Evenimentul a fost munca artistului conceptual Eugenio Ampudio şi a inclus o performanţă a cvartetului de coarde UceLi Quartet, relatează CNN. 2.292 de plante au fost aşezate în sală, în timp ce cvartetul de coarde a cântat opera lui Puccini Crizantemele, potrivit unei declaraţii a reprezentanţilor teatrului, citate de CNN. Chiar dacă nu a fost în sală, audienţa – formată din oameni – a putut urmări spectacolul prin live streaming.
Tag: plante
-
(P) Reţeta unui business sănătos – la propriu şi la figurat
PlantExtrakt a luat naştere în 1991, sub forma unei companii mixte, româno-germane, sediul noii afaceri fiind deschis la Rădaia, în vecinătatea oraşului Cluj-Napoca. Compania a ajuns să deţină în prezent o platformă industrială cu o suprafaţă de 38.000 de metri pătraţi, din care 3.500 sunt acoperiţi de halele de producţie şi zonele de depozitare, şi o suprafaţă de peste 12 hectare pe care se întind culturile ecologice de plante medicinale. În 2019 compania a înregistrat o cifră de afaceri de peste 5 milioane de euro, potrivit datelor puse la dispoziţie de reprezentanţii PlantExtrakt.
Încă de la început, fondatorii şi-au propus să aibă în centrul filosofiei de business garanţia unor produse 100% naturale şi calitatea acestora. Pentru aceasta, este importantă materia primă folosită: peste 500 de plante certificate bio, fie crescute în propriile culturi organice ale companiei, fie recoltate ecologic din flora spontană. Acestea sunt apoi prelucrate, în stare proaspătă, alături de celelalte ingrediente de înaltă puritate farmaceutică.
Un alt obiectiv fixat odată cu lansarea companiei a fost cel de expansiune. În prezent, produsele PlantExtrakt sunt exportate atât pe 13 pieţe din Europa, în Germania, Franţa, Belgia, Elveţia, Austria, Italia, Polonia, Grecia, Spania, Portugalia, Bulgaria, Lituania şi Ucraina, cât şi pe patru pieţe din Asia (India, Pakistan, Japonia, Kazahstan), iar de curând în America de Nord, America de Sud şi Australia. Decizia reprezentanţilor PlantExtrakt, luată în urmă cu un an, de a deveni parte din Martin Bauer Group (the nature network), vine şi ea în întâmpinarea acestui obiectiv, favorizând creşterea businessului. Acest pas va aduce cu sine, spun ei, o integrare a sistemelor de lucru şi un schimb reciproc de experienţă. O altă realizare recentă a fost şi lansarea unui nou brand internaţional, Fiorda, prin care compania urmăreşte consolidarea poziţiei pe piaţa comprimatelor de supt pentru combaterea iritaţiilor la nivelul gâtului şi a tusei seci, pentru care Fiorda reprezintă o opţiune formată din ingrediente active 100% naturale.
În prezent, portofoliul PlantExtrakt include trei categorii principale. Prima este gemoterapia (extracte obţinute din ţesuturi vegetale embrionare proaspete, precum muguri, mlădiţe, scoarţa de pe ramuri tinere, sevă sau seminţe), introdusă în piaţa locală în 1993. În prezent, această gamă, formată din peste 85 de produse disponibile în farmacii şi magazinele de tip plafar, atât în reţeaua de retail cât şi în online, reprezintă aproximativ două treimi din cifra de afaceri a businessului. Laboratoarele companiei produc în momentul de faţă peste 65 de extracte gemoterapice prin prelucrarea plantelor proaspete, care sunt culese doar de către angajaţii departamentului agricol al PlantExtrakt, după ce, în prealabil, au fost verificate cu atenţie de botanişti cu experienţă. Plantele sunt fie culese din flora spontană, crescute în zone certificate ecologic, fie recoltate din culturi ecologice proprii. Se folosesc tehnologii de fabricaţie a extractelor vegetale care asigură păstrarea nealterată a compuşilor activi din plante, în special prin prelucrarea acestora în stare proaspătă.
O a doua mare categorie de produse este reprezentată de fitoterapie, PlantExtrakt fabricând încă din 1994 produse obţinute din plante proaspete. La un an distanţă, s-a lansat producţia de homeopate, care au un statut special, în sensul că necesită prescripţie medicală pentru a fi eliberate. De aceea sunt disponibile doar în reţeaua de farmacii homeopate, care poate fi consultată pe platforma companiei.
Deşi multe persoane au tendinţa de a utiliza în sens larg sintagma „terapii naturiste” şi de a generaliza acest concept, Cornel Uţiu, subliniază faptul că în cazul PlantExtrakt nu vorbim de terapii naturiste, ci de terapii cu produse 100% naturale. „La nivelul ţării noastre suplimentele alimentare, şi printre acestea şi produsele naturale, sunt pe o uşoară pantă ascendentă în ultimii ani. Cu toate aceastea, suntem încă departe de ţări precum Germania sau Italia, unde specialiştii în sănătate recomandă mai întâi un produs natural, înainte de a prescrie medicamente chimice.” El mai spune că la această tendinţă în creştere a contribuit şi faptul că în România folosirea remediilor naturale precum ceaiurile sau tincturile constituie o parte din tradiţia populară a ţării, o barieră în utilizarea mai frecventă a acestui tip de produse de înaltă calitate fiind însă cea a preţului. În ciuda acestui lucru, Uţiu spune că membrii generaţiilor mai tinere, a milenialilor şi a celor din generaţia Z, optează tot mai frecvent pentru articole naturale. De altfel, adaugă executivul, şi în şcolile de medicină se fac progrese în acest sens, el dând drept exemplu posibilitatea de a obţine un atestat de studii complementare în fitoterapie, care speră să fie urmat în curând de unul similar, în gemoterapie.
Pandemia de COVID-19, care a avut un impact devastator asupra economiilor de pretutindeni, nu a ferit nici piaţa terapiilor naturale. Astfel, dacă în primul trimestru al anului planul de business a fost depăşit cu două cifre, în trimestrul II estimările vor fi ajustate. Acest lucru este cauzat, în primul rând, de faptul că majoritatea clienţilor din farmacii au mers să îşi facă aprovizionarea doar cu produse de strictă necesitate, dar şi de faptul că majoritatea terapiilor naturale nu sunt folosite în stadiile avansate ale unei afecţiuni, ci sunt administrate pe termen de minimum una-două luni, cu scopul de a menţine o bună funcţionare a organismului şi de a-i întări imunitatea. Un impact major la această scădere l-a avut însă şi faptul că mare parte dintre magazinele de tip Plafar şi-au încetat complet activitatea în perioada stării de urgenţă, în special cele localizate în centrele comerciale, unde fluxul mare de clienţi asigura o evoluţie bună a vânzărilor.
