BusinessMagazin

Tag: politica monetara

  • BNR a majorat rata dobânzii de politică monetară la 2% pe an, de la 1,75%, şi rata dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 3% pe an. Banca Naţională: Rata anuală a inflaţiei va creşte probabil gradual în următoarele luni

    Consiliul de administraţie al BNR a decis în şedinţa de luni majorarea ratei dobânzii de politică monetară la 2% pe an, de la 1,75%, începând cu data de 11 ianuarie 2022, precum şi majorarea ratei dobânzii aferente facilităţii de creditare (Lombard) la 3% pe an, de la 2,5%.

    Banca Naţională a aprobat extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±1,00 punct procentual, de la ±0,75 puncte procentuale.

    De asemenea, rata dobânzii pentru facilitatea de depozit se menţine la 1%.

    BNR a subliniat în comunicatul emis după şedinţa de politică monetară că are în vedere păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară şi menţinerea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Potrivit actualelor evaluări, rata anuală a inflaţiei va creşte probabil gradual în următoarele luni, sub impactul şocurilor pe partea ofertei, depăşind valorile evidenţiate de prognoza pe termen mediu din luna noiembrie 2021.

    BNR spune că determinante pentru înrăutăţirea perspectivei apropiate a inflaţiei sunt majorările mai ample de preţuri anticipate a fi consemnate de energia electrică şi gazele naturale – chiar şi în contextul aplicării măsurilor de compensare şi plafonare –, precum şi de alimentele procesate, în principal pe fondul ascensiunii cotaţiilor produselor energetice şi ale mărfurilor agroalimentare. Impactul acestora este de natură să amplifice şi să prelungească mai mult deviaţia pozitivă a ratei anuale a inflaţiei de la limita de sus a intervalului ţintei, mai ales ulterior sistării măsurilor de compensare şi plafonare a preţurilor la energie, dar şi să genereze pe orizontul mai îndepărtat de timp efecte de bază dezinflaţioniste.

    Incertitudini semnificative rămân, totuşi, asociate efectelor măsurilor temporare de compensare şi plafonare a preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru populaţie, precum şi modului de evaluare şi de includere a acestora în calculul IPC. Incertitudini şi riscuri continuă, de asemenea, să vină din evoluţia cotaţiilor materiilor prime, mai ales a celor energetice şi agroalimentare, precum şi din situaţia blocajelor în lanţurile globale de producţie şi aprovizionare.

    În acelaşi timp, evoluţia pandemiei şi a măsurilor restrictive asociate rămâne o sursă majoră de incertitudini şi riscuri la adresa previziunilor, cel puţin pe termen scurt, în contextul tendinţei de extindere la nivel naţional a valului pandemic provocat de varianta mai contagioasă a coronavirusului, Omicron, precum şi al progresului insuficient al vaccinării pe plan intern, dar şi prin potenţialul impact exercitat de acest val asupra economiilor europene, afectate puternic şi de criza energetică şi de persistenţa blocajelor în lanţurile de producţie şi aprovizionare.

    Incertitudini şi riscuri continuă, de asemenea, să fie asociate conduitei politicii fiscale, date fiind, pe de o parte, deficitul bugetar potenţial inferior ţintei înregistrat în 2021 şi, pe de altă parte, coordonatele programului bugetar aprobat pentru anul în curs, ce vizează o accelerare a consolidării fiscale, conform angajamentelor asumate în cadrul procedurii de deficit excesiv, dar într-un context economic şi social dificil pe plan intern şi la nivel global. O sursă de incertitudini şi riscuri rămâne şi absorbţia fondurilor europene, în special a celor aferente programului Next Generation EU, care este condiţionată de îndeplinirea unor ţinte şi jaloane stricte în implementarea proiectelor aprobate.

    Ce mai menţionează comunicatul BNR:

    Rata anuală a inflaţiei a urcat la 7,94 la sută în octombrie 2021, de la 6,29 la sută în septembrie, iar în noiembrie a scăzut la 7,80 la sută, sub impactul plafonării şi compensării preţurilor la energia electrică şi gazele naturale pentru populaţie, depăşind uşor la finele celor două luni din trimestrul IV nivelul prognozat. Creşterea ei a continuat să fie determinată în principal de componente exogene ale IPC, influenţele majore venind, în acest interval, mai cu seamă din scumpirea consistentă a combustibililor, pe seama categoriei non-benzină şi motorină, şi într-o mai mică măsură din majorarea preţurilor LFO.

    Rata anuală a inflaţiei CORE2 ajustat a continuat să crească ceva mai alert decât s-a anticipat, mărindu-se de la 3,6 la sută în septembrie, la 4,0 la sută în octombrie şi la 4,3 la sută în noiembrie. Evoluţia reflectă efectele creşterii ample a cotaţiilor mărfurilor agroalimentare şi a costurilor cu energia şi transportul, precum şi influenţele blocajelor persistente în lanţurile de producţie şi aprovizionare, alături de cele venind din măsuri de protecţie contra infecţiei cu coronavirus, toate potenţate de aşteptările inflaţioniste pe termen scurt tot mai ridicate.

    Rata medie anuală a inflaţiei IPC şi cea calculată pe baza indicelui armonizat al preţurilor de consum s-au mărit în noiembrie la 4,5 la sută şi la 3,7 la sută, de la 3,6 la sută, respectiv 2,9 la sută în luna septembrie 2021.

    Activitatea economică şi-a încetinit considerabil creşterea în trimestrul III 2021 – la 0,4 la sută, de la 1,5 la sută în trimestrul II –, contrar aşteptărilor. Evoluţia face probabilă restrângerea excedentului de cerere agregată în acest interval la o valoare mult inferioară celei prognozate, dată fiind inclusiv recenta revizuire notabilă în sens descendent a datelor statistice privind ritmul creşterii economiei în semestrul I 2021, implicând  şi o depăşire relativ mai modestă în trimestrul II a nivelului PIB pre-pandemie.

    În acelaşi timp, dinamica anuală a PIB a consemnat o scădere vizibil mai pronunţată în trimestrul III decât cea anticipată, la 7,4 la sută, de la 13,9 la sută în trimestrul II. Ea a rămas totuşi înaltă din perspectivă istorică, cu aportul majoritar al consumului privat, precum şi cu cel neobişnuit de mare adus, şi în acest interval, de variaţia stocurilor. Contribuţia formării brute de capital fix a devenit însă, în mod neaşteptat, marginal negativă, în premieră pentru ultimele 11 trimestre, în principal ca efect al accentuării contracţiei lucrărilor de reparaţii capitale, ce a devansat, ca impact, creşterile uşoare în termeni anuali ale construcţiilor noi şi ale investiţiilor nete în uti­laje (inclusiv mijloace de transport).

    Şi contribuţia exportului net la dinamica anuală a PIB a rămas negativă, dar s-a redus semnificativ faţă de trimestrul anterior, chiar şi în condiţiile unei scăderi ceva mai pronunţate a variaţiei anuale a exporturilor de bunuri şi servicii, în raport cu cea evidenţiată în cazul importurilor. Soldul negativ al balanţei comerciale şi-a accelerat însă puternic creşterea în termeni anuali, în trimestrul III, pe fondul evoluţiei relativ mai nefavorabile a preţurilor bunurilor importurilor, în timp ce deficitul de cont curent a continuat să-şi reducă dinamica anuală, deşi mult mai modest decât în trimestrul II, sub influenţa ameliorării variaţiei anuale a soldurilor balanţelor veniturilor.

    Evoluţiile recente ale indicatorilor cu frecvenţă ridicată sugerează o stagnare a activităţii economice în trimestrul IV 2021, inclusiv în contextul valului 4 al pandemiei, al crizei energetice şi al blocajelor în lanţurile de producţie şi aprovizionare, implicând scăderea dinamicii anuale a PIB la o valoare semnificativ mai joasă decât cea anticipată în luna noiembrie 2021.

    Relevante sunt decelerarea semnificativă în luna octombrie a creşterii în termeni anuali a comerţului cu amă­nuntul, a celui auto-moto şi a serviciilor prestate populaţiei, precum şi scăderea substanţială a producţiei industriale şi a portofoliului de comenzi în industria prelucrătoare faţă de perioada similară a anului trecut. În acelaşi timp, volumul lucrărilor de construcţii şi-a accentuat declinul în termeni anuali în luna octombrie, pe seama evoluţiilor de pe segmentul nerezidenţial şi de pe cel al construcţiilor inginereşti, iar exporturile de bunuri şi servicii şi-au redus considerabil variaţia anuală şi mult mai pronunţat decât importurile, cu consecinţa accelerării în continuare a creşterii în termeni anuali a deficitului comercial. Pe acest fond, dar şi ca urmare a reînrăutăţirii considerabile a balanţelor veniturilor, deficitul de cont curent şi-a reaccelerat puternic creşterea în termeni anuali, valoarea lui cumulată pe ansamblul primelor 10 luni din an depăşind-o cu circa 58 la sută pe cea înregistrată în perioada similară a anului anterior.

    Evoluţiile de pe piaţa muncii au resimţit în septembrie-octombrie 2021 influenţe venite din deteriorarea situaţiei epidemiologice şi din înăsprirea restricţiilor de mobilitate, precum şi din acutizarea blocajelor în lanţurile globale de aprovizionare şi din creşterea accentuată a costurilor cu energia şi cu alte materii prime. Astfel, efectivul salariaţilor din economie şi-a stopat creşterea în septembrie, iar în octombrie s-a mărit marginal, depăşind foarte uşor nivelul pre-pandemic. Totodată, rata şomajului şi-a corectat doar parţial în septembrie creşterile semnificative consemnate în precedentele două luni, iar în octombrie a rămas constantă, menţinându-se astfel vizibil peste valorile pre-pandemice.

    Pe piaţa financiară, principalele cotaţii ale segmentului monetar interbancar au continuat să crească relativ alert în noiembrie şi decembrie 2021, atingând maxime ale ultimelor 21 de luni, sub impulsul noii majorări a ratei dobânzii de politică monetară, precum şi pe fondul caracterului restrictiv al condiţiilor lichidităţii şi al aşteptărilor privind creşterea pe mai departe a ratei dobânzii-cheie, potenţate şi de evoluţiile din regiune. Randamentele titlurilor de stat şi-au prelungit, de asemenea, creşterea, deşi într-un ritm relativ mai lent, inclusiv în contextul detensionării scenei politice şi al comportamentului mixt al randamentelor titlurilor de stat pe termen lung din economiile dezvoltate şi din cele emergente, rămânând pe toate scadenţele, semnificativ deasupra celor din regiune. În această conjunctură, cursul de schimb leu/euro s-a menţinut relativ stabil pe palierul mai înalt atins la finele trimestrului III.

    Dinamica anuală a creditului acordat sectorului privat a continuat să urce în teritoriul de două cifre în lunile octombrie şi noiembrie, ajungând la 14,1 la sută, ca medie a intervalului, de la 12,9 la sută în trimestrul III, în condiţiile prelungirii ascensiunii variaţiei deosebit de înalte a componentei în lei, inclusiv cu susţinerea programelor guvernamentale, dar şi pe fondul dinamizării uşoare a creditului în valută. Componenta în lei şi-a accelerat creşterea anuală până la 18,5 la sută în acest interval, de la 17,8 la sută în trimestrul III, iar ponderea ei în total s-a mărit în noiembrie la 72,0 la sută.

    În şedinţa de astăzi, 10 ianuarie 2022, pe baza evaluărilor şi a datelor disponibile în acest moment, precum şi în condiţiile incertitudinilor ridicate, Consiliul de administraţie al BNR a hotărât majorarea ratei dobânzii de politică monetară la nivelul de 2,00 la sută pe an, de la 1,75 la sută pe an, începând cu data de 11 ianuarie 2022, şi păstrarea controlului ferm asupra lichidităţii de pe piaţa monetară. Totodată, Consiliul de administraţie al BNR a decis extinderea coridorului simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±1,00 punct procentual, de la ±0,75 puncte procentuale, implicând majorarea ratei dobânzii pentru facilitatea de creditare (Lombard) la 3,00 la sută pe an, de la 2,50 la sută pe an şi menţinerea ratei dobânzii la facilitatea de depozit la 1,00 la sută pe an. Acestea decizii se circumscriu procesului de normalizare treptată a conduitei politicii monetare pe care-l parcurge BNR, în condiţii de mari incertitudini. În acelaşi timp, Consiliul de administraţie al BNR a decis păstrarea nivelurilor actuale ale ratelor rezervelor minime obligatorii pentru pasivele în lei şi în valută ale instituţiilor de credit.

    Deciziile CA al BNR vizează readucerea şi menţinerea ratei anuale a inflaţiei în linie cu ţinta staţionară de 2,5 la sută ±1 punct procentual, inclusiv prin ancorarea anticipaţiilor inflaţioniste pe orizontul mai îndepărtat de timp, într‑o manieră care să contribuie la realizarea unei creşteri economice sustenabile în contextul procesului de consolidare fiscală, şi în condiţii de protejare a stabilităţii financiare.

    BNR monitorizează atent evoluţiile mediului intern şi internaţional şi este pregătită să utilizeze instrumentele de care dispune în vederea îndeplinirii obiectivului fundamental privind stabilitatea preţurilor pe termen mediu.

    Următoarea şedinţă a CA al BNR dedicată politicii monetare va avea loc în data de 9 februarie 2022.

  • Inflaţia din Marea Britanie atinge cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani

    Inflaţia din Marea Britanie a urcat în noiembrie la cel mai ridicat nivel din ultimii 10 ani,anunţul venind înainte de şedinţa crucială de politică monetară a Băncii Angliei care va avea loc joi, relatează CNBC. 

    Indicele preţurilor de consum a crescut cu 5,1% în 12 luni până în noiembrie, faţă de 4,2% în octombrie, ceea ce reprezintă cea mai abruptă evoluţie din ultimul deceniu şi mai mult decât dublul obiectivului băncii centrale.

    Economiştii intervievaţi de Reuters se aşteptau la un nivel de 4,7% pentru luna noiembrie, iar Banca Angliei a estimat că inflaţia va atinge 5% în primăvara anului 2022, înainte de a se tempera spre ţinta de 2% la sfârşitul anului 2023.

    Pe o bază lunară, inflaţia din Marea Britanie a crescut cu 0,7% în noiembrie faţă de octombrie, peste estimările unui sondaj Reuters care prevedea o creştere de 0,4%.

    Comitetul de politică monetară al Băncii Angliei se reuneşte joi pentru a decide dacă va înăspri politica monetară, în condiţiile în care inflaţia a crescut şi piaţa muncii rămâne robustă, dar răspândirea rapidă a variantei Covid-19 Omicron a aruncat noi incertitudini asupra redresării economice pe termen scurt.

    În noiembrie, Comitetul pentru politica monetară a sfidat aşteptările pieţei, votând cu 7-2 pentru a menţine ratele dobânzilor la minimul istoric de 0,1%.

  • Leonardo Badea, Viceguvernator BNR: Despre rolul coridorului ratelor dobânzilor în cadrul operaţional al politicii monetare

    Cadrul operaţional al politicii monetare este format din întreg setul de instrumente şi proceduri prin care banca centrală implementează politica monetară în vederea atingerii obiectivului său fundamental, în cazul nostru asigurarea şi menţinerea stabilităţii preţurilor.

    Sigur că cel mai cunoscut instrument utilizat de Banca Naţională a României este rata dobânzii de politică monetară, acesta fiind din multe puncte de vedere şi instrumentul cu cel mai semnificativ impact asupra comportamentului de consum, aşadar implicit asupra evoluţiei pe termen scurt a cererii şi într-un final a echilibrelor dinamice care conduc la modificarea preţurilor în aproape întreaga economie.

    Nuanţa introdusă aici este importantă pentru imaginea de ansamblu a mecanismului de formare a preţurilor în cadrul economiei, pentru că, aşa cum am observat şi în ultimele trimestre, există două segmente reduse ca dimensiune dar foarte importante ca impact – reprezentate de preţurile administrate şi de preţurile aflate în strânsă legătură cu mărfuri tranzacţionate pe pieţele internaţionale.

    În cazul acestora, influenţa mecanismelor uzuale ale cererii şi ofertei pe plan local este mult mai redusă, motiv pentru care şi eficienţa cu care instrumentele politicii monetare pot acţiona asupra lor este diminuată, situaţie valabilă inclusiv în privinţa ratei dobânzii de politică monetară. Acesta este de altfel şi motivul pentru care aceste preţuri sunt încadrate în literatura de specialitate şi în practica tuturor băncilor centrale în categoria factorilor exogeni.

    Precizarea de mai sus este extrem de importantă în cazul României, având în vedere că sursa primară a puseului actual de creştere a preţurilor, manifestat pe parcursul primelor trei trimestre ale anului curent, a fost ascensiunea notabilă a cotaţiilor bunurilor energetice (conform datelor publicate în cel mai recent Raport asupra inflaţiei).

    De exemplu, contribuţia componentei energie (combustibili, gaze naturale, energie electrică) la creşterea ratei anuale a inflaţiei pe parcursul trimestrului III 2021 s-a ridicat la 1,5 puncte procentuale, jumătate din creştere fiind explicată de majorarea preţului gazelor naturale. Un alt exemplu relevant este faptul că la rata anuală a inflaţiei IPC de 6,29 puncte procentuale la finalul lunii septembrie, 3,25 de puncte procentuale au reprezentat contribuţia componentei energie. Bineînţeles că se adaugă şi alte influenţe, precum creşterea costurilor de producţie cu alte materii prime şi materiale, încercarea agenţilor economici de a recupera pierderile acumulate de la începutul crizei pandemice sau evoluţia favorabilă a cererii, dar per ansamblu acestea au contribuit cu mai puţin de jumătate din avansul IPC.

    Particularităţi de acest fel există în permanenţă şi tocmai de aceea băncile centrale au dezvoltat în timp şi utilizează o paletă largă de instrumente menite să contribuie la atingerea obiectivelor politicii monetare, suplimentare ratei dobânzii-cheie. De asemenea, este important să nu pierdem din vedere nici faptul că întregul instrumentar al politicii monetare trebuie să acţioneze sincronizat în cadrul amplu al mixului de politici macroeconomice, alături de politica fiscală, politica macroprudenţială şi ansamblul de politici structurale menite să acţioneze inclusiv pe partea ofertei. Acest lucru este deosebit de important în condiţiile în care, cum ştim, politica monetară acţionează cu precădere asupra cererii pe termen scurt şi nu are influenţă asupra dinamicii ofertei.

    Pentru că majoritatea preţurilor (în afara situaţiilor menţionate la începutul articolului) sunt rezultatul corelării cererii cu oferta, a acţiona prin ansamblul politicilor economice şi asupra ofertei este de natură să contribuie la reducerea pe termen mediu şi lung a volatilităţii preţurilor şi să sporească eficienţa politicii monetare în combaterea învolburărilor pe termen scurt ale acestora, dar cel mai important, în evitarea intrării într-o buclă inflaţionistă. În această din urmă privinţă, se remarcă absenţa, până în acest punct, a presiunilor din partea pieţei muncii, care altminteri ar fi putut constitui o verigă principală din lanţul de propagare în timp a creşterilor de preţuri.

    Revenind la instrumentarul diversificat al politicii monetare, acesta include şi facilităţile permanente oferite de BNR participanţilor eligibili, conform Regulamentului nr.1/2000, respectiv facilitatea de creditare şi cea de depozit.

    Facilitatea de creditare, permite băncilor obţinerea unui credit cu scadenţa de o zi de la banca centrală, contra unor garanţii (instrumente financiare constituite ca şi colateral), la o rată de dobândă predeterminată. Această rată de dobândă constituie, în mod normal, un plafon superior al ratei dobânzii pentru tranzacţiile „overnight” dintre instituţiile de credit pe piaţa monetară. Băncile care au necesar de lichiditate pe parcursul zilei se pot împrumuta de la alţi participanţi pe piaţa monetară, dar pot apela şi la această facilitate permanentă dacă deţin suficiente instrumente financiare (obligaţiuni) eligibile pentru a constitui colateralul necesar. Datorită existenţei acestei opţiuni, costul împrumuturilor este limitat prin mecanismele de piaţă să urce mai sus de nivelul dobânzii la facilitatea de creditare.

    Facilitatea de depozit permite instituţiilor de credit să plaseze depozite cu scadenţa de o zi la banca centrală, la o rată de dobândă predeterminată. Datorită unor mecanisme de piaţă similare celor descrise mai sus, rata dobânzii facilităţii de depozit reprezintă, în mod normal, limita de jos a ratei dobânzii „overnight” a pieţei monetare. Practic, o instituţie de credit nu va fi interesată să constituie un depozit la un alt participant pe piaţa monetară remunerat la o rată mai redusă de dobândă, atât timp cât banca centrală oferă un nivel superior de remunerare în cadrul facilităţii permanente de depozit.

    Alăturând elementele descrise mai sus, vedem că ratele dobânzilor pentru aceste două facilităţi permanente oferite de banca centrală descriu un coridor în jurul ratei dobânzii de politică monetară. Prin intermediul celor două rate ale dobânzii sau per ansamblu prin intermediul coridorului, banca centrală urmăreşte în principal să limiteze volatilitatea ratelor dobânzilor pe termen scurt pentru tranzacţiile realizate între participanţii eligibili pe piaţa monetară (Bindseil şi Jabłecki, 2011a; Gray et al., 2013; Nils Mæhle, 2021). Având în vedere influenţa pe care indicatorii rezultaţi din evoluţia dobânzilor pe piaţa monetară o au  asupra costului creditării în întreaga economie, înţelegem necesitatea menţinerii sub control a volatilităţii acestei pieţe.

    Totodată, rolul foarte important al acestor instrumente mai puţin familiare publicului larg este absorbirea sau furnizarea de lichiditate, de către banca centrală, pe termen foarte scurt (o zi). Ele contribuie, alături de numeroase alte instrumente, la acţiunile băncii centrale prin care se asigură un nivel adecvat al lichidităţii în sistemul financiar, ceea ce reprezintă un factor de foarte mare importanţă pentru funcţionarea adecvată a acestuia, deopotrivă în perioadele de normalitate, cât şi în cele de turbulenţă. Debutul crizei pandemice a demonstrat încă o dată că orice tensiune sau şoc endogen/exogen ce se manifestă în economie are corespondent în evoluţia lichidităţii în sistemul financiar, chiar şi atunci când acesta este robust şi nu este afectat direct, în primă instanţă.

    De asemenea, sistemul coridorului ratelor de dobândă aferente facilităţilor permanente are rolul de a semnaliza orientarea generală a politicii monetare. El contribuie la menţinerea ratelor dobânzilor de pe piaţa monetară într-un interval rezonabil de apropiat în jurul ratei de politică monetară, în condiţiile în care relaţia strânsă dintre rata de politică monetară şi ratele dobânzilor de pe piaţă este un factor important pentru transmiterea politicii monetare. Prin mecanismul coridorului ratelor de dobândă, banca centrală generează un semnal de politică mai eficient, deoarece ratele pieţei urmăresc mai îndeaproape rata dobânzii-cheie.

    Am insistat asupra detaliilor de mai sus, chiar dacă poate uneori sunt prea tehnice pentru publicul larg, pentru a arăta că utilizarea de către banca centrală a instrumentului coridorului ratelor de dobândă nu reprezintă o acţiune marginală, lipsită de semnificaţie sau de eficienţă, ci este o pârghie importantă cu implicaţii ample asupra mecanismelor pieţei financiare şi ale economiei.

    În cadrul şedinţei de politică monetară din 9 noiembrie, prin coroborarea deciziei de creştere cu 0,25 puncte procentuale a ratei dobânzii de politică monetară cu cea privind sporirea cu alte 0,25 de puncte procentuale a amplitudinii coridorului format de ratele dobânzilor la cele două facilităţi permanente oferite, Consiliul de administraţie al BNR practic a aplicat o întărire semnificativă „de facto” a poziţiei politicii monetare, în condiţiile păstrării controlului ferm al băncii centrale asupra lichidităţii de pe piaţa monetară.

    Condiţiile existente pe piaţa monetară în perioada curentă sunt de natură să contribuie la eficienţa măsurii privind creşterea amplitudinii coridorului. Aşa cum ştim, situaţia lichidităţii cunoaşte schimbări de la o zi la alta în funcţie de multitudinea de operaţiuni derulate de băncile comerciale (ca rezultat al tranzacţiilor realizate pentru clienţii acestora sau în nume propriu), de Ministerul Finanţelor sau de banca centrală. Interconectarea cu piaţa de capital şi piaţa valutară este şi ea de natură să influenţeze lichiditatea pe piaţa monetară. Perioada de constituire de către bănci a rezervelor minime obligatorii încheiată în data de 23 octombrie 2021 s-a caracterizat prin prevalenţa deficitelor zilnice de lichiditate pe piaţa monetară. În aceste condiţii, iniţierea normalizării coridorului ratelor dobânzilor este de natură să prevină o volatilitate accentuată a ratelor dobânzilor pe piaţa monetară în eventualitatea reinstalării unui excedent de lichiditate spre finele anului şi să menţină trendul de întărire a politicii monetare. Aşadar, măsura a fost deopotrivă utilă şi oportună, având în vedere condiţiile pieţei monetare şi posibila evoluţie a acestora pe termen scurt.

    În contextul situaţiei economice complexe generate de implicaţiile pe termen scurt şi de transformările imprevizibile pe termen mediu şi lung ale crizei pandemice, toate băncile centrale apelează la o multitudine de instrumente pentru a calibra cât mai eficient posibil şi cât mai focalizat impactul politicii monetare asupra economiei. Majoritatea băncilor centrale care au contribuit cu date la raportului anual „Monetary Policy Benchmarks 2021” publicat de Central Banking Institute utilizează un sistem de coridor al ratelor dobânzilor (18 din 35 de respondenţi). Între acestea bănci centrale ale unor state din regiune precum Polonia, Ungaria şi Cehia. De altfel, sistemul coridorului ratelor dobânzilor este utilizat cu precădere în economiile emergente, spre deosebire de o serie de economii avansate (de exemplu SUA) care după criza financiară globală au favorizat utilizarea unui sistem bazat pe un prag inferior al dobânzilor (Cap, Drehmann şi Schrimpf, 2020).

    Deşi nu există un consens cu privire la amplitudinea coridorului, practica internaţională a băncilor centrale sugerează utilizarea unui coridor îngust şi simetric, ratele dobânzilor aferente celor două facilităţi permanente fiind egal distanţate faţă de rata dobânzii de politică monetară. Studii de specialitate concluzionează că stabilirea unei amplitudini prea mari a coridorului poate afecta dezvoltarea pieţei şi transmiterea semnalelor de politică monetară. Un coridor larg descurajează intermedierea rezervelor prin intermediul băncii centrale şi poate duce la o volatilitate relativ ridicată a ratei dobânzii „overnight” ceea ce ar complica gestionarea lichidităţilor de către bănci şi ar putea descuraja tranzacţionarea, făcând mai riscant pentru acestea să se bazeze pe piaţă pentru reglarea fină a nivelului rezervelor (acestea ar putea fi înclinate să se „auto-asigure” prin tezaurizarea activelor lichide şi prin împrumuturi predominant pe termen scurt – Bindseil şi Jabłecki, 2011b). Pe de altă parte, un coridor prea îngust ar putea la rândul său să aibă un efect de reducere a tranzacţionării, chiar dacă efectele sale de ansamblu ar fi mai puţin îngrijorătoare. Niveluri mai ridicate ale ratei dobânzii şi existenţa altor mecanisme de absorbţie a volatilităţii pot să justifice existenţa unui coridor mai larg, inclusiv pentru că ajustările ratei dobânzii tind să fie mai mari în termeni absoluţi, cu cât nivelul ratei dobânzii este mai mare.

    În România, am avut începând cu luna mai 2008 şi până în prezent un coridor simetric format de ratele dobânzilor la cele două facilităţi permanente, a cărui amplitudine a fost redusă în mai multe etape de la 8 puncte procentuale la 2 puncte procentuale (câte un punct procentual mai sus şi respectiv mai jos faţă de rata dobânzii de politică monetară) anterior izbucnirii pandemiei de coronavirus. În martie 2020, ca parte a pachetului de măsuri menit să atenueze impactul situaţiei generate de epidemia de coronavirus asupra populaţiei şi companiilor româneşti, coridorul simetric format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară a fost redus la ±0,5 puncte procentuale de la ±1 punct procentual. Normalizarea graduală a amplitudinii coridorului, după intrarea într-un nou ciclu de întărire a politicii monetare (ca urmare a evoluţiei inflaţiei şi ţinând seama de premisele de recuperare economică), este o evoluţie firească pentru care un prim pas a fost făcut în cadrul şedinţei de politică monetară de la începutul lunii noiembrie, acesta fiind extins într-o prima etapă la ±0,75 puncte procentuale.

    O evoluţie relativ similară pe parcursul perioadei trecute de la izbucnirea crizei pandemice poate fi observată şi în cazul ţărilor din regiune. De exemplu, Banca Naţională a Cehiei a practicat în prima parte a anului curent o amplitudine a coridorului format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară de +0,75/-0,20 care a fost ajustată în mai multe etape, începând cu luna iunie, ajungând în septembrie să fie readusă la dimensiunea standard de +/- 1 punct procentual. În cazul Băncii Naţionale a Ungariei, de la o configuraţie iniţială de +1,25/-0,65 puncte procentuale în jurul ratei dobânzii de politică monetară, amplitudinea coridorului ratelor dobânzilor a crescut aproape de cea standard, la ±0,95 puncte procentuale. Banca Naţională a Poloniei a procedat în luna octombrie la ajustarea amplitudinii coridorului format de ratele dobânzilor facilităţilor permanente în jurul ratei dobânzii de politică monetară la ±0,5 puncte procentuale, faţă de +0,40/-0,10 puncte procentuale anterior. Vedem aşadar că şi în cazul acestor trei bănci centrale, cu care adesea ne comparăm, coridorul a fost modificat ca reacţie la impactul crizei pandemice pentru ca ulterior să se treacă la normalizarea sa. Totodată, observăm că în prezent acestea practică tot un coridor simetric (chiar dacă pe perioada crizei a fost asimetric), de o dimensiune comparabilă cu cea aplicată în prezent de BNR. Tot pentru comparaţie, în cazul Băncii Centrale Europene distanţa ratelor de dobândă la facilitatea de creditare şi la cea de depozit în raport cu rata dobânzii la operaţiunile principale de refinanţare este de +0,25/-0,50 puncte procentuale, diferenţele de amplitudine fiind relativ similare faţă de noi ca şi faţă de ţările din regiune menţionate, acestea fiind justificate de condiţiile economice şi financiare diferite per ansamblul regiunii comparativ cu zona euro. Aceleaşi diferenţe se reflectă de altfel şi în nivelurile eterogene ale ratei dobânzii-cheie (pe de o parte 2,75% în Cehia, 2,10% în Ungaria, 1,75% în România şi 1,25% în Polonia, versus 0% în zona euro).

    În aplicarea politicilor economice sunt numeroase situaţiile în care este nevoie de o cumpănire atentă a posibilelor efecte pozitive şi negative, pe termen scurt versus orizontul mai lung. Pentru politica monetară, aceste alegeri devin mai evidente atunci când este nevoie să se recâştige spaţiul de manevră al politicii, printr-o normalizare ce survine ulterior reacţiei de relaxare ca răspuns la o criză. Băncile centrale sunt pe deplin conştiente de necesitatea de a găsi un echilibru între nevoia de a combate componentele persistente ale inflaţiei, fără a supra reacţiona prin adresarea acelor componente care sunt tranzitorii şi/sau exogene şi fără a descuraja prematur recuperarea economică încă aflată sub imperiul incertitudinilor şi riscurilor pe termen scurt. Aceste consideraţii sunt reiterate de Banca Centrală Europeană, Rezerva Federală a SUA, Banca Reglementelor Internaţionale sau Fondul Monetar Internaţional. În mod evident, este necesară o analiză atentă şi o adaptare a conduitei politicii monetare în funcţie de circumstanţele internaţionale/regionale şi de particularităţile economiei locale (Carsten, 2019). O analiză recentă a Băncii Reglementelor Internaţionale arată că provocările asociate procesului de normalizare a politicii monetare în economiile emergente sunt cu precădere numeroase şi complexe în condiţiile actuale caracterizate de poziţii fiscale fragile, niveluri în creştere ale datoriei, vulnerabilităţi structurale, inflaţie (temporar) superioară ţintelor asumate, incertitudini cu privire la creşterea economică în perioada următoare, riscuri ale unor efecte transfrontaliere de natură financiară şi economică ca urmare a potenţialelor modificări de abordare a politicii monetare în economiile avansate, evaluări ridicate ale activelor financiare dar şi imobiliare etc.

    Tocmai de aceea băncile centrale din aceste economii adaptează ritmul de normalizare al politicii monetare la condiţiile locale şi caută să acţioneze cu o plajă cât mai largă de instrumente. Deciziile cu privire la ritmul şi calendarul acţiunilor de întărire a politicii monetare reprezintă, acum ca şi adeseori în situaţii din trecut, un act delicat de echilibrare a efectelor pozitive şi negative asociate („balancing act”). În aprecierea Băncii Reglementelor Internaţionale ar putea fi util pentru băncile centrale din economiile emergente să apeleze la un set larg de instrumente de politică, inclusiv instrumente macroprudenţiale, pentru a gestiona numeroasele presiuni divergente manifestate pe plan intern sau prezente la nivel global, într-o combinaţie ce variază în funcţie de vulnerabilităţile şi particularităţile instituţionale, economice şi financiare specifice. Cred că este conduita potrivită pentru o bancă centrală în condiţii de incertitudine ridicată.

    Utilizarea de către BNR a facilităţilor permanente şi a coridorului ratelor de dobândă aferent acestora în complementaritate cu modificarea ratei dobânzii de politică monetară este doar cel mai recent exemplu de adaptare la condiţiile specifice existente la nivel local şi de calibrare atentă, care are în vedere acea echilibrare delicată şi dificilă a efectelor pozitive şi negative inerente, la care Banca Reglementelor Internaţionale şi alte organisme similare fac referire.

    Într-o lume dominată de incertitudine, corecta înţelegere, cumpătarea şi flexibilitatea sunt primordiale pentru a răspunde riscurilor multiple care apar.

    Referinţe:

    [1]             Bindseil, U. şi Jablecki, J. (2011), “A Structural Model of Central Bank Operations and Bank Intermediation,” ECB Working Paper Series No. 1312.

    [2]             Bindseil, U. şi Jablecki, J. (2011), “The Optimal width of the Central Bank Standing Facilities Corridor and Banks’ Day-to-day Liquidity Management”, ECB Working Paper Series No. 1350

    [3]             Nils Mæhle (2021), “Monetary Policy Implementation: Operational Issues for Countries with Evolving Monetary Policy Frameworks”, IMF Working Paper Series No.20/26

    [4]             Central Banking (2021), “Monetary Policy Benchmarks”

    [5]             Cap, A., Drehmann, M., şi Schrimpf, A. (2020), “Changes in monetary policy operating procedures over the last decade: insights from a new database”, BIS Quarterly Review

    [6]             Gray, S., Karam, P., Meeyam, V. şi Stubbe, M. (2013), “Monetary Issues in the Middle East and North Africa Region: A Policy Implementation Handbook for Central Bankers”, IMF Departmental Paper No. 13/1

    [7]             Carstens, A. (2019) discurs cu ocazia “Annual General Meeting of the BIS”, Basel, 30 iunie 2019, disponibil online la https://www.bis.org/speeches/sp190630.htm

  • Eşecul grandios al politicii monetare în 2021: Care este replica BNR

    BNR a replicat la articolul ZF de vineri legat de politica monetară în 2021, ”Accelerarea inflaţiei demonstrează eşecul grandios al BNR în politica monetară în 2021. În 2010, când inflaţia era 8% ca în prezent, dobânda-cheie era de 6,25%. Acum dobânda de politică monetară este de doar 1,75%. BNR a întârziat creşterea dobânzii-cheie, iar la ultima şedinţă de politică monetară a majorat dobânda foarte puţin, la doar 1,75%”. 

    Dan Suciu, directorul de comunicare al BNR, a menţionat: 

    ”Desigur, evoluţii din 2010 , când inflaţia era 8% au impus o dobândă cheie care s-a dus spre 6,25% pentru temperarea situaţiei. Dar comparaţia cu 2010 nu se susţine pentru simplu motiv că situaţia de acum este una complet diferită. Vorbim de un alt generator de inflaţie decât consumul local şi de alte influenţe internaţionale decât atunci. Analiza de moment fără o privire generală asupra fenomenului nu ajută la înţelegerea situaţiei. Şi acestă privire generală nu ne arată alte eşecuri grandioase ci situaţii complexe de altă natură ca în 2010. Altfel cum s-ar explica faptul că în SUA avem inflaţie record din ultimii 31 de ani  de 6,2% şi dobandă 0, iar în zona euro inflaţia medie estede 4,1 şi dobanda tot…0, cum este şi în Marea Britanie. Nici comparaţia critică cu băncile centrale in regiune nu se susţine, chiar dacă au mărit cu paşi repezi dobânzile în ţările respective o dată cu creşterea inflaţiei. Dar ele au plecat de la 0, nu de la 1,25 % ca BNR şi acum nivelurile sunt foarte apropiate: 1,8% în Ungaria, 1,25% în Polonia, 1,75% în România şi 2,25% în Cehia.”

  • Fini sunt! Cât plătiţi în plus la bancă dacă ROBOR creşte la 3%

    Marţi, ROBOR la 3 luni, un indicator de referinţă pentru credite, a fost cotat la 2,23%. Iar tendinţa este de creştere în continuare având în vedere creşterea inflaţiei spre 6-7%, cu mult peste aşteptări.

    Pe 9 noiembrie, BNR va avea o nouă şedinţă de politică monetară, ultima din acest an, unde analiştii se aşteaptă să crească dobânda de referinţă de la 1,5% la 2%, în continuare cu mult sub inflaţie.

    Având în vedere că presiunile inflaţioniste, adică creşterile de preţuri, sunt abia la început economiştii cred că BNR va creşte dobânda în prima parte a anului viitor la 2,5% dacă nu chiar mai mult, în încercarea de a nu scăpa lucrurile de sub control.


    În aceste condiţii, ROBOR-ul este aşteptat să crească spre 3%, dacă nu chiar peste.

    Cei care au luat credite în ultimii ani nu s-au confruntat până acum cu o creştere a dobânzilor şi nu prea ştiu ce înseamnă asta.

    Citiţi articolul integral pe www.alephnews.ro

     

  • Banca Angliei surprinde pieţele şi menţine neschimbată rata dobânzii la un minim istoric de 0,1%. Lira începe să scadă prin raport cu euro şi dolarul american

    Banca Angliei a anunţat joi că va menţine neschimbate ratele dobânzilor, sfidând astfel aşteptările multor investitori, conform cărora instituţia ar fi devenit prima bancă centrală majoră care ridică ratele în contextul pandemiei de coronavirus, transmite CNBC.

    Comitetul de Politică Monetară al Băncii (MPC) a votat 7-2 pentru a păstra ratele la un minim istoric de 0,1% şi 6-3 în favoarea continuării programului existent al guvernului britanic, care va susţine achiziţiile de bonduri la un stoc ţintă de 875 de miliarde de lire. MPC a votat în unanimitate de voturi pentru a menţine achiziţiile de obligaţiuni corporative la un nivel de 20 de miliarde de lire, păstrând programul de cumpărare de active la 895 de miliarde de lire.

    Pieţele nu erau sigure dacă Banca va anunţa o normalizare a politicii monetare astăzi sau în timpul următoarei întâlniri de la mijlocul lunii decembrie, însă o parte dintre analişti sunt de părere că schimbarea se va produce înainte de sfârşitul anului.

    La ora 16:45, lira sterlină scădea cu 1,15% prin raport cu dolarul american, în timp ce declinul prin raport cu euro şi yenul japonez ajunge la 0,64% şi, respectiv, 1,4%.

    În prezent, Banca Angliei monitorizează o serie esenţială de puncte de date, pe măsură ce inflaţia se menţine la un nivel ridicat, în timp ce creşterea economică îşi pierde din avânt, iar condiţiile de muncă încep să se înăsprească.

    „Comitetul consideră că, având în vedere datele, în special cele privind piaţa muncii, ne poziţionăm în linie cu estimările centrale ale Raportului de Politică Monetară din noimebrie. În următoarele luni va fi necesară o creştere a ratei pentru a readuce inflaţia CPI (indicele preţurilor de consum – n.r.) către targetul de sustenabilitate de 2%”, reiese dintr-o declaraţie a MPC.

    Randamentele negative ale obligaţiunilor europene devin tot mai greu de găsit pe măsură ce investitorii ignoră declaraţiile BCE

     

  • Mugur Isărescu, BNR: Vom continua controlul strict al lichidităţilor pe piaţa monetară. Există o secvenţialitate în a întări politica monetară.

    BNR va continua controlul strict al lichidităţilor pe piaţa monetară, în timp ce se ve urmări secvenţialitatea de întărire a politicii monetare, a spus Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, în cadrul unei conferinţe de presă.

    “Vom continua controlul strict al lichidităţilor pe piaţa monetară. Există o secvenţialitate în a întări politica monetară. Mai întâi se opreşte cumpărarea de active, se întăreşte piaţa dobânzilor, apoi se creşte dobânda de politică monetară. Ciclul de scădere a dobânzilor în România s-a oprit. Vom vedea deciziile următoare în funcţie de ce se va întâmpla”, susţine Mugur Isărescu.

    El a mai explicat că leul s-a întărit, nu s-a depreciat, iar comparativ cu alte ţări din reigune precum Ungaria, Cehia şi Polonia, cursul de schimb al leului s-a menţinut stabil.

    “Cursul de schimb al leului arată o deosebire importantă între politica de curs pe care a urmat-o BNR, odată cu declanşarea pandemiei, şi cea urmată de celelalte trei ţări cu politici flotante. Am avut în vedere că în România, cursul de schimb  rămâne un indicator la care întreaga societate se uită, ca indicator de stabilitate. Din punct de vedere economic, nu am putut să folosim prea mult cursul de schimb ca instrument de politică monetară, dar pe de altă parte acest lucru ne-a ajutat”

  • Zi importantă la BNR-şedinţă de politică monetară. Piaţa aşteaptă să vadă ce se va întâmpla cu dobânda-cheie

    Banca Naţională a programat pentru astăzi şedinţa Consiliului de administraţie pe probleme de politică monetară.

    Piaţa aşteaptă să vadă ce face BNR cu dobânda-cheie, aflată la minimul istoric de 1,25%.

    Cea mai recentă decizie a boardului BNR privind dobânda a fost în ianuarie 2021, când dobânda-cheie a fost redusă surpinzător la 1,25%, aceasta fiind cea de-a patra reducere de dobândă de după declanşarea pandemiei COVID-19.

    Practic, de la debutul pandemiei de coronavirus banca centrală a înjumătăţit dobânda.

    În contextul creşterii inflaţiei la nivel internaţional, unele bănci centrale au început să înăsprească politica monetară şi să treacă la majorări de dobânzi.

    Unii analişti de pe piaţa locală se aşteaptă la majorări de dobânzi în România cel mai probabil la începutul anului 2022.

  • Strategii pentru apărarea monedelor: Danemarca experimentează, Ungaria improvizează, iar Turcia disperă

    Banca centrală a Danemarcei va trece la operarea a trei dobânzi ne­gative, alăturându-se altor bănci centrale care au operat modificări în ultimii ani pentru a-şi întări controlul asupra politicii monetare, scrie Bloomberg.

    Nationalbank, a cărei politică monetară subzero este cel mai de durată experiment cu astfel de dobânzi, fiind lansată în 2021, a decis să implementeze modificări anunţate recent. Acestea sunt menite să ajute banca să-şi realizeze mandatul de protejare a pegului coroanei daneze la euro.

    Banca centrală ungară şi-a modificat în mod activ regimul pieţei monetare în ultimii ani şi este singura autoritate monetară din Uniunea Europeană care a majorat dobânzile de la începutul pandemiei.

    Sub presiunea creşterii yieldurilor americane şi temerilor privind pandemia, forintul maghiar este pe un trend de depreciere. Analiştii anticipează că atâta vreme cât forintul va slăbi în tandem cu alte monede din regiune pe fondul tendinţelor internaţionale, banca centrală nu va lua în seamă această depreciere.

    Un sondaj Reuters recent arată că banca centrală maghiară îşi va menţine dobânzile neschimbate probabil săptămâna viitoare, însă pe măsură ce forintul se apropie de minime record, iar inflaţia creşte, aceasta va fi nevoită să-şi majoreze dobânzile pe termen scurt în lunile următoare.

    În cazul Turciei, banca centrală a recurs din 2013 în mod repetat la un cadrul de dobânzi multiple pentru a putea înăspri politica monetară fără a stârni mânia politicienilor în frunte cu preşedintele Recep Tayyip Erdogan, notează Bloomberg.

    Actualul guvernator Naci Agbal a simplificat cadrul respectiv după preluarea frâielor instituţiei în noiembrie, oferind investitorilor unele dintre cele mai ridicate dobânzi reale din regiune.

    Turcia încearcă cu disperare să stăvilească deprecierea lirei, care ameninţă să alimenteze creşterea inflaţiei, ce a depăşit deja ţinta băncii centrale, potrivit Financial Times.

    Banca centrală şi-a majorat puternic principala rată de dobândă în această săptămână.

    După ce a evitat un dezastru în ultimii ani, lira turcească a devenit în februarie cea mai performantă monedă din lume în 2021. Totuşi, moneda resimte din nou presiuni în condiţiile în care o creştere puternică a dobânzilor de pe pieţele dezvoltate declanşată de vânzări masive de titluri guvernamentale americane a generat retrageri de pe pieţele emergente.

  • Ce se întâmplă pe piaţa interbancară? O nouă zi de creştere pentru indicele ROBOR la 3 luni, care a încheiat săptămâna la 1,70% şi a înregistrat o creştere de 7% faţă de sfârşitul săptămânii trecute

     

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a crescut vineri la 1,70% faţă de nivelul de 1,69%, afişat joi şi la acelaşi nivelul cu ziua de miercuri.

    La sfârşitul săptămânii trecute indicele ROBOR la 3 luni era cotat la 1,59% şi a înregistrat o creştere de aproximativ 7% până la sfârşitul acestei săptămâni.

    Indicele ROBOR la 3 luni, folosit pentru calcularea dobânzilor variabile la creditele în lei contractate înainte de luna mai 2019, a continuat creşterea accelerată în primele trei zile din această săptămână, fiind cotat la 1,61% luni, 1,68% marţi şi 1,70% miercuri.

    Joi indicele ROBOR la 3 luni a înregistrat o scădere uşoară faţă de ziua anterioară de la 1,70% la 1.69%.

    ROBOR a început 2021 pe un trend descendent, influenţat de deciziile recente ale BNR de ajustare a dobânzii-cheie şi a ratelor facilităţilor permanente din jurul acesteia. De săptămâna trecută însă, indicele a început să crească. 

    BNR a decis pe 15 ianuarie să relaxeze politica mo­netară prin reducerea dobânzii-cheie la minimul istoric de 1,25%, după ce în 2020 a operat trei ajustări ale dobânzii, de la 2,5% la 1,5% pe an.

    De la începutul pandemiei, în martie 2020, BNR a în­ju­mătăţit dobânda de politică monetară, după patru ajustări.

    Indicele ROBOR la 3 luni a încheiat anul 2020 la 2,03% pe an, în timp ce la începutul anului 2020 era de 3,19% pe an.

    ROBOR la 3 luni reprezintă dobânda la care băncile îşi acordă împrumuturi cu o maturitate la trei luni.

    Totodată, ROBOR este indicatorul monetar în funcţie de care se calculează dobânzile variabile pentru creditele de consum şi ipotecare acordate în lei înainte de luna mai 2019.

    Pentru creditele retail noi în lei din primăvara anului 2019 a fost introdusă o nouă referinţă – indicele de referinţă trimestrial pentru creditele acordate consumatorilor – IRCC – care a înlocuit ROBOR.

    Valoarea IRCC aplicabilă în T1/2021 este de 1,88%.