„La primul nivel se cer 60 de ore de training specializat, 100 de ore de practică, un mentor şi supervizare opţională. Deci, pentru a fi un coach profesionist trebuie să investeşti în cursuri, în ore de practică şi în traininguri”, descrie Daiana Stoicescu, preşedintele Federaţiei Române de Coaching, treptele pe care trebuie să le parcurcă un aspirant la profesia de coach (antrenor – n.red.). Potrivit ei, aceasta este una din rândul celor care nu vor putea fi înlocuite de roboţi, motiv pentru care o consideră „de viitor”.
În prezent, peste 80% dintre reprezentanţii companiilor internaţionale aleg să lucreze cu un coach. În ceea ce priveşte piaţa locală, chiar dacă nu există statistici oficiale, Daiana Stoicescu spune că şi tendinţa în rândul reprezentanţilor companiilor de aici este să apeleze din ce în ce mai mult la serviciile unui coach profesionist. „În fiecare an creşte interesul companiilor mari, mici şi mijlocii pentru a avea o experienţă de coaching şi a implica tot mai multe echipe în procese personalizate de coaching. De la mari investitori imobiliari pe piaţa din România, FMCG până la lideri din companii nonprofit, companii IT, farma, fundaţii, firme de avocatură şi consultanţă. Prin lucrul cu un coach profesionist se pot rezolva probleme specifice”, observă ea.
Care sunt situaţiile pentru care clienţii apelează la un coach? „Situaţia poate fi vagă, ca în cazul în care clientul vrea doar să îşi audă ideile spuse cu voce tare, dar de obicei clientul are situaţii mult mai clare de adresat”, descrie Daiana Stoicescu motivele pentru care reprezentanţii companiilor apelează la un astfel de antrenament. Oferă ca exemplu atingerea unui „prag de platou” în carieră – în care nu mai ştiu cum să avanseze, găsirea unui plan de succesiune la conducerea companiei sau a unei modalităţi prin care să delege mai eficient, ori creşterea cifrei de afaceri.
Cum se formează însă o persoană care te poate îndruma spre atingerea acestor obiective? „După ce ştii ce ai de făcut, mergi pe piaţă şi alegi şcoala, formarea, persoanele acreditate. Aici preţurile diferă. Spre exemplu, eu am vrut să învăţ de la cei mai buni, astfel am căutat programele şi am fost la toate cursurile pentru a avea o idee de ansamblu, am parcurs mai multe perspective, tehnici, metode, pentru a-mi forma propriul stil. Dar sunt persoane care aleg doar un training care să îi ajute să primească acreditarea, apoi se opresc. Sunt alţii care merg într-o învăţare continuă şi aceasta este de fapt ideea acestei profesii.”
Pe piaţa locală, profesia de coach se află încă la început, astfel că este loc pentru dezvoltarea acestei meserii. „Este o profesie care nu cred că poate fi înlocuită de roboţi sau de automatizare şi alte tehnologii moderne. Pentru că aici diferenţa o face fiecare coach în parte, este acel parteneriat, mie îmi place să zic că este arta antreprenoriatului”, crede Daiana Stoicescu. În ceea ce priveşte remuneraţia, aceasta poate porni de la 100 de euro pentru o sesiune, chiar şi pentru un coach începător. „Această profesie nu funcţionează dacă este gratis. Noi facem în mod voluntar partea de organizare a evenimentelor, partea de a construi comunitatea, dar ce facem noi separat este plătit. În acest moment nu sunt făcute studii oficiale legat de acest aspect, dar eu consider că un coach poate câştiga atât cât îşi propune şi cât pune atenţie pe partea financiară. Cunoscut este faptul că preţul unei sesiuni de coaching începe de la 100 euro cu coach care sunt în formare şi poate ajunge şi la 400 – 500 euro cu coach profesionişti, acreditaţi de către ICF”, explică Stoicescu.
Daiana a explicat că un proces de coaching care nu este plătit nu funcţionează, pentru că persoana care are nevoie de acest serviciu, dar îl primeşte gratis poate să nu fie destul de implicată şi atunci rezultatul este „timp pierdut”. „Noi recomandăm ca toate sesiunile de coaching să fie plătite, chiar din timpul formării, pentru a putea oferi valoare şi pentru ca cealaltă persoană să înţeleagă beneficiile pe care i le aduci. Fiecare îşi apreciază valoarea seviciului. Există tendinţe la nivel global şi o parte din preţuri sunt stabilite în funcţie de nivelul de acreditare, dar nu există un cost minim sau maxim, există tendinţe”, spune Daiana Stoicescu. Iniţiatorul unui proces de coach este consumatorul sau cel ce urmează a purta eticheta de client.
„Companiile ne contactează pe noi, este un paradox, lucrurile se întâmplă invers pentru a funcţiona. Dacă mergem noi spre ei nu funcţionează, pentru că ei nu au nevoie de noi. Dacă îşi doresc, îşi aleg din lista de coach profesionişti şi ne contactează. Asta este o condiţie generală în această profesie”, explică ea de ce procesul clasic de vânzare a unui serviciu către client este diferit în cazul coachingului.
Astfel, în momentul în care cel ce are nevoie de ajutor îl caută şi îl cere, atunci ştii că va fi implicat 100% în proces şi lucrurile vor avea rezultate satisfăcătoare. „În coaching rezultatele sunt întotdeauna ale clienţilor şi procesul este al coachingului. Noi intrăm într-un parteneriat, într-o conversaţie şi lucrăm pe un obiectiv important pentru client, dar depinde de client, pentru că cu cât se implică mai mult în conversaţie, cu atât mai repede obţine şi rezultatul dorit. Antrenorul acordă suport, el este un partener de discuţii cu care ajungi să găseşti soluţii pentru problemele tale.” Şi totuşi, cum fac „clienţii” diferenţa între un coach bun şi unul mai puţin bun? „Un coach bun se concentrează pe procesul de coaching, pe a-i acorda suport clientului să obţină rezultate practice, măsurabile. Este orientat către obiective specifice şi către obţinerea unui plan de acţiune concret. Un coach bun nu face terapie, consultanţă, nu sugerează şi nu îi spune clientului ce să facă, ci îl lasă să descopere singur care este soluţia pentru situaţia sa.”
Daiana Stoicescu este coach de nivel MCC – Master Certified Coach –, coach profesionist acreditat de Federaţia Internaţională de Coaching din Statele Unite. În ceea ce priveşte federaţia pe care o reprezintă, Federaţia Română de Coaching (ICF România), aceasta este o organizaţie nonprofit, care la nivel local reglementează profesia de coaching. La nivel global atribuţiile Federaţiei de Coaching sunt de certificare a antrenorilor profesionişti şi a trainingurilor de coaching. „Federaţia de Coaching s-a înfiinţat acum 23 de ani, iar în prezent are sedii în peste 177 de ţări. Se tot adaugă reprezentanţe locale în foarte multe ţări, ceea ce înseamnă că suntem în expansiune”, spune Daiana Stoicescu, preşedinte ICF România. Scopul federaţiei este să creeze o comunitate de oameni acreditaţi care să aducă suport în comunitate, adaugă ea.
„ICF România a luat naştere din dorinţa de a crea o comunitate unde noi să creştem profesia, să avem un standard de calitate ridicat şi un cadru în care să ne întâlnim. Tot ce facem noi este voluntariat pentru Federaţia Internaţională de Coaching. În principiu, există membri coach care aleg în mod voluntar să îşi ofere timpul, resursele şi cunoştinţele pentru a aduce suport în comunitate.” Formată în urmă cu 11 ani, aceasta înregistrează pe plan local 127 de membri. La nivel internaţional, federaţia are un număr de 25.000 de coach profesionişti.
De ce merg corporatiştii la coach?
„am foarte multe priorităţi şi sunt copleşit de sarcinile pe care le am de făcut”
„am atins un prag de platou în cariera mea, nu ştiu cum să mai avansez”
„am un conflict care mă împiedică să lucrez”
„echipa mea nu lucrează bine împreună”
„am nevoie de o strategie”
„am strategia dar nu ştiu să o implementez”
„oamenii mei rezistă schimbărilor din companie”
„am nevoie de un plan prin caresă las conducerea companiei”
„angajaţii mei nu sunt motivaţi”
„trebuie să îmi gestione mai bine timpul”
„vreau să dezvolt lideri”
„nu mă înţeleg cu şeful meu”
„vreau să deleg mai mult”
„vreau să cresc cifra de afaceri”