”Îi învit încă o dată pe americani să nu se joace cu focul şi să îşi măsoare paşii, care nu trebuie să fie determinaţi de nevoile mediului politic actual, ci mai degrabă de interesele pe termen lung ale poporului sirian şi ale tuturor persoanelor din această regiune, inclusiv ale kurzilor”, a declarat Lavrov.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
”În ultimul an, lumea a văzut ce am ştiut mereu: că niciun popor de pe lume nu este la fel de neînfricat, de îndrăzneţ şi determinat ca poporul american. Dacă există un munte, îl urcăm. Dacă există o frontieră, o traversăm. Dacă există o provocare, o înfruntăm. Dacă există o oportunitate, profităm. Deci, să începem în seara aceasta, afirmând că starea uniunii este puternică pentru că poporul nostru este puternic. Împreună, construim o ţară sigură, puternică şi mândră”, a afirmat preşedintele Trump, în primul discurs despre Starea Uniunii.
Preşedintele Trump a subliniat că, de când a fost ales, au fost create 2.4 milioane de noi locuri de muncă, adăugând că, după ani de stagnare, au avut loc creşteri salariale.
“În timp ce majoritatea parlamentară votează pe bandă rulantă legi prin care slăbesc justiţia şi care favorizează infractorii şi suspecţii de infracţiuni, colegii lor din Guvernul României iau măsuri care cresc povara de pe umerii românilor. Politicile fiscale falimentare ale PSD – ALDE de încurajare a consumului şi tăierea investiţiilor, coroborate şi cu introducerea de noi taxe, precum supraacciza de 32 de bani la carburant, au dus la o creştere bruscă a inflaţiei în 2017, aceasta ajungând la un nivel-record în ultimii 4 ani, de 3,2%. Mai grav este că această creştere a ratei inflaţiei duce la o creştere şi mai mare a ratei dobânzii la creditele ipotecare în lei ale românilor deoarece afectează direct dobânda la care se împrumută băncile româneşti între ele”, notează Mureşan.
“Creşterea dobânzii de împrumut duce automat la creşterea indicelui ROBOR şi am văzut că acest lucru s-a întâmplat deja încă de acum câteva luni, iar românii plătesc rate cu mult mai mari decât o făceau la începutul anului. S-au scumpit, totodată, şi ratele în euro, din cauza devalorizării leului provocată în mare parte tot de politicile consumeriste ale PSD – ALDE. Cu toate acestea, tăierile de investiţii şi supraaccizele nu au fost suficiente pentru a acoperi cheltuielile nesăbuite ale actualului Guvern”, mai spune eurodeputatul, care spune că acesta este motivul pentru care PSD şi ALDE au trebuit să se împrumute, în numele românilor, astfel încât datoria externă a României a crescut, numai în primele 10 luni ale anului, cu 1,3 miliarde de euro.
“Vorbim de datorii făcute de actualul Guvern şi pe care tot noi, românii de rând, vom trebui să le plătim în anii următori. În perioade de creştere economică, aşa cum este cazul României astăzi, guvernele responsabile reduc deficitul şi datoria publică pentru a avea economiile pregătite în faţa viitoarelor crize economice. Guvernul PSD – ALDE face fix pe dos, într-o perioadă de creştere economică, se împrumută tot mai mult, ceea ce vulnerabilizează România în faţa unei viitoare crize tot mai des invocată de marii economişti ai lumii. Nu trebuie să-i mai lăsăm să ne fure şi să-şi bată joc de munca noastră! Trebuie să apelăm la toate pârghiile democratice de care dispunem pentru a ne asigura că acest guvern şi actuala majoritate parlamentară nu vor mai petrece şi anul 2018 cu mâinile în buzunarele noastre!”.
Potrivit BBC News online, măsura implică faptul că respectivele entităţi media servesc interesele unui guvern străin, astfel că acestea vor trebui să-şi declare sursele de finanţare.
Legea a fost adoptată rapid de Parlamentul Rusiei în doar două săptămâni şi a fost promulgată de preşedintele Vladimir Putin la finalul lunii noiembrie.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro
Pe Facebook,Oana Pellea a scris: „DA. Trăim un asalt al corupţiei asupra acestei ţări! Suntem agresaţi de non-valoare, de mitocănie, de mafie, de interese de partid, de lupte pentru putere. Un asalt asupra sănătaţii, educaţiei, culturii, economiei, industriei, agriculturii. Ni se zădărniceşte orice speranţă de normalitate.
Suntem sufocaţi de ordonanţe de urgenţă şi de modificări de legi. Suntem minţiţi in faţă şi luaţi drept proşti. Ni se măresc preţurile si impozitele atăt de mult încât mărirea de salariu devine o glumă proastă…. Şi, noi ce facem? Nimic. Cand trebuia sa votam…n-am iesit la vot.
Dar acum? Ce facem? Nimic…din nou…nimic. Acceptăm. Tăcem. Comentăm. Acceptăm. Ne certăm între noi apărăndu-ne propriile interese. Suntem martori inerţi şi tacuţi martori ai dezastrului ce se aşterne peste ţară şi peste vieţile noastre. Poate asta merităm”
Laura Codruţa Kovesi, citată de romaniacurata.ro: Cred că suntem cu toţii conştienţi de gravitatea situaţiei în care ne aflăm. Cel puţin noi, ca instituţie, atât eu şi colegii mei, cât şi instituţional reacţionăm doar prin metodele şi prin posibilităţile pe care le avem.
Simţim cu toţii, cel puţin de peste un an şi jumătate, că suntem efectiv sub un asalt, care se manifestă prin hărţuiri, prin intimidări, prin încercări de intimidare, că nu-şi ating scopul, prin critici uneori obiective, dar de cele mai multe ori nu, prin acel fenomen de fake-news şi la care noi nu putem să reacţionăm decât instituţional”.
“Bravo, Mirel Palada! Aşa merită toţi trădătorii de la USR care au ales să apere interesele lui Soroş şi ale străinilor împotriva intereselor românilor!”, a scris Diaconu pe Facebook.
Mesajul său a fost criticat însă de alte persoane care i-au comentat pe pagina de Facebook.
Bogdan Diaconu este un apropiat al lui Sebastian Ghiţă, împreună cu care a format Partidul România Unită. Diaconu s-a făcut remarcat prin iniţiative precum interzicerea folosirii limbii maghiare în administraţia publică.
Senatorul USR Mihai Goţiu a declarat joi, pentru MEDIAFAX, că Mirel Palada nu l-a sunat să îşi ceară scuze după incidentul de miercuri seară, atunci când l-a lovit cu pumnul în faţă, în timpul unei pauze publicitare a emisiunii de la B1Tv, unde erau invitaţi. Conflictul a pornit în timpul emisiei, după ce Palada a intervenit de mai multe ori peste parlamentarul USR, iar acesta din urmă i-a spus că din cauza unor oameni care el a intrat în politică.
Pentru a înţelege mai bine cât de puţin a rămas până la izbucnirea unui potenţial conflict între cele două, trebuie să notăm anumite aspecte care caracterizează viziunea pe care fiecare dintre cele două tabere o are una despre cealaltă, se arată într-o analiză Stratfor. Aceste argumente sunt bazate pe declaraţiile oficiale făcute de liderii celor două state, care trădează, de cele mai multe ori, dorinţele lor proprii decât realitatea din teren, obiectivă.
Cum se vede de la Phenian
Coreea de Nord a considerat, pentru mult timp, Statele Unite, şi nu Coreea de Sud, ca fiind principalul său adversar. Phenianul vede în prezenţa pe termen lung a forţelor militare americane pe teritoriul Coreei de Sud drept o piedică directă şi intenţionată în calea planului de unificare a peninsulei, conform propriilor condiţii. Iar când Coreea de Nord denunţă exerciţiile comune între SUA şi Coreea de Sud ale forţelor armate drept practică pentru acţiunea militară împotriva sa, crede cu adevărat în ameninţarea invocată. Coreea de Nord a încercat să demonteze acţiunile miltare ale SUA din regiune timp de zeci de ani prin intermediul unei combinaţii între tactici politice şi capacităţi militare însemnate care ar putea crea pierderi în masă pentru forţele americane de pe teritoriul Coreei de Sud şi pentru civilii din Seul.
Încă din ultimii ani de conducere ai lui Kim Jong Il, Corea de Nord şi-a reaşezat centrul de comandă politică. Guvernul a început să se îndoiască cu privire la principalele sale arme convenţionale, chiar şi în contextul suplimentării arsenalului cu arme chimice sau biologice, care ar descuraja acţiunea SUA sau chiar opri Washingtonul din încercarea de a riposta.
Un acord de pace sau un pact de neagresiune nu mai este suficient pentru a garanta supravieţuirea sistemului nord-coreean, teorie invocată din ce în ce mai accentuat, mai ales când SUA au invadat Irakul, în ciuda riscurilor existente.
Instituţiile pro-UE laudă acest lucru ca fiind o victorie în spiritul Uniunii împotriva intereselor marilor operatori telecom, o decizie care arată cum Europa poate influenţa în bine viaţa de zi cu zi a cetăţenilor şi nu în ultimul rând un succes în promovarea drepturilor consumatorilor. Tarifele de roaming erau unele dintre cele mai vizibile dovezi că Europa, ce se vrea o piaţă unică, este fragmentată.
Cei care supraveghează activitatea de lobby de la Bruxelles spun că operatorii de telefonie, în special cei din Germania şi Spania, au făcut eforturi pentru diluarea noilor reguli, prin care utilizatorii din UE ar trebui să plătească pentru convorbiri telefonice, mesaje şi date mobile la fel ca acasă atunci când călătoresc în Europa.
Ryan Heath, fost purtător de cuvând al Comisiei Europene pentru afaceri digitale, oferă într-un articol publicat de Politico o poveste din interiorul eforturilor UE de a elimina tarifele adiţionale de roaming. O poveste cu septuagenari îmbrăcaţi în piele, pumnale şi certuri zgomotoase în miez de noapte, scrie Heath.
Pentru Heath şi pentru alţi funcţionari ai UE asemenea lui, din rândurile cele mai de jos când a prins viaţă proiectul, sfârşitul roamingului era o cruciadă romantică. Era o politică a UE în care se putea crede, care aducea beneficii şi putea fi vândută maselor.
Începând cu 2011, în calitate de purtător de cuvânt pentru afaceri digitale al Comisiei, Heath a ajutat la realizarea unor sondaje de opinie pentru UE care arătau că 94% dintre europeni sprijineau eliminarea tarifelor de roaming. Acesta era sprijinul pentru o luptă contra unor interese de miliarde de euro şi pentru idei care reprezintă chiar motivul existenţei UE.
Problema, credeau micii oficiali ai UE, era simplă. Furnizorii de servicii de telefonie mobilă îşi ţineau clienţii ca într-o menghină atunci când aceştia călătoreau în străinătate. Nu există prea multă concurenţă pe piaţă atunci când eşti la o mie de kilometri de casă, dar depinzi de telefon.
Tarifele de roaming erau, de asemenea, dovada digitală că UE nu reuşea să ţină pasul cu secolul XXI. Cât de fără frontiere poate fi UE dacă ceva atât de fundamental ca telefonul devine mai puţin util şi mai scump când treci peste o graniţă naţională?
Dacă despre războaiele date în jurul roamingului s-ar scrie o piesă de teatru, aceasta ar avea patru acte. Eroii ar fi fost comisarii europeni Viviane Reding şi Neelie Kroes. în Parlamentul European, europarlamentarul spaniol Pilar del Castillo şi eurodeputatul britanic Vicky Ford ar fi jucat, de asemenea, roluri importante.
Roluri secundare i-ar reveni lui Martin Selmayr – acum şeful de cabinet al preşedintelui Comisiei Europene, Jean-Claude Juncker – şi lui Heath, ca purtător de cuvânt.
Piesa ar avea şi răufăcători lacomi: Telefónica, Vodafone, Orange şi T-Mobile, nume cunoscute.
După o încercare întreruptă din 2004 a Comisiei de a reduce taxele de roaming prin legislaţia privind concurenţa, Reding şi Selmayr au reuşit să reia lupta în 2007, introducând limite de preţ pentru apeluri şi mesaje text. Acesta a fost Actul I – o muncă bine făcută, dar terminată doar pe jumătate.
Până când Kroes a înlocuit-o pe Reding în 2010, datele mobile au devenit noua ţintă. încă mai costa 6 euro pentru fiecare megabyte de date descărcate într-o altă ţară din UE. Nimic nu împiedica o companie de telecomunicaţii să perceapă unui utilizator o sumă de 10.000 de euro sau mai mult pentru descărcarea accidentală a unui videoclip în vacanţă sau pentru că a uitat să dezactiveze serviciul de e-mail.
Actul secund a fost despre prevenirea ”şocului facturilor“ prin limitarea automată a tarifelor de roaming la 50 de euro pe lună, cu excepţia cazului în care clientul cerea special mai mult, şi includerea datelor în limita de preţ.
Actul III a fost dramă pură. în 2012, UE era dependentă de obţinerea de reduceri anuale ale costului serviciilor de roaming. Titlurile bune erau irezistibile pentru factorii de decizie politică, care altfel se înecau în ştiri despre criza financiară şi economică. Era ca un drog.
Însă rămânea problema principală: companiile închise pe pieţele naţionale şi clienţii suprataxaţi.
Comisia, în speranţa că va da pieţei o altă şansă de a-şi rezolva singură problemele, a creat ceea ce este cunoscut ca servicii Break-Out Local (este taxată doar utilizarea de internetului mobil de un operator alternativ, şi doar în ţara şi în reţeaua operatorului respectiv). Dacă numele era lipsit de sens, impactul său real nu era mult mai puternic.
Ideea era să le permită consumatorilor să aleagă o altă companie pentru servicii în timpul călătoriei, în cazul în care operatorul lor mobil i-ar fi suprataxat. în practică, nimeni nu era dispus să să meargă să caute şi să semneze un contract separat pentru un weekend la Roma, spre exemplu.
Dacă funcţionarii UE s-ar fi dus în piaţa principală din Bruxelles şi i-ar fi întrebat pe oamenii de acolo dacă ar folosi acest nou sistem, şi-ar fi dat seama rapid că este sortit eşecului. Dar n-au făcut-o şi problema a rămas nerezolvată. Răul cel mare urma să vină. Sub Kroes, relaţiile dintre UE şi industria telefoniei mobile au atins minimul.
La sfârşitul anului 2012, situaţia era atât de proastă încât liderul de lobby pentru telecomunicaţii de la Bruxelles, Luigi Gambardella, devenise persona non grata în biroul lui Kroes. Perechea a trebuit să fie separată fizic de un agent de siguranţă la o conferinţă despre internet din Azerbaidjan. Kroes avea 71 de ani.
În 2013, eforturile de a pune capăt taxelor de roaming s-au lovit de un zid. Majoritatea companiilor au acceptat să facă doar cât le-a forţat legislaţia UE, în ziua în care le-a forţat.
În acel an, comisarul olandez s-a prezentat la o şedinţă a consiliului Vodafone pentru a le spune directoriilor că sunt ”o bandă de hoţi“.
”T-Mobile oferă roaming global fără costuri suplimentare clienţilor americani“, a spus spus ea. ”De ce naiba nu şi în Europa?“
în SUA, spre exemplu, oamenii pot rămâne în reţeaua de domiciliu oriunde s-ar duce în ţară, astfel că nu există surprize în ceea ce priveşte tarifele, notează Bloomberg.
În Europa, fiecare ţară are propriul cadru de reglementare în domeniul telecomunicaţiilor şi sistem de licenţiere şi de distribuţie a spectrului de frecvenţe, astfel încât şi companiile care operează sub acelaşi brand pe întreg continentul, cum ar fi Telefónica cu marca O2 sau Vodafone, lucrează prin operatori separaţi din fiecare ţară. Ca urmare a cadrelor de reglementare diferite, a standardelor de viaţă dintre cele mai variate şi a modelelor de utilizare, tarifele acestora variază foarte mult. Anul trecut, cel mai ieftin pachet lunar care oferea 1 GB de date, 600 de minute de apeluri şi 225 de mesaje text costa 8 euro în Estonia şi 60 de euro în Ungaria.
Când Kroes l-a întrebat pe Heath, în timpul unui zbor către Cairo, care ar fi moştenirea lăsată de el, purtătorul de cuvânt i-a spus că fără o realizare care să-i poarte pecetea nu ar avea niciuna. Cu mandatul apropiindu-se de final, eliminarea suprataxelor de roaming era cea mai riscantă şi singura opţiune politică viabilă. Era, de asemenea, şi ceea ce promisese parlamentarilor europeni la audierea de confirmare din 2010.
“Azi a avut loc reuniunea Biroului Politic în care am dezbătut poziţia partidului privitoare la moţiunea de cenzură depusă de PSD împotriva PSD. Am luat decizia ca parlamentarii PNL să fie prezenţi în sală şi să nu voteze. Reglări de conturi de tip mafiot din interiorul PSD-ului, care nu au nicio legătură cu interesul au generat o criză politică grave cu consecinţe grave asupra imaginii României în lume, asupra bunului mers al economiei şi al societăţii. Somăm partidul de guvernământ să pună capăt acestei crize care a fost provocată de ei, din interese obscure şi cu obiective pe care noi nu le putem înţelege”,a declarat preşedintele PNL, Ludovic Orban.
Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro