BusinessMagazin

Tag: plante

  • Ce legătură există între teoriile economice şi canabis

    Cheltuielile pe canabisul legal la nivel global sunt estimate să ajungă la 57 de miliarde de dolari în zece ani. Există deja indici bursieri alcătuiţi din acţiuni ale producătorilor şi distribuitorilor de marijuana medicinală şi instrumente investiţionale care urmăresc aceşti indici. În SUA, veniturile din canabis legal vor urca la 23,4 miliarde de dolari în trei ani, potrivit experţilor.

    Pentru legalizarea acestei plante cu efecte psihoactive, sau, din contră, pentru interdicţia ei, se fac eforturi care lui Tim Harford, editorul coloanei „Economistul sub acoperire” din Financial Times, îi amintesc de deceniul prohibiţiei americane din anii ’20-’30. Analiza sa a fost publicată de BBC la rubrica „50 de lucruri care fac economia modernă”. Economiştii au o problemă de imagine, scrie Harford. Oamenii cred că aceştia fac cu neruşinare frecţii cu statistici, fac cu o încredere exagerată predicţii teribile şi nu ţin la băutură, adică nu ştiu să se distreze la petrecerile cu alcool. Poate că o parte din vină îi aparţine omului care, cu un secol în urmă, era probabil cel mai cunoscut economist din lume – Irving Fisher.

    Fisher spunea în octombrie 1929, şi a devenit celebru pentru aceasta, că piaţa bursieră a ajuns la „un platou permanent înalt”. Nouă zile mai târziu s-a produs colosala prăbuşire a pieţei financiare care a dus la Marea Depresiune. În ceea ce priveşte petrecerile, cel mai bun lucru care se poate spune despre Fisher este că era o gazdă generoasă. După cum Mark Thornton remarca în The Economics of Prohibition (Economia prohibiţiei), unul dintre oaspeţii unei cine la familia Fisher a scris: „În timp ce eu mâncam din preparatele delicioase care se perindau prin faţa mea, masa lui Fisher consta doar dintr-o legumă şi un ou crud”. Un fanatic al fitnessului, economistul a evitat carnea, ceaiul, cafeaua şi ciocolata.

    De asemenea, nu era băutor de alcool şi a fost un susţinător entuziast al prohibiţiei, încercarea sortită eşecului a Americii de a scoate în afara legii fabricarea şi vânzarea de alcool. Lupta cu alcoolul a început în 1920 şi s-a terminat în 1933. A fost o schimbare remarcabilă – a cincea cea mai mare industrie a ţării a devenit brusc ilegală. Fisher a prezis că prohibiţia „va intra în istorie ca începutul unei noi ere în întreaga lume, cu a cărei realizare această naţiune se va mândri pentru totdeauna”. El se mândrea că nu poate găsi un singur economist dispus să se opună acestei politici într-o dezbatere. De fapt, interdicţia s-a dovedit a fi la fel ca predicţiile sale despre platoul permanent înalt: în general, istoricii o consideră o farsă. Deşi prohibiţia a fost aplicată la scară largă, consumul de alcool a scăzut cu doar o cincime. Interdicţia s-a încheiat în 1933, când una dintre primele măsuri ale lui Franklin D. Roosevelt în calitate de preşedinte a fost relegalizarea berii, ceea ce a atras mulţimi aplaudând la porţile Casei Albe. 

    Rădăcinile prohibiţiei sunt, în general, urmăribile până pe teritoriul religiei şi sunt probabil amestecate cu snobismul de clasă. Dar economiştii aveau atunci o altă preocupare: productivitatea. Nu le-ar întrece naţiunile care nu consumă alcool pe cele cu o forţă de muncă beţivă? Fisher pare că şi-a permis libertatea de a jongla cu cifre. El a susţinut, de exemplu, că prohibiţia valorează 6 miliarde de dolari pentru economia Americii. A ajuns economistul la acest rezultat printr-un studiu atent? Nu, ar spune un critic, de altfel amuzat de metodologie. Fisher a început cu analize asupra câtorva indivizi care au găsit că o băutură tare pe stomacul gol îi face cu 2% mai puţin eficienţi. Apoi, el a presupus că muncitorii dădeau pe gât în mod normal cinci pahare cu tărie chiar înainte de muncă, astfel că a înmulţit doi cu cinci şi a concluzionat că alcoolul reduce producţia cu 10%. Un calcul dubios, cel puţin. Economiştii ar fi putut fi mai puţin surprinşi de eşecul prohibiţiei dacă ar fi reuşit să facă un salt înainte de o jumătate de secol în timp pentru a cunoaşte  ideile economistului Gary Becker, câştigător al Premiului Nobel, despre „criminalitatea raţională”.

    Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea de a fi prins – şi îşi verifică în practică ideile. Prima dată când Harford l-a întâlnit, laureatul Nobel şi-a parcat maşina în aşa fel încât risca o amendă. „Nu cred că verifică cu aşa mare atenţie”, a explicat el atunci, recunoscând vesel că a comis un delict raţional. „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Situaţii în care consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii. Imaginaţi-vă, de exemplu, că guvernul interzice broccoli. Cei care sfidează legea ar cultiva broccoli în grădini retrase şi ar vinde marfa pe alei întunecate la suprapreţ? Este puţin probabil, deoarece cererea de broccoli este elastică – dacă preţul creşte, majoritatea oamenilor vor cumpăra în schimb conopidă sau varză. Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali. „Dau publicului ceea ce vrea publicul“, a spus el. „Niciodată nu a trebuit să trimit vânzători care să facă presiuni. Niciodată nu am reuşit să satisfac toată cererea.“ Pieţele negre schimbă stimulentele în alte moduri. Concurenţa nu vă poate ataca în instanţă, aşa că de ce să nu folosiţi orice mijloc aveţi la îndemână pentru a stabili un monopol local? Credinţa larg răspândită că după prohibiţie a crescut violenţa a contribuit cu siguranţă la creşterea apelurilor pentru retragerea acesteia. Fiecare livrare de mărfuri ilegale poartă un anumit risc, deci de ce să nu economisiţi spaţiu făcând produsul dumneavoastră mai puternic?

    În timpul prohibiţiei, consumul de bere a scăzut în raport cu cel al băuturilor spirtoase; când interdicţia s-a terminat, tendinţa s-a inversat. Şi de ce să nu reducem costurile prin reducerea calităţii? Dacă faceţi „moonshine” – o băutură distilată puternică, ilegală, emblematică pentru vremurile prohibiţiei – nu trebuie să înşiraţi ingredientele pe etichetă. America nu a fost singura ţară care a încercat prohibiţia – au mai fost, printre altele, Islanda, Finlanda şi Insulele Feroe –, dar în zilele noastre naţiunile cu interdicţii stricte la alcool tind să fie islamice.

    Alţii au restricţii parţiale. În Filipine, spre exemplu, nu se poate cumpăra alcool în ziua alegerilor, iar în Thailanda în vacanţele budiste – excepţie fac duty-free-urile din aeroporturi. America are în continuare câteva comune „uscate” şi „legi albastre” locale, care interzic vânzările de băuturi alcoolice duminica. Aceste legi l-au inspirat pe economistul Bruce Yandle să inventeze un termen care a devenit obişnuit în ramura economiei numită teoria alegerii publice: „traficanţii de alcool şi baptişti”. Ideea este că reglementările sunt adesea susţinute de o alianţă surprinzătoare a moraliştilor cu minte nobilă şi a cinicilor motivaţi de profit. Canabisului i se aplică această teorie. În ceea ce priveşte consumul acestei plante, medical sau recreaţional, interdicţia sau restricţia este regula. Cine susţine restricţiile? Conform formulării lui Yandle, „baptiştii” sunt oricine crede că marijuana trebuie evitată cu orice preţ; „traficanţii” – criminalii raţionali care profită de droguri ilicite, alături de oricine are un interes economic în legile antidrog, cum ar fi birocraţii plătiţi să le aplice.

    În ultimii ani, această alianţă a slăbit: canabisul a fost legalizat sau dezincriminat din California până în Canada, din Austria până în Uruguay.
    Dezbaterile din alte ţări se inflamează: dacă veţi impune costuri producătorilor de canabis, ar trebui să faceţi asta prin legi împotriva vânzării sau făcând comerţul legal şi aplicând taxe? În Marea Britanie, think-tank-ul pentru piaţă liberă Institutul pentru Afaceri Economice, a analizat cifrele privind elasticitatea cererii de canabis. Şi a găsit că un impozit de 30% ar elimina piaţa neagră, ar strânge aproximativ 700 de milioane de lire sterline – aproape 1 miliard de dolari – pentru guvern şi ar aduce consumatorilor droguri mai sigure, la fel cum abandonarea prohibiţiei a adus băuturi alcoolice mai sigure. Astăzi, nu sunt probleme în a găsi economişti care să se opună prohibiţiei canabisului: cel puţin cinci câştigători ai Premiului Nobel au cerut încheierea „războiului împotriva drogurilor”, făcând în schimb apel la „politici bazate pe dovezi, pe analize economice riguroase”. Desigur, studiile acoperă productivitatea. Unele arată cum consumul de marijuana afectează activitatea, altele nu găsesc niciun efect. Un studiu puţin dubios susţine că fumarea unui joint dă un impuls scurt producţiei orare a muncitorilor. Este de gândit ce ar fi zis Irving Fisher despre asta.

