Tag: MIT

  • Încălzirea globală – un mit? Hackerii au descoperit date ştiinţifice trucate care ascund „răcirea globală”

    Încălzirea globală şi consecinţele ei dezastruoase pentru omenire sunt unele dintre cele mai apăsătoare probleme cu care omenirea se confruntă astăzi. Explicaţiile specialiştilor pun pe tapet, întotdeauna, drept cauze ale acestei probleme, concentraţiile mari de gaze de seră rezultate din activitatea umană.

    Oamenii cred ceea ce li se spune atât timp cât afirmaţiile se bazează pe date ştiinţifice corecte şi, mai ales, complete. Un grup de climato-sceptici încearcă să dovedească însă faptul că încălzirea globală este o doar conspiraţie, folosindu-se de documente piratate.

    Ei pretind că au gasit dovada unui complot vizând trucarea datelor ştiinţifice pentru a se acredita ideea creşterii temperaturii, în circa 160 MB de e-mailuri şi documente furate de hackeri din serverele unităţii de cercetare climatică (CRU) a Universităţii East Anglia (Marea Britanie).

    Principalii actanţi în trucarea acestor date ar fi profesorul Phil Jones, director al departamentului de cercetare climatică din cadrul Universităţii East Anglia şi profesorul Michael E. Mann de la Universitatea de Stat din Pennsylvania,  un important om de ştiinţă în domeniul cercetărilor climatice, informează The Washington Times.

    Mesajele electronice, vechi şi de 10 ani, conţin discuţii despre modul în care pot fi combătute argumentele scepticilor pe problema încălzirii globale. Mai mult, în documente apar conversaţii ale cercetătorilor privind posibile metode de manipulare, prin care să convingă opinia publică de faptul că aceste schimbări climatice sunt mai grave decat arată în realitate.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Încălzirea globală – un mit? Hackerii au descoperit date ştiinţifice trucate care ascund „răcirea globală”

    Încălzirea globală şi consecinţele ei dezastruoase pentru omenire sunt unele dintre cele mai apăsătoare probleme cu care omenirea se confruntă astăzi. Explicaţiile specialiştilor pun pe tapet, întotdeauna, drept cauze ale acestei probleme, concentraţiile mari de gaze de seră rezultate din activitatea umană.

    Oamenii cred ceea ce li se spune atât timp cât afirmaţiile se bazează pe date ştiinţifice corecte şi, mai ales, complete. Un grup de climato-sceptici încearcă să dovedească însă faptul că încălzirea globală este o doar conspiraţie, folosindu-se de documente piratate.

    Ei pretind că au gasit dovada unui complot vizând trucarea datelor ştiinţifice pentru a se acredita ideea creşterii temperaturii, în circa 160 MB de e-mailuri şi documente furate de hackeri din serverele unităţii de cercetare climatică (CRU) a Universităţii East Anglia (Marea Britanie).

    Principalii actanţi în trucarea acestor date ar fi profesorul Phil Jones, director al departamentului de cercetare climatică din cadrul Universităţii East Anglia şi profesorul Michael E. Mann de la Universitatea de Stat din Pennsylvania,  un important om de ştiinţă în domeniul cercetărilor climatice, informează The Washington Times.

    Mesajele electronice, vechi şi de 10 ani, conţin discuţii despre modul în care pot fi combătute argumentele scepticilor pe problema încălzirii globale. Mai mult, în documente apar conversaţii ale cercetătorilor privind posibile metode de manipulare, prin care să convingă opinia publică de faptul că aceste schimbări climatice sunt mai grave decat arată în realitate.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • Încălzirea globală – un mit? Hackerii au descoperit date ştiinţifice trucate care ascund „răcirea globală”

    Încălzirea globală şi consecinţele ei dezastruoase pentru omenire sunt unele dintre cele mai apăsătoare probleme cu care omenirea se confruntă astăzi. Explicaţiile specialiştilor pun pe tapet, întotdeauna, drept cauze ale acestei probleme, concentraţiile mari de gaze de seră rezultate din activitatea umană.

    Oamenii cred ceea ce li se spune atât timp cât afirmaţiile se bazează pe date ştiinţifice corecte şi, mai ales, complete. Un grup de climato-sceptici încearcă să dovedească însă faptul că încălzirea globală este o doar conspiraţie, folosindu-se de documente piratate.

    Ei pretind că au gasit dovada unui complot vizând trucarea datelor ştiinţifice pentru a se acredita ideea creşterii temperaturii, în circa 160 MB de e-mailuri şi documente furate de hackeri din serverele unităţii de cercetare climatică (CRU) a Universităţii East Anglia (Marea Britanie).

    Principalii actanţi în trucarea acestor date ar fi profesorul Phil Jones, director al departamentului de cercetare climatică din cadrul Universităţii East Anglia şi profesorul Michael E. Mann de la Universitatea de Stat din Pennsylvania,  un important om de ştiinţă în domeniul cercetărilor climatice, informează The Washington Times.

    Mesajele electronice, vechi şi de 10 ani, conţin discuţii despre modul în care pot fi combătute argumentele scepticilor pe problema încălzirii globale. Mai mult, în documente apar conversaţii ale cercetătorilor privind posibile metode de manipulare, prin care să convingă opinia publică de faptul că aceste schimbări climatice sunt mai grave decat arată în realitate.

    Cititi mai multe pe www.cunoastelumea.ro

  • O româncă de 28 de ani a realizat ceva unic în lume. Companii precum Google sau Lincoln Labs îi fac sute de oferte

    Raluca Ada Popa este doctor în informatică şi una dintre cele mai de succes femei din lume. La doar 28 de ani, tânăra din Sibiu şi-a luat doctoratul la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi a pus la punct softul care ar putea să ne protejeze datele confidenţiale împotriva hackerilor si guvernelor. Giganţii IT au fost dispuşi să ofere sume considerabile pentru a beneficia de proiectele acesteia.

    Proiectul ei este denumit CryptDB şi începând din 2013 este folosit de companii de renume precum Google şi Lincoln Labs. Raluca Ada Popa proiectează sisteme informatice nedescifrate până acum de nimeni; Mylar, spre exemplu, este un program al româncei care criptează datele mai bine decât orice alt program de pe piaţă. Programul a fost dezvoltat şi publicat în 2013-2014 şi este folosit de spitalul Newton-Wellesley din Boston.

    În anul 2013-2014 a aplicat pentru un post de profesor universitar, iar după interviuri a primit oferte de angajare de la toate facultăţile de top din lume, inclusiv MIT, Stanford, Berkeley, Harvard, Princeton şi a decis să accept oferta de la Berkeley.

    Raluca Ada Popa a câştigat in anul 2015 premiul  pentru cel mai bun student român din străinătate. Premiul a fost acordat de Liga Studenţilor Români din Străinătate în urma jurizării realizate de peste o mie de personalităţi din mediile academic, cultural, public şi privat, studenţi şi absolvenţi români şi membri LSRS din peste 50 de ţări.


     

  • Povestea elevul bistriţean care a fost ofertat de cele mai mari universităţi americane si care de anul viitor o să lucreze pentru Facebook

    Rareş Buhai, elevul bistriţean cu cel mai mare număr de medalii de aur câştigate la olimpiade internaţionale, şi care a fost ofertat de trei universităţi americane, între care MIT şi Harvard, va lucra în vara anului 2016 pentru Facebook.

    Rareş Buhai, care în prezent este student în anul I la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a făcut mărturisirea într-un interviu acordat publicaţiei TimpOnline.ro, unde a explicat cum a reuşit să fie remarcat de Facebook şi care sunt aşteptările sale de la noul job.

        „La vară o să fac un internship la Facebook în Menlo Park la Headquarters. Sunt foarte curios cum va fi să lucrez într-o companie de talia aceasta. Voi lucra full time ca software engineer timp de trei luni. Ca să fiu acceptat, a trebuit să aplic. Am avut nişte interviuri care au constat din genul de probleme pe care le-am întâlnit la olimpiadă, deci nu a fost o problemă pentru mine, iar apoi am primit o ofertă”, a precizat tânărul bistriţean

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Povestea elevul bistriţean care a fost ofertat de cele mai mari universităţi americane va lucra pentru Facebook in 2016

    Rareş Buhai, elevul bistriţean cu cel mai mare număr de medalii de aur câştigate la olimpiade internaţionale, şi care a fost ofertat de trei universităţi americane, între care MIT şi Harvard, va lucra în vara anului 2016 pentru Facebook.

    Rareş Buhai, care în prezent este student în anul I la Massachusetts Institute of Technology (MIT) a făcut mărturisirea într-un interviu acordat publicaţiei TimpOnline.ro, unde a explicat cum a reuşit să fie remarcat de Facebook şi care sunt aşteptările sale de la noul job.

        „La vară o să fac un internship la Facebook în Menlo Park la Headquarters. Sunt foarte curios cum va fi să lucrez într-o companie de talia aceasta. Voi lucra full time ca software engineer timp de trei luni. Ca să fiu acceptat, a trebuit să aplic. Am avut nişte interviuri care au constat din genul de probleme pe care le-am întâlnit la olimpiadă, deci nu a fost o problemă pentru mine, iar apoi am primit o ofertă”, a precizat tânărul bistriţean

    Cititi mai multe pe www.voceatransilvaniei.ro

  • Povestea femeii care a dus oameni pe lună şi a pus bazele unei industrii de 400 de miliarde de dolari

    Margaret Hamilton, în vârstă de 24 de ani, a primit un job de programator la MIT în anul 1960; acest job avea să îi schimbe viaţa, dar şi întreaga lume.

    Deşi se angajase la MIT pentru a-şi putea susţine soţul pe perioada studiilor, Hamilton a decis să rămână la prestigioasa facultate atunci când a auzit de programul Apollo, iniţiativa spaţială care avea să ducă primul om pe lună.

    Fiind o mamă tânără, Margaret Hamilton îşi aducea de multe ori fiica la birou; cea mică dormea pe podea, în timp ce mama ei scria mii de linii de cod ce urmau să fie adăugate modulului computerizat al rachetei.

    La fel ca în zilele noastre, industria de software era dominată de bărbaţi, iar cei mai mulţi dintre colegii ei de breaslă nu îi dădeau mare atenţie. Cuvântul “software” nici nu se regăsea în cerinţele originale; cu toate acestea, pe măsură ce proiectul Apollo avansa, importanţa unui cod a devenit evidentă, astfel că munca depusă de Hamilton şi colegii săi de la MIT a intrat în atenţia celor responsabili.

    La jumătatea anului 1968, peste 400 de oameni lucrau la software-ul Apollo; acesta era începutul unei industrii de 400 de miliarde de dolari.

    Programul Apollo a fost un succes, iar acest lucru s-a datorat în mare măsură viziunii pe care o tânără de 24 de ani a avut-o. Astăzi, Margaret Hamilton este recunoscută ca una dintre cele mai importante figuri din istoria unei industrii care a schimbat lumea.

  • Opinie George Mioc, CEO PSI Industries: Mitul Raed Arafat se prăbuşeşte. Fără plasă de siguranţă!

    Mă întreb: dacă Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă (ISU) nu poate salva o persoană care a stat circa 40 de ore pe acoperişul unui bloc cu opt etaje, pe cine poate salva? Dacă în Bucureşti nu există absolut nici o saltea gonflabilă, iar pompierii nu au plase de siguranţă, atunci ce deţine ISU în dotare?

    În dramatica istorie a doamnei care s-a sinucis aruncându-se de la etajul opt, doctorul Raed Arafat ne-a oferit două explicaţii: victima nu a cooperat, iar salteaua (care nu s-a umflat) era oricum inutilă, fiindcă înălţimea era prea mare. Fie, să acceptăm aceste explicaţii. Dar dacă, să presupunem, aveam un incendiu într-un bloc cu patru etaje, unde victimele „cooperau”, ISU tot nu ar fi dispus de tot echipamentul necesar. Era la Piteşti.

    Nu vreau să intru în discuţii tehnice, observ doar capacitatea incredibilă a doctorului Arafat de a se scuza şi de identifica responsabilităţi în orice altă parte decât zona de care răspunde. Când s-a petrecut accidentul de pe lacul Sutghiol şi am văzut cu toţii lipsa de coordonare şi amatorismul celor care au intervenit, ce a făcut doctorul Raed Arafat?

    A fugit în braţele protectorilor de la Antena 3 şi l-a pus pe Mircea Badea să demonstreze că strigătele persoanelor care se aflau în lac nu putea fi auzite de pe mal! (Ulterior, Parchetul General a probat contrariul tezei anteniste) Aş vrea să mai adaug un element la acest tablou: nici acum nu este finalizată ancheta accidentului aeronautic din Apuseni, accident în care şi-au pierdut viaţa pilotul Adrian Iovan şi studenta Aurelia Ion. Sunt un om de afaceri raţional, nu vreau capete pe tavă. Dar dacă nu ştim ce s-a întâmplat, nu vom putea avea o analiză, nu vom şti ce trebui schimbat şi, oricând, situaţia s-ar putea repeta. Ştiu că Raed Arafat nu era la acel moment secretar de stat la ministerul de Interne şi nu avea ISU în subordine, dar nu am observat ca, după ce a preluat acest post, să insiste ca ancheta să fie finalizată, iar concluziile ei să fie publice.

    Marea întrebare pe care cred că o are toată lumea în minte, dar puţin îndrăznesc să o spună cu voce tare, este: ce se întâmplă în cazul unui cutremur major în România? De aceea cred că situaţia de la Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţă trebuie analizată atent. Nu am pretenţia că sunt competent, dar ceea ce îmi permit să susţin este că la ISU ar fi mare nevoie de o analiză profundă, care să depăşească simpatia sau antipatia pentru Raed Arafat sau pentru şeful său pe linie de minister, generalul Gabriel Oprea.

    Soluţia ideală ar fi ca în comisiile de specialitate ale Parlamentului să se întâmple acest lucru. Însă nici ceea ce s-a întâmplat în Apuseni, nici accidentul de pe Sutghiol, nu au atras atenţia Parlamentului. După ştiinţa mea, nici măcar o interpelare la adresa ministerului de Interne sau a Guvernului nu s-a făcut pe aceste teme. Acest tip de indolenţă, care de fapt camuflează adânci legături politice vinovate, se va contabiliza în vieţi omeneşti. Dacă doctorul Raed Arafat va constata că poate face ce doreşte, fiind protejat de marea famiglie a Antenei 3, nu se va schimba nimic în bine la ISU.

    În loc de încheiere, aş vrea să amintesc că tot doctorului Raed Arafat trebuie să-i mulţumim pentru totalul blocaj din sistemul de sănătate, pentru teama politicienilor de a mai pronunţa măcar cuvântele „reformă în sănătate”. În ianuarie 2012, el a fost motorul protestelor care au îngropat o nouă lege a sănătăţii.

    Fără îndoială, era un proiect care avea nevoie de o dezbatere mai amplă şi, probabil, trebuia modificat substanţial, dar principiile sale, care vizau spargerea unui monopol al statului şi dezetatizarea, erau bune – am mai scris despre asta pentru Business Magazin (http://www.businessmagazin.ro/opinii/mioc-ceo-psi-industries-reforma-in-sanatate-inseamna-privatizarea-spitatelor-14000609).

    Şi din această perspectivă, îmi permit să spun: doctorul Raed Arafat a acumulat o putere prea mare şi a folosit-o rău, în detrimentul cetăţenilor români. Este momentul să-i spunem: „Mulţumim, adio!”.


    Notă: Opinia prezentată îi aparţine domnului George Mioc şi nu implică în niciun fel redacţia Business Magazin sau organizaţia din care publicaţia face parte.

  • O româncă de 28 de ani a realizat ceva unic în lume. Companii precum Google sau Lincoln Labs îi fac sute de oferte

    Raluca Ada Popa este doctor în informatică şi una dintre cele mai de succes femei din lume. La doar 28 de ani, tânăra din Sibiu şi-a luat doctoratul la Massachusetts Institute of Technology (MIT) şi a pus la punct softul care ar putea să ne protejeze datele confidenţiale împotriva hackerilor si guvernelor. Giganţii IT au fost dispuşi să ofere sume considerabile pentru a beneficia de proiectele acesteia.

    Proiectul ei este denumit CryptDB şi începând din 2013 este folosit de companii de renume precum Google şi Lincoln Labs. Raluca Ada Popa proiectează sisteme informatice nedescifrate până acum de nimeni; Mylar, spre exemplu, este un program al româncei care criptează datele mai bine decât orice alt program de pe piaţă. Programul a fost dezvoltat şi publicat în 2013-2014 şi este folosit de spitalul Newton-Wellesley din Boston.

    În anul 2013-2014 a aplicat pentru un post de profesor universitar, iar după interviuri a primit oferte de angajare de la toate facultăţile de top din lume, inclusiv MIT, Stanford, Berkeley, Harvard, Princeton şi a decis să accept oferta de la Berkeley.

    Raluca Ada Popa a câştigat anul acesta premiul  pentru cel mai bun student român din străinătate. Premiul a fost acordat de Liga Studenţilor Români din Străinătate în urma jurizării realizate de peste o mie de personalităţi din mediile academic, cultural, public şi privat, studenţi şi absolvenţi români şi membri LSRS din peste 50 de ţări. Liga Studenţilor Români din Străinătate  a sărbătorit, de curând, şase ani de activitate.


     

  • Un corporatist din Bucureşti îşi povesteşte viaţa de coşmar: Când ajung acasă nu pot mânca din cauza stresului

    Mitul românului care stă mult peste program încă circulă în multe corporaţii, iar motivaţiile obiceiului sunt numeroase –  lipsa de productivitate sau de colaborare între departamente, teama de şef, supraaglomerarea cu sarcini de serviciu, dar şi frica de a da piept cu cea de-a doua realitate a  vieţii lor care îi aşteaptă odată ce ies pe uşa biroului şi ajung acasa.

    “La serviciu, până la finalul zilei, intri într-un ritm, eşti nervos, agitat şi ajungi să ţipi mai mult decât vorbeşti. Aveam o perioadă când ajungeam acasă şi priveam cam 30 de minute prin televizor şi nici nu puteam să mănânc mai devreme de 22.00 pentru că mi se făcea rău. Pe lângă asta, am şi un copil, care necesită foarte multă atenţie şi nu puteam să i-o acord aşa cum mi-aş fi dorit sau să nu mă enervez pentru lucruri mărunte când eu mă gândeam la cum pot să fac un milion de euro în luna respectivă. Ajungi la un moment dat să vezi lucrurile distorsionat din cauza stresului“, spune Florin, un manager din industria auto în vârstă de 34 de ani.

    Astfel de cazuri sunt la ordinea zilei în multe companii din România, iar stresul îşi spune cuvântul mai mult decât oricând atunci când ajungi pe o poziţie de management. De altfel, un studiu realizat de compania emitentă de tichete Edenred şi firma de cercetare de piaţă Ipsos arată că 70% din salariaţii europeni lucrează adesea în afara orelor de program, iar top şi middle managerii tind să găsească cel mai greu echilibrul dintre sarcinile de serviciu şi viaţa privată, 90%, respectiv 84% dintre ei spunând că rezolvă şi în timpul liber probleme care ţin de locul de muncă.
    Amalia Sterescu, senior business con-sultant şi fondatoare a Public Speaking School, este de părere că una dintre cele mai mari provocări ale angajaţilor este găsirea unui mod în care pot să jongleze cu familia, cariera, relaţia de cuplu şi nevoile personale, într-un ritm alert pe care îl impune societatea, dar şi angajaţii însişi.

    ”Imaginile cu acei oameni care le îmbină perfect pe toate fără nici cel mai mic efort şi cu zâmbetul pe buze sunt nişte stereotipuri departe de adevăr. Acel echilibru pe care ni-l dorim cu toţii şi pe care fiecare caută să-l atingă nu se obţine fără efort, fără sacrificii, fără momente în care ţi-ai dori să fii acasă în loc să stai la birou sau momente în care preferi să inventezi task-uri urgente pentru a evita agitaţia de-acasă„, explică ea.

    Deşi avem deseori senzaţia că odată ieşiţi pe uşa biroului toate problemele se vor termina, iar stresul va fi înlocuit cu oaza de linişte de acasă, mulţi angajaţi, specialişti în resurse umane şi psihologi susţin că această reţetă pentru fericire este valabilă mai mult în rândul salariaţilor tineri, care încă nu au grija ratelor, a facturilor sau a unei familii pe care trebuie să o întreţină. Cei din urmă nici acasă nu reuşesc să se relaxeze şi ajung să îşi găsească un al treilea loc în care pot să îşi acorde puţin timp liber. Unii îl confundă tot cu serviciul (unde pot sta peste program o oră sau două, fără ca alţi colegi sau şeful să îi deranjeze, ascultând muzică sau navigând pe internet), iar alţii se refugiază în sport, citit sau mers pe jos până acasă.

    ”Am întâlnit destule persoane care duc lipsă de timp individual, de linişte, de un timp pe care să-l petreacă reflectând la diferite teme importante, scufundându-se în lectura unei cărţi sau pur şi simplu relaxându-se. Nu găsesc acest timp la serviciu şi, din păcate, mulţi nu îl găsesc nici acasă. La serviciu au un tip de probleme, acasă îi aşteaptă alt tip de probleme. La serviciu au colegii treabă cu ei sau au ei de strunit colegi, iar acasă au de pus copiii la culcare sau la teme – ceea ce este uneori mai provocator decât să-şi influenţeze colegii, clienţii sau furnizorii„, susţine Octavian Pantiş, managing director al firmei de training TMI România.

    Deşi sunt angajaţi care folosesc serviciul drept scuză pentru a se detaşa de problemele zilnice, statul peste program este cât se poate de practic pentru alţii. Spre exemplu, Maria, manager în cadrul unei multinaţionale cu profil IT, stătea până anul trecut chiar şi până la orele 22.00 la birou pentru a nu se duce prea repede acasă, unde nu avea aer condiţionat şi era nevoită să suporte temperaturi de peste 30 °C.

     

    ”Eu aveam de lucru, nu pot spune că stăteam degeaba pentru că, lucrând cu oameni din SUA şi Australia care sunt pe alt fus orar, îmi dădeau de muncă. Dar când nu aveam de lucru, pentru că erau şi astfel de zile, stăteam pe Facebook sau pe YouTube„, spune ea. Doar o mică parte a angajaţilor preferă să stea însă peste program şi, de obicei, sunt acei salariaţi care lucrează în domenii pentru care nu a existat criză sau industrii unde creativitatea lor turează motorul businessului, astfel că angajatorii trebuie să îi facă fericiţi la locul de muncă. Firmele de IT sunt cel mai bun exemplu. Acestea le oferă angajaţilor mic dejun gratuit, spaţii de joacă, posibilitatea de a participa la maratoane de programare unde câştigă premii sau de a-şi aduce prietenii la serviciu după program pentru a se juca ping-pong, fussball etc. Google chiar şi-a transformat sediul din Silicon Valley într-o casă departe de casă, unde angajaţii au tot ce le trebuie şi nu se grăbesc să plece imediat ce programul de lucru se termină.