BusinessMagazin

Tag: mobilier

  • Olarii de tip nou

    Din mâinile acestora ies tot felul de obiecte din ce în ce mai căutate de colecţionari, aşa cum o arată preţurile plătite la licitaţii, care pot ajunge la peste 100.000 de lire sterline, scrie BBC.

    Unii dintre olarii moderni preferă să-şi direcţioneze creativitatea spre ceramica sub formă de piese de mobilier, cum ar fi Chris Wolson, cunoscut pentru colecţia sa de mobilă din teracotă, în timp ce alţii preferă să se îndepărteze de tehnicile vechi de prelucrare a lutului şi să încerce unele noi. Designerul olandez Olivier van Herpt, de pildă, tipăreşte vase de lut la imprimanta 3D, perfect utilizabile.

    Artistul belgian Piet Stockmans s-a specializat în porţelan, pe care-l arde la 1.400 de grade Celsius în loc de 1.200 de grade, cât se obişnuieşte, ceea ce-l face complet neporos, nemaitrebuind să fie smălţuit. Obiectele astfel confecţionate se pot spăla fără probleme în maşina de spălat vase, în ciuda aspectului delicat.

    Artista de origine nigeriană Ranti Bam îşi realizează creaţiile pornind de la o bază solidă de teracotă sau porţelan, peste care aplică lut lichid, ultima sa colecţie de vaze fiind inspirată de ţesăturile imprimate africane. Chris Antemann reinterpretează figurinele de porţelan de secol XVIII, pe care le prezintă în cuplu sau în grupuri care sugerează un banchet sau o petrecere, în multe dintre lucrările sale una dintre figurine încercând să o seducă pe o alta.

  • Cea mai nouă strategie a hotelierilor să profite de turiştii pe care îi loveşte nostalgia vacanţelor trecute: Scot la vânzare obiecte care să-ţi amintească de hotel

    Nu puţini sunt clienţii care vor să ia cu ei ceva care să le amintească de şederea într-un hotel anume, fapt pentru care diverse hoteluri au la vânzare articole pe care le folosesc, cum ar fi saltele, perne şi aşternuturi, ori cristaluri de Murano şi veioze sau anumite piese de mobilier. 

    Unui brand din industria ospitalităţii i-a venit însă ideea de a crea o întreagă gamă de mobilier şi decoraţiuni precum cele folosite în unităţile sale pe care să o vândă celor care vor să se simtă ca şi cum şi-ar fi luat camera de hotel cu ei. Soho House, scrie Financial Times, a început anul trecut cu halate şi cu cristalurile folosite în barurile sale, trecând apoi la tapet, tapiţerie de comandă şi mobilă de exterior, urmând a-şi comercializa gama şi în SUA de anul viitor prin intermediul retailerului Anthropologie.

  • Ia-ţi hotelul la pachet

    Unui brand din industria ospitalităţii i-a venit însă ideea de a crea o întreagă gamă de mobilier şi decoraţiuni precum cele folosite în unităţile sale pe care să o vândă celor care vor să se simtă ca şi cum şi-ar fi luat camera de hotel cu ei. Soho House, scrie Financial Times, a început anul trecut cu halate şi cu cristalurile folosite în barurile sale, trecând apoi la tapet, tapiţerie de comandă şi mobilă de exterior, urmând a-şi comercializa gama şi în SUA de anul viitor prin intermediul retailerului Anthropologie.

  • Lems deschide o locaţie nouă în Bucureşti, cu o investiţie de 2,5 milioane lei

    Vânzările lanţului de magazine Lems au crescut în primele trei luni ale lui 2018 cu 12 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut. Principalele argumente care au dus la evoluţia pozitivă a vânzărilor de mobilă sunt: numărul extins de magazine, corelarea tendinţelor de design cu nevoile şi aşteptarile clienţilor, dar şi existenţa soluţiilor de finanţare. “Aproximativ 40 de procente dintre clienţi au revenit anual în magazinele Lems”, a afirmat Alexandru Rizea, director general Lemet.