Reprezentanţii PlantExtrakt speră ca pe fondul pandemiei, dar şi al inevitabilelor viroze sezoniere, românii să înţeleagă cât de importantă este urmarea unei terapii naturale pentru întărirea imunităţii, ei recomandând două cure anuale, primăvara şi toamna. „Ne dorim ca pe fiecare bon eliberat de o farmacie să se regăsească câte un produs natural 100%. Şi nu mă refer neapărat la produsele PlantExtrakt, ci la produse neapărat naturale.
Ne-am bucura ca pacienţii să înţeleagă mai bine şi să fie conştienţi de beneficiile pe care le au produsele naturale 100% pentru sănătate. Depinde foarte mult şi de noi, şi de direcţionarea unor eforturi către programe de educaţie a populaţiei cu privire la diverse aspecte ce ţin de sănătate”, spune Cornel Uţiu.
Ca planuri de viitor, el menţionează o serie de noi investiţii pentru sporirea gradului de vizibilitate în mediul digital, mai ales că izolarea la domiciliu a determinat o migrare mai rapidă a clienţilor spre magazinele virtuale, investiţii planificate în ciuda costurilor mari de transport, care ajung în unele cazuri chiar şi la acelaşi nivel cu cel al produselor. Compania nu şi-a fixat însă ca ţintă să concureze individual pe zona de online, colaborând în schimb cu farmaciile care au intrat pe acest canal.
1991
Este înfiinţată compania PlantExtrakt, producător şi exportator de medicamente homeopate şi de materii prime pentru homeopatie şi fitoterapie1993
Începe exportul de extracte gemoterapice1994
PlantExtrakt intră pe piaţa farmaceutică românească cu produse fitoterapice şi gemoterapice1995
Compania lansează în piaţa farmaceutică locală primele medicamente homeopate2004
PlantExtrakt obţine certificarea GMP (good manufacturing practice) din partea ANMDM (Agenţia Naţională a Medicamentelor şi Dispozitivelor Medicale)2006
Este obţinută certificarea bio pentru culturi organice proprii de plante şi pentru recoltarea ecologică a plantelor din flora spontană2019
PlantExtrakt devine parte a Martin Bauer Group (the nature network) -
Antreprenoarea care a descoperit cum te poţi transforma peste noapte în „grădinar de apartament”
„Povestea Aerium a început prin 2014, după ce am văzut prima dată un terariu şi am fost fascinată de ideea de plante în sticlă”, spune Ramona Bejan, antreprenoarea din spatele acestui business.
Coincidenţă sau nu, sediul Aerium este în Bucureşti pe Aleea Platanului, iar potrivit datelor de la Ministerul Finanţelor firma nu a încheiat în niciun an pe minus, deşi variaţii în evoluţia indicatorilor de business au existat. În 2018, Aerium a ajuns la o cifră de afaceri de circa 77.000 lei, dar cu o marjă generoasă de peste 40%.
„Am absolvit Facultatea de Biologie a Universităţii Bucureşti, apoi am fost reprezentant medical o scurtă perioadă. Probabil aveam nevoie de o activitate creativă, nu mi-am dat seama iniţial, dar a fost o chemare spre natură şi spre frumos. Business-ul s-a dezvoltat organic, făcusem şi un curs de antreprenoriat în industrii creative şi asta probabil a fost baza de cunoştinţe pe care am avut-o.”
Ramona Bejan şi-a dorit foarte mult ca businessul dezvoltat să fie pe cât posibil made in Romania. A început să caute furnizori pentru sticlă şi după mai multe refuzuri a găsit fabrica potrivită, cu care lucrează şi azi. Problema era că la acel moment, plantele aeriene, Tillandsia, nu existau în Româia, aşa că antreprenoarea a convins un distribuitor local să-i aducă o serie de plante aeriene din Olanda.
Terenul era absolut nou, dar cumva ideea unor plante suspendate, fără rădăcini, aduse parcă dintr-o altă lume a prins şi în România. „Aerium a pornit ca un proiect din zona de design minimalist, unde accentul e pus pe produse simple, dar cu materiale şi finisaje de calitate şi totodată cu un vibe modern. Aşa că plantele aeriene au fost alegerea perfectă pentru produsele Aerium, fiind din start nişte plante mai aparte, fără nevoie de pământ, pe care le putem considera nişte curiozităţi ale naturii. În primii ani toţi clienţii întrebau dacă sunt vii, erau o noutate totală pentru România.”
Plantele din familia Tillandsia, care are circa 650 de specii, au forme sculpturale, absorbţia nutrienţilor fiind făcută exclusiv prin frunze. Dacă pui o astfel de plantă în pământ, aceasta moare.
„Rădăcinile le folosesc în natură doar pentru fixarea de substrat. Sunt multe specii de plante, noi putem să aducem din seră peste 100 de specii de plante aeriene, toate diferite între ele. De-a lungul timpului, am experimentat cu probabil două treimi din varietatea disponibilă a furnizorului, dar pentru clienţi toate erau noi şi aveau preferinţă mai ales spre unele specii de plante, le evitau pe cele care erau mai scumpe, considerate specii mai rare, aşa că am păstrat o gamă considerată accesibilă pentru clienţi care nu au preferinţă spre colecţionare, ci preferă să aibă în casă câteva plante aeriene, indiferent de specie.”
Neavând rădăcini fixe, o plantă aeriană capătă utilizări nebănuite, inclusiv de „animal” de companie pentru un copil. „Avantajul e că pot fi mai aproape de tine tocmai pentru că nu au nevoie de pământ ca să trăiască. Se ştie că plantele au efect asupra stării noastre de bine. Când eşti la birou şi ai nevoie de un pic de relaxare, planta aeriană nu are nevoie de la fel de mult spaţiu ca o plantă în ghiveci. Experienţa e cumva mai apropiată, pentru că le uzi prin scufundare sau le pulverizezi. Am observat că cei mici, copiii, sunt fascinaţi de ele, iar părinţii preferă de multe ori să le ofere o plantă aeriană de care să aibă grijă în locul unui animal de companie.”