    Economistul GARY Becker spune că a face ceva ilegal adaugă pur şi simplu un alt cost raţional, pe care oamenii îl compară cu alte costuri şi beneficii – pedeapsa dacă eşti prins, care depinde de probabilitatea
    de a fi prins.

    „Infractorii raţionali”, a spus Becker, „vor furniza bunuri interzise la preţul corect.” Dacă consumatorii vor plăti acest preţ depinde de ceea ce economiştii numesc elasticitatea cererii.

    Cu alcoolul, se pare, cererea este neelastică: creşte preţul şi mulţi îl vor plăti în continuare. Prohibiţia a fost o mană cerească pentru infractorii raţionali, precum Al Capone, care şi-a apărat comerţul ilegal în termeni antreprenoriali.

  • Mucegai cu pietre semipreţioase

    Aceasta a realizat astfel o serie de sculpturi intitulată „Bad Fruit” („Fructe stricate”), confecţionate din spumă poliuretanică acoperită cu pietre semipreţioase de diverse culori care imită foarte bine aspectul fructelor uitate într-un vas ce au început să mucegăiască şi să se strice. O parte din lucrările sale din această serie vor fi expuse într-un castron gigant la evenimentul Art Basel Miami Beach din luna decembrie a acestui an.

  • Oraşul care iubeşte foarte mult albinele. Acoperă sute de staţii de autobuz cu vegetaţie

    Acoperişurile a sute de staţii de autobuz au fost acoperite cu plante într-un oraş din Olanda, potrivit The Independent. Potrivit articolului, 316 de staţii de autobuz din Utrecht au beneficiat de o astfel de renovare.

    Aceste plante susţin atât biodiversitatea, de care beneficiază mai ales albinele şi bondarii, dar ajută de asemenea la capturarea prafului şi apei de ploaie.Acoperişurile sunt îngrijite de muncitori care conduc maşini electrice, iar staţiile de autobuz beneficiază şi de dotare cu lumini eficiente energetic, precum şi de bănci din bambus.

    Acestea sunt însă doar câteva dintre măsurile pe care oraşul Utrecht le-a introdus pentru îmbunătăţirea calităţii aerului.Oraşul şi-a propus să introducă 55 de autobuze electrice noi până la finalul anului şi au ca obiectiv „un transport public 100% verde” până în 2028.

    Electricitatea folosită pentru a oferi energie autobuzelor va proveni direct de la morile de vânt olandeze.Utrecht are de asemenea o schemă de ajutorare care permite rezidenţilor să aplice pentru finanţarea transformării propriilor acoperişuri în acoperişuri verzi.

  • Nu puneţi mâna pe cactuşi!

    Foarte populare printre aceştia sunt plantele suculente, mai ales cactuşii de toate felurile şi dimensiunile. Cum unui cactus îi trebuie ceva vreme să ajungă la aspectul care încântă ochiul, mulţi nu au răbdare să aştepte şi preferă să-l obţină gata crescut, chiar şi de furat.

    Printre cei mai profitabili s-au dovedit a fi nişte cactuşi-gigant, saguaro, care cresc în sud-vestul Statelor Unite şi au aspect de candelabru, scrie The Guardian. Aceştia pot ajunge până la 15 sau 20 de metri înălţime şi, cu cât sunt mai înalţi, cu atât e mai mare preţul, suficient cât să-i determine pe unii să rişte şi chiar şi o condamnare la închisoare, cum s-a întâmplat cu doi americani prinşi de rangerii Parcului Naţional Saguaro din Arizona când se pregăteau să încarce într-o camionetă 17 saguaro.

    Ca să combată furturile, angajaţii parcului au început să instaleze microcipuri în cactuşii din zonă, măsură care, pentru moment, dă rezultate. Dacă un cactus uriaş este greu de trecut peste graniţă, alţii mai mici pot fi strecuraţi în bagaje şi vânduţi peste hotare clienţilor din Europa, China sau Japonia, existând adevărate carteluri care se îndeletnicesc cu asemenea trafic.

