverse reparaţii, extinderi sau chiar demolarea completă. În plus, casele şi apartamentele nu pot fi mutate – dar Koda poate”, adaugă aceştia.

    Clădirile Koda nu au nevoie de fundaţii, pot fi înfiinţate pe diferite suprafeţe, însă necesită puncte de legătură pentru apă, electricitate şi canalizare.

     

  • În ce fel fotografiatul felurilor de mâncare modifică restaurantele

    Obişnuiţi deja să încarce online, pe Instagram sau altundeva, fotografii cu preparatele pe care le consumă în localuri, clienţii ştiu cam ce ar arăta bine pe internet, scrie Financial Times, iar restaurantele se străduiesc să le anticipeze gusturile pentru ca decorul, cu tot cu mese, veselă şi aranjamentul acestora, să-i îndemne să le pozeze.

    Aceasta presupune, spre exemplu, o atenţie mare acordată soluţiilor care-i ajută pe cei care văd online imaginile să recunoască localul, aşa cum procedează restaurantul londonez Bob Bob Ricard, care are suporturi de pahare cu sigla firmei şi butoane la fiecare masă pe care scrie cu litere mari „PRESS FOR CHAMPAGNE” („Apăsaţi pentru şampanie”) .

    Proprietarii de localuri au şi opţiunea de a apela la designeri specializaţi în industria ospitalităţii care să-i ajute să-şi facă restaurantele sau barurile mai prietenoase cu cei care vor să fotografieze meniul sau decorul, urmând exemplul hotelurilor care s-au întrebat primele, cu câţiva ani în urmă, cât de bine le-ar sta în poză. Designerii recomandă o mare atenţie la detalii, de la folia în care este ambalat un burrito şi cu care clienţilor le place să se joace şi să o împăturească în diverse forme înainte să o pozeze, pe care e bine ca localul să-şi pună sigla, la forma farfuriilor şi mărimea paharelor.

    Un restaurant italian din New York, Pietro Nolita, a ales să se distingă prin culoarea roz folosită din plin în interior, apărând pe Instagram chiar şi înainte de deschidere. Nu trebuie uitaţi nici cei care vor să facă fotografii în afara localului, pentru care trebuie amenajat un loc care să-i atragă şi să facă localul uşor de identificat, un restaurant grecesc din Londra, alegând, spre exemplu, să scrie o poezie pe faţadă.

  • Cum un simplu joc i-a adus unui bărbat american 1,2 milioane de dolari

    Masterpiece se învârte în jurul a mai multor tablouri celebre. Jucătorii licitează şi fac schimb de tablouri realizate de maeştrii precum Renoir, Van Gogh şi alţii. Jucătorul care strânge cei mai mulţi bani şi cele mai multe opere de artă câştigă.

    În ianuarie 1999 un bărbat de 30 de ani din Indiana, SUA, juca Masterpice acasa când a văzut tabloul pictorului american Martin Johnson Heade. Pictura i-a atras atenţia bărbatului deoarece avea şi el tabloul agăţat în altă cameră, acoperind o gaură. Pictura din jocul Masterpiece semăna prea mult cu tabloul ce atârna la el pe zid.

    A contactat o galerie care era familiarizat că opera pictorului american şi instinctul său a fost confirmat. La el în casă se afla tabloul original, în condiţie perfectă.

    Muzeul de Artă din Huston a cumpărat pictura pentru 1,25 milioane de dolari. 

  • Cum un simplu joc i-a adus unui bărbat american 1,2 milioane de dolari

    Masterpiece se învârte în jurul a mai multor tablouri celebre. Jucătorii licitează şi fac schimb de tablouri realizate de maeştrii precum Renoir, Van Gogh şi alţii. Jucătorul care strânge cei mai mulţi bani şi cele mai multe opere de artă câştigă.

    În ianuarie 1999 un bărbat de 30 de ani din Indiana, SUA, juca Masterpice acasa când a văzut tabloul pictorului american Martin Johnson Heade. Pictura i-a atras atenţia bărbatului deoarece avea şi el tabloul agăţat în altă cameră, acoperind o gaură. Pictura din jocul Masterpiece semăna prea mult cu tabloul ce atârna la el pe zid.