    Clienţii români şi nu numai, pot vedea şi încerca multitudinea de configuraţii de bucătărie, dormitor, living, dining, hol, precum şi numeroase modele de fotolii, canapele, mese, scaune, scaune de birou  dar şi o gamă variată de produse complementare cum ar fi electrocasnice şi saltele. În showroom-urile reţelei de magazine de mobilă Lems există o gamă diversificată de produse de creditare. Partenerii Lems în această direcţie sunt câteva dintre cele mai importante instituţii de finanţare de pe piaţă: BRD, Raiffeisen Bank, Banca Transilvania, ING, BCR, BRD, Alpha Bank, Unicredit, Garanti, Bancpost, Credit Europe Bank.

     

  • Luxul meselor de joc

    Cererea pentru asemenea produse vine din toată lumea, după cum afirmă oficialii unei firme producătoare din Los Angeles, Elevate Customs. Fiecare masă de ping-pong, biliard sau fotbal este realizată la comandă de firme ca Elevate Customs, 11 Ravens sau Eleven Forty Company; clienţii pot alege de la materiale până la aspectul fotbaliştilor de la mesele de fotbal.

    Mulţi dintre clienţi plasează comanda atunci când îşi construiesc sau renovează casele ca să se asigure că se potrivesc cu restul decorului, iar preţul pentru un astfel de articol este de câteva zeci de mii de dolari şi creşte dacă se doreşte o masă care poate fi transformată dintr-una de biliard într-una de ping-pong şi apoi una de pocher sau una obişnuită pe care se poate mânca.

  • Colecţia de artă Rockefeller, evaluată la 600 de milioane de dolari, scoasă la licitaţie

    Această colecţie ar putea depăşi recordul de preţ mondial stabilit la Paris în 2009 de cea a lui Yves Saint Laurent şi Pierre Bergé, adjudecată pentru suma totală de 484 de milioane de dolari.

    Colecţia Rockefeller include lucrări de artă impresionistă, modernă şi clasică, iar licitaţia reprezintă un eveniment major în domeniu, potrivit lui François de Ricqlès, preşedinte al Christie’s France.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cum au transformat două surori un business de retail într-un butic cu afaceri de 2 milioane de euro

    Surorile Cristina Căpitanu şi Elena Oancea au găsit modalitatea prin care să transforme un business de retail de mici decoraţiuni interioare şi mobilier cu stocuri de marfă şi numeroşi angajaţi într-un butic de amenajări interioare profitabil. Au păstrat doar numele afacerii iniţiale şi l-au transformat într-un sinonim al căminului ideal pentru oamenii fără timp de investit în amenajarea casei. Veniturile anuale ale afacerii se apropie de 2 milioane de euro.

    Un spaţiu amplu, cu ferestre înalte, o masă lungă, din lemn masiv, aşezată lângă o bibliotecă ce umple peretele, o altă masă, din piele, sticle de şampanie, obiecte de iluminat cu decoraţiuni atipice – sunt câteva dintre micile detalii reprezentative pentru biroul Lemon Interior Design, în care s-au mutat recent surorile-antreprenoare Cristina Căpitanu şi Elena Oancea.

    Biroul se află la baza unuia dintre proiectele de amenajare pe care s-au concentrat în ultimul an şi jumătate – complexul rezidenţial One Herăstrău Park din Bucureşti; unul dintre criteriile alegerii acestuia a fost proximitatea de clienţii aflaţi în clădire. ”Vedeam genul acesta de birouri plimbându-mă pe străzi, în marile oraşe. Se vedea că este un spaţiu pentru arhitecţi, designeri – mi-am spus că dacă vreodată ne luăm un spaţiu mai mare, genul acesta de loc trebuie să fie, în care să îţi doreşti să vii să munceşti, iar clientul să se simtă bine“, descrie Cristina Căpitanu locul în care ne aflăm.

    Acesta este reprezentativ pentru afacerea condusă de cele două surori: Lemon Interior Design este un butic de amenajări interioare destinat mai ales persoanelor fizice; au lucrat însă la cerere şi pentru amenajarea unor spitale, spaţii de birouri şi restaurante. În prezent, alături de ele lucrează alţi doi angajaţi, iar veniturile firmei se îndreaptă anul acesta spre 2 milioane de euro. Modelul lor de business presupune că designul este un serviciu pe care nu îl taxează; clienţii plătesc doar mobilierul, selectat prin intermediul celor aproximativ 30 de furnizori cu care lucrează buticul de design. Printre proiectele la care au lucrat se află circa 60-70% din cele aflate în complexul rezidenţial One Herăstrău Park, unde există aproximativ 100 de apartamente. 

    Pentru această clădire, s-au ocupat şi de alegerea finisajelor, de realizarea băilor personalizate ale tuturor clienţilor, precum şi de designul pentru spaţiile comune din cadrul clădirii. În prezent, au în lucru şi proiectele One Charles de Gaulle şi One Herăstrău Plaza, ale aceluiaşi dezvoltator (One United Properties). în afara acestor proiecte, a unor case în ţară, precum şi a unor apartamente timp penthouse în Bucureşti, în ultimele două luni nu au mai preluat alte proiecte, fiindcă, spune Cristina Căpitanu, nu au capacitatea să se ocupa de ele.

    Cristina Căpitanu descrie intrarea în afacerea designului de interior drept o întâmplare pentru ea şi asociata sa, Elena Oancea, care este, de altfel şi sora ei. Niciuna dintre cele două surori nu şi-a propus de la început să se axeze pe acest domeniu: Căpitanu a absolvit Facultatea de Electronică şi Telecomunicaţii, iar sora ei, Dreptul. ”Noi suntem complementare, cred că de aceea a şi funcţionat să lucrăm astfel; fiind de mici împreună, ne cunoaştem şi ne completăm. înainte să terminăm sau să facem un concept, analizăm amândouă proiectul respectiv.“

    În timpul facultăţii şi după facultate, Căpitanu a lucrat în cadrul a două companii ca manager de import-export, iar apoi ca account manager în cadrul magazinelor TCM; dar şi-a dorit o schimbare. în căutarea a ceva care să le placă, au intrat în businessul decoraţiunilor şi mobilierului de interior, dar în retail, prin achiziţia unui lanţ de magazine în care se comercializau astfel de produse (Lemon Interior Design). Când au preluat afacerea, aceasta era formată din trei magazine, iar ulterior au mai deschis două. Cristina Căpitanu povesteşte însă că la momentul preluării acestea aveau stocuri foarte mari, foarte mulţi angajaţi, depozit, preluarea nefiind divizată.

    Au funcţionat aşa, în retail, până în 2013 – deschizând şi închizând magazine, până când au început să se reorienteze spre produsele de design, ca urmare a solicitărilor primite de la clienţii care le cereau sfaturi. Au înţeles astfel că de fapt, în loc să aibă cinci magazine cu stocuri şi angajaţi, le place mai mult să meargă la târguri, să vadă colecţiile şi apoi să facă vânzare, astfel a venit ideea afacerii de amenajare. ”Este foarte greu să faci retail, mai ales pe nişa obiectelor mici – există pierderi foarte mari, existau produse care se puteau sparge, fura. în timp, ne-am dat seama că ne regăsim mai mult pe partea amenajărilor interioare; a venit ideea, dar şi necesitatea ne-a dus în direcţia aceasta, a unui butic de design.“

    Până în 2013, magazinele s-au aflat în mai multe centre comerciale din Bucureşti, precum şi în Piaţa Victoriei, cel mai recent închis fiind în centrul comercial Băneasa. Şi-au propus să continue cu vânzarea produselor de mobilier, dar nu printr-un showroom, la fel ca al unor branduri mari de pe piaţă, prin care să vândă din stocuri şi să se ocupe de toate aspectele pe care le presupun această activitate. Buticul de design oferă un concept de design şi o amenajare completă, iar clienţii cărora li se adresează sunt cei care nu au timp pe care să-l dedice amenajării unei locuinţe. ”Sunt oameni ocupaţi, care călătoresc, care câştigă prin muncă aceşti bani, înţeleg valoarea banilor şi vin la noi în căutarea unui sprijin pentru realizarea unui spaţiu în care să se simtă bine, în care să se relaxeze după o zi de muncă“, descrie antreprenoarea profilul clienţilor.

    Ea spune că sunt deopotrivă persoane cu bugete mici, cât şi unii cu foarte bugete mari – ”poţi să ai un apartament superb mobilat cu un buget foarte mic – şi pot să îl ai urât realizat, cu un buget foarte mare. Nu ţine de buget, ci de ce îşi doreşte omul respectiv să aibă la el în casă“. Oferă ca exemplu de la clienţii care, cu 15.000 de euro, şi-au amenajat un apartament, format dintr-un dormitor şi un living, până la cei care au dedicat câteva sute de mii de euro amenajării unei case. ”Contează foarte mult momentul în care ei vin să îşi facă locuinţa. Una este când vin să îşi facă prima casă şi altfel când sunt la a treia; contează foarte mult momentul în care sunt ei şi ce îşi doresc, poate nu ştiu exact ce piesă vor într-un anumit loc“, descrie Căpitanu filosofia pe care se axează în amenajare, care nu încurajează trendurile noi, ci preferinţele clienţilor.

    Iar un stil care va rămâne atemporal este, potrivit ei, cel modern elegant. Din rândul preferinţelor mai puţin obişnuite, oferă exemplul unui client care şi-a dorit să-şi amenajeze casa cu verde şi oranj şi povesteşte că au reuşit să ducă proiectul la capăt, în pofida combinaţiei atipice de culori. Durata amenajării unei locuinţe poate varia, pentru apartamentele mai mici, care nu presupun şi pereţi şi finisaje băi, de la minimum 4-5 săptămâni şi până la opt luni – în cazul proiectelor mari, unde realizează totul.

    În ceea ce priveşte provocările pe piaţa pe care activează, Cristina Căpitanu menţionează munca cu echipele care realizează proiectele: ”Noi cerem un anumit nivel de finisaje, de montaj, suntem foarte atente la detalii şi este foarte greu să explici acest lucru oamenilor care fac operaţiuni simple, să monteze un tapet, de exemplu, fiind atenţi la detalii de fineţe. Ştiu că este mai uşor să faci o amenajare standard, dar ştiu că se poate şi altfel fiindcă alţii, în afară, au făcut. Dacă alţii au putut şi se poate, trebuie să putem şi noi.“

  • Mobilier interactiv

    Mobilierul stradal nu trebuie să fie neapărat banal şi static, ci poate înveseli spaţiul în care se află, aşa cum o demonstrează un proiect realizat de un grup de artişti şi designeri canadieni. Intitulat Impulse, acesta este o instalaţie de artă stradală, prezentată publicului sub forma unor balansoare care se luminează puternic şi cântă muzică sau scot diverse sunete atunci când oamenii se dau cu ele.

    Gândit ca o modalitate de divertisment public pentru lunile urâte de iarnă, Impulse a fost întâi expus la Montreal, iar datorită succesului înregistrat acolo a pornit în turneu prin diverse oraşe, precum Chicago., Baltimore, Detroit ori Londra, în prezent aflându-se la Boston.

  • Antichităţile nu sunt ceea ce par a fi

    Piese de mobilier, de gresie sau faianţă noi-nouţe intră în ateliere unde capătă o nouă identitate, care le face să pară găsite într-o depozit de vechituri sau recuperate dintr-o clădire veche.

    Ele nu ajung la cei care nu şi-ar permite să plătească pentru antichităţi veritabile, ci la sedii de companii, restaurante sau clienţi cu bugete generoase, datorită faptului că în acest mod se pot asigura cantităţi mai mari dintr-un produs, spre deosebire de cazul în care se caută piese de mobilier sau elemente decorative vechi.

  • Cum reuşeste acest tânar să facă sute de mii de euro din nişte lucruri pe care alţii le aruncă la gunoi

    Mihai Save CEO al Savemob, companie ce se ocupă de restaurări şi recondiţionări de mobilă, iar pentru următorul an are un obiectiv măreţ: să transforme afacerea, care în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, într-una cu rulaje de 1 milion de euro. Cum vrea să facă asta şi cum se restaurează mobilă în România a povestit pentru Business Magazin.

    Pentru Save incursiunea în acest domeniu a început în 2009, după primul an de facultate, când a început să lucreze în domeniul serviciilor de mutări. ”Uşor-uşor, am achiziţionat o autoutilitară, apoi pe a doua, apoi pe a treia. Am deschis un depozit cu boxe special amenajate pentru depozitare de mobilă“, spune Save, care menţionează că aceste servicii merg bine şi în prezent. Restaurarea de mobilă a început în 2012, după ce a transportat mobilă ce urma să fie restaurată, pentru un investitor italian. ”Livram un obiect vechi, degradat, apoi ridicam unul splendid. Mi-a plăcut ideea şi am început să mă documentez despre acest serviciu“, explică antreprenorul.

    Apoi a pornit atelierul Savemob cu ”doi-trei colegi de la mutări şi cu o persoană cu mai multă experienţă în acest domeniu, cu care iniţial m-am asociat“; ulterior, au renunţat la asociere. Pentru ca lucrurile să meargă bine, Save a angajat ”specialişti cu experienţă de peste 30 de ani în domeniu“, iar în 2016 a avut o cifră de afaceri de 180.000 de euro, cu un profit net de 18.000 de euro, ”pe care l-am investit în tehnologie, scule şi unelte profesionale“. 

    Tânărul antreprenor spune că în acest an compania s-a axat mai mult pe lucrări mari de recondiţionare şi restaurare de uşi şi ferestre din case, ”unele chiar de patrimoniu cultural din Bucureşti şi zonele limitrofe“. El susţine că afacerea a mers mai bine în al doilea trimestru comparativ cu perioada similară de anul trecut, fără a da însă detalii despre aşteptările sale în privinţa cifrei de afaceri pentru finalul anului 2017.

    Pentru atingerea obiectivului de creştere a cifrei de afaceri de peste cinci ori în doi ani, antreprenorul român vrea să încheie colaborări de restaurare cu galeriile de artă, ”în special din afara ţării“. De asemenea, el precizează că se gândeşte la deschiderea unor puncte de lucru în capitalele europene, ”unde cererea este foarte mare pentru acest serviciu“. Mihai Save nu exclude extinderea pe teritoriul creaţiei de mobilă, însă principalul obiectiv rămâne restaurarea. ”Aducerea unui obiect la viaţă este motivaţia cea mai mare pentru noi“, spune antreprenorul.

    Firma a ajuns la 25 de angajaţi, iar media de vârstă este de aproape 46 de ani. ”Sunt foarte puţini tineri care au puterea, răbdarea şi experienţa de a lucra în acest domeniu.“

    Clienţii care apelează la serviciile Savemob sunt deopotrivă persoane fizice, cât şi persoane juridice, instituţii publice, muzee. Timpul de execuţie pentru recondiţionarea diverselor piese de mobilă este de maximum două luni, susţine antreprenorul; pentru comenzile mici, perioada de lucru este chiar mai scurtă.

    |n ceea ce priveşte preţurile, acestea variază în funcţie de complexitatea restaurării şi a obiectelor, iar Save spune că restaurarea unui scaun poate costa 500 de lei, un birou, 3.000 de lei şi o masă de sufragerie, cam 2.000 de lei.

    ”Am avut peste 10.000 de obiecte în ultimii patru ani la recondiţionare şi restaurare. Este destul de greu să alegem unul singur“, spune Save, întrebat care este cea mai specială piesă de mobilier recondiţionată până acum. Totuşi el îşi aduce aminte de recondiţionarea a 80 de obiecte de mobilier pentru un muzeu de farmacie.

    În acest business, Save spune că este foarte importantă calitatea manoperei, obţinută ”prin foarte multă muncă, răbdare şi experienţă“, dar şi prin investiţii în tehnologie. ”Curăţarea corectă a lemnului până la fibră reprezintă aproximativ 60-70% din timpul de execuţie a unui obiect. Dacă sari peste această etapă, aspectul finisajului (lacului) lasă de dorit, plus că fiecare obiect are o culoare neuniformă“, explică antreprenorul.