BusinessMagazin

Tag: limba

  • Un bulldog englezesc a câştigat titlul de cel mai urât câine din lume în 2018

    15 câini au concurat la cea de-a 30-a ediţie a competiţiei, al cărei mare premiu constă în suma de 1.500 de dolari şi o excursie la New York pentru patruped şi proprietarul său, cei doi urmând să apară şi în emisiunea “Today Show” de pe postul TV NBC.

    Podiumul a fost completat de Scamp, un terrier cu “coafură” dreadlock, pe poziţia a doua, şi Josie, un câine chinezesc cu moţ, pe poziţia a treia. Josie a câştigat acest concurs în 2015.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un bulldog englezesc a câştigat titlul de cel mai urât câine din lume în 2018

    15 câini au concurat la cea de-a 30-a ediţie a competiţiei, al cărei mare premiu constă în suma de 1.500 de dolari şi o excursie la New York pentru patruped şi proprietarul său, cei doi urmând să apară şi în emisiunea “Today Show” de pe postul TV NBC.

    Podiumul a fost completat de Scamp, un terrier cu “coafură” dreadlock, pe poziţia a doua, şi Josie, un câine chinezesc cu moţ, pe poziţia a treia. Josie a câştigat acest concurs în 2015.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REZULTATE EVALUARE NAŢIONALĂ 2018 publicate pe EDU.ro. Contestaţiile la examenul de Evaluare Naţională se pot depune până la ora 19:00.

    Primele rezultate la examenul de EVALUARE NAŢIONALĂ 2018 au fost afisate pe site-ul Evaluare.edu.ro. Intre orele 14.00 – 19.00, se pot depune contestaţiile pentru probele de limba şi literatura romană, matematică, limba maternă. După soluţionarea contestaţiilor, notele finale ale examenului de evaluare naţională vor fi făcute publice pe data de 23 iunie 2018.

    La examenul de Evaluare Naţională din 2017 s-au înscris 144.929 de elevi, dintre care au fost prezenţi 140.712 candidaţi. Peste 150.000 de elevi s-au înscris în 2018 examenul de Evaluare Naţională.

     

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Oraşul din Europa care a fost distrus aproape în totalitate, dar a reînviat şi a ajuns un paradis turistic. Este o minune a ambiţiei locuitorilor

    Dzien dobry, tak şi dzieki. Adică „Bună ziua”, „da” şi „mulţumesc”. Atât am reuşit să învăţ şi să reţin din toată limba poloneză pe care am auzit-o în cele câteva zile pe care le-am petrecut în Varşovia. Culorile, atmosfera prietenoasă şi cerul cristalin în majoritatea timpului au dat auspicii de vis frumos acelor zile, un vis în care se făcea că mă plimbam fascinată printre clădirile care mai de care mai pastelate din centrul vechi al oraşului.

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Warsaw sau Wars-wow (?)

    Faţadele multicolore ale oraşului sunt dovada succesului polonez de a reconstrui după sfârşitul celui de-al doilea război mondial, în care toată Varşovia a fost victima bombardamentelor Germaniei naziste. Iar procesul este în derulare, multe clădiri fiind încă în reconstrucţie. Chiar şi aşa, centrul istoric al oraşului este deja o bijuterie arhitecturală.

    Centrul vechi este al turiştilor, asta o ştie şi o poate remarca oricine trece pe acolo. Localnicii au alte zone, ceva mai moderne în arhitectură şi în atmosferă, apropiate de zona istorică. Astfel, terasele din piaţa centrală sunt înţesate de turişti din toată lumea, în vreme ce în restaurantele puţin mai depărtate, mai aerisite, predomină limba poloneză. Simbolul pieţei destinate turiştilor este statuia Syrenka, o sirenă despre care se spune că este sora celei mult mai celebre din Copenhaga.

    Dezvoltarea ţării se vede şi în zgârie-norii din jurul Palatului Culturii din Varşovia, o clădire asemănătoare celei cunoscute drept Casa Presei din Bucureşti. Turnul din Varşovia a fost un cadou de la Uniunea Sovietică pentru polonezi, astfel că arhitectura este strâns legată de mulţi zgârie-nori similari construiţi în Uniunea Sovietică în secolul XX. Una dintre clădirile ameţitoare din jurul palatului este un bloc de locuinţe, Zlota 44, unde chiria pentru o garsonieră de 75 de metri pătraţi depăşeşte 3.000 de euro.