Mai mult, o plantă aeriană îţi exersează şi creativitatea, tot datorită caracterului ei mobil.
„Poţi să o muţi oriunde, poţi să-i construieşti un suport sau un ambient, poţi inclusiv să o pui pe altă plantă. Practic, ai libertatea de a face orice cu ea, mai puţin de a o planta în pământ. În plus, sunt foarte rezistente, e destul de greu să omori o plantă aeriană, dar trebuie să ştii câteva secrete, şi anume să nu o uiţi în apă pentru că poate putrezi şi să îi observi frunzele pentru că în timp îţi poţi da seama dacă e deshidratată şi are nevoie de mai multă apă. Poţi să pleci în vacanţă două săptămâni (nu e cazul acum – n.red.) şi trebuie doar să o laşi în apă câteva ore înainte să pleci, în locul celor 15-20 de minute obişnuite.”
Mai departe, atât timp cât plantele aeriene au lumină indirectă, orice casă este potrivită. În general, este de preferat ca lumina directă să fie în primele ore ale dimineţii sau spre seara, pentru că soarele de prânz sau de după-amiază le poate arde frunzele, mai ales vara.
„Temperatura trebuie să fie peste 4 grade Celsius, deci le putem folosi şi la exterior, pe perioada primăvară-toamnă. În funcţie de specie, pot prefera o umiditate mai scăzută sau mai crescută, dar cel mai bine ne dăm seama după forma frunzelor. Atunci când frunzele încep să se «răsucească» sau să-şi piardă din forma lor iniţială, înseamnă că au nevoie de mai multă apă. Ca regulă, se pot scufunda o dată, de două ori pe săptămână, timp de 15-20 de minute, cu frunzele în apă, se pot pulveriza sau se pot scufunda şi pulveriza alternativ. Sunt foarte rezistente şi uşor de îngrijit, dar cu acest mic detaliu, că trebuie întotdeauna să fim atenţi la forma frunzelor.”
Ramona Bejan spune că dincolo de plante, încercarea ei este de a dezvolta businessul şi spre alte direcţii, organic bineînţeles, aşa cum a făcut-o şi până acum. „Momentan am adăugat în gama de produse şi nişte ilustraţii cu plante aeriene, tot pentru zona home deco, şi am început o serie de produse unicat. O să încercăm accesarea altor medii de vânzare, vizate sunt florăriile din România şi piaţa externă, prin site-uri de campanii online şi mici magazine de design.”
Interesant este că pasiunea pentru plante a început să lege şi comunităţi, un exemplu fiind Schimb de Plante, un grup în care oamenii îşi împărtăşesc experienţele şi cunoştinţele legate de plantele de apartament.
„Oamenii îşi petrec 97% din timp în spaţii închise. Acest lucru ne face, involuntar, să ne deconectăm de ceea ce ne afectează negativ sănătatea fizică şi psihică. Plantele de interior pot suplini parţial nevoia oamenilor de a petrece timp cu natura”, spune Mihaela Budescu, fondatoarea comunităţii online Schimb de Plante, care în prezent are circa 1.500 de membri. A început să îi strângă în noiembrie 2018, atunci când a avut loc primul eveniment. „Scopul cu care am pornit a fost să aduc natura mai aproape de oameni, făcând schimburi de plante şi experienţe legate de ele”, explică Mihaela, care dincolo de lansarea comunităţii Schimb de Plante se mai ocupă de strategie în publicitate şi copywriting.
În ceea ce priveşte pasiunea ei pentru plante, aceasta a început încă din copilărie. „Când eram mică, de la bunica mea de la ţară cu care mergeam pe câmp, de la vecina din faţa blocului cu care grădinăream, de la mama, cu care îngrijeam plantele de acasă.”
Acum, comunitatea creată de ea acţionează ca un agregator de informaţii, dar şi ca o sursă de inspiraţie pentru cei care abia acum iau primele lecţii despre organizarea unor grădini interioare, partea bună fiind că acest schimb de informaţii se poate realiza online, prin intermediul Facebookului. Astfel, cu plante care cresc aproape singure şi care pot avea întrebuinţări multiple, dar şi alături de o comunitate care înfloreşte pe zi de trece, adăugarea în CV a unei noi meserii, cea de „grădinar de apartament”, ar putea fi chiar doza de relaxare necesară în aceste momente. -
Florăria din hipermarket
Înfiinţată în urmă cu aproximativ un deceniu ca magazin online, în prezent Floria denumeşte un grup din care fac parte, în afară de magazinul online, şi o reţea de şapte florării stradale (dintre care cinci în Bucureşti, una în cadrul aeroportului Otopeni şi o alta în Ploieşti), o divizie pentru evenimente şi amenajări peisagistice, vânzări en gros, precum şi distribuţa de flori şi plante către hipermarketuri şi supermarketuri. Anul trecut, toate acestea au generat venituri de 30,5 milioane de lei, în creştere semnificativă faţă de valoarea de 22 milioane de lei bifată în 2018.
Motorul afacerii a fost dezvoltarea segmentului B2B (business to business) prin import şi distribuţie de plante şi flori la nivel naţional. Orientarea pe segmentul business a început în 2018, în Bucureşti. Ulterior, după consolidarea operaţiunilor din Capitală, reprezentanţii companiei spun că au decis să se extindă la nivel naţional, dat fiind că, spuneau ei într-un interviu la momentul începerii expansiunii, în 2018, dispuneau de resursele disponibile pentru a gestiona comenzi oriunde în ţară. „Evoluţia distribuţiei de plante către clienţii cu volume mari este o confirmare că ceea ce ne-am propus în urmă cu doi ani, respectiv să activăm ca broker de flori la nivel naţional pe segmentul B2B şi să devenim alternativa cu know-how la brokerii de flori din Olanda, a funcţionat şi rămâne o direcţie strategică de dezvoltare şi pentru anii următori”, a spus Adrian Ciucur, CEO al grupului Floria, odată cu comunicarea celor mai recente rezultate ale companiei. Au integrat astfel modelul brokerilor de flori şi plante din Olanda, care preiau comenzile prin personal de tip key account de la depozitele regionale şi prin webshopuri de la florării şi florişti independenţi.
În ceea ce priveşte businessul iniţial al Floria, divizia online floria.ro, acesta a crescut anul trecut cu peste 20%, până la 7,8 milioane de lei.
Reprezentanţii Floria spun că şi-au propus să se concentreze în continuare pe dezvoltarea de noi canale de vânzare, iar în acest sens derulează mai multe proiecte pilot pentru a testa potenţialul pe anumite nişe ale pieţei de floristică. Ei spun că urmează să dezvolte mai ales proiecte în care să îmbine experienţa şi datele despre piaţa floristică şi comportamentul de consum pe diverse segmente ale pieţei. Florăriile de tip insulă din hipermarketuri, alături de un serviciu de livrare de flori la domiciliu în cutie sunt două dintre cele mai recente proiecte care îmbină istoria din online şi offline a grupului.
CONTEXT:
Piaţa florilor este una efervescentă, cu noi jucători constant, deopotivă în mediul online, dar şi în magazinele fizice – atât cele care se concentrează pe nişe tot mai noi, cât şi pe cele tradiţionale, respectiv „chioşcul de flori de la colţ”.
DECIZIE:
Grupul Floria a decis să intre pe un segment de business puţin exploatat – distribuţia de flori în cadrul hipermarketurilor şi supermarketurilor locale prin dezvoltarea segmentului B2B.
CONSECINŢE:
Compania şi-a crescut afacerile cu 39% în 2019 faţă de anul precedent, mai cu seamă datorită acestei decizii de business, în contexul în care distribuţia naţională de plante către hipermarketuri şi supermarketuri a avut un rulaj de patru ori mai mare faţă de anul anterior. -
Ciuperci în parcări şi peşti pe acoperiş
Marile oraşe ale Europei Occidentale nu doar că iau în serios politicile de decongestionare a traficului şi de reducere a poluării, ci şi se „înverzesc productiv”. În Paris, ca în multe oraşe europene, numărul de maşini este în scădere, ceea ce lasă o mare parte din parcările subterane goale. Printr-un proiect denumit La Caverne, Cycloponics recucereşte aceste teritorii urbane şi le foloseşte pentru cultivarea legumelor ecologice, scrie Euractiv Franţa. Deşi recoltarea a 200 de kilograme de legume organice în fiecare zi pentru a fi livrate în magazinele locale din Paris ar părea o provocare, Jean-Noël Gertz şi Théo Champagnat nu s-au lăsat intimidaţi şi s-au apucat de treabă în 2017. În locul numit Porte de la Chapelle din Paris, cei doi au înfiinţat o fermă urbană de 3.500 de metri pătraţi în subteran, într-o fostă parcare. Însă la Strasbourg unul dintre tineri a avut mai întâi ideea de a folosi instalaţiile subterane. „Există buncăre peste tot. Am început cu o cameră de 150 de metri pătraţi acolo. Dar cei de la Strasbourg au fost un pic reticenţi să renunţe la parcările lor”, a explicat Jean-Noël Gertz, unul dintre fondatorii Cycloponics. Prin urmare, Gertz şi Champagnat au răspuns cererilor de participare la licitaţii de la Paris, ale cărui parcări goale deveniseră ascunzişuri pentru consumatorii şi dealerii de droguri grele. Au trecut mai bine de doi ani de când „organicul a înlocuit iluzia” drogului, iar în acest timp îndrăzneaţa afacere a creat aproximativ cincisprezece locuri de muncă. Acest proiect a fost posibil datorită abilităţilor speciale ale celor doi fondatori. Gerst este de profesie inginer termic, în timp ce partenerul său, Champagnat, este agronom. „Avem nevoie de condiţii de temperatură foarte exacte pentru a controla bolile şi pentru a cultiva legume organice. Deci, în cazul unei parcări, este vorba în principal de inginerie climatică. Trebuie să reproduci toamna tot timpul: multă umiditate, dar şi ventilaţie consolidată”, a explicat Gerst în timp ce arăta o serie de conducte de ventilaţie adăugate la al doilea subsol al „cavernei” unde cresc ciupercile stridie şi miraculoasele shiitake. Pachete mici de paie solubile în apă, sterilizate şi ambalate sunt atârnate de la podea până la tavan, iar ciupercile cresc prin găuri minuscule. Totul este calculat pentru a asigura creşterea lor optimă. Aerul este saturat de umiditate, andivele cresc la întuneric, iar ciupercile sunt răsfăţate cu câteva becuri LED. Parcarea are avantaje certe faţă de grotele calcaroase utilizate de obicei pentru cultivarea ciupercilor deoarece există un control permanent şi precis al condiţiilor de mediu, precum şi o mai bună stabilitate termică. Acesta este motivul pentru care legumele nu cresc în primul, ci în cel de-al doilea subsol al parcării, unde temperatura rămâne stabilă în cazul unui val de căldură sau al unui frig extrem. Agricultura în parcări face, de asemenea, posibilă o rezistenţă mai bună la criza climatică. Paraziţii şi alte insecte, de exemplu, sunt ceva destul de rar în subsol, chiar dacă tuberculii de andive şi paiele cumpărate din afară pot fi şi vectori de boli, cum ar fi sclerotinia, care a distrus o parte din recolta de andive din acest an. Un alt avantaj al legumelor cultivate în oraşe este faptul că nu respiră în acelaşi fel şi nu sunt sensibile la microparticule cum sunt animalele. Cycloponica este, de asemenea, unul dintre puţinele start-up-uri pariziene care au mai degrabă prea mult spaţiu în loc de insuficient. Prin urmare, găzduieşte şi alte structuri în spaţiile sale uriaşe, cum ar fi acvarii de arici de mare prinşi cu mâna în Arctica, precum şi alte proiecte care cresc plante prin metoda hidroponică. De asemenea, tocmai a câştigat proiecte pentru alte două parcări mari din districtul 19 al Parisului. „La Paris, ca în multe capitale europene, oamenii nu mai au maşini, există prea multe parcări, în special în cele mai sărace cartiere. Dar am vizitat şi parcări nefolosite de pe Champs-Elysée. Ar fi posibil să facem ceva în acest sens!” spun antreprenorii. De fapt, afacerea a stârnit deja interesul altor capitale europene, dar, pentru