    A contactat o galerie care era familiarizat că opera pictorului american şi instinctul său a fost confirmat. La el în casă se afla tabloul original, în condiţie perfectă.

    Muzeul de Artă din Huston a cumpărat pictura pentru 1,25 milioane de dolari. 

  • Investitorii de la Facebook, Twitter sau Tinder pot respira uşuraţi: Pokemon Go pierde utilizatori

    Pokemon Go începe să piardă teren, iar investitorii de la Facebook, Instagram, Twitter, Tinder sau Snapchat pot respira uşuraţi, spune Victor Anthony, analist în cadrul Axiom Capital Management, scrie Bloomberg.

    “Datorită creşterii fulminante a Pokemon Go de la lansarea din iulie, investitorii erau îngrijoraţi că această aplicaţie acaparează tot timpul utilizatorilor de smartphone-uri”, mai spune Anthony.

    Totuşi, acum date de la Sensor Tower, Survey Monkey, Apptopia arată că numărul de utilizatori activi ai Pokemon Go, numărul de descărcări, dar şi timpul petrecut în aplicaţie în fiecare zi a început să scadă şi se află pe un trend descendent.

    În cazul în care acestă tendinţă de scădere se menţine pe o perioadă îndelungată popularitatea Pokemon Go va scădea, dar şi popularitate şi viabilitatea jocurilor care se folosesc de elemente de realitate augumentată, este de părere analistul.

    Acest conchide spunând că interesul în realitatea augumentată începe deja să scadă, potrivit Google Trends, pe când interesul pentru realitatea virtuală este încă ridicat.

  • Drogul care l-a omorât pe Prince, noul favorit al cartelurilor mexicane. Un kilogram le aduce un profit de 1,6 milioane dolari

    Drogul care l-a omorât pe Prince, faimosul cântăreţ şi producător american, a devenit favoritul cartelurilor mexicane pentru popularitatea de care se bucură acum în Statele Unite.

    Fentanilul este un drog foarte puternic, dar şi extrem de profitabil, au spus oficialii americani. El poate fi produs pe cale sintetică, în laborator propriu, fără bătaia de cap de a mai cultiva mac, iar mafia mexicană ştie acest lucru foarte bine, potrivit New York Times.

    Drogul mai este produs şi în China, care distribuie astfel de transporturi la ordinea zilei către numeroase carteluri peste tot în lume, la preţuri mici, iar contrabandiştii le vând apoi prin reţele ilegale cu un adaos de până la 1600%.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Ascensiunea SUV

    Folosim termenul de SUV pentru a defini maşinile cu o caroserie înaltă, de tip hatchback, şi o gardă la sol mai ridicată decât în cazul altor modele. Veţi mai auzi, destul de des, şi termenul de crossover, dar acesta este mai degrabă un concept de marketing folosit pentru a descrie un vehicul utilitar construit pe o platformă de maşină şi nu pe una de camionetă. Prin urmare, în cele mai multe cazuri, termenele SUV şi crossover se referă la acelaşi lucru.

    SUV-urile construite pe platforme de maşini oferă o manevrabilitate superioară, un consum mai mic, un confort ridicat şi mai mult spaţiu interior. Cele construite pe platforme de camioane sau camionete sunt mai grele, dar pot oferi o experienţă mai bună pe traseele offroad.

    SUV-urile se împart în următoarele categorii, numite şi subsegmente: mici, compacte, medii şi mari; odată cu dimensiunea, cresc şi puterea motorului, capacitatea de tractare şi, mai ales, preţul. Modele de lux există, de asemenea, în cadrul fiecărei categorii. În general, preţurile pentru SUV-uri mici sau compacte se află în jurul a 15-20.000 de euro, iar cele medii şi mari pot ajunge până la 40.000 de euro (fără a lua în calcul modelele premium, ce pot trece şi de 100.000 de euro).

    Printre dotările standard oferite din ce în ce mai des se numără airbag‑urile laterale, sistemul de asistenţă video la parcare şi sistemele electronice de stabilizare în mers; cele mai multe SUV-uri sunt construite pentru a putea transporta cinci pasageri.

    O ISTORIE DE 80 DE ANI

    Primele SUV-uri erau de fapt maşini gândite pentru a fi folosite de armată, aşa cum a fost cazul Jeep sau al Land Rover, dezvoltate în timpul celui de-al doilea război mondial. Cele mai vechi exemple acceptate ca SUV sunt Chevrolet Carryall Suburban (1935), Willys Jeep Station Wagon (1948), Land Rover Series II (1958) şi International Harvester Scout (1961), un vehicul destinat mai ales uzului agricol. Acestea au fost urmate de modele modernizate precum Jeep Wagoneer (1963), Ford Bronco (1966) sau Toyota Land Cruiser (1968).

    Potrivit unor specialişti, Jeep Cherokee a fost primul SUV în sensul definiţiei folosite astăzi; dezvoltat de AMC şi marketat drept o alternativă la maşina clasică de familie, Cherokee a fost una din primele maşini care să combine tracţiunea integrală cu un interior specific sedanurilor.

    Standardul de economisire medie a combustibilului (CAFE) introdus în 1970 cu intenţia de a regulariza consumul maşinilor de familie a fost evitat de majoritatea producătorilor, care au început să comercializeze SUV-urile ca maşini de lucru. Acestea au devenit populare în Statele Unite, Canada, India şi Australia în anii ’90 şi la începutul anilor 2000. Producătorii americani s-au bucurat de marje uriaşe de profit, de până la 10.000 de dolari pe unitate, în vreme ce maşinile compacte aduceau pierderi de câteva sute de dolari. Spre exemplu, Ford Excursion aducea companiei un profit de 18.000 de dolari, în vreme ce un Ford Focus trebuia să se vândă la pachet cu mai multe extraopţiuni pentru a-şi acoperi costurile de producţie şi transport.

    Clienţii au fost atraşi, în mare măsură, de ideea de securitate oferită de SUV-uri, iar preţul scăzut al petrolului din anii ’90 a ajutat din plin industria maşinilor mari; în anul 1994, vânzările de SUV depăşiseră, în Statele Unite, vânzările de camionete.
    Acelaşi preţ al petrolului a determinat însă şi scăderea numărului de unităţi vândute la mijlocul anilor 2000. Mai multe companii, printre care şi General Motors, au închis mai multe fabrici şi au încercat să se focuseze pe maşinile mici, de tip hatchback; această mutare a fost însă dificilă, pentru că producătorii asiatici s-au adaptat mult mai repede la variaţia preţului pe baril, câştigând tot mai mult din cota de piaţă.

    Pe măsură ce criza petrolului se apropia de final, consumatorii au început din nou să caute SUV-uri, de data aceasta din subsegmentele mici sau medii.

    DIN CE IN CE MAI CAUTATE

    Vânzările de SUV şi alte maşini mari sunt astăzi în creştere, iar acest lucru este evident în timpul unei plimbări printr-o parcare publică. Sedanurile, în schimb, reprezintă un segment de piaţă în scădere şi îşi pierd, într-o tot mai mare măsură, statutul de maşină de familie.

    Există o explicaţie foarte bună pentru acest fenomen, şi aceasta nu mai are nicio legătură cu preţul în scădere al barilului de petrol. „Are de-a face cu un consum tot mai mic al maşinilor mari“, este de părere Alec Gutierrez, analist în cadrul Kelly Blue Book.

    Gutierrez remarcă faptul că o Mazda CX-5 consumă 8 litri la suta de kilometri, în vreme ce Mazda 3 consumă 7 litri la suta de kilometri; diferenţa a devenit, astfel, aproape lipsită de importanţă. Iar această apropiere în termeni de consum a determinat, alături de o scădere a preţurilor pentru maşinile mari, cererea tot mai mare pentru SUV-uri.

    O altă percepţie care nu mai este conformă cu realitatea se referă la faptul că SUV-urile sunt maşini care oferă o ţinută de drum potrivită mai curând pentru offroad; dar SUV-urile de azi nu mai au prea mare legătură cu modelele originale, dezvoltate pe platforme şi pe şasiuri de maşini militare, oferind condiţii la fel de bune ca în cazul unui sedan. Astfel, condiţiile din maşinile crossover de astăzi pot atrage un public extrem de numeros, interesat mai mult de spaţiu şi scaune de piele decât de viteza cu care poate pleca de la stop.

    Prin urmare, dacă nu vorbim de ecologişti convinşi sau de oameni care vor să câştige şi o fracţiune din preţul combustibilului, SUV-urile par a fi opţiunea ideală: o poziţie mai bună la volan, mai mult spaţiu, plus toate avantajele pe care le oferea anterior un sedan.

    „SUV-urile sunt modele practice pentru familie mulţumită spaţiului generos, atât pentru pasageri, cât şi pentru bagaje“, spune Dragoş Grapinoiu, Marketing & Product Manager, Mazda România. „Totodată, satisfac nevoia pentru şoferul obişnuit cu drumurile pe şosea, dar şi a celui care doreşte să iasă în offroad. Clienţii prefera SUV-urile şi datorită poziţiei mai înalte la volan, accesului facil, confortului oferit şi vizibilităţii superioară.“

    Un studiu extrem de interesant a fost realizat de AutoPacific, care a intervievat peste 40.000 de oameni pentru a determina profilul cumpărătorului de SUV. 

  • Ţigara electronică: miracol pentru fumători sau bombă cu ceas pentru sănătatea publică?

    Bombardamentul informaţional dinspre ambele tabere face aproape imposibil pentru neiniţiaţi, pentru publicul larg, să-şi facă o părere obiectivă. Mai ales având în vedere că de ambele părţi ale baricadelor apar personalităţi eminente, cu credibilitate în zona sănătăţii publice.

    DIRECTORUL GENERAL AL ORGANIZAŢIEI MONDIALE A SĂNĂTĂŢII, MARGARET CHAN, a primit recent o scrisoare semnată de 100 de specialişti în sănătate publică şi medici, care cer forului internaţional să adopte reglementări serioase pe piaţa ţigărilor electronice şi avertizează că aceste produse ar putea fi un ”cal troian” al corporaţiilor din industria tutunului.

    Experţii cer OMS reglementarea e-ţigaretelor cu aceleaşi măsuri dure aplicate în cazul ţigărilor normale, precum şi interzicerea reclamelor şi a altor forme de promovare, cu argumentul că pentru moment nu există dovezi ştiinţifice privind siguranţa acestor dispozitive, dar şi modul în care fumătorii sunt ajutaţi să renunţe la acest viciu. De asemenea, cei 100 de specialişti cred că ţigările electronice ar putea reprezenta o strategie a industriei tutunului de a ocoli reglementările stricte aplicate în ceea ce priveşte reclamele sau fumatul în spaţii publice.

    SCRISOAREA A VENIT ÎNSĂ ÎN REPLICĂ LA O ALTĂ MĂRTURIE, PRIMITĂ CU CÂTEVA ZILE ÎNAINTE DE MARGARET CHAN DE LA 53 DE OAMENI DE ŞTIINŢĂ, CARE SUSŢIN CĂ REGLEMENTAREA E-ŢIGARETELOR LA FEL DE DUR PRECUM A ŢIGĂRILOR OBIŞNUITE AR PRIVA FUMĂTORII DE O MODALITATE INOVATOARE ŞI TOT MAI POPULARĂ DE A RENUNŢA LA VICIU. De asemenea, cred experţii, ţigările electronice reduc efectele negative produse de fumat, oferind consumatorilor posibilitatea de a-şi obţine doza de nicotină fără a se expune la substanţele chimice periculoase din ţigările obişnuite. Scrisoarea este semnată de profesori, medici şi specialişti în nicotină şi în politici de sănătate publică de la centre şi universităţi de renume, precum Johns Hopkins, Columbia University, Georgetown University, University College London, Sorbona, Universitatea din Geneva etc.

    DE CEALALTĂ PARTE, SCRISOAREA CARE SE LAUDĂ CU DE DOUĂ ORI MAI MULŢI SEMNATARI ESTE SPRIJINITĂ DE MEDICI ŞI EXPERŢI ÎN ONCOLOGIE, pediatrie, boli cardiovasculare şi specialişti în sănătate publică, printre care profesori de la Universitatea Harvard, Universitatea Federală din Rio de Janeiro, Colegiul Regal de Pediatrie din Marea Britanie, Universitatea Maastricht, Universitatea Stanford, Universitatea din Sydney, Spitalul Universitar din Lausanne şi alte şcoli înalte.

    PROFESORUL FRANK CHALOUPKA, DIRECTOR LA CENTRUL PENTRU POLITICI PUBLICE ÎN SĂNĂTATE DIN CADRUL UNIVERSITĂŢII DIN ILLINOIS, crede că lansarea de vapori cu arome pentru ţigările electronice, precum căpşuni sau gumă de mestecat, sugerează că producătorii ţintesc copiii şi tinerii, deşi promovează produsele drept o modalitate de renunţare la fumat. Este posibil ca e-ţigaretele să ajute unii fumători să se lase, însă nu există încă dovezi concrete în acest sens, notează el.

    UN STUDIU RECENT AL PROFESORULUI ROBERT WEST DE LA UNIVERSITY COLLEGE LONDON RELEVĂ CĂ ŢIGĂRILE ELECTRONICE SUNT MAI EFICACE DECÂT TRATAMENTELE CU ÎNLOCUITORI DE NICOTINĂ ÎN PRIVINŢA RENUNŢĂRII LA FUMAT. West se numără printre semnatarii scrisorii care cere OMS să nu reglementeze dispozitivele pe bază de vapori.
    ”Orice politici publice vor fi recomandate fie de OMS, fie de alte instituţii, este de importanţă capitală să fie bazate pe o evaluare obiectivă a dovezilor ştiinţifice. Sunt îngrijorat că până în acest moment OMS nu a obţinut o astfel de evaluare”, a afirmat West.

    El precizează însă că semnalele de alarmă privind implicarea corporaţiilor producătoare de ţigări pe piaţa e-ţigaretelor sunt legitime.

    Comunitatea ştiinţifică se teme de o revenire, un ”comeback” al marilor companii producătoare de tutun, care sunt pe cale să devină cel mai mare jucător pe piaţa ţigărilor electronice. Companiile susţin că investiţiile pe această nişă reprezintă doar o încercare de diversificare, din moment ce afacerea de bază este supusă unor presiuni uriaşe prin reglementare strictă şi avertismente abundente privind efectele negative asupra sănătăţii.

    OMS pare să încline către tabăra proreglementare, în timp ce unele guverne au început deja să ceară sfatul organizaţiei în ceea ce priveşte ţigările electronice. OMS va discuta la întâlnirea din luna octombrie propunerea de a introduce ţigările electronice în anvelopa de reglementare şi control aplicată în cazul tutunului obişnuit. Totuşi, Derek Yach, fost director în cadrul OMS şi liderul proiectului care a condus la dezvoltarea reglementărilor antifumat, se numără printre semnatarii scrisorii care argumentează că ţigările electronice nu trebuie controlate atât de strict.

    LANSATE ÎN 2007, ŢIGĂRILE ELECTRONICE AU DEVENIT DEJA UN BUSINESS DE MILIARDE DE DOLARI, iar bugetele de promovare sunt de ordinul zecilor de milioane. Zeci de milioane de oameni din întreaga lume le-au încercat, marea majoritate fumători sau foşti fumători. Ţigara electronică arată ca un gadget şi are un aer aparte. Fumătorii spun că experienţa este una falsă, însă satisfăcătoare. Opiniile sunt polarizate atât în mediul academic, cât şi în rândul publicului larg. În final, doar dovezile ştiinţifice de netăgăduit vor aduce ordine în vacarm, iar studiile care există pe această temă sunt considerate insuficiente pentru a trage o concluzie clară.