BusinessMagazin

Tag: manastire

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Cele mai mici insule locuite de pe glob – GALERIE FOTO

    Unii îşi protejează pământul şi locuinţele cu garduri, alţii duc asta la extrem şi stabilesc ocuinţele pe insule izolate de alte aşezări. Mai jos puteţi vedea câteva petice de pământ unde oamenii şi-au făcut o casă.

    1. Insula Lake Bled, Slovenia. Pe insulă se află biserica Mariinksy

    2. Insula Vilgelmshtayn, Hanover, Germania – Fortăreaţă muzeu

    3. Insula Visovac, Croaţia. Aici se află o mânăstire franciscană din secolul 17

    4. Insula Pontikonisi, Corfu, Grecia. Şi aici se află o mânăstire

    5. Insula de pe lacul Galve, Lituania, locul unde se află castelul Trakai

     

  • Afacerile preasfinţilor: Arhiepiscopul Teodosie şi-a făcut hotel şi SPA pe terenul luat de la o mânăstire

    Locul de refugiu al Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ctitoria sa de la Dorna Arini, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“, este cu adevărat un spaţiu unde uiţi de lume. Mai bine zis, un loc unde uiţi că în lume există sărăcie, că există ţări unde sute de copii mor pe capete pentru că nu au nici măcar apă. Iar asta pentru că bunăstarea este cuvântul de ordine care domneşte în… lăcaşul Domnului.
     
    Povestea tumultoasă a mănăstirii de la Dorna Arini, judeţul Suceava, începe în anul 1999, cu doi ani înainte ca Teodosie să devină înaltul prelat al Tomisului. La acea dată, Teodosie Petrescu a primit de la părinţii săi drept moştenire aproape un hectar de teren, deşi înaltele feţe bisericeşti nu pot deţine averi personale, întrucât au depus un jurământ de sărăcie. Astfel, terenul dobândit de Teodosie a fost donat, urmând ca tot el să ctitorească aici o mănăstire cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“.

    Banii pentru ridicarea lăcaşului de cult au provenit din donaţii. Iar acestea au fost atât de generoase încât, începând cu anul 2003, afacerile mănăstirii s-au extins prin construirea unui hotel cu cinci etaje, a unui pavilion administrativ aferent hotelului, dar şi a altor spaţii, inclusiv prin achiziţionarea altor 20 de hectare de teren din împrejurimi. În 2010, printr-un act de schimb, mănăstirea din Dorna Arini i-a cedat lui ÎPS Teodosie un hotel, doua case şi 19 hectare de teren. Măicuţele au rămas cu biserica, chiliile, clopotniţa şi jumătate de hectar de fâneaţă. Spre finalul contractului de schimb este descrisă vag şi soarta bunurilor cedate lui ÎPS Teodosie. Potrivit acestuia, imobilele vor constitui activul patrimonial al viitoarei fundaţii „Sfinţii Procopie şi Elisabeta“, pentru care s-a făcut rezervare de nume la Ministerul Justiţiei. Fundaţia va avea ca obiectiv „sprijinirea amenajării şi dezvoltării Aşezământului Monahal Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului“, adică exact a mănăstirii care tocmai a renunţat la acest patrimoniu.

    Despre ridicarea mănăstirii de la Dorna Arini, Ionela Mustaţă, soţia fostului protoiereu de Băneasa, Marius Mustaţă, a făcut mai multe dezvăluiri în anul 2007. Din spusele ei, soţul său ar fi fost obligat de ÎPS Teodosie să trimită oameni la muncă şi să-i plătească din fondurile Protoieriei, toate acestea pentru înălţarea impunătorului lăcaş de la Dorna Arini. Este vorba de ridicarea de către Teodosie a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului“ de la Dorna Arini. Pavaje de marmură, bai cu jacuzzi, căzi ovale, fântâni arteziene. Lux care nu are nimic de-a face cu smerenia şi sărăcia monahală. Ridicarea lăcaşului a costat 4 milioane de euro.

    Cititi mai multe pe www.ziuaconstanta.ro

  • Afacerile preasfinţilor: Arhiepiscopul Teodosie şi-a făcut hotel şi SPA pe terenul luat de la o mânăstire

    Locul de refugiu al Înaltpreasfinţitului Teodosie, Arhiepiscopul Tomisului, ctitoria sa de la Dorna Arini, Mănăstirea „Acoperământul Maicii Domnului“, este cu adevărat un spaţiu unde uiţi de lume. Mai bine zis, un loc unde uiţi că în lume există sărăcie, că există ţări unde sute de copii mor pe capete pentru că nu au nici măcar apă. Iar asta pentru că bunăstarea este cuvântul de ordine care domneşte în… lăcaşul Domnului.
     
    Povestea tumultoasă a mănăstirii de la Dorna Arini, judeţul Suceava, începe în anul 1999, cu doi ani înainte ca Teodosie să devină înaltul prelat al Tomisului. La acea dată, Teodosie Petrescu a primit de la părinţii săi drept moştenire aproape un hectar de teren, deşi înaltele feţe bisericeşti nu pot deţine averi personale, întrucât au depus un jurământ de sărăcie. Astfel, terenul dobândit de Teodosie a fost donat, urmând ca tot el să ctitorească aici o mănăstire cu hramul „Acoperământul Maicii Domnului“.

    Banii pentru ridicarea lăcaşului de cult au provenit din donaţii. Iar acestea au fost atât de generoase încât, începând cu anul 2003, afacerile mănăstirii s-au extins prin construirea unui hotel cu cinci etaje, a unui pavilion administrativ aferent hotelului, dar şi a altor spaţii, inclusiv prin achiziţionarea altor 20 de hectare de teren din împrejurimi. În 2010, printr-un act de schimb, mănăstirea din Dorna Arini i-a cedat lui ÎPS Teodosie un hotel, doua case şi 19 hectare de teren. Măicuţele au rămas cu biserica, chiliile, clopotniţa şi jumătate de hectar de fâneaţă. Spre finalul contractului de schimb este descrisă vag şi soarta bunurilor cedate lui ÎPS Teodosie. Potrivit acestuia, imobilele vor constitui activul patrimonial al viitoarei fundaţii „Sfinţii Procopie şi Elisabeta“, pentru care s-a făcut rezervare de nume la Ministerul Justiţiei. Fundaţia va avea ca obiectiv „sprijinirea amenajării şi dezvoltării Aşezământului Monahal Mănăstirea Acoperământul Maicii Domnului“, adică exact a mănăstirii care tocmai a renunţat la acest patrimoniu.

    Despre ridicarea mănăstirii de la Dorna Arini, Ionela Mustaţă, soţia fostului protoiereu de Băneasa, Marius Mustaţă, a făcut mai multe dezvăluiri în anul 2007. Din spusele ei, soţul său ar fi fost obligat de ÎPS Teodosie să trimită oameni la muncă şi să-i plătească din fondurile Protoieriei, toate acestea pentru înălţarea impunătorului lăcaş de la Dorna Arini. Este vorba de ridicarea de către Teodosie a Mănăstirii „Acoperământul Maicii Domnului“ de la Dorna Arini. Pavaje de marmură, bai cu jacuzzi, căzi ovale, fântâni arteziene. Lux care nu are nimic de-a face cu smerenia şi sărăcia monahală. Ridicarea lăcaşului a costat 4 milioane de euro.

    Cititi mai multe pe www.ziuaconstanta.ro

  • Satul unic în România. Are trei MONUMENTE istorice vizitate de mii de turişti

    Castelul de la Miclăuşeni (datând din secolul al XVII-lea), Biserica „Sf. Voievozi – Buna Vestire” (datând din 1787) şi Parcul (datând din secolul al XIX-lea) sunt cele trei monumente istorice intrate în patrimoniul naţional care formează Ansamblul Mănăstirii Miclăuşeni, din satul Miclăuşeni, sat ce se află la o distanţă de 20 km de Roman şi 65 km de municipiul Iaşi.
     

    Prima biserică a Mănăstirii Miclăuşeni a fost ridicată de vornicul Ioan Sturdza în 1782, o biserică de lemn cu hramurile „Sf. Voievozi” şi „Buna Vestire” pentru a servi ca paraclis al curţii boiereşti.

    Între anii 1821-1823, marele logofăt Dimitrie Sturdza, fiul lui Ioan Sturdza, şi soţia sa Elenco, au reconstruit biserica, aşa cum poate fi văzută astăzi, apelând la stilul neoclasic. În anul 1904, biserica a fost restaurată fără a i se schimba aspectul exterior. Din cauza primului război mondial, la 10 noiembrie 1917, Maria C. Sturza a ridicat bunurile bisericeşti şi le-a dus la palat, fiind restituite bisericii în 1931.

    GALERIE FOTO

  • Satul din România unic in lume, cu un drum de 10 km de marmură. Mai are un singur locuitor

    Satul Alun este unul dintre cele mai ciudate locuri din judeţul Hunedoara. Mai are un locuitor, în acte, o mănăstire din marmură, dar şi un drum din marmură de circa zece kilometri, unic în România.

    În satul Alun, din Ţinutul Pădurenilor, locuiau în urmă cu aproape jumătate de secol peste 100 de familii. Ultima casă, cu numărul 104, a fost construită în anii ’60, în apropierea carierei de marmură de la marginea Alunului.

    De atunci, din „satul înmărmurit“, cum îi spun localnicii din aşezările învecinate, au început oamenii să migreze, iar în prezent, singurul care a rămas nedezlipit de Alun este Gheorghe Gheorghesc.

    „Satul are o vechime de aproape 300 de ani, poate şi mai mult, iar în vremea tinereţii mele, era unul dintre cele mai mari din zonă. Avea o şcoală cu internat, în care învăţau copiii din tot Ţinutul Pădurenilor, dar şi din Hunedoara.

    Iar localnicii munceau în cariera de marmură de la marginea satului şi în minele din Ghelari. Colectivizarea făcută de comunişti i-a alungat pe oameni, la fel cum combinatul siderurgic din Hunedoara i-a atras la oraş. Aşa, treptat, au rămas în sat doar bătrânii“, povesteşte Gheorghe Gheorghesc.

    Erau hore în sat, nedei”

    Drumul de marmură se opreşte însă în pădure, unde este continuat de unul forestier, aproape impracticabil cu maşina în ultimii ani.

    Cititi mai multe pe www.mistere-romania.info

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Cea mai misterioasă insulă din Mediterană: doar 1.000 de oameni au voie să o viziteze anual – GALERIE FOTO

     
    Insula Montecristo a devenit celebră după ce Alexandre Dumas a descris-o în romanul Contele de Monte Cristo. Pe această insulă, spune legenda, se află îngropate comori ale unor piraţi celebri.
     
    Doar 1.000 de turişti au voie să păşească, anual, pe insula Montecristo, iar viza se primeşte după o aşteptare de minim trei ani. 
     
    Zvonuri despre bogăţiile de aici au început să circule în secolul XIII, atunci când Mănăstirea St. Mamilian, amplasată pe insulă, a devenit una dintre cele mai înstărite din Europa. Alţii spun că piratul turc Barbă-Roşie ar fi ascuns aici mare parte din aurul furat în timpul expediţiilor sale din secolul al XVI-lea.
     
    În 1860, Regatul Italian a anexat Montecristo, cedând-o în 1889 marchizului Ginori, care a transformat-o într-o rezervaţie naturală. În 1971, insula a revenit statului italian, care în 2008 a deschis-o publicului.
     
    Fotografii: DailyMail

  • Muntele interzis femeilor sau „ATHOSUL MARAMUREŞULUI”. Ce minuni au loc acolo

    Sunt multe locuri în ţară încărcate de energii benefice, despre care însă puţine lucruri se ştiu. În jurul lor colcăie legendele despre minuni înfăptuite demult şi despre altele care încă se întâmplă. Un astfel de teritoriu magic este cel cunoscut în popor drept Muntele Şatrei sau… Muntele Sfânt al Maramureşului, pe care sunt ridicate o mănăstire şi un schit, cel din urmă – ca şi Athosul grecesc – interzis femeilor.

    Că te afli dinaintea unui loc unde se făptuiesc miracole înţelegi încă de cum intri în depresiunea Lăpuşului şi vezi Muntele Şatrei, cu forma lui perfectă de trunchi de piramidă. Unii cred că nu e o formă naturală, ci că a fost zidit de mână de om sau de îngeri, mai ales că este aceeaşi, ori din care parte l-ai privi. Geologii te vor asigura însă că este vorba despre o formaţiune geologică de origine vulcanică.

    Potrivit unor legende locale, pe Muntele Şatrei, la locul numit şi acum „Şatra Pintii”, şi-ar fi avut sălaşul celebrul haiduc Pintea Viteazul şi ortacii lui. Fiu de nobil, Pintea se răscoală împotriva stăpânirii şi luptă pentru drepturile oamenilor din Maramureş. Pe Muntele Şatrei, numele lui îl primesc şi Izvorul Pintii şi Fântâna Pintii, lângă cel dintâi ridicându-se Mănăstirea Şatra, iar lângă a doua, Schitul Şatra (sau Şătriţa). Izvorul Pintii este însă doar unul dintre cele cu puteri tămăduitoare de pe Şatra. Practic, dacă e să dăm crezare legendelor, fiecare firicel de apă care coboară pe pantele muntelui are puteri binefăcătoare. Despre Fântâna lui Pintea, se zice că în anumite zile din an „apa se făcea cum este untul” şi că atunci avea puterea să vindece orice boală aceluia care se ungea cu ea.

    După cum spun legendele şi baladele populare locale, haiducul Pintea Viteazul era născut în Măgoaja, în Maramureş. Grigore Pintea, fiul lui Cupşa Pintea şi al Mălinei s-a născut într-o famile de nobili, una dintre rudele lui fiind acel Ioan Cupşa, care în 1681, ctitorind mânăstirea Nicula din judeţul Cluj, a dăruit călugărilor celebra icoană a Maicii Domnului care plânge.

    Cititi mai multe pe www.antenasatelor.ro