    Mai nou au apărut şi hoţi de ocazie, care caută cactuşi rari şi-i iau ca amintire în rucsac pentru colecţia personală ori pentru vândut colecţionarilor europeni care-şi exprimă interesul pentru câte un astfel de suculent pe reţelele de socializare online, unde dau şi coordonatele la care se află plantele. Nici platformele online Amazon sau eBay nu sunt ocolite de amatorii de cactuşi rari, furaţi de „întreprinzători” din habitatul lor natural.

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Pădurea din casă

    Din mâinile acesteia ies păduri de mesteceni sau de bambus şi nu numai, ori flori, în culori calde sau reci care surprind trecerea anotimpurilor. 

  • O tânără din Baia Mare s-a întors din Norvegia pentru a-şi face propriul business cu obiecte decorative din plante vii şi aşteaptă venituri de 20.000 de euro în 2018

    “Nu aveam niciun motiv să mă întorc, aveam tot ce-mi doream acolo, dar dorul de casă şi fiul meu, m-au făcut să mă întorc la Baia Mare. E trist să rămâi definitiv într-o ţară, fără să încerci să faci ceva acasă la tine. Dacă am reuşit să fac ceva în Norvegia, de ce nu aş reuşi să fac şi în România? Acolo cochetam cu industria imobiliară extrajob”, spune Raluca Săcui, fondatoarea brandului Frena Design.

    Înainte să plece din România, Raluca Săcui era ospătar şi în acelaşi timp studentă la Comunicare socială şi relaţii publice. Când s-a întors în România a făcut un curs de design interior, unde a aflat despre obiectele decorative din plante vii. În prezent realizează tablouri decorative şi pereţii vii din muşchi sau licheni, copăcei şi bonsai (arbori miniaturali).
     
    Din pasiunea pentru design, iniţial a făcut obiecte decorative pentru prieteni, care au îndemant-o să îşi facă propria afacere. Astfel, a pornit la drum cu 10.000 de euro, iar până în prezent veniturile i s-au dublat.
     

  • Cum poţi să îţi faci mai uşor o afacere cu flori

    Elementul de  noutate:
    Prin webshopul Floria, revânzătorii din domeniu, ateliere de creaţie floristică, florării şi designeri florişti, organizatori de evenimente sau săli pentru evenimente, pot comanda flori proaspete rapid în regim en gros, acestea urmând să le fie livrate direct la florărie sau atelier.  Astfel, floriştii din toată ţara au acces la un sistem de comandă a florilor şi plantelor care le economiseşte timpul. Aceştia pot comanda florile en gros în doar câteva minute, verificând stocurile sau inspirându-se din platformă pentru a alege diverse soiuri de flori sau plante.

    Descrierea inovaţiei:
    Floria.shop este o platformă specializată de e-commerce adresata B2B, prin care grupul Floria promovează digitalizarea distribuţiei de flori şi plante. Clienţii tip small business, florării sau florişti independenţi, sunt deserviţi exclusiv prin acces la webshop, platforma online prin intermediul căreia pot comanda florile en gros, cu livrare oriunde în ţară. Webshopul Floria este singura astfel de platformă disponibilă la nivel naţional. Prin intermediul său, utilizatorii au acces instant la stocurile de flori ale furnizorului din Olanda şi pot plasa comanda online, aceasta fiind livrată direct în florărie sau atelier. Webshopul a devenit funcţional în 2017, la câteva luni de la deschiderea depozitului Floria. Provocarea principală a Floria.shop constă în schimbarea comportamentului obişnuit al vânzătorilor de flori, acela de a merge de două ori pe săptămână la depozitul de flori pentru achiziţie. Proiectul Webshop este implementat de personalul din depozitul Floria. Practic, s-a trecut de la vânzarea tip van sale la vânzarea digitalizată, în cadrul căreia clienţii folosesc interfaţa webshopului pentru plasarea comenzii.

    Efectele inovaţiei:
    Platforma are în prezent 100 de utilizatori activi, florării şi florişti din toată ţara, care plasează saptămânal comenzi de flori şi plante. Anul acesta, primul an cu promovare activă a platformei la nivel naţional, valoarea comenzilor rulate prin intermediul webshopului a crescut la peste 2,5 milioane lei. Efectul principal al implementării platformei Webshop în grupul Floria este digitalizarea comerţului en gros cu flori şi plante, care duce la creşterea eficienţei operaţiunilor de distribuţie şi retenţia clienţilor. Depozitul Floria operează astăzi ca hub logistic pentru distribuţia naţională, după modelul brokerilor de flori şi plante din Olanda, care preiau comenzile prin personal de tip key account de la depozitele regionale, şi prin webshopuri de la florării şi florişti independenţi.

    Proiectul Floria.Shop a apărut în ediţia specială Business MAGAZIN „Cele mai inovatoare companii din  România”.

  • Un nou tip de “oraş” apare in România – FOTO

    Elementul de noutate:
    Vox Vertical Village va presupune dezvoltarea unei „păduri verticale” compuse dintr-o multitudine de arbori şi alte tipuri de plante care vor fi amplasate atât în interior, cât şi pe terasele proiectului. Potrivit reprezentanţilor companiei, proiectul reprezintă un concept în premieră pe piaţa rezidenţială din România, urmând să fie primul  „oraş pe verticală” dezvoltat pe plan local.

    Descrierea inovaţiei:
    Vox Vertical Village va reuni 120 de locuinţe într-o clădire cu 10 niveluri şi va presupune dezvoltarea unei „păduri pe verticală”, realizată prin plantarea a peste 1.000 de arbuşti şi diferite plante atât în interiorul proiectului, cât şi pe terasele locuinţelor. Potrivit reprezentanţilor companiei, Vox Vertical Village va reprezenta un concept în premieră pe piaţa din România şi datorită facilităţilor care vor fi puse la dispoziţia viitorilor locatari: un atrium generos cu un grad ridicat de iluminare naturală, care va creşte interacţiunea din cadrul comunităţii, o piscină exterioară, o zonă de recepţie, cinema şi o sală de fitness complet echipată.


    Termenul de livrare prevăzut este sfârşitul anului 2019. Proiectul se va construi în imediata apropiere a Vox Technology Park, dezvoltat de asemenea de către Werk Property Group în Timişoara, în urma unei investiţii de 30 mil. euro. Proiectul de birouri dispune de o suprafaţă închiriabilă de 26.600 de metri pătraţi; facilităţile incluse în acest proiect includ identificarea biometrică printr-o aplicaţie care generează o cheie de acces de tip QR code în urma recunoaşterii faciale sau a amprentei, dar şi spaţii şi duşuri pentru biciclişti, food court şi sală de fitness, spaţii comerciale şi de servicii. Omul de afaceri Virgil Tornoreanu, managing partner al dezvoltatorului Vox Vertical Village, deţine şi compania producătoare de software Vox FileMaker Solutions, care realizează programe şi aplicaţii pentru companii internaţionale şi diferite instituţii publice şi bancare din vestul Europei, fiind şi resellerul şi service-ul autorizat al Apple Vox Store în România.

    Efectele inovaţiei:
    Prin Vox Technology Park şi Vox Vertical Village, dezvoltatorul îşi propune să creeze o nouă zonă de dezvoltare în Timişoara, atrăgând atât companii, cât şi locuitori. Implementarea conceptului care a stat la baza Vox Vertical Village va duce la crearea unui proiect rezidenţial de case pe verticală, îmbinându-se astfel armonios avantajele locuirii la casă, de la spaţiile disponibile la procentul de zone verzi. Astfel, s-a izolat o zonă de 12 case dintr-un proiect clasic cu case, curţile transformându-se în terase generoase cu o multitudine de plante şi arbuşti, în timp ce străzile s-au transformat în piaţetele din atrium şi pasarelele din interiorul proiectului.  Zonele verzi vor ocupa astfel aproximativ o treime din suprafaţa total construită a proiectului.

  • Perfuzie pentru plante


    Pentru evitarea situaţiilor în care plantele se ofilesc din cauza prietenilor uituci sau a proprietarilor prea ocupaţi să aibă grijă de ele, o absolventă a Şcolii de Design şi Artă din Riga, Keita Augstkalne, a gândit un sistem de udat pe modelul celui de perfuzare din spitale. Sistemul său constă, scrie Dezeen, dintr-un suport care să ţină punga cu apă la înălţime, trei pungi de doi litri cu apă şi un tub prevăzut cu regulator de debit al cărui capăt se introduce în pământul din ghiveci. Plantele primesc apă prin perfuzie vreme de maximum zece zile, în funcţie de nevoi.