Într-o discuţie la telefon cu şefa diplomaţiei europene, Catherine Ashton, preşedintele Petro Poroşenko a propus locul şi ora reuniunii şi aşteaptă confirmarea părţilor, a adăugat comunicatul.
La reuniune vor lua parte reprezentanţi ai Rusiei, Ucrainei şi Organizaţiei pentru Securitate şi Cooperare în Europa (OSCE), care formează grupul de contact privind criza ucraineană.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Noi am avut o contribuţie deosebită în ceea ce s-a adăugat la concluziile iniţiale, adică susţinerea mea a fost: o simplă încetare a focului de 72 de ore, fără a spune că, în cazul în care nu se întâmplă ceva din partea rusă, nu are niciun efect, dimpotrivă, generează un plus de victime atâta timp cât separatiştii nu au agreat încetarea focului, ar fi fără rost. De aceea, Consiliul a adoptat propunerea şi s-a dus pe un sistem în care ceva se va întâmpla după aceste 72 de ore”, a declarat preşedintele Traian Băsescu după lucrările Consiliului European.
Potrivit lui Băsescu, în urma acestei discuţii a fost introdusă în concluziile Consiliului o listă de solicitări pe care Petro Poroşenko să le impună separatiştilor ruşi spre a fi îndeplinite în cursul celor 72 de ore de prelungire a armistiţiului. Acestea sunt: stabilirea acordului pentru instituirea unui mecanism de verificare a încetării focului nu numai de către autorităţile de la Kiev, ci şi de către separatişti, şi a controlului la frontiere sub monitorizare OSCE; restabilirea controlului guvernamental ucrainean asupra celor trei puncte de control la frontieră ocupate de separatişti (Izvarino, Doljanski şi Krasnopartizansk); eliberarea ostaticilor, inclusiv a observatorilor OSCE; lansarea de negocieri substanţiale pentru punerea în aplicare a planului de pace al preşedintelui Poroşenko.
“Legat de aceste patru puncte, se cere Federaţiei Ruse, care are sub control acţiunile separatiştilor şi aprovizionarea cu armament, dar şi cu oameni, a conflictului, să se implice şi să ajute la rezolvarea acestor patru puncte”, a explicat Băsescu. Consiliul pentru Afaceri Externe al UE va face luni o analiză a îndeplinirii celor patru puncte, iar dacă se constată că nu s-au făcut progrese, va fi convocat Consiliul European, care va analiza situaţia şi va decide înăsprirea sancţiunilor contra Rusiei.
UE a semnat vineri Acordul de asociere cu Republica Moldova, Ucraina şi Georgia, trei foste republici sovietice care vor să apropie de Europa de Vest, în pofida presiunilor exercitate de către Rusia. Acordul angajează aceste trei ţări la standarde europene, inclusiv noi reglementări vamale, controale de calitate şi competiţie pe piaţa liberă.
“Lovitura de stat anticonstituţională de la Kiev şi încercările de a impune poporului ucrainean o opţiune artificială între Europa şi Rusia au împins societatea către o scindare şi o confruntare internă dureroasă”, a declarat Putin pentru televiziunea rusă.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
Declaraţia lui Deşciţa a fost făcută în faţa sutelor de manifestanţi care au atacat ambasada Rusiei din Kiev după ce insurgenţii proruşi au doborât un avion militar ucrainean, provocând moartea a 49 de persoane.
“Petro Poroşenko ar trebui să îşi schimbe ministrul de Externe. Nu ştie să se controleze”, a reacţionat Aleksei Pucikov, preşedintele Comisiei pentru Afaceri Externe din Duma de Stat, conform Mediafax.
Termenul argotic folosit de Deşciţa despre Putin (rădăcina cuvântului vine de la termenul rusesc vulgar pentru organul sexual masculin) este preluat din refrenul unui cântec lansat de ultraşii echipei Şahtior Doneţk şi adaptat ca imn al Euromaidanului. Imediat după ce ministrul l-a înjurat pe Putin, protestatarii din jurul lui au început să cânte imnul respectiv.
Imnul neoficial al Euromaidanului:
Singura concesie făcută de Rusia a fost însă decizia Gazprom de a amâna de la 2 la 9 şi apoi 10 iunie termenul pentru trecerea la sistemul de plată în avans al gazelor, după ce Naftogaz din Ucraina a achitat, din banii primiţi de la FMI, 786 mil. dolari, adică prima tranşă a datoriei pentru gazele livrate. Conform ministrului ucrainean al energiei, Iuri Prodan, această sumă reprezintă singura parte din datorie pe care autorităţile de la Kiev nu o contestă.
În ce priveşte trecerea la sistemul de plată în avans pentru gaze, premierul ucrainean Arseni Iaţeniuk a declarat că dacă Rusia va lua această măsură, Ucraina o va contesta în justiţie. Iaţeniuk a precizat că Ucraina are stocuri de gaze depozitate subteran de 12 mld. mc şi că poate primi 500 mil. mc pe lună din Polonia, Ungaria şi Slovacia. În total, Ucraina consumă în medie 4,2 mld. mc gaze pe lună.
Anterior, Gazprom ameninţase că dacă Naftogaz nu plăteşte în avans pentru luna iunie până la 2 iunie, va opri livrările de gaze către Ucraina.
Naftogaz datorează Gazprom în total 4,45 mld. dolari, din care 1,45 mld. pentru livrările din noiembrie-decembrie (pentru gazul livrat la vechiul preţ de 268 dolari/1.000 mc) şi 3 mld. pentru aprilie-mai (gazul livrat la noul preţ de 485 dolari/1.000 mc). Rusia nu a primit nicio plată pentru gazele livrate în aprilie-mai.
Comisia Europeană a propus Rusiei şi Ucrainei o întâlnire la nivel înalt pe tema problemei gazelor, care ar putea avea loc la 11 iunie. Discuţii separate între Rusia şi Ucraina au loc sâmbătă.
Părea puţin probabil în urmă cu nici şase luni, dar magnatul Petro Poroşenko, cu afaceri importante în producţia de dulciuri, a fost ales preşedintele Ucrainei. Întrebarea rămâne, însă: este Poroşenko un oportunist sau un vizionar? Cei care ar vrea să-l înţeleagă pe Poroşenko ar trebui să viziteze Vinnîţea, reşedinţa unei regiuni la circa 200 de kilometri de Kiev. Oraşul, situat pe râul Bug, are 370.000 de locuitori şi o universitate de medicină.
Timp îndelungat, oraşul a avut două atracţii turistice. Prima este casa lui Nikolai Pirogov, cel care a fondat medicina de război în Rusia. Pirogov a murit în 1881, iar în prezent se află îmbălsămat la Vinnîţea. Cealaltă atracţie este sediul “Werwolf” al lui Hitler, construit în 1942 şi situat într-o pădure la 8 kilometri de oraş. Dar de circa trei ani, Vinnîţea are şi o a treia atracţie turistică: cel mai mare spectacol cu fântâni arteziene muzicale, scrie revista germană Der Spiegel. Turişti din toată Ucraina vizitează oraşul pentru a vedea spectacolul, considerat printre cele mai impresionante 10 de acest fel din lume.
Sau cel puţin aşa se spune în cele două fabrici de ciocolată din Vinnîţea, ambele deţinute de conglomeratul Roshen, al lui Poroşenko. Roshen este cel mai mare producător de ciocolată din Ucraina, iar Poroşenko unul dintre cei mai bogaţi ucraineni, cu o avere estimată de Forbes la 1,6 miliarde de dolari înaintea crizei.
Fântânile arteziene au fost un cadou al miliardarului pentru locuitorii din Vinnîţea, pe care îi reprezintă în parlamentul de la Kiev. În Vinnîţea nu sunt semne ale luptelor din alte regiuni ale ţării. Este un oraş calm şi modern. Transportul în comun funcţionează permanent şi există chiar şi o linie telefonică la care locuitorii se pot plânge primarului când nu funcţionează ceva.
Piaţa în stil Poroşenko. Cu câteva zile înaintea alegerilor, Poroşenko a vizitat oraşul pentru a convinge populaţia să-l susţină. Miile de oameni care l-au aşteptat nu au fost greu de convins, potrivit Der Spiegel. Şi nu doar pentru că 5.000 dintre locuitori lucrează în fabricile lui, ci şi pentru că plăteşte salarii mai mari decât în alte locuri. Recent, a deschis o a treia fabrică în oraş.
Oamenii s-au adunat în centrul oraşului, cu baloane în culorile naţionale ale Ucrainei şi steaguri cu sloganul “Trăieşte într-un nou mod – Poroşenko!”. Fiul de 28 de ani al miliardarului, Aleksei, reprezentant în parlamentul regional, l-a aşteptat lângă podium.
Candidatul la prezidenţiale a întârziat 20 de minute. Poroşenko, în vârstă de 48 de ani, purta un costum albastru, cu cravată cu dungi. A compensat pentru întârziere printr-un discurs înflăcărat. “Nu vom mai permite niciodată cuiva să tragă Ucraina înapoi în trecut. Vom înfiinţa o nouă armată, capabilă să apere suveranitatea ţării noastre. Şi nu mai putem trece niciodată printr-o ruşine precum anexarea Crimeei”, a strigat el către mulţime.
Oamenii adunaţi în centrul oraşului au răspuns scandându-i numele. Poroşenko a promis tot ce au vrut oamenii să audă: o poliţie “care să apere drepturile fiecărui cetăţean”; pace pentru ca oamenii de afaceri să revină; sprijin pentru clasa de mijloc; perspective pentru tineri. “Ceea ce am făcut la Vinnîţea vom face şi în restul ţării. Vom fi mândri să trăim în Ucraina.”
andidatul surpriză. În prezent, nimeni nu este mândru că trăieşte în Ucraina. Şi nici măcar Poroşenko, între timp ajuns preşedinte, nu a explicat cum va face toate aceste lucruri într-o ţară aproape în faliment.
Dar fabricantul de ciocolată este un personaj care inspiră, aflat într-o stare permanentă de nelinişte, de impulsivitate. “Nu este lipsit de forţă”, spune o persoană care îl cunoaşte. Alţii îl descriu pe cel care afirmă că vrea să salveze Ucraina ca pe un om exploziv, isteric, răzbunător şi, câteodată, ciudat şi nebun. Oportunitatea organizării alegerilor prezidenţiale a fost pusă sub semnul întrebării de boicotul din regiunile Doneţk şi Lugansk, controlate de separatişti, dar şi de incertitudinile privind poziţia Rusiei. În acelaşi timp, însă, Ucraina avea nevoie de un şef de stat.
Deşi în urmă cu jumătate de an nimeni nu‑şi imagina o candidatură a miliardarului, care pe lângă producţia de ciocolată are şi fabrici auto, un şantier naval şi un post TV, într-o perioadă de câteva săptămâni notorietatea acestuia a crescut la un asemenea nivel, încât i-a permis să câştige alegerile din primul tur.
Lungul drum către avere. Poroşenko este originar dintr-un mic oraş la sud-vest de Odesa, aproape de graniţa cu Republica Moldova. Tatăl său a lucrat ca inginer agronom în perioada sovietică, iar mai târziu a devenit director al asociaţiei antreprenorilor Ukrprominvest. În arhivele statului există unele indicii că tatăl lui Poroşenko ar fi petrecut doi ani în închisoare pentru că ar fi furat de la stat.
Petro era destul de neastâmpărat în şcoală şi, chiar dacă avea note bune în general, a avut media scăzută la purtare. A practicat sporturi, mai ales judo, iar după ce s-a bătut cu patru cadeţi la comisariatul militar a fost trimis să facă armata în Kazahstan. După serviciul militar obligatoriu, Petro a studiat relaţii internaţionale şi drept internaţional la Kiev. În timpul facultăţii s-a întâlnit cu Marina, care avea să-i devină mai târziu soţie.
Primul copil al celor doi, un băiat s-a născut în 1985, urmat de două fete gemene în 2000 şi un alt fiu în 2001. În timp ce Poroşenko îşi termina studiile la începutul anilor ‘90, URSS se destrăma. La fel ca mulţi oameni cu studii superioare, a ales să-şi deschidă o afacere, în comerţul cu boabe de cacao. În anii í90 a început să cumpere fabrici de ciocolată din Ucraina, Rusia, Lituania şi Ungaria.
Poroşenko a organizat aceste fabrici în grupul Roshen, după partea din mijloc a numelui său. Roshen se situează, după venituri, pe locul 18 în lume între companiile producătoare de dulciuri, nu cu mult în urma unor nume precum Haribo, Lindt şi Arcor. Succesul lui Poroşenko, adus de vânzările mari din Rusia, a devenit însă un blestem odată cu înrăutăţirea relaţiilor dintre cele două ţări.
“Ucraina a plătit prima tranşă a datoriei la gaze. Astăzi (luni), 786 de milioane de dolari (577 de milioane de euro) au fost virate în contul Gazprom”, a declarat, citat într-un comunicat, Aleksei Miller, CEO-ul Gazprom.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Forţele noastre armate au curăţat complet sudul de separatişti şi o parte din est, în regiunea Doneţk, şi nordul regiunii Lugansk”, a declarat ministrul într-o conferinţă de presă.
“Nu vom lăsa această cangrenă să se propage în regiunile vecine”, a subliniat el.
“Ne vom continua operaţiunea antiteroristă (…) până când viaţa va reveni la normal în regiune şi lucrurile se vor linişti pentru oameni”, a adăugat ministrul.
Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
“Am făcut progrese, avem o şansă bună de a ajunge la un acord până la 1 iunie”, a spus Oettinger, într-o conferinţă de presă, după negocierile avute la Berlin cu miniştrii rus al Energiei, Aleksandr Novak, şi cel ucrainean, Iuri Prodan.
Moscova ameninţă cu întreruperea livrărilor de gaze către Ucraina de la începutul lui iunie dacă Kievul nu îşi va achita datoriile, în valoare de peste trei miliarde de dolari (2,2 miliarde de euro), şi nu va plăti în avans livrările din iunie (1,66 miliarde de dolari, adică 1,2 miliarde de euro).
Cele două capitale au timp până miercuri seara să decidă dacă acceptă termenii unui compromis potrivit căruia Ucraina să plătească într-o primă fază două miliarde de dolari companiei ruse Gazprom, a precizat Oettinger. Această plată ar include şi o parte din arieratele acumulate de Ucraina faţă de Gazprom pentru livrări efectuate din noiembrie 2013.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Într-un interviu pentru Deutsche Welle, Deşciţa s-a declarat încrezător în posibilitatea de potolire rapidă a militanţilor separatişti dacă Rusia îşi va retrage sprijinul financiar şi tehnic pentru ei şi dacă va lua amploare, sub noua putere de la Kiev, “dialogul naţional” în toate regiunile privind reforma constituţiei, “autoadministrarea locală şi a economiei” şi reformele care să combată corupţia.
Deocamdată, Rusia a început să-şi retragă trupele de la graniţa cu Ucraina, într-un gest menit să arate că Moscova susţine crearea unor condiţii paşnice pentru derularea alegerilor, deşi cu câteva zile de scrutin, Comisia Electorală se îndoia că va putea instala secţii de votare în regiunile separatiste Doneţk şi Lugansk, aflate sub controlul militanţilor, ceea ce ar însemna lipsa de acces la vot a 2 milioane din cei 36 de milioane de alegători ucraineni.
Favoritul net în sondaje pentru preluarea preşedinţiei (în jur de 50% din intenţiile de vot), magnatul Petro Poroşenko, şi-a îndulcit şi el tonul faţă de separatişti şi mai ales faţă de Rusia, insistând că sub mandatul său nu se va organiza niciun referendum privind aderarea la NATO a Ucrainei (spre deosebire de contracandidata sa Iulia Timoşenko, care a promis că va organiza referendumuri penru aderarea la UE şi la NATO) şi că va semna doar un acord economic cu UE, nu şi în domeniul apărării şi al relaţiilor militare (mergând aici exact pe urmele lui Viktor Ianukovici). Chestiunea aderării la NATO şi prezenţa militară occidentală pe teritoriul ucrainean preocupă în cel mai înalt grad Rusia, Moscova fiind dispusă, în ultimă instanţă, să accepte orice fel de intervenţie occidentală economică sau politică a Vestului în ţara vecină, dar nu şi o aderare a acesteia la NATO.
Campania lui Poroşenko s-a concentrat pe aspecte mai curând neutre din punct de vedere politic, cu promisiuni privind crearea de locuri de muncă şi ridicarea standardelor de viaţă, compatibile cu menţinerea unor relaţii bune atât cu Vestul, cât şi cu Estul. Şi chiar personalitatea lui Poroşenko, fost fondator al Partidului Regiunilor al lui Ianukovici, dar şi sponsor al “revoluţiei portocalii” din 2004, înalt demnitar sub guvernări de culori politice opuse şi industriaş prosper indiferent de regimul politic, pare o punte între două lumi.
Pe locul al doilea, la mare distanţă de Poroşenko, este fosta stea a “revoluţiei portocalii”, Iulia Timoşenko, urmată de Serhi Tihipko, demisionar din Partidul Regiunilor al lui Ianukovici, şi Mihail Dobkin (foto), candidat al acestui partid, ambii cu baza electorală în regiunile de est.