moment, Cycloponics, care în prezent strânge 500.000 de euro pe platforma de investiţii responsabile Lita, îşi propune ca mai degrabă să se extindă spre Bordeaux şi Lyon, tot cu ciuperci ecologice şi andive. „Am face multe alte lucruri, dar reglementările pentru agricultura organică sunt stricte, iar unele ţări interzic acest lucru. Spania, de exemplu, cu siguranţă că nu doreşte ca Olanda să poată cultiva căpşuni”, a explicat Gertz. Cu excepţia ajutorului de start-up pentru fermierii tineri, ferma nu primeşte niciun ajutor de la politica agricolă comună (PAC), dar aplică noua strategie a UE „de la fermă la furculiţă” cu cea mai mare stricteţe deoarece nu poţi ajunge mai aproape de consumatori decât prin a te aşeza sub ei. Compania livrează produse alimentare bio aprozarelor în fiecare zi, ajutată în special de o flotă de 20 de biciclete de marfă. Această piaţă permite, de asemenea, companiei să beneficieze de preţuri mai mari, datorită în special reţelei Biocoop, care oferă o primă pentru produsele locale. Dar această primă este mai degrabă secretă, întrucât Franţa şi-a văzut numărul culturilor de andive trecând de la 4.000 la mai puţin de 500 în 20 de ani şi numărul de ferme de ciuperci de la 300 la mai puţin de 30. În Bruxelles, povestea se mută la altitudine. Cea mai mare fermă urbană din Europa, situată pe acoperişurile capitalei UE, creşte peşti şi legume, respectând criteriile stricte ale economiei circulare. Fondatorul companiei BIGH (Building Integrated Greenhouse), Steven Beckers, spune că ferma sa urbană intenţionează să-şi copieze practicile de succes peste graniţă. În Bruxelles se poate mânca biban de mare de când arhitectul belgian Steven Beckers, un pionier al agriculturii urbane, a fondat BIGH în 2015. Cu o suprafaţă de 4.000 de metri pătraţi, cea mai mare fermă urbană din Europa se află în inima Bruxelles-ului, pe acoperişurile Foodmet, o piaţă de alimente cunoscută sub numele de „burta Bruxelles-ului”, care atrage peste 100.000 de oameni în fiecare weekend. „Privind întotdeauna oraşul ca pe o soluţie şi nu ca pe o problemă, am căutat modalităţi de a-l face productiv”, spune Beckers. „În calitate de arhitect, am văzut şi posibilitatea de a înconjura o clădire cu o seră productivă ale cărei plante reglează climatul şi protejează ocupanţii de extreme, purificând în acelaşi timp aerul de dioxidul de carbon cu care este încărcat”, a adăugat el. Pe acoperişurile Foodmet, ferma adoptă un model de economie circulară, asigurându-se că nu se pierde nimic şi că totul este redistribuit. Energia fermei provine în primul rând din energia pierdută de clădirea pe care o înconjoară şi de la panouri solare. „Recuperăm energia termală irosită în camerele reci ale Foodmet folosind o pompă de căldură. Pompele sunt alimentate cu energie electrică din reţeaua clădirii, care este alimentată în mare parte de panouri fotovoltaice. Deci, folosim în principal energie irosită, precum şi energie verde”, a precizat fondatorul. Însă puterea BIGH constă în faptul că creşte peşte în mijlocul oraşului şi foloseşte excrementele produse de animale pentru a hrăni plantele. Bibanul cu dungi, originar din America de Sud, este crescut în iazuri mari, în care biofiltrele tratează resturile pentru a le transforma în nitriţi şi apoi în nitraţi care, la rândul lor, sunt folosiţi ca nutrienţi pentru roşiile, vinetele şi ardeii din seră.„Alegerea bibanului cu dungi se bazează pe faptul că este un peşte de calitate ridicată, al cărui metabolism răspunde bine la condiţiile unei ferme cu sistem închis prin natura sa gregară şi obiceiul de a trăi în râuri şi estuare“, a explicat arhitectul. „Bucătarii îl apreciază pentru carnea sa, care este excelentă, şi pentru prospeţimea sa, transportul şi procesarea durând câteva ore în loc de obişnuitele câteva săptămâni dintre prindere şi punerea în farfurie”, a adăugat el. Deasupra culturilor acvatice se află o seră automată de înaltă tehnologie, unde apa şi lumina sunt distribuite şi controlate fin. Pe mesele glisante mari, mai multe soiuri de plante cresc în căldura din jur, înainte de a fi trimise în magazine sau supermarketuri. Grădina de legume în aer liber este folosită ca teren de pregătire pentru agricultura urbană prin încercarea de a reintegra social şi profesional persoane care, prin intermediul asociaţiei Groot Eiland, au grijă de fructe şi legume, le transportă la restaurantul asociaţiei şi le procesează. Această cultură fără antibiotice, pesticide sau îngrăşăminte chimice va trece în curând frontiera pentru a fi copiată în Franţa şi – de ce nu – în alte părţi ale Europei. „Avem în plan mai multe proiecte în Belgia şi Franţa, oportunităţile sunt numeroase şi dorim să avansăm pas cu pas cu un al doilea proiect în Hauts-de-France, şi cu altele în Paris şi în împrejurimi”, a mai spus Beckers.
-
Ecosistemul din gunoi
Pe aceste deşeuri, artista ataşează mici sculpturi pe care le pictează în culori vii, făcând să pară ca şi cum diverse plante şi vieţuitoare şi-au ales sticla sau recipientul drept casă, formând un mic ecosistem. Ideea pe care artista susţine că doreşte s-o transmită este cea a relaţiei dintre om şi natură, precum şi faptul că natura are capacitatea de regenerare dacă oamenii reduc poluarea.
-
Povestea familiei care a transformat lucrurile oferite gratuit de natură într-o afacere de familie foarte profitabilă
Elena Oancea trăieşte înconjurată de plante de când se ştie. A copilărit într-un sat din judeţul Tulcea unde a învăţat tainele cremelor naturale de la bunica sa. Ca adult, nu a renunţat la pasiunea din copilărie şi a dezvoltat alături de familia ei propriul brand de cosmetice naturale din plante româneşti – Careless Beauty.
„Am participat la cules de plante de mic copil. În plus, bunicii aveau stupi şi petreceam mult timp în natură. Ştiam de mică toate plantele, iar faptul că am urmărit cum bunica făcea creme din plante din pădure şi flori de crin, dar şi uleiuri presate la rece m-a inspirat în decizia viitoarei cariere”, povesteşte Elena Oancea, care poartă mai multe titluri pe „cartea de vizită”: estetician, chimist, inventator şi antreprenor. La 59 de ani, Elena Oancea crede în principiul „Să îmbătrâneşti frumos” şi spune că oamenii se întorc la natură, mai ales că, deşi plantele nu promit întinerirea peste noapte, pot avea efecte vizibile dacă sunt aplicate la îndrumarea unui specialist.
Elena Oancea a urmat şcoala de cosmetică, iar vreme de câţiva ani înainte de Revoluţie a lucrat pe cont propriu acasă – în paralel însă, avea un job într-un centru de seminţe. În timp, a început să facă propriile reţete mai întâi în laboratorul de acasă.
„Lucrăm acum cu peste 40 de plante, iar la vremea respectivă erau aproximativ 22 de plante. Când am început m-a dus gândul către frumuseţea crinului alb şi mi-am adus aminte de pasiunea bunicii pentru crema din plante din pădure şi crin. I-am transmis pasiunea pentru plante şi soţului, iar pe copii i-am crescut tot în mediul acesta”, mai spune antreprenoarea.
În 1992, Elena Oancea a deschis propria firmă – Dan Elis. După acest moment, au urmat ani la rând în care a muncit pentru a obţine brevete de invenţie pentru produse şi pentru a promova produsele româneşti. Careless Beauty foloseşte doar extracte vegetale din specii de plante româneşti şi creează doar cosmetice naturale. Însă, în toată această muncă de mai bine de 25 de ani, Elena Oancea nu a fost singură. Şi-a „virusat” mai întâi soţul cu dragostea pentru natură, iar mai apoi cei doi copii – Adina şi Tiberiu, dar şi nepoţii. Adina este farmacist-estetician şi se ocupă de cercetare, dar şi de cabinetul din Bucureşti, în timp ce Tiberiu se ocupă de site, de magazinul online, de designul produselor, dar şi de laborator. În noul magazin online şi în site, antreprenorii au investit 5.000 de euro.
Produsele Careless Beauty sunt disponibile atât în magazinul online, cât şi în cabinetele proprii din Bucureşti şi din Constanţa şi
într-un cabinet partener în Timişoara şi într-un magazin partener în Curtea de Argeş.
„Produsele le-am promovat prin intermediul cabinetului, unde oamenii veneau şi testau cremele. Primul cabinet deschis a fost cel din Constanţa, iar în urmă cu şase ani am deschis cabinetul din Bucureşti. Treptat am îmbunătăţit aspectul produselor, logo-ul şi cutiile”, spune Adina Oancea.
Laboratorul în care sunt create produsele Careless Beauty se află în localitatea Topraisar (din judeţul Tulcea), familia Oancea investind în ultimii ani în dezvoltarea acestuia.
„Laboratorul are o suprafaţă de 100 mp, iar spaţiul dedicat uscării naturale a plantelor are o suprafaţă de 150 mp. În laborator lucrează trei oameni, eu, mama şi un om care ne ajută. Separat, avem ajutoare şi la culegerea plantelor.”Familia Oancea are la Topraisar propria grădină cu plante, unde au adus în cultură ghiocei, toporaşi, crini sau nalbă, dar şi cătină. De asemenea, pentru alte plante familia apelează la locuri unde oamenii calcă foarte rar.
„Avem un hectar de teren cu plante care se succed periodic. Avem încă patru hectare unde lucrăm în unele perioade. Găzduim şi 38 de fazani, care din când în când se mai bucură de plantele din grădina noastră. Laboratorul a fost deschis în urmă cu şase ani. Investiţia în laborator s-a ridicat la circa 100.000 de euro, dar încă mai este de investit. Totul a fost făcut din credite de la bancă şi din fonduri proprii”, mai spune Tiberiu Oancea. În total, Careless Beauty are 22 de produse din categoria de creme, loţiuni, măşti, fonduri de ten, comprese, ape din fructe, dar şi un elixir cu efect regenerator.
Dincolo de promovarea din cabinete şi în mediul online, Careless Beauty a participat şi la mai multe evenimente internaţionale precum Korean International Women’s Invention Exposition (KIWIE) în 2014, unde a participat ca parte a delegaţiei Asociaţiei Inventatorilor din România, dar şi la Emmy’s Awards Gifting Suite organizat de Celebrity Connected din Los Angeles (SUA). La Los Angeles Careless Beauty a ajuns la recomandarea unui client american, iar cu această ocazie produsele au fost testate de cele mai mari vedete de televiziune.
„Am avut cinci minute cu fiecare vedetă şi le-am povestit despre produsele noastre şi despre flora României, le-am dat câte un produs şi ne-au dat review-uri pe Twitter”, povesteşte Adina Oancea. De asemenea, Careless Beauty a fost prezentă şi la evenimente din Franţa şi Danemarca, susţinute de ambasadele României din aceste ţări.„De-a lungul timpului ne-a fost greu să convingem oamenii de calitatea unui produs românesc şi să demonstrăm că un astfel de produs are potenţial. Încercăm să facem şi o educaţie a oamenilor şi le povestim despre ce înseamnă un ritual corect de îngrijire. Organizăm şi workshopuri în ţară”, a mai spus Adina Oancea. Careless Beauty poate livra oriunde în lume, mai ales pentru că are cliente românce în afara ţării care împărtăşesc cu prietenele cremele cumpărate de la brandul românesc. Pentru viitor, compania vrea să se extindă în franciză atât în ţară, cât şi în străinătate.
„Am luat decizia de a ne extinde în franciză pentru că în acest fel vom putea avea un punct Careless Beauty în afara ţării şi vom şti că se lucrează cu aceeaşi tehnică, iar oamenii se informează corect. Încercăm mai întâi în ţară şi după aceea dacă reuşim cu acest model de business vrem să-l ducem şi în afară. Lucrăm deja cu avocaţi care ne ajută să dezvoltăm sistemul în franciză”, a descris Adina Oancea planurile de dezvoltare a afacerii în continuare.
-
Cum poţi să ai o grădină care nu trebuie îngrijită
Acestea pot fi unele miniaturale din hârtie, cum sunt cele confecţionate şi comercializate de artista barceloneză Raya Sader Bujana. Artista a realizat din hârtie ficuşi, cactuşi şi alte plăntuţe la ghiveci, micuţe şi delicate, cu detaliile redate meticulos, fiecare plăntuţă necesitând câteva săptămâni de muncă.
-
Din câmpiile Bărăganului, la bursa de la New York
În 2019 la bursa de la New York lua naştere Corteva, o companie de circa 20 de miliarde de dolari şi un eveniment la care au fost martori şi Ziarul Financiar şi Business MAGAZIN. Cum se vede acum această listare? „Totul a fost ca la carte”, spune Tim Glenn, vicepreşedinte executiv al companiei. „A fost un moment dinamic pentru noi. Am avut câţiva ani la dispoziţie pentru a ne pregăti pentru acest proces şi cred că totul a mers ca la carte”, îşi aminteşte Tim Glenn, vicepreşedinte executiv al Corteva.
Între timp, acţiunile companiei înregistrează o scădere uşoară, de doar 1%, dar încep să apară şi raportările aferente structurii acţionariatului, iar printre investitori sunt şi fonduri mutuale din România, precum unul administrat de OTP. „Investind în Corteva, investeşti în agricultură”, spune Tim Glenn într-un interviu pentru Ziarul Financiar şi Business MAGAZIN. „Investeşti într-un portofoliu foarte diversificat din punct de vedere geografic. Acoperim peste 100 de ţări la nivel mondial. Alt aspect este că fundamentele sunt foarte puternice în această industrie, cea a agriculturii”, spune el.
Printre ţările în care activează Corteva se numără şi România, o economie care în funcţie de anumiţi indicatori din agricultură stă la aceeaşi masă cu economii mult mai dezvoltate, precum Franţa şi Germania. Cu o producţie de peste 31 de milioane de tone, România s-a situat anul trecut pe locul trei în ceea ce priveşte cantitatea recoltată de cereale, dupa Franţa şi Germania, arată datele de la Eurostat. Cu toate că producţia României aproape că s-a dublat în ultimul deceniu, nu a ajuns din urmă campioana Franţa, care realizează o producţie dublă de cereale. Cu toate acestea, România s-a situat pe primul loc la cantitatea de porumb recoltată şi la cea de floarea-soarelui, iar la grâu pe locul patru.
„Operaţiunile Corteva în România sunt excepţionale. Avem o echipă foarte puternică aici, iar pe lângă acest lucru, România este importantă pentru că este un hub important de producţie pentru noi şi astfel suntem capabili să producem seminţe de calitate ridicată atât pentru porumb cât şi pentru floarea-soarelui, foarte competitive din punctul de vedere al culturii şi bine poziţionate pentru export”, spune Tim Glenn.
Tim Glenn spune că investiţiile Corteva în unitatea de procesare a seminţelor de la staţia de la Afumaţi vor continua în anii următori. „În ultimii doi ani, am colaborat strâns cu fermierii care au produs seminţe pentru noi. Aş spune că pentru a avea succes astăzi, marea oportunitate, pe măsură ce continuăm să dezvoltăm afacerile din Europa Centrală şi de Est, este să extindem producţia şi capacităţile noastre pentru a servi creşterea pe care o avem aici, în România.” -
Ce legătură există între teoriile economice şi canabis
Cheltuielile pe canabisul legal la nivel global sunt estimate să ajungă la 57 de miliarde de dolari în zece ani. Există deja indici bursieri alcătuiţi din acţiuni ale producătorilor şi distribuitorilor de marijuana medicinală şi instrumente investiţionale care urmăresc aceşti indici. În SUA, veniturile din canabis legal vor urca la 23,4 miliarde de dolari în trei ani, potrivit experţilor.
Pentru legalizarea acestei plante cu efecte psihoactive, sau, din contră, pentru interdicţia ei, se fac eforturi care lui Tim Harford, editorul coloanei „Economistul sub acoperire” din Financial Times, îi amintesc de deceniul prohibiţiei americane din anii ’20-’30. Analiza sa a fost publicată de BBC la rubrica „50 de lucruri care fac economia modernă”. Economiştii au o problemă de imagine, scrie Harford. Oamenii cred că aceştia fac cu neruşinare frecţii cu statistici, fac cu o încredere exagerată predicţii teribile şi nu ţin la băutură, adică nu ştiu să se distreze la petrecerile cu alcool. Poate că o parte din vină îi aparţine omului care, cu un secol în urmă, era probabil cel mai cunoscut economist din lume – Irving Fisher.
Fisher spunea în octombrie 1929, şi a devenit celebru pentru aceasta, că piaţa bursieră a ajuns la „un platou permanent înalt”. Nouă zile mai târziu s-a produs colosala prăbuşire a pieţei financiare care a dus la Marea Depresiune. În ceea ce priveşte petrecerile, cel mai bun lucru care se poate spune despre Fisher este că era o gazdă generoasă. După cum Mark Thornton remarca în The Economics of Prohibition (Economia prohibiţiei), unul dintre oaspeţii unei cine la familia Fisher a scris: „În timp ce eu mâncam din preparatele delicioase care se perindau prin faţa mea, masa lui Fisher consta doar dintr-o legumă şi un ou crud”. Un fanatic al fitnessului, economistul a evitat carnea, ceaiul, cafeaua şi ciocolata.
De asemenea, nu era băutor de alcool şi a fost un susţinător entuziast al prohibiţiei, încercarea sortită eşecului a Americii de a scoate în afara legii fabricarea şi vânzarea de alcool. Lupta cu alcoolul a început în 1920 şi s-a terminat în 1933. A fost o schimbare remarcabilă – a cincea cea mai mare industrie a ţării a devenit brusc ilegală. Fisher a prezis că prohibiţia „va intra în istorie ca începutul unei noi ere în întreaga lume, cu a cărei realizare această naţiune se va mândri pentru totdeauna”. El se mândrea că nu poate găsi un singur economist dispus să se opună acestei politici într-o dezbatere. De fapt, interdicţia s-a dovedit a fi la fel ca predicţiile sale despre platoul permanent înalt: în general, istoricii o consideră o farsă. Deşi prohibiţia a fost aplicată la scară largă, consumul de alcool a scăzut cu doar o cincime. Interdicţia s-a încheiat în 1933, când una dintre primele măsuri ale lui Franklin D. Roosevelt în calitate de preşedinte a fost relegalizarea berii, ceea ce a atras mulţimi aplaudând la porţile Casei Albe.
Rădăcinile prohibiţiei sunt, în general, urmăribile până pe teritoriul religiei şi sunt probabil amestecate cu snobismul de clasă. Dar economiştii aveau atunci o altă preocupare: productivitatea. Nu le-ar întrece naţiunile care nu consumă alcool pe cele cu o forţă de muncă beţivă? Fisher pare că şi-a permis libertatea de a jongla cu cifre. El a susţinut, de exemplu, că prohibiţia valorează 6 miliarde de dolari pentru economia Americii. A ajuns economistul la acest rezultat printr-un studiu atent? Nu, ar spune un critic, de altfel amuzat de metodologie. Fisher a început cu analize asupra câtorva indivizi care au găsit că o băutură tare pe stomacul gol îi face cu 2% mai puţin eficienţi. Apoi, el a presupus că muncitorii dădeau pe gât în mod normal cinci pahare cu tărie chiar înainte de muncă, astfel că a înmulţit doi cu cinci şi a concluzionat că alcoolul reduce producţia cu 10%. Un calcul dubios, cel puţin. Economiştii ar fi putut fi mai puţin surprinşi de eşecul prohibiţiei dacă ar fi reuşit să facă un salt înainte de o jumătate de secol în timp pentru a cunoaşte ideile economistului Gary Becker, câştigător al Premiului Nobel, despre „criminalitatea raţională”.
Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea de a fi prins – şi îşi verifică în practică ideile. Prima dată când Harford l-a întâlnit, laureatul Nobel şi-a parcat maşina în aşa fel încât risca o amendă. „Nu cred că verifică cu aşa mare atenţie”, a explicat el atunci, recunoscând vesel că a comis un delict raţional. „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Situaţii în care consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii. Imaginaţi-vă, de exemplu, că guvernul interzice broccoli. Cei care sfidează legea ar cultiva broccoli în grădini retrase şi ar vinde marfa pe alei întunecate la suprapreţ? Este puţin probabil, deoarece cererea de broccoli este elastică – dacă preţul creşte, majoritatea oamenilor vor cumpăra în schimb conopidă sau varză. Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali. „Dau publicului ceea ce vrea publicul“, a spus el. „Niciodată nu a trebuit să trimit vânzători care să facă presiuni. Niciodată nu am reuşit să satisfac toată cererea.“ Pieţele negre schimbă stimulentele în alte moduri. Concurenţa nu vă poate ataca în instanţă, aşa că de ce să nu folosiţi orice mijloc aveţi la îndemână pentru a stabili un monopol local? Credinţa larg răspândită că după prohibiţie a crescut violenţa a contribuit cu siguranţă la creşterea apelurilor pentru retragerea acesteia. Fiecare livrare de mărfuri ilegale poartă un anumit risc, deci de ce să nu economisiţi spaţiu făcând produsul dumneavoastră mai puternic?
În timpul prohibiţiei, consumul de bere a scăzut în raport cu cel al băuturilor spirtoase; când interdicţia s-a terminat, tendinţa s-a inversat. Şi de ce să nu reducem costurile prin reducerea calităţii? Dacă faceţi „moonshine” – o băutură distilată puternică, ilegală, emblematică pentru vremurile prohibiţiei – nu trebuie să înşiraţi ingredientele pe etichetă. America nu a fost singura ţară care a încercat prohibiţia – au mai fost, printre altele, Islanda, Finlanda şi Insulele Feroe –, dar în zilele noastre naţiunile cu interdicţii stricte la alcool tind să fie islamice.
Alţii au restricţii parţiale. În Filipine, spre exemplu, nu se poate cumpăra alcool în ziua alegerilor, iar în Thailanda în vacanţele budiste – excepţie fac duty-free-urile din aeroporturi. America are în continuare câteva comune „uscate” şi „legi albastre” locale, care interzic vânzările de băuturi alcoolice duminica. Aceste legi l-au inspirat pe economistul Bruce Yandle să inventeze un termen care a devenit obişnuit în ramura economiei numită teoria alegerii publice: „traficanţii de alcool şi baptişti”. Ideea este că reglementările sunt adesea susţinute de o alianţă surprinzătoare a moraliştilor cu minte nobilă şi a cinicilor motivaţi de profit. Canabisului i se aplică această teorie. În ceea ce priveşte consumul acestei plante, medical sau recreaţional, interdicţia sau restricţia este regula. Cine susţine restricţiile? Conform formulării lui Yandle, „baptiştii” sunt oricine crede că marijuana trebuie evitată cu orice preţ; „traficanţii” – criminalii raţionali care profită de droguri ilicite, alături de oricine are un interes economic în legile antidrog, cum ar fi birocraţii plătiţi să le aplice.
În ultimii ani, această alianţă a slăbit: canabisul a fost legalizat sau dezincriminat din California până în Canada, din Austria până în Uruguay.
Dezbaterile din alte ţări se inflamează: dacă veţi impune costuri producătorilor de canabis, ar trebui să faceţi asta prin legi împotriva vânzării sau făcând comerţul legal şi aplicând taxe? În Marea Britanie, think-tank-ul pentru piaţă liberă Institutul pentru Afaceri Economice, a analizat cifrele privind elasticitatea cererii de canabis. Şi a găsit că un impozit de 30% ar elimina piaţa neagră, ar strânge aproximativ 700 de milioane de lire sterline – aproape 1 miliard de dolari – pentru guvern şi ar aduce consumatorilor droguri mai sigure, la fel cum abandonarea prohibiţiei a adus băuturi alcoolice mai sigure. Astăzi, nu sunt probleme în a găsi economişti care să se opună prohibiţiei canabisului: cel puţin cinci câştigători ai Premiului Nobel au cerut încheierea „războiului împotriva drogurilor”, făcând în schimb apel la „politici bazate pe dovezi, pe analize economice riguroase”. Desigur, studiile acoperă productivitatea. Unele arată cum consumul de marijuana afectează activitatea, altele nu găsesc niciun efect. Un studiu puţin dubios susţine că fumarea unui joint dă un impuls scurt producţiei orare a muncitorilor. Este de gândit ce ar fi zis Irving Fisher despre asta.
Economistul GARY Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea
de a fi prins.„Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Dacă consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii.
Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali.