BusinessMagazin

Tag: piata muncii

  • Acum nu doar companiile din România pot să îşi evalueze angajatorii. Şi angajaţii pot să le dea note şefilor

    Elementul de noutate:
    Prin intermediul Undelucram.ro, candidaţii se pot informa în avans despre toate aspectele jobului la care aplică. Astfel, candidaţii îşi găsesc mediul şi cultura organizaţională care li se potriveşte, iar angajatorii îşi cresc rata de angajare şi de retenţie. Platforma are rolul de a rezolva una dintre problemele vechi ale pieţei de HR din România şi din afara ţării: sincronizarea aşteptărilor angajaţilor cu oferta companiilor.

    Descrierea inovaţiei:
    Undelucram.ro este o platformă online care conţine mai multe secţiuni de interes, având ca obiectiv transparentizarea pieţei muncii din România. Platforma online permite angajaţilor din România să îşi evalueze anonim locul de muncă: managementul, mediul de lucru, salariul, colegii, interviul de angajare. Platforma permite distribuţia de informaţii corecte şi verificate despre mediul de lucru din companiile româneşti. Astfel, angajaţii pot accesa instrumente şi date statistice care le oferă o perspectivă reală asupra unui job.
    Undelucram.ro are în spatele tehnologiei o bază de date dedicată pieţei locale, ceea ce permite algoritmilor să facă predicţii şi comparaţii cu o acurateţe foarte bună. Pe lângă informaţiile despre piaţa muncii, platforma pune la dispoziţia angajaţilor şi un instrument de comparare a salariului cu media din piaţă. Instrumentul, care poartă numele de Salariometru, permite oricărui angajat din România să afle în mai puţin de trei minute cum se poziţionează în piaţă raportat la domeniul de activitate. Astfel, indiferent de industria în care activează, angajaţii pot afla dacă sunt plătiţi corespunzător experienţei lor.  Costin Tudor este fondatorul companiei Undelucram. El are o experienţă de peste 13 ani în IT & customer satisfaction şi de şase ani este antreprenor, dezvoltând mai multe proiecte de succes.

    Efectele inovaţiei:
    Platforma online funcţionează ca un one-stop-shop pentru candidaţii care vor să afle informaţii în timp real despre companiile în cadrul cărora îşi doresc o carieră. În acelaşi timp, este o soluţie de employer branding şi recrutare pentru angajatorii care vor o targetare cât mai eficientă. Platforma este accesată lunar de peste 350.000 de vizitatori.

    Proiectul undelucram.ro a apărut în ediţia specială a Business MAGAZIN „Cele mai inovatoare companii din România, 2018.

  • Cine vrea să meargă în Elveţia să lucreze? Elveţia va permite liberă circulaţie pe piaţa muncii pentru români. Data de la care intră măsura în vigoare

    “Sper că sunt în asentimentul domnului preşedinte Berset dacă divulg o parte din discuţia noastră tete-a-tete. În mod natural această chestiune mă interesează foarte mult. Am dorit să ştiu părerea preşedintelui elveţian şi care a fost motivaţia revenirii la un contingent şi cum e real văzută comunitatea de români din Elveţia. Concluzia e foarte bună şi pozitivă.

    Elveţia, din motive pur tehnice, a trebuit să revină la aceste contingente şi în condiţiile în care mi s-a confirmat că discuţiile sunt pe o notă pozitivă în România în societatea elveţiană, nu rămâne decât să spun că de la sfârşitul lunii mai 2019 nu va mai exista nicio restricţie”, a declarat Klaus Iohannis, într-o conferinţă comună de presă, joi, la Palatul Cotroceni, cu preşedintele Elveţiei, Alain Berset.

    Iohannis a adăugat că a discutat cu Berset şi despre comunitatea de români din Elveţia, precizând că în jur de 30.000 de români locuiesc în această ţară “care contribuie la dezvoltarea economiei şi a societăţii elveţiene”.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Günter Verheugen, fostul comisar european pentru extindere: Nu cred că ar trebui să privim piaţa muncii din UE ca pe un magazin închis

    „În cazul industriei IT din România, cred că aceasta ar trebui să aibă o dublă strategie: să utilizeze mai bine potenţialul care există în ţară şi în acelaşi timp să faciliteze accesul persoanelor calificate din ţările vecine din afara UE“, a declarat fostul oficial european într-un interviu pentru ZF.

    România ar trebui să aibă o po­litică privind forţa de muncă din IT prin care să folo­sească mai bine potenţialul intern dar să nu-şi închidă graniţele nici în faţa specialiştilor din ţările vecine – precum Re­publica Moldova şi Ucraina – care pot aco­peri deficitul puternic de personal, afirmă, într-un interviu pentru ZF Günter Verheugen, fostul comisar european pentru extindere.

    „Nu cred că ar trebui să privim piaţa muncii din UE ca pe un magazin închis. Faptele demografice ne spun că vom avea nevoie de mai multă imigraţie în viitor. Ucraina şi Moldova au acorduri ambiţioase de asociere cu UE şi, dacă totul se desfăşoară conform planului, ambele ţări vor fi integrate complet din punct de vedere economic în viitorul apropiat. Libera circulaţie a forţei de muncă este o parte indispensabilă a pieţei comune“, a răspuns fostul oficial european la întrebarea dacă UE ar trebui să îşi schimbe politicile privind „importul“ forţei de muncă din statele care nu sunt membre pentru a rezolva lipsa imensă de specialişti IT. „În cazul industriei IT din România, cred că aceasta ar trebui să aibă o dublă strategie: să utilizeze mai bine potenţialul care există în ţară şi în acelaşi timp să faciliteze accesul persoanelor calificate din ţările vecine din afara UE“, a afirmat el.

    Întrebat cum evaluează poziţia UE la nivel global din punctul de vedere al lansării şi adoptării de tehnologii inovative, fostul comisar european a declarat că în opinia sa nu se poate spune că Asia şi SUA sunt numărul unu la toate capitolele. „General vorbind, nu putem spune că UE se află în urma Asiei şi a SUA atunci când vine vorba de noile tehnologii. În unele zone, ţările UE continuă să se poziţioneze în faţă, iar în alte sectoare UE rămâne în urmă. Un bun exemplu este industria automobilelor sau întregul sector al soluţiilor de mobilitate. Este foarte posibil ca maşina viitorului să nu fie dezvoltată pentru prima dată în UE.“ Soluţia pentru o poziţie mai bună a UE stă în educaţie şi investiţii, a adăugat el. „Se ştie de mulţi ani ce trebuie să facem: avem nevoie de o educaţie mai bună, de o forţă de muncă mai calificată şi de mai multe investiţii în cercetare şi dezvoltare. În secolul XXI, inovaţia tehnologică nu este creaţia unui singur geniu, ci un proces care necesită strategie, cheltuieli şi organizare. Cred că UE ar trebui să-şi concentreze politica de inovare asupra creării dispoziţiilor bugetare pentru cele mai importante tehnologii, indispensabile în ceea ce priveşte competitivitatea în deceniile viitoare.“

    Verheugen a oferit acest interviu în contextul participării sale, luna viitoare, la Bucureşti, la cea de-a şasea ediţie a Microsoft Business Summit, un eveniment anual dedicat dedicat tehnologiei pentru mediul de business, care va avea loc în data de 6 noiembrie, la Teatrul Naţional „I.L. Caragiale“ Bucureşti.

     

    Ce a mai declarat Günter Verheugen despre:

    ♦ ce ar schimba ceva la felul în care s-a derulat extinderea UE în anii 2000 – Mi-am pus şi eu aceeaşi întrebare foarte des şi am găsit un singur principiu care ar trebui schimbat, ca lecţie din care avem de învăţat. Extinderea din 2004/2007 a fost foarte strictă în sensul că aşa-numitul „acquis comunitar“, întregul set de reguli şi norme UE, trebuie adoptat şi pus în aplicare pe deplin în cel mai rapid mod posibil. Astăzi, aş recomanda o flexibilitate mai dezvoltată şi o oportunitate mai mare oferită statelor membre noi care să dispună de mai mult spaţiu în vederea stabilirii propriilor priorităţi.

    ♦ unificarea digitală a Europei – Nu cred că ar trebui să avem o diviziune digitală în UE. Oamenii ar trebui să aibă aceleaşi oportunităţi digitale peste tot. În final, este vorba despre modul în care prioritizăm cheltuielile publice. În opinia mea, ar trebui să fie o prioritate principală în ceea ce priveşte bugetul UE. Beneficiul este evident: unificarea digitală înseamnă o productivitate mai mare şi o poziţie mai puternică pe pieţele UE şi cele globale.

    ♦ Brexit – Brexitul, cu sau fără un tratat de retragere, nu poate avea decât un impact negativ atât asupra economiei britanice, cât şi asupra economiei UE în ansamblu. În unele zone, pierderile vor fi mai vizibile decât în altele.

    Dacă este adevărat că start-up-urile din ţările UE preferă să îşi aibă baza la Londra, trebuie să analizăm motivul pentru care aleg acest lucru. Ce condiţii-cadru sunt mai avantajoase în Londra decât, să spunem, în Bucureşti sau Berlin? Dacă putem îmbunătăţi aceste condiţii, trebuie să o facem.

    ♦ o revenire a protecţionismului în comerţul mondial – Riscul este unul evident. Nu avem niciun motiv să ne complacem în această situaţie şi nu ar trebui să credem că preşedintele Trump este doar un accident şi că ne vom întoarce la treburile obişnuite după încheierea mandatului său. Faptul că ultima rundă a comerţului mondial, aşa-numita rundă Doha, nu a fost încheiată cu succes a reprezentat deja un semnal puternic de avertizare. Chiar şi înainte de Trump, sistemul comercial global prezenta deficienţe. Ca parte a Europei, noi trebuie să rămânem fermi pe poziţii şi să apăram ideea de liber schimb. Avem nevoie de un nou efort puternic pentru a crea condiţii de concurenţă echitabile, care să ţină seama de nevoile şi interesele ţărilor în curs de dezvoltare.

    ♦ ce schimbări ar trebui să facă UE – Aşa cum am menţionat, comerţul liber este cea mai bună opţiune pe care o avem. Însă,  trebuie să fim conştienţi de faptul că comerţul liber înseamnă concurenţă, iar concurenţa creează schimbări structurale, indiferent dacă ne place acest lucru sau nu. Unul dintre motivele care au dus la creşterea naţionalismului şi populismului în UE este faptul că mulţi oameni se tem de prea multă schimbare. Se tem că vor pierde. Prin urmare, factorii de decizie trebuie să încerce mult mai hotărât să ofere alternative pentru cei care îşi vor pierde locurile de muncă. Problema va fi din ce în ce mai urgentă ca rezultat al AI (inteligenţei artificiale), digitalizării şi robotizării.

    Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit 2018

     

     

  • Angajatul-cameleon: se adaptează permanent la schimbare şi primeşte noi atribuţii o dată la câteva luni

    ompaniile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să găsească metode prin care să creeze un mediu de lucru plăcut pentru angajaţi şi propice dezvoltării aşa-numitului „talent digital”, care este vital pentru creşterea digitalizării şi a eficientizării businessurilor din regiune, spune Angelo Lo Vecchio, head of eastern Europe, Middle East & North Africa în cadrul The Adecco Group, companie de recrutare şi închiriere de forţă de muncă în regim temporar.
    „Companiile din regiunea Europei Centrale şi de Est trebuie să devină mai deschise şi mai puţin rigide pentru a putea concura cu pieţele internaţionale în ceea ce priveşte reţinerea celor mai buni oameni şi a talentelor”, a spus Lo Vecchio.

    Potrivit datelor Adecco, în topul celor mai importante competenţe tehnice care vor fi cerute de la angajaţi în următorii cinci ani se află managementul strategiilor IT, ingineria mecanică, operarea de motostivuitoare, marketingul şi publicitatea, ingineria aviatică, optimizarea motoarelor de căutare şi analiza de date / financiară.

    Pe lângă acestea, angajatorii se vor uita din ce în ce mai mult spre candidaţi cu abilităţi soft, iar cele mai căutate astfel de competenţe vor fi reprezentate de creativitate, leadership şi gestionare a situaţiilor de criză, adaptabilitate, flexibilitate, spirit antreprenorial şi abilitatea de a învăţa rapid.

    Deşi poate pretenţiile angajatorilor de la profilul angajatului „ideal” al viitorului pot părea prea mari în contextul actual al pieţei muncii, caracterizat de un deficit acut de talente, specialiştii avertizează că este datoria companiilor să îşi instruiască în mod constant angajaţii.

    „Deşi candidaţii sunt angajaţi cu un anumit set de cunoştinţe, competenţe şi abilităţi, dacă rolul şi responsabilităţile corespunzătoare unei poziţii se modifică – aşa cum se întâmplă în mod curent – angajatorul are «responsabilitatea socială» de a investi în propriul capital uman”. În opinia lui Angelo Lo Vecchio, companiile care înţeleg adevărata valoare a dezvoltării profesionale, a culturii, a inovării şi a creativităţii pot să recunoască şi importanţa educaţiei şi formării permanente a propriilor angajaţi: „Companiile de acest gen sunt cele care vor fi mai bine poziţionate şi pregătite pentru a se adapta la cerinţele pieţei muncii, care se află într-o continuă schimbare”.

    De regulă, o piaţă emergentă, în care businessurile cresc, trebuie să se orienteze către dezvoltarea infrastructurii, iar atenţia guvernelor şi a companiilor este îndreptată spre dezvoltarea acesteia. Prin urmare, unul dintre joburile care se vor afla la mare căutare în viitor este acela de inginer. De asemenea, firmele vor căuta specialişti în zona reglementărilor financiare, capabili să analizeze schimbările legislative cu impact în viaţa companiilor.

    „Un alt lucru important este dat de faptul că abilităţile soft lipsesc sau nu sunt suficiente, tocmai de aceea acestea trebuie dezvoltate. În caz contar, lipsa abilităţilor de leadership va conduce la o continuare a «importului» de manageri din alte regiuni în companiile din Europa Centrală şi de Est.”

    De altfel, a mai spus el, una dintre strategiile principale utilizate de angajatorii din Europa Centrală şi de Est pentru a combate deficitul de talente – dar şi pentru a instrui talentele din propria ţară – a constat în angajarea pe plan local a managerilor din ţări mai dezvoltate. Acest sistem este unul bun pentru că se creează astfel o reţea de viitori lideri locali, gata pregătiţi şi experimentaţi, care vor prelua frâiele organizaţiei la finalizarea mandatelor managerilor expaţi. Totuşi, formarea  profesională internă a talentelor – cu scopul de a dezvolta competenţe actuale sau noi – este o strategie pe care angajatorii din regiune ar trebui să se concentreze mai mult, deoarece „deficitul actual de specialişti poate fi diminuat prin formarea profesională specifică şi relevantă”.

    În ceea ce priveşte modalităţile prin care guvernele ar putea să sprijine angajatorii pentru a reduce tensiunile de pe piaţa muncii din regiune (generate de şomajul scăzut şi migraţia externă), Lo Vecchio menţionează un set de recomandări dintr-un raport al Adecco, printre care se află: transformarea problemelor de ocupare a forţei de muncă într-o prioritate a agendei politice, colectarea de date solide privind piaţa muncii, cartografiind nevoile şi competenţe sau promovarea politicilor de educaţie care corelează educaţia cu piaţa muncii, cu un accent puternic pe soluţii de formare profesională bazate pe muncă.

    De asemenea, o altă măsură ar putea fi încurajarea parteneriatelor public-privat care promovează dezvoltarea oportunităţilor de formare la locul de muncă (cum sunt stagiile de ucenicie) şi impulsionarea deschiderii pieţei muncii în vederea atragerii celor mai competenţi angajaţi şi favorizarea unei culturi bazate pe diversitate.

    „Organizaţiile se află într-un context global marcat tot mai mult de schimbări rapide, instabilitate geopolitică şi volatilitate economică, care transformă fundamental modul în care trăim şi muncim. Diversitatea, incluziunea şi mobilitatea globală pot impulsiona atragerea, reţinerea şi dezvoltarea talentului.” 

    Topul celor mai importante competenţe tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Managementul
    strategiilor IT
    Inginerie mecanică
    Operare motostivuitor
    Marketing şi publicitate
    Inginerie aviatică
    Optimizare motoare de căutare (SEO)
    Securitate cibernetică
    Analiză de date
    Analiză financiară

    Topul celor mai importante competenţe non-tehnice cerute de angajatori în regiunea Europei Centrale şi de Est

    Creativitate
    Leadership şi gestionarea situaţiilor de criză
    Tenacitate şi adaptabilitate
    Flexibilitate şi rezolvarea problemelor
    Înţelegere interculturală
    Antreprenorial
    Cunoştinţe despre date
    Agilitate şi învăţare rapidă

    Sursa: Adecco Group

  • Cum găseşti angajaţi când e criză pe piaţa muncii? Povestea fabuloasă a britanicului care şi-a creat propria facultate şi plăteşte studenţii cu peste 20.000 de euro pe an

    Inventatorul Sir James Dyson şi-a deschis propriul institut de studii pentru a-şi pregăti viitorii ingineri, în contextul în care Marea Britanie are nevoie de forţă de muncă capabilă pentru a rămâne o forţă economică, potrivit BBC.

    Dyson Institute of Technology a fost inaugurat în toamna anului trecut, iar James Dyson susţine că va genera mii de talente pe plan local. El susţine că Marea Britanie are nevoie de încă un milion de ingineri cu pregătire în software, hardware şi electronice până în 2020.

    Britanicul a pus pe masă aproape 20 de milioane de dolari pentru a dezvolta instituţia de învăţământ, în încercarea de a-şi dubla numărul de ingineri din companie, la 6.000, până în 2020.

    „Concurăm la nivel global cu Coreea de Sud, Japonia, Taiwan şi Singapore. Acestea sunt naţiunile avansate în tehnologie şi trebuie să fim mai buni decât ei”, spune Dyson pentru The Guardian.

    Seceta de ingineri de pe piaţa muncii erodează economiile dezvoltate, spune inventatorul, iar naţiunile asiatice depăşesc în mod semnificativ vestul în privinţa numărului de absolvenţi din sector.

    „Lipsa de ingineri este o problemă în America şi în Europa şi a început să fie o problemă şi în Japonia. Se pare că economiile care cresc repede şi cele emergente recunosc adevărata valoare a inginerei”, spune Dyson.

    Insituţia de învăţământ, situată în Wiltshire, a primit anul trecut primii 25 de studenţi.

    Ca parte din proiect, studenţii nu plătesc taxe, primesc salariu şi lucrează cu inginerii din compania Dyson pentru viitoarele produse.

    În schimb, aceştia primesc până la 21.000 de dolari pe an doar pentru că sunt studenţui şi lucraeză în cadrul acestor proiecte, potrvit Deezer.

    Dyson Institute of Technology a intrat în parteneriat cu Universitatea WMG din Warwick pentru a avea acreditări.

    Potrivit Forbes, James Dyson, 71 ani, are o avere de 5,4 miliarde de dolari. Potrivit ultimelor date disponibile, compania Dyson produce peste 60 de produse, precum aspiratoare sau uscătoare de mâini, iar la sfârşitul anului 2017 avea peste 8.500 de angajaţi. În 2016, compania a generat venituri de peste 3,2 miliarde de dolari.

     

  • Schimbări importante în piaţa muncii: Criza forţei de muncă obligă angajatorii să crească salariile pentru a-şi păstra oamenii

    Economiile făcute la factura la energie pot lăsa spaţiu pentru creşterea salariilor, iar în contextul crizei de pe piaţa forţei de muncă aceasta este printre puţinele soluţii de retenţie sau de atragere a personalului calificat.
     
    „Potenţialul pieţei în zona de eficienţă energetică este atât de mare încât nu este măsu­ra­bil“, spune Marius Perşinaru, directorul general al Schneider Electric, unul dintre cei mai mari jucători din piaţa locală a serviicilor şi echipa­men­telor pentru industria energetică.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Care sunt companiile din România care oferă cele mai bune salarii

    Topul angajatorilor care oferă cele mai bune salarii şi oportunităţi de dezvoltare profesională este un clasament făcut anual de comunitatea online a angajaţilor din România. “În general, topurile care se fac despre piaţa muncii şi angajatorii din România, agregă toate informaţiile şi alcătuiesc un top general, la final de an. Avem foarte mulţi utilizatori activi care evaluează companiile la care lucrează şi credem că este important să luăm pulsul despre piaţa muncii periodic. Cu atât mai mult cu cât marile companii concurează, de multe ori, pe aceiaşi candidaţi şi este important pentru ele să ştie cum se poziţionează faţă de concurenţă. Salariile sunt, încă, unul dintre elementele cheie atunci când un candidat decide unde să lucreze, alături de oportunităţile de creştere în carieră”, spune Costin Tudor, fondatorul platformei Undelucram.ro.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Opinie – Bogdan Badea CEO, eJobs: Un blocaj numit dorinţă

    Doar că, mult mai ancoraţi în contextul în care se află, mult mai conectaţi la ce, cum şi cât să ceară şi, poate chiar mai important, mult mai conştienţi de rolul lor în piaţa muncii, candidaţii îşi revendică partea leului. Prinşi într-un tumult din care nu mai ştiu cum să iasă, angajatorii vor soluţii imediate. Că asta înseamnă mai multă creativitate din partea lor, flexibilitate şi o repoziţionare generalizată în raport cu piaţa, cu candidaţii şi cu propriii angajaţi, angajatorii dau dovadă de o deschidere mai mare decât oricând. Pentru că au înţeles că orice zi pierdută îi costă şi orice om bun pe care a pus mâna competiţia mai repede îi costă şi mai mult.

    Efervescenţa de pe piaţa muncii a ajuns la un nivel fără precedent, iar candidaţii sunt într-o poziţie mai privilegiată decât oricând. Ştiu şi ei acest lucru şi au încredere în şansele lor, iar asta le dă o oarecare detaşare atunci când vine vorba de relaţionarea cu potenţialii angajatori.

    Potrivit unui studiu derulat de eJobs România anul trecut, 60% dintre cei intervievaţi erau siguri că ar putea să-şi găsească un job în mai puţin de trei luni, iar 25% credeau că au nevoie de cel mult o lună în acest scop. Ritmul galopant în care s-a creat clivajul între cerere şi ofertă i-a prins oarecum pe nepregătite pe angajatori, care încearcă să recupereze anii în care grija pentru propria reputaţie organizaţională a fost lăsată în plan secund (asta, în cele mai fericite dintre cazuri). Înţeleg acum că nu mai este suficient să ofere salarii; trebuie să ofere şi experienţe profesionale. Nu mai este îndeajuns să promită stabilitate, angajaţii vor şi oportunităţi de dezvoltare. Iar respectul pentru muncă trebuie dublat de respectul pentru viaţa personală a fiecărui om care lucrează în companie.

    Este, deci, poate mai complicat decât oricând să faci angajări în 2018. Mult mai complicat decât este să te angajezi, cel puţin. Cu toate acestea, uşor-uşor, lucrurile încep să se mişte, iar cifrele arată că toate eforturile pe care le depun companiile pentru a-şi găsi mai repede şi mai bine angajaţii potriviţi nu sunt în zadar. În ultimul an, de când a fost introdusă posibilitatea de a programa interviuri de angajare şi de a le confirma cu aplicanţii, eJobs România a înregistrat peste 300.000 de astfel de programări. Cu alte cuvinte, 300.000 de români au fost aduşi mai aproape de un loc de muncă. 300.000 de candidaţi au răspuns la demersurile companiilor care aveau nevoie de ei. Mai clar de atât, asta înseamnă 822 de interviuri programate zilnic. Puse într-un context mai larg, numărul ar putea aproape să acopere numărul de şomeri de la nivel naţional – aproximativ 330.000, la finalul lunii martie, potrivit ANOFM.

    Cifrele acestea vin ca o gură de aer proaspăt pentru acele companii care intraseră într-un blocaj puternic şi în special pentru cele care fac recrutări în masă. Şi, în egală măsură, pentru acei candidaţi care au totuşi dificultăţi în a-şi găsi un loc pe piaţa muncii. Într-un top 5 al domeniilor cel mai active din punctul de vedere al angajărilor (în funcţie de numărul de joburi postate pe ejobs.ro) se află companiile din comerţ şi retail (cu 9.265 de locuri de muncă disponibile pe eJobs), urmate de cele din sectorul prestărilor de servicii (6.529 de joburi), call center şi BPO (4.577 locuri de muncă), industria alimentară (4.383 locuri de muncă), construcţii (4.473 locuri de muncă) sau IT şi telecom (4.227 locuri de muncă).

    Este interesant cum în urmă cu câţiva ani am fi vorbit cu siguranţă despre ce trebuie să facă un candidat pentru a obţine jobul pe care şi-l doreşte. Cum să-şi scrie CV-ul, unde să caute, cum să aplice, cum să se îmbrace la interviu, ce să spună, dar mai ales ce să nu spună pentru a-şi creşte şansele de angajare.

    În 2018, adăugăm o audienţă suplimentară, dar cu nevoi la fel de mari (poate chiar mai mari) de suport şi consiliere – angajatorii. Este firesc să se întâmple aşa, dacă ne gândim că am ajuns la o rată a şomajului de 3,8%, sub media europeană şi cu mult sub media naţională a ultimilor 20 de ani. Au început să se rescrie regulile jocului şi toată lumea încearcă să se adapteze din mers. Doar că volatilitatea pieţei nu e confortabilă pentru nimeni. Astăzi, da, puterea să în mâinile candidaţilor, dar cine ştie ce va aduce ziua de mâine?

  • Cartel Alfa: Legea pensiilor poate avea problemele Legii salarizării dacă nu se fac consultări

    „Discuţiile pentru reforma legii pensiilor, desfăşurare sub forma unor idei aruncate în spaţiul public, uneori retrase în urma reacţiilor, nu constituie şi nu ţin loc de consultare şi dezbatere. Mai mult, se intenţionează ca proiectul să intre în Parlament la sfârşitul lunii iunie. Este un timp mult prea scurt pentru a fundamenta o modificare radicală a unui sistem extrem de complex şi amplu şi care afectează generaţii de cetăţeni”, se arată într-o scrisoare deschisă a Confederaţiei Cartel Alfa, către Guvernul României şi preşedinţii celor două camera parlamentare, Liviu Dragnea şi Călin Popescu Tăriceanu.

    Potrivit scrisorii semnate de liderul Cartel Alfa, Bogdan Hossu, Legea pensiilor ar putea deveni una deficitară, precum cea a salarizării, din cauza lipsei consultărilor.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fiecare reducere de taxe înseamnă un nou minus pentru sistemul educaţional. Iar acest lucru se va întoarce împotriva companiilor

    Companiile sunt nervoase: tinerii sunt total nepregătiţi, nu au cu cine să lucreze şi, în final, pierd business. Statul trebuie să facă reforma educaţiei, iar clasa politică nu face nimic în acest sens.

    Vă este cunoscută această descriere, această furie a companiilor şi a liderilor din business? Această constatare este făcută şi în România, dar şi în Statele Unite.

    După Brexit, alegerea lui Donald Trump ca preşedinte al SUA, după protestele tinerilor împotriva globalizării, împotriva elitelor, împotriva multinaţionalelor, împotriva imigraţiei, Occidentul, sau mai precis analiştii, încep să-şi pună întrebări şi să caute răspunsuri.

    Cum de lumea occidentală a ajuns aici? Cum de Occidentul, capitalismul, care a învins comunismul şi care oferă cea mai bună societate în care să trăiască şi să se dezvolte oamenii, începe să fie contestat din ce în ce mai mult tocmai de cei care ar trebui să ducă această societate mai departe?

    Rana Foroohar, unul dintre editorialiştii de la Financial Times, un bastion al retoricii capitaliste, al marilor companii, al marilor lideri din business dar şi din politică, are un răspuns ferm: reforma taxelor, care înseamnă reducerea taxelor cerută de companii şi de liderii din business, a dus la prăbuşirea sistemului de educaţie în marile economii ale lumii, începând cu Statele Unite. (Titlul articolului din Financial Times: An answer to America’s schools crisis.)

    Este o ironie: clasa de business vrea, cere şi impune scăderea taxelor şi solicită o reformă a sistemului educaţional care nu mai reuşeşte să livreze forţă de muncă, dar refuză să accepte că există o incompatibilitate între cele două cerinţe, scrie ziaristul de la Financial Times.
    Pentru că statul a dat înapoi companiilor, proprietarilor, acţionarilor bani prin reducerea taxelor (a se vedea reforma lui Donald Trump), bugetele naţionale şi locale au rămas fără fonduri pentru sistemul de educaţie, pentru şcoli, pentru profesori.

    Statele Unite trăiesc prin câteva şcoli de elită – Harvard, Yale, Princeton, Stanford etc. – care atrag toate talentele din SUA şi din întreaga lume şi furnizează forţă de muncă pentru cele mai mari companii americane. Aceste şcoli, care sunt unul dintre cele mai puternice produse de marketing ale americanilor, sunt finanţate privat cu zeci şi sute de milioane de dolari anual, la care se adaugă banii obţinuţi din administrarea averilor pe care şi le-au construit în timp aceste şcoli. Pentru cei care nu ştiţi, Harvard sau Yale, prin fondurile lor de investiţii, au plasat bani în România. La un moment dar, una dintre şcolile de top din SUA ajunsese cel mai mare proprietar de păduri din România, păduri pe care le-au vândut grupului Ikea.

    Dacă marile şcoli de elită americane nu au o problemă cu banii, ce se întâmplă cu celelalte?

    Ziaristul de la Financial Times scrie că sistemul american de învăţământ a ajuns în cea mai proastă situaţie, pe lângă calitatea lui intervenind şi costul extrem de ridicat ca să faci o şcoală bună şi care să-ţi permită accederea la un salariu mare. 

    Foarte multe familii americane au luat credite de la bancă ca să plătească studiile copiilor, dar problema intervine când piaţa forţei de muncă nu are joburi suficient de bine plătite din care un tânăr să poată acoperi costul educaţiei şi apoi să îi rămână bani să şi trăiască.
    După criza subprime care a stat la baza crizei începute în 2007-2008, analiştii spun că cea mai mare problemă va fi când sistemul de finanţare a educaţiei din SUA va da faliment, adică atunci când familiile şi tinerii nu vor avea bani ca să-şi plătească împrumuturile pentru studii.

    Trebuie să înţelegem că atunci când cerem reducerea taxelor înaintea altor politici publice, riscăm să înfometăm sistemul public, ceea ce într-un final va duce la un rezultat educaţional scăzut, la inegalitate şi la o societate polarizată, spune Darren Walker, preşedintele Fundaţiei Ford.

    Ziaristul de la Financial Times scrie că organizaţiile de business ar trebui să facă acelaşi efort de lobby pentru reforma educaţiei cum au făcut pentru reducerea taxelor.

    Dar această reformă nu poate fi făcută fără bani.

    Este imposibil să ai taxe scăzute şi un sistem de educaţie cu un nivel ridicat care să livreze în final o forţă de muncă bine pregătită şi educată.

    Este imposibil să ai profesori bine pregătiţi, şcoli adaptate la piaţa muncii, când taxele plătite de companii sunt reduse, este concluzia editorialistului de la Financial Times.

    Problema educaţiei, care este valabilă şi în România, nu înseamnă educarea elitelor, ci educarea maselor începând de la bază, dar mai ales mijlocul unei societăţi.

    Talentele întotdeauna vor avea şi vor găsi sistemul de educaţie adecvat.

    Dar dacă nu sunt resurse suficiente, mijlocul şi baza rămân repetente.

    Iar aceşti repetenţi sunt protestatarii de azi şi de mâine, care vor ocupa străzile şi care se îşi vor îndrepta în final furia către elitele politice şi de business.