    Segmentul de real estate din Polonia s-a dezvoltat considerabil în ultimii ani, la fel cum s-a întâmplat cu multe alte domenii, de la producţia de mere la cea de autobuze, tramvaie, trenuri sau materiale de construcţii. Companiile poloneze nu s-au mulţumit să se dezvolte pe piaţa locală de acolo, ci au trecut graniţele, ajungând şi în România.

    Peste 450 de milioane de euro au investit în România cele mai mari companii poloneze, această ţară aflându-se între cei mai mari 20 de investitori străini de pe piaţa locală după valoarea capitalului plasat.

    Firme precum Maspex (care deţine brandul de sucuri Tymbark), Ciech Soda (fostele Uzine Sodice Govora), Cersanit (producător de obiecte sanitare), Porta Doors (producător de uşi), Barlinek (producător de pardoseli şi parchet din lemn) şi Can Pack (producător de ambalaje) au creat împreună, de la intrarea pe piaţa din România, circa 3.000 de locuri de muncă, după cum arată datele Agenţiei Poloneze de Investiţii şi Comerţ. În sens invers însă, prezenţa românilor cu businessuri în Polonia este aproape nesemnificativă.

    De altfel, româna se aude rar – eu nu am auzit-o aproape deloc – pe străzile Varşoviei, spre deosebire de alte capitale europene. Poate şi pentru că Varşovia nu se regăseşte pe lista de destinaţii a multor turişti, care nu-şi imaginează cât de bine şi frumos s-a putut ridica acest oraş din cenuşă, ca o pasăre Phoenix a estului. Surpriza plăcută, spre deosebire de alte oraşe europene, este că aici toată lumea – de la comercianţii de îngheţată până la funcţionarii de la bancă – vorbeşte engleza cel puţin la nivel conversaţional, astfel că nu e prea greu să interacţionezi cu localnicii.

    În 2016, Varşovia a devenit primul oraş din Polonia în care contribuţia turismului la Produsul Intern Brut a atins 15 miliarde de zloţi (3,5 miliarde de euro), potrivit unui studiu al Biroului Turistic al Varşoviei. În acel an, capitala Poloniei a primit 9,6 milioane de vizite turistice, dintre care 2,7 milioane din străinătate. Dacă în calcul sunt incluse şi vizitele de o zi, totalul depăşeşte 20 de milioane. Britanicii au reprezentat cel mai mare grup de vizitatori, iar în urma lor s-au situat nemţii şi francezii. Străinii au cheltuit de trei ori mai mult decât polonezii – 1.482 de zloţi (345,5 euro), după cum subliniază acelaşi studiu.

    Ce i-a impresionat cel mai mult pe turişti a fost arhitectura, monumentele, oamenii prietenoşi şi mâncarea bună, mai arată acelaşi studiu.

    Aş putea spune aşadar că mă încadrez în profilul robot al turiştilor din Varşovia, doar că pe mine m-a mai impresionat şi muzica lui Chopin, cea care se aude când treci pe lângă băncile împrăştiate peste tot în oraş; este suficient să apeşi un singur buton.

  • Ţara din Europa unde limba română ar putea deveni a doua limbă ”oficială”

    Astfel, persoanele cu naţionalitate română au devenit a doua cea mai comună populaţie non-britanică din Marea Britanie, scrie BBC.

    La 1 ianuarie 2014 toate televiziunile britanice pândeau aeroporturile Heathrow şi Luton din Londra în aşteptarea “invaziei”. Marea Britanie nu mai putuse amâna regulile europene şi trebuise să accepte deschiderea pieţei muncii pentru români. Fusese, vreme de un an, o campanie furibundă în presa britanică împotriva românilor care se pregăteau să invadeze Regatul, după deschiderea pieţei muncii. Când o cursă Bucureşti – Londra a ajuns la destinaţie, pe Luton, din avion a coborât un singur român, ajuns celebru şi mort, între timp.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ruşii au devenit interesaţi de litoralul românesc: caută all inclusive şi preţuri similare celor din Bulgaria

    Reprezentanţii agenţiilor de turism din Rusia au declarat, joi, într-o conferinţă de presă la Mamaia, că turiştii ruşi ar veni pe litoralul românesc şi în Delta Dunării, între principalele cerinţe fiind un sistem all inclusiv, aşa cum s-au obişnuit de pe litoralul bulgăresc, servicii de babysitting, dar şi ca la recepţiile unităţilor de cazare să se vorbească şi limba rusă. De asemenea, ei au arătat că turiştii ruşi vor să se şi plimbe şi viziteze şi alte locaţii, să facă excursii în zonele interesante de ţară, „deoarece clientul rus când merge în Europa vrea să vadă ţara respectivă”.

    „Nu sunt deosebit de pretenţioşi, dar caută acel check list: să fie vorbitori de limbă rusă, să fie materiale de limbă rusă, să aibă calitate sanitară, hotelul este secundar în principiu, dar este foarte important, este unul din principalele obiective din lanţul acesta turistic. Ei vin în România şi hotelul este cel care oferă plăcerea sejurului”, a declarat Andrei Vîlcovan, reprezentant al Agenţiei Kalinka Travel din Sankt Petersburg.

    Întrebaţi cât ar cheltui un turist rus pe litoralul românesc, agenţii de turism ruşi au precizat că preţurile ar trebui să fie mai mici decât la bulgari, măcar în primii ani.

    Citeşte continuarea pe www.gandul.info

  • Un nou lanţ de magazine în România. Un sfert din angajaţi sunt pensionari

    Magazinul de mobilă şi accesorii Mömax va fi deschis pentru public joi, 8 martie, la Timişoara, pe Calea Aradului, suprafaţa acestuia fiind de aproximativ 4.200 de metri pătraţi. De asemenea, Mömax a realizat la Timişoara şi două depozite: unul lângă magazin, care are în jur de 1.000 metri pătraţi, şi unul localizat într-un parc logistic, cu o suprafaţă de 3.200 metri pătraţi.

    Potrivit reprezentanţilor magazinului Mömax din Timişoara, în total, au fost angajate 104 persoane, dintre care 64 vor lucra full-time şi 40 part-time. 25% dintre salariaţi sunt pensionari, fiind lansată, în urmă cu două săptămâni, o campanie de marketing pentru a angaja persoane în vârstă.
     
    Directorul de vânzări Mömax România, Janos Grigassy, a declarat, marţi, corespondentului MEDIAFAX, că Timişoara a fost ales primul oraş din ţară pentru deschiderea unui astfel de magazin pentru că are o infrastructură puternică, dar şi pentru că în “capitala Banatului” locuiesc mulţi vorbitori de limbă germană.

    “Am investit patru milioane de euro în magazinul Mömax din Timişoara. Am ales Timişoara pentru că are o infrastructură puternică, este foarte importantă autostrada care trece pe lângă Timişoara, şi pentru că sunt foarte mulţi vorbitori de limba germană, iar noi avem nevoie de colegi care vorbesc şi limba germană. Depozitul este plin şi aşteptăm clienţii să treacă pragul magazinului, în depozit avem aproape zece milioane de euro stoc cu care aşteptăm clienţii la deschidere. Am adaptat preţurile la buzunarele clienţilor noştri, avem preţuri foarte bune şi am făcut foarte multe oferte pentru deschidere, valabile pentru lunile martie şi aprilie”, a afirmat Janos Grigassy, marţi, la deschiderea oficială a magazinului Momax.

     

  • Premiera “Don Carlo”, de Giuseppe Verdi, la Opera Naţională din Bucureşti, duminică

    Cu un libret în limba franceză semnat de Joseph Méry şi Camille du Locle, după tragedia lui Friedrich Schiller, opera “Don Carlos” i-a fost solicitată lui Verdi de Opera din Paris – unde a avut loc şi premiera, la data de 11 martie 1867. Compozitorul a revenit apoi asupra lucrării sale, dăruind contemporanilor şi o versiune în limba italiană, care a fost prezentată la Teatro alla Scala din Milano pe 10 ianuarie 1884. Astfel, opera “Don Carlos” comandată de francezi va fi denumită în ţara lui Verdi “Don Carlo”, versiune reprezentată frecvent în paralel cu cea originală, în limba franceză.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro