Tag: politica externa

  • Care sunt ţările cu cea mai bună reputaţie?

    Ce se crede despre un loc sau o ţară poate fi mai important decât datele concrete, după cum a demnostrat-o şi Donald Trump anul acesta. Reputaţia unei ţări poate influenţa mulţi factori de la politică externă, investiţii străine până la convingerea omenilor să viziteze ţara, informează BBC.

    Un stiudu al Reputation Insititute a găsit care sunt ţările cu cele mai bune reputaţii. Au luat în calcul 16 elemente – cat de frumoasă şi cât de sigură este ţara, cât de prietenoşi sunt oamenii, cât de eficient este guvernul etc. Ţările de mai jos au rezultat în urma unui sondaj online la care au participat 48.000 de oameni din ţările G8 (Marea Britanie, Canada, Franţa, Germania, Italia, Japonia, Rusia-suspendată, SUA şi Uniunea Europeană).

    1. Suedia
    2. Canada, fost ocupantă a locului 1
    3. Elveţia
    4. Australia
    5. Norvegia
     

  • Mica axă Bucureşti-Berlin

    E adevărat însă că, în chestiunea conflictului cu Rusia, Iohannis s-a pronunţat contra ideii americane de înarmare a Ucrainei, poziţie coincidentă cu cea a cancelarului german Angela Merkel şi opusă faţă de cea a premierului britanic David Cameron.

    Aflat în vizită în Germania imediat după vizita în R. Moldova, Klaus Iohannis a declarat admiraţia pentru eforturile Berlinului de mediere a acordului Minsk 2 şi şi-a expus în conferinţa de presă comună cu Angela Merkel concluziile după întâlnirile de la Chişinău, spunând că nu există semnale că Rusia ar putea face în R. Moldova ceea ce a făcut în Ucraina: din nou o poziţie coincidentă cu cea a cancelarului german şi opusă faţă de cea a mai multor oficiali ai NATO, analişti sau politicieni americani ori britanici care insistă în ultima vreme că Europa ar trebui să se pregătească de repetarea în R. Moldova a unui scenariu de tip ucrainean, cu război în Transnistria, sau chiar de destabilizarea zonei prin atacarea altui stat din est.

    Vizita în Germania i-a prilejuit şefului statului şi o pledoarie pentru deblocarea de către Germania a aderării României la spaţiul Schengen, unul dintre argumente fiind şi „capacitatea şi contribuţia demonstrată de România la asigurarea securităţii frontiere externe a Uniunii“. Angela Merkel a spus că nu poate promite acum nimic în privinţa posibilităţii de aderare a României la Schengen în 2015, recunoscând însă că ultimele rapoarte MCV despre România au fost pozitive.

  • Băsescu: Cred că Putin se uită cu cel mai mare jind la gurile Dunării

    Potrivit şefului statului, nimeni, în momentul de faţă, nu exclude “paşi următori”, care să vizeze Transnistria, Republica Moldova, estul Ucrainei sau Odessa. “Dacă mă întrebaţi pe mine, şi asta am susţinut în discuţii la Bruxelles, Federaţia Rusă nu va invada estul Ucrainei, dar îl va controla prin oamenii numiţi în administraţie, pentru că nu au niciun rost să rupă Ucraina”, a spus Băsescu.

    El a precizat că ruşii îşi doresc un “om pe placul lor” în fruntea Ucrainei, la alegerile prezidenţiale din 25 mai. “Cred că Putin se uită cu cel mai mare jind, dacă privim în istoria Federaţiei Ruse şi în istoria Imperiului rus, se uită cu jind la gurile Dunării. Cred că Transnistria, Odessa şi către gurile Dunării, către această zonă, nu ştiu dacă se va întâmpla, dar mi-am făcut datoria să avertizez aliaţii noştri, sper să nu se întâmple, dar, în mod categoric, aceste riscuri există”, a spus şeful statului.

    Preşedintele Băsescu a mai spus că, în opinia sa, vor mai urma acte de agresiune, după Ucraina, “nu împotriva statelor membre NATO, dar, acolo unde NATO nu există, pentru Putin nimic nu există”. În opinia preşedintelui Băsescu, “schimbarea frontierelor în regiune nu este exclusă”.

    Mai mult pe www.mediafax.ro.
     

  • Oficial rus: România va înghiţi Republica Moldova, dacă Chişinăul va urma “opţiunea europeană”

     “«Opţiunea europeană» ar însemna un câştig pentru o elită restrânsă, poporul nu câştigă şi nici nu pierde, iar ea va fi înghiţită de România”, a scris pe contul său de Twitter Aleksei Puşkov, preşedintele Comisiei de Politică Externă din Duma de Stat, Camera inferioară a Parlamentului rus.

    Anterior, Puşkov s-a remarcat cu altă apreciere, potrivit căreia decizia Curţii Constituţionale din Republica Moldova de a recunoaşte limba română drept limbă oficială este “un pas spre despărţirea de Transnistria”.

    Joi, Curtea Constituţională de la Chişinău a stabilit că limba oficială a Republicii Moldova este “limba română, nu limba moldovenească în baza grafiei latine”, conferind statut de normă constituţională Declaraţiei de Independenţă a ţării, adoptată în august 1991.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Comisiile amână dezbaterea bugetului MAE. Borbely: Aşa au solicitat colegii

     Comisiile de politică externă ale Senatului şi Camerei Deputaţilor aveau programată vineri, la ora 10.00, o şedinţă comună pentru a dezbate proiectul bugetului Ministerului Afacerilor Externe pe 2014.

    Ziariştii sosiţi la ora 10.00 la sala de şedinţă au constatat că aici nu se află nimeni. Iniţial, membri ai celor două comisii pe care jurnaliştii au încercat să îi contacteze nu au răspuns la telefon. În cele din urmă, vicepreşedintele Comisiei de politică externă Natalia Intotero (PSD) a transmis prin SMS că, urmare a deciziei preşedinţilor celor două comisii, reuniunea a fost amânată pentru duminică, la ora 17.00.

    Contactat de MEDIAFAX, preşedintele Comisiei de politică externă a Camerei Deputaţilor, Laszlo Borbely, aflat la Târgu Mureş, a declarat că votul final pentru bugetul MAE, care ar fi trebuit să aibă loc vineri, a fost amânat pentru duminică, la ora 17.00, la cererea colegilor din comisiile celor două camere.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Băsescu: Vizitele la Beijing sau Moscova, motivate economic. Nu ne schimbăm politica externă

     Întrebat de jurnaliştii moldoveni despre unele afirmaţii recente din presa apropiată de Kremlin referitoare la această schimbare în politică externă românească, Băsescu a răspuns că un argument ferm referitor la faptul că România nu face astfel de modificări “de la o zi la alta” este existenţa bazelor militare americane pe teritoriul românesc şi dezvoltarea proiectului scutului antirachetă.

    “Trebuie să înţelegeţi că România nu este o ţară izolată care trăieşte numai în Uniunea Europeană sau numai în NATO. Ne dezvoltăm relaţiile şi ne consolidăm relaţiile în toate direcţiile, către toate punctele cardinale. Cu certitudine, dacă priviţi relaţia româno-chineză, este o excelentă relaţie politică la nivelul cooperării instituţiilor internaţionale, dar şi la nivel bilateral, dar economic este o relaţie în care România are un deficit foarte mare. În relaţia comercială este un deficit de 2,1 miliarde de euro”, a afirmat Băsescu în conferinţa de presă după întâlnirea cu omologul său moldovean, Nicolae Timofti.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O săptămână de foc pentru Obama

    Marina americană a trimis “preventiv” spre Libia două nave şi o echipă de puşcaşi marini, ulterior o altă echipă în Yemen şi a întărit securitatea la misiunile diplomatice din Orientul Mijlociu, nordul Africii şi Asia. Situaţia rămâne însă delicată pentru preşedintele Barack Obama, presat intens în campania electorală atât de belicosul său contracandidat Mitt Romney, cât şi de premierul israelian Benjamin Netanyahu nu doar să-i anihileze pe extremiştii musulmani care încearcă să câştige influenţă după “primăvara arabă”, dar şi să dea undă verde unor acţiuni militare în Siria şi Iran.

    Deocamdată, vârful protestelor a fost depăşit, iar politizarea excesivă de către Mitt Romney a cazului legat de atentatul de la Benghazi, cu un discurs în care susţinea că Obama nu doar că n-a gestionat cu suficientă fermitate evenimentele, dar chiar “a manifestat simpatie” pentru cauza teroriştilor, nu s-a dovedit o strategie bună pentru candidatul republican la preşedinţie. Un sondaj New York Times/CBS News difuzat vineri indică un avans de trei puncte al lui Obama faţă de Romney în rândul votanţilor potenţiali şi de opt puncte în rândul votanţilor înregistraţi, iar un sondaj NBC News/Wall Street Journal difuzat joi indică un avans substanţial al lui Obama în statele-cheie Ohio, Florida şi Virginia.

    Şi nu e vorba numai de problema securităţii Americii şi de politica externă: un sondaj CNN/ORC publicat joi arată că 68% dintre americani se aşteaptă ca starea economiei să fie “foarte bună” sau “relativ bună” în decurs de un an – cea mai mare pondere de răspunsuri de acest fel din 2002 încoace. Un sondaj Gallup publicat miercuri relevă că 30% dintre americani sunt satisfăcuţi de felul cum merg lucrurile acum în America, faţă de numai 11% anul trecut. Decisivă pentru soarta confruntării din 6 noiembrie pentru preşedinţia SUA pare să fie, aşadar, tot starea economiei. Cât priveşte politica externă, rolul tradiţional al Americii de jandarm mondial, pe care republicanii lui Romney doresc să-l amplifice, trece prin acelaşi criteriu economic, întrucât mobilizarea de resurse pentru un atac contra Siriei ori a Iranului e aproape imposibil de justificat în faţa electoratului. Remarca lui Obama la adresa lui Romney, că acesta “pare să aibă tendinţa întâi să tragă şi apoi să ochească”, a ţintit deci corect.

  • Opinie Cristian Dimitriu: Cine se ocupă de recâştigarea încrederii României pe plan extern?

    Acest obiectiv apare chiar şi în raportul MCV referitor la România care va fi dat publicităţii, miercuri, la Bruxelles, de Comisia Europeană, unde scrie clar că evenimentele recente au provocat îngrijorări în privinţa “ireversibilităţii” şi “sustenabilităţii” reformelor. În raport, la “next steps”, se precizează că încrederea partenerilor europeni în România poate fi recâştigată doar prin dovedirea faptului că regula legii este deasupra intereselor de partid şi toate părţile arată un respect deplin pentru aceasta.

    Raportul MCV conţine inclusiv lista de probleme pe care preşedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso, i-a dat-o premierului Victor Ponta, dar face şi referiri la situaţia politică din România. Premierul Victor Ponta a declarat că a răspuns acestei liste, însă timpul a fost prea scurt până la raportul MCV pentru ca răspunsul să aibă efecte în raport. Miercuri, Comisia Europeană va comenta răspunsul premierului român.

    Problema este că până acum atât preşedintele interimar Crin Antonescu, cât şi premierul Victor Ponta mai mult au reclamat “minciunile” PDL la Bruxelles care au dus, în opinia lor, la o percepţie deformată a liderilor europeni faţă de situaţia din România, decât să răspundă punctual, sobru şi corect.

    Mai grav este că, înainte de a lua o decizie şi nici după, autorităţile române nu au comunicat prin Ministerul de Externe şi prin celelalte canale de comunicare obişnuite în relaţia cu partenerii europeni.

    De abia după ce lideri UE şi din ţările europene îşi manifestau “îngrijorarea” în legătură cu situaţia din România, premierul Victor Ponta a avut întâlniri săptămâna trecută la Bruxelles cu oficialii europeni şi cu liderii politici din Parlamentul European. Însă nu a fost de ajuns, având în vedere că în ţară lucrurile nu evoluau în sensul promisiunilor sale din străinătate.

    “Vom lua toate măsurile administrative şi guvernamentale pentru a ne asigura că toate deciziile Curţii sunt respectate şi vom răspunde tuturor îngrijorărilor legitime exprimate de partenerii noştri europeni. Guvernul va organiza referendumul potrivit legii şi deciziei Curţii Constituţionale”, a fost un prim răspuns corect al lui Victor Ponta la Bruxelles. Dar nu a fost şi nu este suficient.

    Prima reacţie a lui Crin Antonescu poate a fost bună în campania electorală pe plan intern, dar în mod sigur nu la fel a fost receptată la Bruxelles, chiar dacă la nivel de principii se susţine. Antonescu a replicat naţionalist şi dur că “legile României se fac în România şi nu se negociază în altă parte” şi acesta este un principiu legat de “suveranitatea” naţională. Şi a mai spus că “preşedintele României, deplin sau interimar, nu primeşte ordine şi dispoziţii de la nimeni, cu excepţia Parlamentului în unele cazuri şi cu excepţia a poporului român atunci când el se pronunţă”. Sună bine la electorat, dar nu la Bruxelles. Ulterior, şi-a nuanţat discursul.

    Pe de altă parte şi preşedintele suspendat, Traian Băsescu, vorbeşte despre “dezastrul” ţării, despre posibila suspendare a dreptului de vot în Consiliul European, despre “frăţia puşcăriabililor” care nu vor România în UE, toate aceastea fiind declaraţii electorale, în încercarea de a rămâne preşedinte, în condiţiile scăderii încrederii de care beneficiază în rândul populaţiei.

    După lungi contacte diplomatice neoficiale atât cu reprezentanţii UE, cât şi cu cei ai SUA, preşedintele Crin Antonescu a promulgat Legea de modificare a Legii referendumului, în acord cu decizia Curţii Constituţionale. Însă Parlamentul nu a operat în timp util modificările la ordonanţele de urgenţă referitoare la referendum şi la atribuţiile Curţii Constituţionale, pentru a le pune în acord cu deciziile Curţii înainte de raportul MCV. Mai mult, Parlamentul a încercat şi încearcă în continuare să găsească portiţe legislative pentru a rezolva obiectivele politice, adică exact ceea ce se reproşează de la Bruxelles. Astfel, autorităţile române au ajuns în situaţia de lipsă de credibilitate, liderii europeni sesizând limbajul dublu practicat.

    De aceea, ca prim pas, Parlamentul trebuie să respecte acum recomandările UE şi de fapt ceea ce a promis premierul Victor Ponta, iar dacă ulterior mai intenţionează modificări legislative să le facă în respectul statului de drept, iar liderii ţării să le explice din timp partenerilor europeni.

    Indiferent cine din România a avut relaţii mai bune şi un lobby mai eficient la Bruxelles pentru prezentarea propriului “adevăr”, este nevoie de respectarea şi punerea în practică a recomandărilor UE, precum şi de o ofensivă diplomatică fără precedent pentru recâştigarea încrederii în România.

    Până acum însă nici măsurile luate în ţară nu sunt suficiente pentru recâştigarea încrederii, iar “diplomaţia” autorităţilor române a lăsat de dorit.

    Întrebat dacă are în vedere contacte externe, preşedintele interimar Crin Antonescu nu avut deocamdată ce să răspundă, în ţară fiind o confruntare electorală acerbă, iar asemenea întâlniri se pregătesc din timp şi cu minuţiozitate. El a declarat, totuşi, că a avut în ultimele zile două discuţii cu ministrul de Externe, Andrei Marga, pe subiectul mobilizării diplomaţilor români în sensul explicării situaţiei din România.

    Însă, diplomaţia română şi chiar ministrul Marga par incapabili de o reacţie eficientă. Mai mult decât atât, sensul acestor explicaţii este mai degrabă greşit, rezultatul fiind catastrofal. Ministrul de Externe, Andrei Marga, dar şi ceilalţi oficiali ai statului român insistă cu “minciunile PDL”, ceea ce îi face pe liderii europeni să se simtă jigniţi, având în vedere că mulţi dintre ei au informaţii concrete de la reprezentanţele diplomatice de la Bucureşti.

    Diplomaţia românească, dar şi preşedintele interimar Crin Antonescu, precum şi premierul Victor Ponta trebuie să înţeleagă că este nevoie rapid de o schimbare de paradigmă şi să nu mai răspundă doar că este vorba despre “minciuni” din ţară preluate în străinătate. Desigur, trebuie spus şi acest lucru, dar numai atunci când este nevoie şi cu argumente, însoţite de o nouă viziune.

    Chiar şi pe plan politic trebuie să aibă loc o ofensivă diplomatică, iar social-democraţii şi liberalii români pot începe să îşi convingă familiile politice de la Bruxelles, având în vedere că chiar unii dintre colegii lor au exprimat “îngrijorări” cu privire la situaţia din România. Săptămâna trecută şi ceilalţi lideri europeni cu care s-a întâlnit premierul la Bruxelles au vorbit clar despre respectarea deciziilor Curţii Constituţionale, indiferent de familia politică europeană, chiar dacă unii din ei au avut nuanţe şi au amintit că excese au existat şi în timpul guvernării Boc. Responsabilitatea este desigur şi a preşedintelui suspendat Traian Băsescu şi a PDL, ale căror excese pot face rău României pe termen lung. Uniunea Europeană nu este un aliat al lui Băsescu în campania electorală, ci urmăreşte respectarea unor reguli convenite cu un stat membru, indiferent de numele celor care ocupă funcţiile importante.

    Astfel, indiferent campania electorală furibundă din ţară, de faptul că preşedintele suspendat Traian Băsescu va fi demis sau nu, Parlamentul român trebuie să pună în ordine legislaţia în conformitate cu decizile Curţii Constituţionale şi recomandările Comisiei Europene, decizia forului legislativ fiind semnalul cel mai important pentru evoluţia relaţiilor viitoare ale României cu Uniunea Europeană.

    Apoi, autorităţile române ar trebui să înceapă bătălia pentru recâştigarea credibilităţii. Şi trebuie să fie conştienţi că este vorba şi de credibilitatea în faţa comunităţii de afaceri europene şi a investitorilor străini în România. Pentru aceasta au nevoie de o strategie, de un plan concret care trebuie pus în aplicare, realizat de Ministerul de Externe, Ministerul Justiţiei, Ministerul Administraţiei, Parlament, prim-ministru, preşedinte, deoarece clamarea publică a interesului ţării nu este suficientă şi eficientă.

    Intrebarea-cheie şi cea mai dură: Cei care au condus şi cei care conduc acum diplomaţia românească sunt ei înşişi credibili? Fără răspunsul la această întrebare nici cea de la început nu va primi un răspuns.

    (Comentariu de Cristian Dimitriu, cristiad@mediafax.ro)

  • Cum sa faci bani din afaceri cu teroristii. Studiu de caz: SUA

    La solicitarea unui grup de companii – de la Kraft Food si
    Pepsi, pana la cele mai mari banci din SUA – un birou putin
    cunoscut din Treasury Department a aprobat mai bine de 10.000 de
    licente pentru afaceri cu tari incluse in “purgatoriul economic”.
    Cele mai multe licente au fost aprobate de o lege mai veche de zece
    ani care prevedea ca ajutoarele medicale umanitare si cele din
    agricultura sunt scutite de sanctiuni. Presata de lobby-ul marilor
    grupuri industriale, legea a fost rescrisa astfel incat ajutoarele
    umanitare sa includa chiar si tigari, guma de mestecat Wrigley’s,
    sos picant Louisiana, remedii pentru slabit, suplimente de
    body-building si echipamente pentru reabilitarea sportivilor
    vandute institutului pentru antrenarea atletilor olimpici ai
    Iranului.

    Sute de licente au fost aprobate dupa un singur criteriu: erau
    menite sa serveasca interesele de politica externa ale SUA. Iar
    multe dintre ele chiar ii servesc, printre ele numarandu-se
    asigurarea de resurse contra foametei din Coreea de Nord sau
    imbunatatirea conexiunilor la internet din Iran. Insa ancheta
    dezvaluie ca, in multe cazuri, ipoteza interesului national e mai
    putin clara.

    Cititi mai multe despre afacerile companiilor americane cu statele care
    sprijina terorismul
    intr-o ancheta marca New York Times pe
    www.nytimes.com

  • Ne trebuie un plan maret

    Sunt cinci actori cheie in ecuatia israelo-palestiniana. Doi
    dintre ei – premierul palestinian Salam Fayyad si alianta dintre
    Iran, Hamas si Hezbollah – au strategii clare. E drept, sunt
    divergente, dar una dintre ele va determina viitorul relatiilor
    israelo-palestiniene in anii care urmeaza. Momentul adevarului se
    apropie. Sper sa castige Fayyad. Ar fi bine pentru Israel, America
    si pentru arabii moderati. Dar cele trei parti au nevoie de propria
    lor strategie ca sa se intample asa ceva.

    Fayyad este cea mai interesanta dintre noile forte care au aparut
    pe scena politica araba. Fost economist la Banca Mondiala, el
    abordeaza o strategie diametral opusa celei a lui Yasser Arafat.
    Arafat a mosit o pepiniera de violenta si conflicte politice;
    planul lui era sa obtina recunoasterea internationala pentru un
    stat palestinian si apoi sa-i construiasca institutiile. Fayyad
    urmareste exact opusul, o lupta nonviolenta de constructie a unor
    institutii necorupte si transparente si a unor unitati paramilitare
    si de politie eficiente, pe care pana si armata israeliana le
    lauda; iar apoi, dupa ce toate acestea vor fi functionale, sa
    proclame un stat palestinian in Cisiordania pana in 2011.

    Strategia lui Fayyad – si a sefului sau, presedintele Mahmud Abbas
    – castiga tot mai mult teren si este in “conflict direct cu reteaua
    de rezistenta: Iran, Hezbollah si Hamas”, apreciaza Gidi Grinstein,
    presedintele Institutului Reut, unul dintre principalele institute
    de cercetare politica din Israel.

    Strategia Iranului, explica Grinstein, este simpla: sa distruga
    Israelul printr-o combinatie de conflicte asimetrice – cum este
    razboiul dus de Hezbollah din Libanul de sud si cel dus de Hamas
    din Gaza; sa delegitimeze Israelul acuzandu-l de crime de razboi
    cand se lupta cu Hamas si Hezbollah, care ataca de la adapostul
    populatiei civile; sa duca intr-un registru religios conflictul,
    transformandu-l intr-un conflict intre musulmani si evrei,
    concentrat pe simboluri cum e Ierusalimul; in fine, sa atraga
    Israelul intr-o “supraintindere imperiala”, adica sa pastreze
    ocupatia evreiasca asupra celor 2,5 milioane de palestinieni din
    Cisiordania, ceea ce – cred Iranul si acolitii sai – va duce la
    “implozia Israelului”.

    De aceea, fayyadismul – care vrea sa inlocuiasca ocupatia
    israeliana din Cisiordania cu un stat palestinian independent –
    este azi cea mai mare amenintare la adresa strategiei
    Iranului.
    Asa incat cel mai inteligent lucru pentru celelalte trei parti
    amintite putin mai sus ar fi sa aiba o strategie clara de a
    sprijini fayyadismul. Dar o au?
    De cand Israelul a ocupat Cisiordania si populatia palestiniana de
    aici in 1967, israelienii s-au confruntat cu o dilema. Vor un stat
    evreiesc, un stat democratic si care sa cuprinda tot teritoriul
    israelian, inclusiv Cisiordania? In aceasta lume sunt posibile doar
    doua din trei: Israelul poate fi al evreilor si democratic, dar nu
    daca pastreaza Cisiordania, pentru ca palestinienii de acolo si
    arabii israelieni ii vor depasi in numar pe evrei in cele din urma.
    Poate fi un stat evreiesc si sa pastreze si Cisiordania, dar atunci
    nu mai poate fi democratic, pentru ca arabii vor fi majoritari.
    Poate fi democratic si sa pastreze si Cisiordania, dar atunci nu
    poate fi evreiesc.

    Eu sunt sigur ca premierul israelian Benjamin Netanyahu intelege
    acestea, si asa se face ca a acceptat principiul solutiei celor
    doua state. Dar guvernul lui este un amestec imposibil dintre
    moderatii din Partidul Muncii si ultrareligiosii si ideologii
    nationalisti care cred ca Israelul nu are de ales doua din trei, ci
    le poate avea pe toate trei daca ramane ferm pe pozitie.
    Ca urmare, guvernul lui Netanyahu nu poate ignora Statele Unite si
    pe Fayyad, dar nici nu poate face o miscare decisiva ca sa ajute.
    Editorialistul Nahum Barnea de la cotidianul israelian Yediot
    Ahronot l-a comparat pe Netanyahu cu “unul dintre acei soferi
    batrani care incaleca doua benzi de mers de frica sa nu faca o
    greseala, facandu-i pe cei din spate sa-i taloneze nebuneste si sa
    produca accidente. Cand semnalizeaza stanga, de fapt vireaza
    dreapta. Cand semnalizeaza dreapta, continua sa mearga
    inainte”.

    Cele mai multe dintre statele arabe pro-americane nu au nici
    viziune, nici curaj, asa ca ramane in sarcina echipei Obama sa
    promoveze fayyadismul, o idee mare, dar care are de infruntat o
    provocare structurala majora. In 2006-2007, sistemul politic
    palestinian s-a fragmentat intre Fasia Gaza controlata de Hamas si
    Cisiordania controlata de formatiunea Fattah, condusa de Abbas si
    Fayyad. Asa ca astazi, parlamentul palestinian s-ar putea sa nu
    aiba unitatea sau legitimitatea sa gireze orice fel de intelegere
    cu Israelul. Prin urmare, America trebuie sa vada cum sa puna in
    acest context un stat palestinian in Cisiordania alaturi de Israel.
    Va trebui sa se intample treptat, prima faza fiind infiintarea unui
    stat palestinian cu “granite provizorii”, care sa grupeze mare
    parte din Cisiordania, fara actualele asezari ale colonistilor
    israelieni si amanand pentru faza a doua problemele refugiatilor,
    Ierusalimul si frontierele definitive.

    Presedintele Barack Obama a avut 100% dreptate sa traga de maneca
    Israelul pentru extinderea coloniilor, care submineaza
    oportunitatile disponibile in momentul de fata; pana acum, avem
    de-a face cu o carenta a echipei de politica externa a lui Obama la
    acest capitol. Daca ne vom certa cu Israelul sau, si mai bine, daca
    vom colabora cu el, sa o facem prin prisma unei mari strategii
    americane despre care noi credem ca poate duce la un Orient
    Mijlociu mai stabil.