BusinessMagazin

Tag: laborator

  • Povestea omului care a ajuns de la cercetător în apartament la cel mai bine platit om de ştiinţă din istorie

    Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“

    Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.

    Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.

    A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.

    Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.

    Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.

    Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.

    „Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.

    Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.

    Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“

    În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.

    Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.

    După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.

    Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.

    Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.

    „Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“

  • Gadget Review: laborator foto la tine acasă – VIDEOREVIEW

    Până nu de mult, fotografia avea două componente foarte importante: prima era fotografierea propriu- zisă, iar a doua era developarea fotografiilor în camera obscură. Astăzi, în lumea digitală, după ce ai apăsat butonul de declanşare, poţi să trimiţi poza prin Wi-Fi către smartphone apoi direct pe Facebook sau Instagram. Ceea ce nu este un lucru rău, dar fotografiile sunt menite să fie printate.

    Experienţa de vizionare este complet diferită atunci când te uiţi la o fotografie printată faţă de una pe un monitor, chiar unul mare. De aceea este satisfăcătoare privirea tablourilor sau a fotografiilor – astfel operele capătă o altă viaţă. În plus, pentru amatorii de fotografie, este importantă imprimarea doarece atunci se pot observa detalii care-ţi scapă când o priveşti pe un monitor. Poţi vedea dacă zonele luminoase sunt supraexpuse sau dacă imaginea este prea întunecată.

    În al doilea rând, fotografiile capătă o nouă viaţă atunci când se află în faţa ta, când poţi simţi textura hârtiei şi vedea strălucirea acesteia. Acesta este şi un motiv pentru care mulţi dintre noi ne împânzim casele cu fotografii, fie ele din vacanţe, cu rude sau cu prieteni.

    Soluţia o reprezintă mersul periodic la magazinul de printare sau achiziţionarea unei imprimante foto. Pentru asta nu trebuie să investeşti masiv într-o imprimantă industrială, ci te poţi mulţumi cu una dedicată consumatorilor individuali. Soluţiile sunt multiple. Noi am testat imprimanta foto Epson L810.

    Imprimanta este mai mare decât mă aşteptam şi ocupă un spaţiu consistent pe birou. Instalarea se face foarte uşor: se conectează la PC printr-un cablu USB şi la priză, apoi totul este gata. Poţi să printezi fotografiile fie din calculator, fie de pe un CD/DVD sau de pe un card de memorie. Imprimanta are un ecran LCD, nu este tactil, dar este util pentru a printa fotografii fără să te mai conectezi la PC. L810 are recipiente de cerneală de 70 ml, amplasate în lateral, dar integrate în imprimantă. L810 utilizează cerneala Epson originală şi tehnologia Epson Micro Piezo şi promite imprimări de calitate, dar şi cu o viteză mare. Epson susţine că poate imprima până la 1.800 de fotografii de 15×10 cm, cu o singură încărcare a cartuşelor.

    În urma perioadei de testare, am observat că imprimanta scoate fotografii frumoase şi destul de rapid, cu condiţia să utilizezi setările înalte de imprimare (high). Atunci imaginea este contrastantă, frumos saturată, iar hârtia glossy face ca fotografia să strălucească şi să prindă viaţă. Culorile sunt redate fidel, iar calitatea imprimării este foarte bună pe hârtia Epson Premium Glossy. Culorile peisajelor sunt redate fidel şi imaginea arată bine, indiferent de hârtia folosită. Astfel, Epson L810  oferă rezultate foarte bune pentru o imprimantă consumer şi are un raport preţ/calitate bun.

    Totuşi, atunci când printezi la o calitate standard, imaginea nu mai este la fel de impresionantă, culorile ieşind cam şterse, vizibil, în special, pe hârtia A4. De menţionat, după ce am printat în jur de 30 de fotografii (de mărimi diferite) imprimanta a avut nevoie de o scurtă întreţinere înainte de a reda corect din nou imaginile. Am făcut două proceduri de curăţare, apoi totul a mers ca uns.

    În concluzie, dacă sunteţi amatori de fotografie şi nu mai vreţi ca sutele de poze să zacă undeva într-un folder pe hard disk şi vreţi să le printaţi, Epson L810 ar putea fi o soluţie.

    Casetă tehnică

    Tehnologie de printare Inkjet

    Rezoluţie (dpi) 5.760 x 1.440

    Interfaţă USB

    Imprimare CD Da

    Alimentare hârtie 100 coli

    Cititor de carduri Da

    Dimensiuni mediu printare A4, A5, A6, B5, C6, Envelope DL, Envelope COM10,  Letter, 9 x 13 cm, 10 x 15 cm, 13 x 18 cm,  13 x 20 cm, 20 x 25 cm, 100 x 148 mm

    Consumabile compatibile: T6736 – cartuş light magenta, T6731 – cartuş negru, T6732 – cartuş cyan, T6733 – cartuş magenta, T6734 – cartuş galben, T6735 – cartuş light cyan

    Putere consumată (W) 4,1

    Dimensiuni (W x D x H mm) 542 x 386 x 196

    Greutate (Kg) 8,2

  • Synevo România inaugurează primul departament de histopatologie digitală din Europa de Sud-Est, o investiţie de aproximativ 1 milion de euro

    Acesta va utiliza un sistem de scanare pentru a înregistra imagini de calitate superioară ale probelor biologice specifice, ceea ce va reduce semnificativ timpul de procesare şi va oferi acces la toţi specialiştii patologi din reţeaua de laboratoare a Diviziei de Diagnostic Medicover. Noul departament de histopatologie digitală utilizează echipamente şi sisteme software de ultimă generaţie şi a presupus o investiţie de aproximativ 1 milion de euro.

    „Principalul nostru obiectiv este să fim un sprijin real şi sigur pentru medici în procesul de diagnosticare. În ultimii 20 de ani, am investit constant în dezvoltarea echipei şi dotarea laboratoarelor la cel mai înalt nivel, pentru a ne menţine lider de piaţă din punctul de vedere al calităţii şi al gamei complete de servicii de laborator”, a declarat Laurenţiu Luca, director general Synevo România. „Digitalizarea completă a diagnosticului histopatologic presupune adoptarea celor mai noi tehnologii în domeniu, utilizate în prezent doar în câteva laboratoare din vestul Europei, şi ne bucurăm că le putem pune acum la dispoziţia pacienţilor şi a comunităţii medicale din România.”

    „Beneficiile digitalizării acestui serviciu sunt semnificative: de la reducerea timpului de procesare a probelor, la facilitarea colaborării dintre medicii din cele opt laboratoare de histopatologie din reţeaua internaţională, care pot face schimb de informaţii şi opinii, indiferent în care unitate se află”, a declarat dr. Mihai Stoicea, şef departament Histopatologie, Synevo România. „Histopatologia este un domeniu în care diagnosticul depinde într-o măsură foarte mare de specialistul care analizează probele. În acest context, digitalizarea procesului oferă pacienţilor acces la o întreagă reţea de medici specializaţi în diferite patologii, care colaborează în timp real, ceea ce înseamnă creşterea preciziei diagnosticului.”

    Implementarea noilor tehnologii de histopatologie digitală presupune, printre altele, transferul de la microscopia convenţională la imaginile digitale, prin transpunerea probelor biologice în lame digitale virtuale. Cele opt laboratoare de patologie din reţeaua internaţională a Diviziei de Diagnostic Medicover reunesc aproximativ 100 de medici specializaţi în domeniu.

     

  • Cum a reuşit o moldoveancă de 33 de ani să vândă plăcinte de 600.000 de euro anul trecut

    „Sunt moldoveancă de la Soroca, de pe malul Nistrului”, se prezintă tânăra antreprenoare. „Lucrez la o transformare treptată din «moldoveancă», aşa cum mi se spunea în 2012, la «moldoveanca de la Cuptorul Moldovencei», aşa cum încep oamenii să-mi spună.”

    Nicoleta Hriţcu este absolventă a două facultăţi, respectiv Facultatea de Economie şi Administrarea Afacerilor din cadrul Universităţii „Al.I. Cuza” şi Facultatea de Teatru, la Universitatea de Arte „George Enescu”, ambele în Iaşi. Ea îşi aminteşte momentul în care a ales calea antreprenoriatului: „Aveam 30 de ani, un copil, avusesem câteva joburi la care nu făcusem performanţă şi ştampila cu minimul pe economie, pe care mi-o puneau pe masă toţi potenţialii angajatori. Cu toate astea, nu mă descurajasem, aveam o părere bună despre mine”, povesteşte ea. „Rezultatele tot întârziau să apară, experienţele mele ca angajat de până atunci s-au dovedit a fi controversate. Fiecare colaborare începea extraordinar. Angajatorii mei aveau adesea aşteptări mari în ceea ce mă priveşte, iar eu, de asemenea, porneam la drum cu un entuziasm debordant şi multe, multe idei, la care se adăuga dorinţa de a schimba lumea. Până la final însă, nu reuşeam să conving pe nimeni, lumea rămânea neschimbată, iar eu sfârşeam prin a arăta, probabil, precum Don Quijote.”

    Prin urmare, a decis să rişte şi să investească propriile resurse financiare într-un nou business. „Am muncit, însă nu oricum, ci respectând regulile jocului în care mă aventuram. La momentul respectiv aveam o idee care prindea din ce în ce mai mult viaţă. Îmi doream să fac ceva mai bine decât vedeam că se face deja, altfel decât o făceau companiile care aveau să fie viitorii mei competitori. Aşa am ajuns să mă poziţionez în piaţă cu un criteriu concret: gustul”, povesteşte Nicoleta Hriţcu. A făcut un plan, fiind în primă fază sprijinită financiar de familie, iar apoi a făcut rost şi de finanţare externă.

    Antreprenoarea spune că în 2012, când a început businessul, concurenţa în domeniu nu era atât de serioasă ca acum. „Între timp, piaţa s-a mai aglomerat. Chiar şi aşa, sunt câţiva jucători importanţi care îşi fac bine treaba, gândesc lucrurile pe termen lung, au viziune şi e o reală plăcere să-i urmăreşti. Însă eu sunt de părere că încă mai este loc de surprize.” Odată cu creşterea puterii de cumpărare în România, crede ea, s-a schimbat şi comportamentul de consum, astfel că oamenii au început să iasă în oraş din ce în ce mai des. „Consider că în prezent piaţa încă nu este satisfacută pe toate segmentele. Mai ales în Iaşi, unde oferta nu este foarte puternică, fie că vorbim despre fast-food, restaurante gourmet, patiserii şi cofetării. Celelalte oraşe mari, cum ar fi Cluj, Timişoara şi mai ales Bucureşti, ne-au luat-o înainte în multe aspecte: diversitate, calitate, creativitate, design şi chiar unicitatea ofertelor.” Piaţa alimentaţiei publice este una dintre cele mai dinamice industrii, spune tânăra antreprenoare. „Este foarte primitoare, dar şi cea mai controversată. Iartă greu greşelile şi consecinţele pot fi însemnate. Cred că oricine poate intra în această industrie, sunt însă foarte puţini cei care reuşesc să construiască reale poveşti de succes.”

    Nu se plânge de birocraţie, de impozite prea mari sau de taxe. „Nu pot, pentru că am creat şi dezvoltat o afacere sănătoasă, care funcţionează bine chiar şi în cadrul legal şi fiscal din România”, comentează antreprenoarea. „Nici finanţarea nu a fost niciodată pentru noi o problemă. Sunt foarte multe locuri de unde îţi poţi lua resursele băneşti necesare. Sunt adepta ideii «cine caută, găseşte», însă nu înainte de a te asigura că ştii ce vrei, ai un plan bun şi, desigur, referinţe bune.”

    Nicoleta Hriţcu spune că nu s-a lovit de prejudecăţile care uneori urmăresc doamnele din business, dar drumul său în afaceri nu a fost lipsit de probleme. „Nu pot să spun că am avut probleme cu prejudecăţi legate de faptul că sunt femeie. Mai degrabă vârsta mi-a dat de furcă”, spune ea. „Când intram în contact cu potenţialii colaboratori sau cu reprezentanţi ai instituţiilor statului, le stârneam şi un zâmbet în colţul gurii, a neîncredere. Nu ştiu dacă şi în celelalte oraşe mari din ţară, precum în Capitală, se întâmplă la fel, dar la Iaşi sunt foarte multe femei antreprenor şi toate se simt foarte bine în pielea lor. La fel şi eu. Sunt însă probleme pe care le-aş menţiona, mai ales încercările de a împăca munca şi viaţa de familie.”

    În prezent, Cuptorul Moldovencei are 26 de angajaţi şi planurile vizează angajarea altor 7-8 persoane. „În 2012, când am început businessul, eram doar doi angajaţi: eu şi un patiser. În 2013, eram cinci, apoi a crescut echipa progresiv: în 2014 eram 9 persoane, în 2015, 15, în 2016 am depăşit numărul de 20 de angajaţi. În 2017 preconizez că vom avea 30-35 de angajaţi”, notează Nicoleta Hriţcu. La ora actuală, antreprenoarea gestionează un laborator şi trei puncte de desfacere. Un nou laborator şi un alt punct de desfacere se află în amenajări; va ajunge astfel să controleze două laboratoare specializate: unul pentru patiserie şi unul pentru produsele de cofetărie, şi patru magazine proprii în Iaşi. Obiectivul general pentru Cuptorul Moldovencei este unul simplu: dorinţa ca produsele lor să ajungă la un număr cât mai mare de persoane, cu un preţ corect, afirmă antreprenoarea. Anul trecut, Cuptorul Moldovencei a raportat o cifră de afaceri de aproape 600.000 de euro, iar pentru 2017 Nicoleta Hriţcu şi-a stabilit ca obiectiv venituri de 800.000 de euro.

    Atunci când vorbeşte despre Cuptorul Moldovencei, spune că  îi este greu să cuantifice succesele, pentru că, argumentează ea, motorul afacerii nu a fost câştigul financiar, ci recunoaşterea propriei sale puteri de a construi ceva adevărat, valoros, dar şi cu extrem de multă responsabilitate faţă de toţi cei implicaţi. „Aşa am început, aşa funcţionăm şi acum. Pe traseu, am văzut şi potenţialul pe care îl are piaţa – mai mare decât mă aşteptam eu. Aşa am crescut din 2013 şi până în prezent deopotrivă cifra de afaceri, numărul de angajaţi, profitul. Şi nu ne oprim aici.”

  • Uniunea Europeană va introduce noi teste pentru emisiile maşinilor

    Producătorul auto german a admis, în septembrie 2015, că a folosit un program pentru a modifica emisiile maşinilor diesel din Statele Unite. Acest fapt a evidenţiat neglijenţa testelor din Uniunea Europeană şi nevoia de reforme.

    Noua procedură, cunoscută ca Real Driving Emissions (RDE), a fost creată pentru a reflecta condiţiile zilnice de condus şi pentru a reduce din diferenţele dintre rezultatele testelor realizate pe şosea şi cele realizate în laborator. Prin procedura RDE, emisiile poluante vor fi măsurate prin sisteme portabile care vor fi ataşate maşinilor conduse în condiţii reale. Procedura RDE nu va înlocui testele de laborator, ci va fi complementară. De asemenea, testele de laborator au fost îmbunătăţite pentru a oferi informaţii mai exacte despre nivelul emisiilor de dioxid de carbon şi al combustibilului consumat, potrivit Comisiei Europene.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cofetărie RENUMITĂ, închisă. Foloseau colorant alimentar EXPIRAT de 16 ani

    Comisarii de la Protecţia Consumatorului au verificat laboratorul unei renumite cofetării din Constanţa, unde au găsit produse expirate, care conţin E-uri necomunicate consumatorului, cu potenţial periculos. 

    De asemenea, laboratorul prezenta condiţii de depozitare neconforme, folosindu-se de proceduri nesigure, iar multe din produsele folosite erau cu potenţial periculos.

    Toate produsele au fost retrase, iar unitatea a fost oprită temporar de la prestări de servicii, scrie Replica Online.

    „Toate prăjiturile conţin E-uri, unele care pot distruge capacitatea de concentrare şi atenţie a copiilor”, au precizat comisarii OPC.

    Consumul unor produse alimentare în care se utilizează anumiţi coloranţi artificiali (E102, E104, E110, E122, E124 şi E129) împreună cu conservantul benzoat de sodiu (E211), poate avea efecte negative (hiperactivitate) asupra comportamentului copiilor. Aceasta este concluzia unui studiu comandat în anul 2007 de agenţia guvernamentală britanică pentru standarde alimentare (Food Standards Agency, FSA) şi realizat de către Universitatea Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

    Ca urmare, părinţii au fost sfătuiţi să îndepărteze din hrana de zi cu zi a copiilor produsele ce conţin aditivii menţionaţi anterior. În anul 2008, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au impus producătorilor din industria alimentară să includă pe etichetele produselor ce conţin oricare dintre cei şase coloranţi informaţii suplimentare sub forma unui avertisment de tipul “poate afecta negativ activitatea copiilor şi atenţia acestora”.

    Comisarii au anunţat că opresc temporar prestarea de servicii şi se va face propunerea ca să fie suspendată activitatea până la 6 luni. 

  • Cofetărie RENUMITĂ, închisă. Foloseau colorant alimentar EXPIRAT de 16 ani

    Comisarii de la Protecţia Consumatorului au verificat laboratorul unei renumite cofetării din Constanţa, unde au găsit produse expirate, care conţin E-uri necomunicate consumatorului, cu potenţial periculos. 

    De asemenea, laboratorul prezenta condiţii de depozitare neconforme, folosindu-se de proceduri nesigure, iar multe din produsele folosite erau cu potenţial periculos.

    Toate produsele au fost retrase, iar unitatea a fost oprită temporar de la prestări de servicii, scrie Replica Online.

    „Toate prăjiturile conţin E-uri, unele care pot distruge capacitatea de concentrare şi atenţie a copiilor”, au precizat comisarii OPC.

    Consumul unor produse alimentare în care se utilizează anumiţi coloranţi artificiali (E102, E104, E110, E122, E124 şi E129) împreună cu conservantul benzoat de sodiu (E211), poate avea efecte negative (hiperactivitate) asupra comportamentului copiilor. Aceasta este concluzia unui studiu comandat în anul 2007 de agenţia guvernamentală britanică pentru standarde alimentare (Food Standards Agency, FSA) şi realizat de către Universitatea Southampton din Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord.

    Ca urmare, părinţii au fost sfătuiţi să îndepărteze din hrana de zi cu zi a copiilor produsele ce conţin aditivii menţionaţi anterior. În anul 2008, Parlamentul European şi Consiliul Uniunii Europene au impus producătorilor din industria alimentară să includă pe etichetele produselor ce conţin oricare dintre cei şase coloranţi informaţii suplimentare sub forma unui avertisment de tipul “poate afecta negativ activitatea copiilor şi atenţia acestora”.

    Comisarii au anunţat că opresc temporar prestarea de servicii şi se va face propunerea ca să fie suspendată activitatea până la 6 luni. 

  • Drumul de la amator la antreprenor

    “Mi-am dorit dintotdeauna să fiu antreprenoare, să transform o pasiune în afacere“, spune Cristina Dărvăreanu, care în urmă cu doi ani a cumpărat un laborator de deserturi de la o prietenă. Explică domeniul ales prin argumentul că este ”o mare iubitoare de dulciuri de calitate“. Într-o perioadă în care afacerea pe care a ajuns să o cumpere se adresa mai cu seamă segmentului HoReCa, iar piaţa era inundată cu produse congelate, antreprenoarea a decis, împreună cu soţul său, să schimbe atât strategia de funcţionare, cât şi segmentul publicului ţintă. ”Sunt adepta principiului: Orice ai face, fă-o ca şi cum ar fi pentru tine! Ca urmare, iată că Palmiye a crescut constant bazându-se pe trei idei cheie: fără conservanţi, fără aditivi şi fără coloranţi“, declară proprietara afacerii Palmiye, care înseamnă ”palmier“. Tot ea dă detalii despre activitatea firmei şi până la momentul în care a preluat-o.

    Laboratorul a fost lansat în 2011 şi, timp de trei ani, produsele erau livrate firmelor din segmentul HoReCa, dar şi la comandă. ”Odată cu preluarea firmei, am înţeles că din cauza crizei multe companii din HoReCa nu supravieţuiesc. Un an mai târziu, am schimbat macazul şi am decis să ne adresăm direct clientului final“, spune antreprenoarea. Iar în 2016 a inaugurat punctul de vânzare Palmiye, pe o suprafaţă de circa 30 mp, în centrul comercial Promenada Mall. Despre acel moment spune că ”a fost, să spunem, un punct culminant, riscant fiindcă ne-am propus din start să oferim produse high quality şi la bucată. Mai exact, poţi comanda într-o pauză de masă sau la o cafea doar o felie de tort cu arome diverse, în loc de un tort întreg“, explică ea. Investiţia iniţială a fost de 50.000 euro, însă pe parcursul ultimilor doi ani a cumpărat echipamente profesionale cu o valoare de peste 50.000 de euro. Astfel, până în acest moment, a fost depăşit pragul de 100.000 de euro, sursele de finanţare fiind proprii. ”Ca o paranteză, cred că astfel de afaceri, bazate pe gust, sunt printre cele mai dificile, fiindcă trebuie să mulţumeşti cât mai mulţi clienţi. Şi după cum bine ştim, gusturile diferă şi… nu se discută“, adaugă Cristina Dărvăreanu.

    Gama de produse a Palmiye cuprinde peste 50 de sortimente – dulci, mai puţin dulci şi dietetice; principalele categorii sunt torturile, urmate de produsele pentru candy bar, cum ar fi praline, fursecuri, macarons sau eclere. ”Cu toate că la prima vedere aţi crede că online-ul este cap de afiş, în acest domeniu, în continuare, offline-ul domină“, spune Dărvăreanu, aproximând proporţia de 80% offline şi 20% online. Cofetăria din Promenada are o valoare a bonului mediu de 36 lei, iar pentru comenzile de torturi şi candy bar pentru diferite evenimente valoarea bonului mediu se plasează la 650 lei. Cu un laborator şi un punct de vânzare, cifra de afaceri a Palmiye pentru anul trecut a depăşit pragul de 120.000 de euro, majoritatea comenzilor fiind pentru torturi aniversare şi de nuntă. Printre planurile de investiţii din 2017, se află deschiderea unui al doilea punct de vânzare Palmiye, în Centrul Vechi din Bucureşti, cu o investiţie de 200.000 de euro, bani utilizaţi în amenajarea spaţiului cu materiale, aparatură şi resurse umane. ”Conceptul are ca punct central cuvântul Palmiye, copac originar din Egipt şi considerat un pom sfânt, divin, dar şi simbol al păcii sau chiar al călătoriilor către ţări tropicale“, precizează antreprenoarea. În condiţiile investiţiei în noul spaţiu, ea se aşteaptă la cel puţin o dublare a cifrei de afaceri şi a numărului de angajaţi pentru 2018. Pentru moment, planurile de dezvoltare a afacerii se concentrează doar pe Bucureşti, urmând ca din 2019 să ia în consierare şi alte oraşe, ”cu amendamentul că acest business nu se conduce de la distanţă şi trebuie să fim prezenţi cât mai des în toate punctele“, susţine antreprenoarea.

  • Cum să faci business de peste 500.000 de euro în Bucureşti. “Ori eşti genial, ori munceşti”

    Şi-a petrecut copilăria în bucătărie, mai exact în bucătăriile restaurantelor Zexe, ale părinţilor săi, cunoscute în Capitală pentru specificul de gastronomie românească. Povesteşte că nu a avut un model de bucătar, aşa că s-a îndreptat, din curiozitate, spre partea mai dulce a domeniului culinar, adică deserturile. ”Nu m-a atras partea de bucătărie pentru că nu am avut un model de bucătar în viaţa mea. Trăind printre ei nu mi-au plăcut, iar cofetari nu am văzut deloc, nu am avut ocazia să văd nici partea negativă“, povesteşte fondatoarea Zexe Cofeturi.

    Imediat după finalizarea studiilor, Ana Consulea a plecat să înveţe arta cofetăriei în Franţa, unde a avut şansa să ”fure meserie“ de la unii dintre cei mai buni cofetari artizani ai lumii, Eric Vergne, Pierre Hermé (cunoscut drept zeul macarons-urilor) sau Miackael Azouz. După un an s-a întors în România şi a început să dezvolte meniul de prăjituri din cadrul Zexe, însă lucrurile au mers mai bine decât se aştepta. ”Am văzut că am din ce în ce mai multe comenzi şi, după şase luni, m-am gândit să mă separ de ei şi mi-am făcut firma mea. Bineînţeles, cu ajutorul părinţilor la început – ei mi-au cumpărat primele utilaje, pentru că nu aveam bani şi nici credit nu puteam să-mi fac. Asta se întâmpla în 2015“, povesteşte tânăra.

    Investiţia iniţială pentru Zexe Cofeturi, care pe atunci era formată doar din laborator, a fost de 30.000 de euro, folosiţi pentru achiziţia utilajelor necesare şi renovarea clădirii. ”După care, din banii strânşi din comenzi, ne-am cumpărat mai multe utilaje, ne-am extins spaţiul şi uşor – uşor am evoluat. Am avut răbdare, nu am vrut să am totul deodată, pentru că e mai sănătos, cred eu, să faci paşi mici şi siguri.“ Din moment ce comenzile tot creşteau, Ana Consulea s-a gândit că un pas firesc ar fi şi deschiderea unei cofetării, iar anul trecut şi-a îndeplinit următorul pas din plan. ”Pentru deschiderea Zexe Braserie m-am asociat cu cineva, în primul rând pentru a nu mai apela la părinţi. Pe de altă parte, raţionamentul nu a fost doar financiar, ci am simţit şi nevoia de a avea un sprijin, un ajutor, să nu fiu singură“, spune Consulea. Pentru deschiderea braseriei, în aprilie 2016, a investit 70.000 de euro, iar de la bun început numărul clienţilor a fost mai mare decât se aştepta. Mai exact, anul trecut a avut în medie 2.000 de clienţi pe lună, iar bonul mediu s-a plasat în jurul a 90 de lei.

    ”Noi mizăm mult pe originalitate. Am încercat să readucem cofetăria românească în atenţia consumatorului, observând că lumea se îndreptă spre produse franţuzeşti sau spre dulciuri americane. Însă şi specificul restaurantelor Zexe a cântărit în această alegere“, mai spune Ana Consulea. Reţetele produselor sunt preluate, de regulă, din cărţi de cofetărie vechi, româneşti, şi sunt reinterpretate. ”Am pornit de la aceeaşi bază şi am schimbat foarte puţin. De exemplu, în loc de cremă de unt am pus o cremă patiseră, simplă, că nu mai mănâncă nimeni atât de mult unt şi zahăr. Şi, în plus, acelea erau metode de conservare, de care noi nu avem nevoie astăzi“, explică tânăra.

    Zexe Cofeturi reuneşte acum un laborator şi braseria şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de circa 510.000 de euro; braseria a avut rulaje de 380.000 de euro. Conform antreprenoarei, profitul înregistrat până acum a fost operaţional, dar începând cu vara aceasta se aşteaptă ca rezultatele să intre pe plus. ”După un an cred că e bine. Şi mai bine e că nu am adus bani de acasă. Cât despre 2017, sunt sigură că vom mai creşte, mai ales că anul acesta este unul plin, braseria fiind deschisă în aprilie 2016.“ Conform aşteptărilor tinerei antreprenoare, Zexe Cofeturi va ajunge la o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, iar profitul ar urma să se plaseze în jur de 15%. ”Cam aşa e în industria noastră. Cheltuielile sunt multe, chiar dacă ai o cifră de afaceri mare“, explică Ana Consulea. Spune că în scurta sa experienţă de antreprenoare nu consideră că s-a lovit de impedimente, poate datorită poziţionării premium.

    ”Noi ne adresăm unei anumite categorii de clientelă, care înţelege preţurile, că o prăjitură costă. Media este de aproximativ 22 de lei, dar preţul e justificat, pe lângă calitate, şi de cantitate. O prăjitură are, în general, 110 de grame, dar noi avem prăjituri şi de 140 de grame“, argumentează tânăra. Dacă la început refuza ideea deschiderii unei alte locaţii, acum spune râzând că ideile s-au schimbat. ”Când o afacere e de succes, cred că un pas normal e să îl extinzi; în cazul meu, o altă braserie.“ Momentan nu are un plan bine stabilit, declarând că şi-a canalizat întreaga atenţie şi energie spre funcţionarea actualei braserii, însă ”nu mă grăbesc nicăieri. Sunt împlinită cam din toate punctele de vedere şi nu simt nevoia unui alt pas acum. Dar o să se întâmple“, precizează ea. Întrebată câte ore pe zi le petrece ocupându-se de afacere, spune că Zexe Cofeturi nu este pentru ea un loc de muncă, ci un stil de viaţă. ”De multe ori îmi place mai mult aici decât acasă. De exemplu, nu mai pot să-mi beau cafeaua acasă. Recunosc, este ca un drog şi nu ştiu dacă este bine ceea ce fac“, afirmă antreprenoarea.

  • Cum să faci business de peste 500.000 de euro în Bucureşti. “Ori eşti genial, ori munceşti”

    Şi-a petrecut copilăria în bucătărie, mai exact în bucătăriile restaurantelor Zexe, ale părinţilor săi, cunoscute în Capitală pentru specificul de gastronomie românească. Povesteşte că nu a avut un model de bucătar, aşa că s-a îndreptat, din curiozitate, spre partea mai dulce a domeniului culinar, adică deserturile. ”Nu m-a atras partea de bucătărie pentru că nu am avut un model de bucătar în viaţa mea. Trăind printre ei nu mi-au plăcut, iar cofetari nu am văzut deloc, nu am avut ocazia să văd nici partea negativă“, povesteşte fondatoarea Zexe Cofeturi.

    Imediat după finalizarea studiilor, Ana Consulea a plecat să înveţe arta cofetăriei în Franţa, unde a avut şansa să ”fure meserie“ de la unii dintre cei mai buni cofetari artizani ai lumii, Eric Vergne, Pierre Hermé (cunoscut drept zeul macarons-urilor) sau Miackael Azouz. După un an s-a întors în România şi a început să dezvolte meniul de prăjituri din cadrul Zexe, însă lucrurile au mers mai bine decât se aştepta. ”Am văzut că am din ce în ce mai multe comenzi şi, după şase luni, m-am gândit să mă separ de ei şi mi-am făcut firma mea. Bineînţeles, cu ajutorul părinţilor la început – ei mi-au cumpărat primele utilaje, pentru că nu aveam bani şi nici credit nu puteam să-mi fac. Asta se întâmpla în 2015“, povesteşte tânăra.

    Investiţia iniţială pentru Zexe Cofeturi, care pe atunci era formată doar din laborator, a fost de 30.000 de euro, folosiţi pentru achiziţia utilajelor necesare şi renovarea clădirii. ”După care, din banii strânşi din comenzi, ne-am cumpărat mai multe utilaje, ne-am extins spaţiul şi uşor – uşor am evoluat. Am avut răbdare, nu am vrut să am totul deodată, pentru că e mai sănătos, cred eu, să faci paşi mici şi siguri.“ Din moment ce comenzile tot creşteau, Ana Consulea s-a gândit că un pas firesc ar fi şi deschiderea unei cofetării, iar anul trecut şi-a îndeplinit următorul pas din plan. ”Pentru deschiderea Zexe Braserie m-am asociat cu cineva, în primul rând pentru a nu mai apela la părinţi. Pe de altă parte, raţionamentul nu a fost doar financiar, ci am simţit şi nevoia de a avea un sprijin, un ajutor, să nu fiu singură“, spune Consulea. Pentru deschiderea braseriei, în aprilie 2016, a investit 70.000 de euro, iar de la bun început numărul clienţilor a fost mai mare decât se aştepta. Mai exact, anul trecut a avut în medie 2.000 de clienţi pe lună, iar bonul mediu s-a plasat în jurul a 90 de lei.

    ”Noi mizăm mult pe originalitate. Am încercat să readucem cofetăria românească în atenţia consumatorului, observând că lumea se îndreptă spre produse franţuzeşti sau spre dulciuri americane. Însă şi specificul restaurantelor Zexe a cântărit în această alegere“, mai spune Ana Consulea. Reţetele produselor sunt preluate, de regulă, din cărţi de cofetărie vechi, româneşti, şi sunt reinterpretate. ”Am pornit de la aceeaşi bază şi am schimbat foarte puţin. De exemplu, în loc de cremă de unt am pus o cremă patiseră, simplă, că nu mai mănâncă nimeni atât de mult unt şi zahăr. Şi, în plus, acelea erau metode de conservare, de care noi nu avem nevoie astăzi“, explică tânăra.

    Zexe Cofeturi reuneşte acum un laborator şi braseria şi a încheiat 2016 cu o cifră de afaceri de circa 510.000 de euro; braseria a avut rulaje de 380.000 de euro. Conform antreprenoarei, profitul înregistrat până acum a fost operaţional, dar începând cu vara aceasta se aşteaptă ca rezultatele să intre pe plus. ”După un an cred că e bine. Şi mai bine e că nu am adus bani de acasă. Cât despre 2017, sunt sigură că vom mai creşte, mai ales că anul acesta este unul plin, braseria fiind deschisă în aprilie 2016.“ Conform aşteptărilor tinerei antreprenoare, Zexe Cofeturi va ajunge la o cifră de afaceri de aproximativ 700.000 de euro, iar profitul ar urma să se plaseze în jur de 15%. ”Cam aşa e în industria noastră. Cheltuielile sunt multe, chiar dacă ai o cifră de afaceri mare“, explică Ana Consulea. Spune că în scurta sa experienţă de antreprenoare nu consideră că s-a lovit de impedimente, poate datorită poziţionării premium.

    ”Noi ne adresăm unei anumite categorii de clientelă, care înţelege preţurile, că o prăjitură costă. Media este de aproximativ 22 de lei, dar preţul e justificat, pe lângă calitate, şi de cantitate. O prăjitură are, în general, 110 de grame, dar noi avem prăjituri şi de 140 de grame“, argumentează tânăra. Dacă la început refuza ideea deschiderii unei alte locaţii, acum spune râzând că ideile s-au schimbat. ”Când o afacere e de succes, cred că un pas normal e să îl extinzi; în cazul meu, o altă braserie.“ Momentan nu are un plan bine stabilit, declarând că şi-a canalizat întreaga atenţie şi energie spre funcţionarea actualei braserii, însă ”nu mă grăbesc nicăieri. Sunt împlinită cam din toate punctele de vedere şi nu simt nevoia unui alt pas acum. Dar o să se întâmple“, precizează ea. Întrebată câte ore pe zi le petrece ocupându-se de afacere, spune că Zexe Cofeturi nu este pentru ea un loc de muncă, ci un stil de viaţă. ”De multe ori îmi place mai mult aici decât acasă. De exemplu, nu mai pot să-mi beau cafeaua acasă. Recunosc, este ca un drog şi nu ştiu dacă este bine ceea ce fac“, afirmă antreprenoarea.