BusinessMagazin

Tag: interese

  • Fost primar din Neamţ, condamnat la 3 ani şi 10 luni de închisoare. A fost găsit vinovat pentru conflict de interese

    Potrivit deciziei Curţii de Apel Bacău, postată joi pe portalul instanţelor, magistraţii au admis o cerere a lui Vasile Baciu de sesizare a Curţii Constituţionale pentru soluţionarea unei excepţii de neconstituţionalitate.

    „Curtea de Apel Bacău respinge ca nefondat apelul formulat de inculpatul Vasile Baciu Vasile împotriva sentinţei penale pronunţată de Judecătoria Roman. Admite cererea privind sesizarea Curţii Constituţionale pentru soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 301 al. 1 Cod penal. Dispune sesizarea Curţii Constituţionale cu privire la soluţionarea excepţiei menţionate. Decizia este definitivă”, se arată în decizie.

    Judecătoria Roman l-a condamnat pe Vasile Baciu, în aprilie 2019, la 3 ani şi 10 luni de închisoare cu executare pentru conflict de interese.

    De asemenea, instanţa a anulat în parte înscrisurile falsificate, respectiv un contract din data de 12 mai 2014 privind concesiunea pentru suprafeţele de pajişti aflate în domeniul public al comunei Horia.

    Vasile Baciu a fost în 2014 primar al comunei Horia, judeţul Neamţ, fiind acuzat că a concesionat o pajişte de aproape 5,7 hectare fiului său.

    Surse judiciare au declarat că acest contract de concesiune a fost senmnat în timp ce edilul se afla în perioada de încercare de 2 ani după o condamnare la închisoare cu suspendare, fiind acuzat de DNA că a prezentat documente false pentru încasarea de fonduri aferente unor lucrări de canalizare în comună care nu erau finalizate.

    Din 2016, Vasile Baciu este consilier judeţean în cadrul Consiliului Judeţean Neamţ.

  • Jumppi, aplicaţia care te ajută să găseşti prieteni de ieşit la cafea

    Descrierea inovaţiei:
    Aplicaţia Jumppi a fost dezvoltată de programatorul Andrei Stoiculescu, după ce s-a confruntat personal cu momente în care ar fi vrut să iasă din casă dar nu găsea niciun prieten disponibil. Pe parcurs, investiţia în crearea şi lansarea platformei s-a ridicat la aproximativ 15.000 de euro. Etapele de conectare la reţeaua Jumppi încep cu înregistrarea în aplicaţie, urmată de detalierea profilului personal. Ulterior, noul utilizator poate posta invitaţii pentru activităţile pe care doreşte să le întreprindă, adăugând o scurtă descriere.

    Aceasta poate propune orice activitate socială, însă printre cele mai răspândite ar fi: să iasă în oraş, să meargă la concerte, piese de teatru sau festivaluri, să facă sport (jogging, ciclism, baschet, fotbal, tenis, fitness) sau alte activităţi distractive de grup: paintball, escape room, parcuri de distracţii, bowling sau biliard. De asemenea, utilizatorii au posibilitatea de a vedea ce activităţi sunt disponibile în următoarele şapte zile în apropierea lor şi de cine sunt create.

    Dacă găsesc o activitate la care vor să participe, vor apăsa butonul Join şi vor intra în conversaţie cu ceilalţi participanţi pentru detalii. După publicarea unei noi activităţi, iniţiatorii pot invita direct alte persoane din comunitatea Jumppi sau îşi pot invita prietenii din afara aplicaţiei, mărind şansele ca întâlnirea să aibă loc. În plus, studenţii sunt încurajaţi să interacţioneze cu colegii lor din acelaşi oraş, pe care îi vor găsi marcaţi distinctiv în aplicaţie. Persoanele implicate în dezvoltarea proiectului sunt Andrei Stoiculescu (fondator şi CEO), şi Irina Leca (Alexandru) (cofondator şi CMO), cărora li s-au alăturat, pe partea tehnică, doi dezvoltatori de Android, unul de iOS şi un UI/UX designer, toţi membrii echipei lucrând pentru proiect în timpul liber.

    Elementul de noutate:
    Spre deosebire de reţelele de socializare existente, Jumppi îşi propune să scoată utilizatorii din spatele ecranelor, stimulând întâlnirile faţă în faţă. De asemenea, are marele avantaj că se pot forma atât grupuri de fete, de băieţi cât şi mixte, iar când un utilizator merge la o întâlnire cu oamenii din aplicaţie poate chema şi prieteni apropiaţi, pentru o atmosferă cât mai relaxată.

    Efectele inovaţiei:
    „Jumppi este aplicaţia care are potenţialul de a schimba dinamica socială la nivel global. Într-o lume în care interacţiunile sociale se diminuează şi întreaga noastră viaţă se desfăşoară în jurul ecranelor, avem oportunitatea de a ne folosi de tehnologie pentru a crea legături şi momente frumoase, autentice”, spun reprezentanţii platformei. Pe termen lung, Jumppi îşi propune să devină reţeaua globală preferată a utilizatorilor neprofesonişti pentru organizarea de activităţi private, cu prietenii, sau publice, cu oameni din apropiere, care le împărtăşesc pasiunile, concurând cu cele mai faimoase reţele de socializare.
     

  • De ce capitalismul în forma lui actuală nu mai poate exista

    Aceste vorbe nu sunt ale vreunui filosof, influencer sau socialist. îi aparţin lui Ray Dalio, fondatorul Bridgewater, cel mai mare fond de hedging din lume, un investitor în angajatori notorii pentru faptul că oferă salarii mici, ca Walmart şi KFC. Dalio, un om cu o avere de apromativ 18 miliarde de dolari, potrivit Forbes, este un produs model al capitalismului. Totuşi, el şi alţi miliardari de succes au început să se teamă pentru sistemul care le-a adus o prosperitate pe care n-o au nici regii.

    Capitalismul creează prosperitate, după cum scrie Bloomberg. Prin canalizarea energiilor în producţie şi inovaţie, a permis la miliarde de oameni să trăiască mai bine decât împăraţii de demult. Însă capitalismul concentrează puterea în mâinile celor care deţin proprietatea, inclusiv ale miliardarilor greu de iubit şi ale corporaţiilor multinaţionale. Este învinovăţit pentru lărgirea decalajului dintre bogaţi şi săraci. Mulţi oameni îl echivalează cu cronismul şi cu guvernele captive unor interese speciale.

    În umbra capitalismului cronic s-au dezvoltat guverne care acum pun în pericol ordinea şi valorile liberale şi au crescut companii cu puteri mai mari decât cele ale guvernelor.

    Există o tabără care spune că soluţia pentru aceste dezechilibre este curăţarea capitalismului: stoparea subvenţiilor şi protecţiilor pentru întreprinderi, distrugerea monopolurilor şi reducerea birocraţiei. O altă tabără spune că guvernul trebuie să joace un rol mai mare, deoarece pe motivaţia capitaliştilor – profitul – nu se poate pune baza pentru îndeplinirea nevoilor societăţii.

    Inegalitatea a devenit atât mai benefică, cât şi mai rea. Inegalitatea dintre naţiuni s-a diminuat odată cu ascensiunea Chinei, Indiei şi a altor naţiuni care au adoptat capitalismul şi pieţele libere. În acelaşi timp, inegalitatea dintre bogaţii şi săracii unei ţări s-a agravat. În general, jumătatea de jos a lumii, pe scara averii, deţine mai puţin de 1% din averea la nivel mondial, în timp ce primii 1% dintre adulţi deţin 47%. Capitalismul şi pieţele libere sunt contestate atât de stânga politică, cât şi de dreapta. Doi senatori americani care fac campanie pentru a deveni candidaţi la preşedinţie ai Partidului Democrat, Bernie Sanders şi Elizabeth Warren, susţin că sistemul economic este „manipulat” pentru a aduce beneficii bogaţilor.

    În spectrul politic de dreapta, preşedintele Donald Trump s-a etichetat drept „omul tarifelor” şi spune că vrea să restricţioneze imigraţia, chiar dacă fluxul liber de bunuri şi oameni este combustibil pentru creşterea economiilor capitaliste. Ray Dalio, miliardarul fondator al Bridgewater Associates, avertizează că nemulţumirea faţă de distribuirea inegală a avuţiei ar putea duce la revoluţie.

    Capitalismul este construit pe principiul căutării de profit de către proprietari privaţi. Persoanele fizice şi companiile deţin terenuri, maşini şi alte active şi angajează muncitori pentru a utiliza acest „capital” cu scopul de a crea produse şi servicii destinate vânzării. În teorie – şi, de obicei, în practică – concurenţa pentru clienţi îi forţează pe capitalişti să progreseze, să aducă îmbunătăţiri ofertei lor. Mai degrabă „mâna invizibilă” a pieţei libere decât guvernul ghidează cine ce face, spune teoria.

    Economistul scoţian Adam Smith scria în 1776: „Nu de la bunăvoinţa măcelarului, a producătorului de bere sau a brutarului ne aşteptăm să ne vină cina, ci de la nevoia lor de a-şi urma interesul”. Economistul american Milton Friedman argumenta în anii ’70 că maximizarea profiturilor pentru acţionari, sub rezerva respectării legii, ar trebui să fie singurul obiectiv al corporaţiilor. Boardurile companiilor au îmbrăţişat în mare parte până acum acest mesaj. Însă acum este în plină ascensiune un curent care promovează aşa-numitul capitalism pentru stakeholderi, care cere corporaţiilor să echilibreze interesele acţionarilor cu cele ale angajaţilor, clienţilor şi societăţii.

    În august 2019, Business Roundtable, o asociaţie a executivilor unora dintre cele mai puternice companii din SUA, a susţinut această idee, abandonând sprijinul pentru principiile lui Friedman. Noile principii ale Business Roundtable spun că deciziile nu ar mai trebui să ia în considerare doar cum să fie realizat şi maximizat profitul pentru acţionari, ci să-i ia în calcul pe toţi cei care au interese la companie, adică pe angajaţi, clienţi şi societatea în general – stakeholderii.

    Este o schimbare de filosofie majoră pentru asociaţie, în care sunt membri directori executivi ai zeci de companii mari precum Amazon, Apple, Bank of America, BlackRock, BP, IBM, Chevron, Citigroup, Exxon, Morgan Stanley, Coca-Cola, Pepsi, Procter & Gamble, Walmart, Whirpool, S&P, Pfizer, Motorola, Mastercard şi KPMG. Grupul, condus de James Dimon, CEO-ul JPMorgan, este o voce puternică la Washington pentru interesele businessului american.

    Germania cere deja o reprezentare de 50% a angajaţilor în consiliile de supraveghere ale marilor corporaţii, care iau decizii strategice. Remediul pieţei libere pentru capitalism este şi mai mult capitalism: spargerea giganţilor din tehnologie ar echilibra condiţiile de joc pentru concurenţi. Renunţarea la tarife ar aduce beneficii celor fără avere, care cheltuiesc o parte mai mare din veniturile lor pe produsele importate. Relaxarea limitelor privind tipurile de case care pot fi construite ar face ca locuinţele să fie mai abundente şi mai accesibile.

    Restricţiile privind activităţile de lobby ar oferi companiilor neconectate din punct de vedere politic şanse mai mari de succes. Multe dintre aceste corecţii sunt susţinute de politicieni de centru-stânga, cum ar fi Elizabeth Warren, care se descrie ca fiind „capitalistă până în măduva oaselor”. În ceea ce priveşte impozitele, capitaliştii sunt împărţiţi. Unii spun că impozitele mai mici vor stimula creşterea şi prosperitatea. Alţii menţionează ca model Scandinavia, cu impozite ridicate: dezlănţuiţi antreprenoriatul privat pentru a crea prosperitate, apoi folosiţi impozitele şi transferurile pentru a compensa distribuirea inegală a veniturilor – un rezultat inevitabil.

    O altă abordare – fie în loc de, fie, mai des, în plus faţă de îmbunătăţirea capitalismului – este ca guvernul să preia anumite părţi ale economiei în care sistemul capitalist nu a reuşit să acopere nevoile de bază. În această viziune, guvernul ar construi mai multe locuinţe în loc să ofere pur şi simplu stimulente pentru construcţii private. Aceasta ar garanta locuri de muncă la stat pentru persoanele care au fost concediate în sectorul privat, evitându-se reducerea ocupării forţei de muncă de fiecare dată când economia încetineşte. Aceste idei vin din stânga spectrului politic.
    În dreapta, mişcarea „conservatorismului naţional” ar ţine în frâu pieţele libere prin implicarea în planificarea industrială şi protejarea industriilor cheie împotriva concurenţei externe. Rezultatul: unii din stânga îmbrăţişează capitalismul, iar alţii din dreapta nu au încredere în el.

    O reformă a capitalismului cere Thomas Piketty, un tânăr economist francez în vogă, cu orientări socialiste, cu conexiuni politice şi specializat pe inegalitate şi avuţie. Ultimul său blockbuster a adus inegalitatea în centrul dezbaterilor economice şi politice. În cea mai recentă analiză, francezul propune soluţii radicale, îndreptate contra miliardarilor, în care cuvântul de ordine este exproprierea.

    „A venit vremea să ieşim din această fază unde proprietatea este sacră şi să trecem dincolo de capitalism”, a spus economistul într-un interviu pentru revista franceză L’Obs. Piketty spune că este o greşeală să consideri inegalitatea ca fiind înrădăcinată în natură sau determinată de schimbările tehnologiei. Cauzele sale reale se regăsesc în politică şi ideologie – iar acest lucru o face mai uşor de abordat.

    Corecţiile propuse de Piketty sub stindardul „socialismului participativ” presupun schimbări dramatice în economiile dezvoltate ale lumii – iar până acum succesul ideilor sale la urnele de vot a fost limitat.

    Candidatul socialist pe care economistul l-a susţinut în alegerile din Franţa din 2017 s-a prăbuşit chiar în primul tur, deşi guvernul preşedintelui Emmanuel Macron cel puţin a imitat îndemnul lui Piketty de a regândi capitalismul, aminteşte Bloomberg.
    În noua sa lucrare, potrivit L’Obs, Piketty scrie că niciun acţionar nu ar trebui să controleze mai mult de 10% din drepturile de vot la o companie – chiar dacă deţine o participaţie mult mai mare.

    El sprijină un fel de predare a capitalului în mâinile publicului – o variantă a banilor aruncaţi din elicopter. Ideea lui Piketty de „moştenire pentru toată lumea” presupune a acorda tuturor cetăţenilor o sumă forfetară, de 120.000 de euro în cazul Franţei, la împlinirea vârstei de 25 de ani.
    Apoi, economistul susţine aplicarea un impozit pe avere pentru a consacra ideea că dreptul de proprietate peste o anumită valoare nu poate fi decât „temporar”. În Franţa, de exemplu, scara ar varia de la o taxă de 0,1% pentru o avere sub media naţională de 200.000 de euro până la 90%.

    „Sistemul pe care îl propun face posibilă deţinerea câtorva milioane de euro, sau chiar zeci de milioane, cel puţin pentru un timp“, a explicat Piketty pentru L’Obs. „Dar cei cu câteva sute de milioane de euro, sau câteva miliarde, va trebui să împartă puterea.”

  • Încă o demisie de răsunete în PSD. Deputatul denunţă interesele personale şi trădările din partid. „O politică dominată de jocuri la două capete”

    ”Astăzi (luni – n.r.), 11 februarie, am anunţat oficial conducerii Camerei Deputaţilor decizia de a părăsi grupul parlamentar PSD, devenind, astfel, deputat neafiliat. Nu a fost deloc o decizie uşoară, însă a fost o decizie necesară, dictată de cursul pe care l-a luat, în ultimii doi ani, politica dusă de PSD Giurgiu.

    O politică dominată de interese personale şi de grup – în detrimentul celor ale alegătorilor -, de trădări şi jocuri <la două capete>, de marginalizare a celor care nu erau de acord cu direcţia în care se îndrepta PSD Giurgiu… În aceste condiţii, am decis că este timpul să mă ”rup” de acest tip de politică, pe care nu o voi accepta niciodată şi să rămân deputat neafiliat, urmărind, în toată activitatea mea de parlamentar, să apăr interesele alegătorilor giurgiuveni”, a scris pe Facebook deputatul Alexandru Andrei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Au apărut primele date oficiale despre şefa Fiscului Mihaela Triculescu: CV-ul i-a fost afişat la trei săptămâni de la instalare, în timp ce declaraţia de avere şi cea de interese lipsesc

    Din 2016 până la finele anului trecut, şefa Fiscului susţine că a activat la propriul cabinet individual de indolvenţă. Triculescu este practician definitiv în insolvenţă, începând cu data de 15 septembrie 2016, dată de la care şi-a deschis şi propriul cabinet în Craiova, potrivit informaţiilor afişate de Uniunea Naţională a Practicienilor în Insolvenţă din România (UNPIR). Cei mai mulţi practicieni în domeniu îşi deschid propriul cabinet după cel puţin un an de la obţinerea dreptului de practică, mai reiese din datele UNPIR.

    Activităţile acesteia din această postură sunt, conform precizărilor din CV, de: coordonare a activităţii privind procedurile de insolvenţă pentru companiile aflate în portofoliul, respectiv al debitorilor aflaţi în procedura insolvenţei (perioada de observaţie, reorganizare judiciară şi/sau faliment); asistenţă şi consultanţă în domeniul insolvenţei şi al dreptului societar şi comercial.
     
    Triculescu a gestionat, în calitate de lichidator judiciar, mai multe dosare ale unor companii aflate în insolvenţă sau în faliment, cabinetul său de insolvenţă fiind implicat, conform just.ro, în 41 de dosare. Dosarele sunt pe rolul instanţelor din Dolj, Arad, Bucureşti, Olt, Suceava şi Braşov. Aceasta a reprezentat companii aflate în proces cu Oficiul Registrului Comerţului, Agenţia Judeţeană a Finanţelor Dolj, Agenţia Judeţeană a Finanţelor Publice Olt, Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Craiova, iar firmele au activităţi în turism, agricultură, industrie alimentară, HoReCa, construcţii. În plus, există şi dosare în care a reprezentat companii în cauze în care sunt implicate şi instituţii ale statului.
     
     

  • Donald Trump afirmă că nu a avut interese financiare în Rusia

    “Sunt un foarte bun dezvoltator imobiliar, îmi trăiesc viaţa fericit, iar, când văd că ţara mea merge într-o direcţie greşită, decid, în pofida tuturor şanselor, să candidez pentru funcţia de preşedinte, continuând să îmi conduc afacerile în mod foarte legal şi frumos (…)”, a declarat Donald Trump prin Twitter.
     
    “Am intenţionat să construiesc ceva în Rusia. Dar nu am investit bani deloc, nu am avut deloc garanţii şi nu am făcut proiectul”, a explicat Donald Trump, catalogând din nou drept “vânătoare de vrăjitoare” investigaţia procurorului special Robert Mueller privind ingerinţele electorale ruse.
     
    Donald Trump a declarat că fostul său avocat Michael Cohen este “o persoană slabă, nu foarte inteligentă”. “Michael Cohen minte. Minte pur şi simplu pentru a obţine o sentinţă redusă”, a spus Trump, citat de NBC News.
     

  • Cel mai de temut şi mai periculos lider european este fix la graniţa cu România. Nu joacă după nicio regulă, şi totuşi are o atracţie irezistibilă pentru investitori

    Aşa a fost numit Viktor Orban, premierul Ungariei, de către Gerald Knaus, preşedintele Iniţiativei pentru Stabilitate Europeană. Sub conducerea lui Orban, Ungaria a văzut reapariţia unor obiceiuri nocive, precum naţionalismul etnic sau corupţia la nivel înalt. Viktor Orban şi-a propus să obţină puterea absolută, eliminând eventuale piedici din Constituţie. misiunea sa, una clară: remodelarea Ungariei după interesele sale.

    Parlamentul European a aprobat, în urmă cu două săptămâni, declanşarea procedurii de sancţionare a Ungariei, guvernul de la Budapesta riscând suspendarea drepturilor de vot în Consiliul UE. Mai exact, Parlamentul European a aprobat raportul care constată că guvernul Viktor Orban prezintă „riscul clar“ de încălcare a valorilor UE şi a dispus iniţierea procedurii de sancţionare a Ungariei în virtutea Articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene. Lansarea procedurii de sancţionare a fost aprobată cu 448 de voturi pentru, 197 împotrivă şi 48 de abţineri.

    „Cel mai periculos om din Uniunea Europeană”

  • Sunt necesare anvelopele de iarnă sau ne-au fost impuse pe nedrept de către politicieni cu interese?

    Mai mult, s-a mai afirmat că România este una dintre puţinele ţări care îşi obligă cetăţenii să folosească anvelope de iarnă în sezonul rece şi că această măsură a fost introdusă pentru a servi interesele unor politicieni. Se pare, în urma acestei discuţii, că mulţi oameni nu ştiu care este situaţia reală şi că există încă multe mituri legate de acest subiect. De aceea, cred că este util să subliniem anumite aspecte legate de anvelope.

    În primul rând, orice şofer responsabil ar trebui să ştie că anvelopele sunt unele dintre cele mai importante componente ale unui automobil. De ele pot depinde viaţa lui, vieţile pasagerilor din maşină, ale celorlalţi şoferi şi ale pietonilor. De aceea nu ar trebui să vă zgârciţi la aceste piese. Am văzut recent pe stradă un Audi A6 impecabil, model fabricat de doar câţiva ani, cu anvelope de iarnă „no name”. Una dintre acestea era deja deformată. Tot zilele trecute am văzut un BMW X5 cu anvelope de vară atât de uzate încât nu mai aveau proeminenţe. Acestea sunt maşini foarte performante şi au nevoie de cauciucuri pe măsură. Dacă vă uitaţi pe stradă la maşinile mai ieftine veţi vedea că în cazul acestora situaţia este şi mai gravă. Sunt „încălţate” cu mărci dubioase sau cu cauciucuri uzate de multă vreme. Experţii spun că este mai bine să cumperi o maşină mai ieftină şi anvelope de calitate decât o maşină scumpă şi cauciucuri ieftine.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • „Cel mai periculos om din Uniunea Europeană”

    Parlamentul European a aprobat, în urmă cu două săptămâni, declanşarea procedurii de sancţionare a Ungariei, guvernul de la Budapesta riscând suspendarea drepturilor de vot în Consiliul UE. Mai exact, Parlamentul European a aprobat raportul care constată că guvernul Viktor Orban prezintă „riscul clar“ de încălcare a valorilor UE şi a dispus iniţierea procedurii de sancţionare a Ungariei în virtutea Articolului 7 al Tratatului Uniunii Europene. Lansarea procedurii de sancţionare a fost aprobată cu 448 de voturi pentru, 197 împotrivă şi 48 de abţineri.

    Ungaria a fost criticată în mai multe rânduri de Uniunea Europeană, din cauza legilor privind libertatea de exprimare, din cauza organizării sistemului judiciar, a celui electoral şi în contextul abordării imigraţiei; guvernul de dreapta de la Budapesta a fost acuzat că încalcă normele fundamentale ale Uniunii Europene. Autorii rezoluţiei împotriva Ungariei, printre care se numără eurodeputata olandeză Judith Sargentini, afirmă că „există un risc clar privind încălcarea gravă a valorilor fundamentale europene“.

    Răspunsul lui Orban a venit prompt: Ungaria nu va accepta „ameninţări“ şi nu va deveni „patria imigraţiei“, a afirmat premierul ungar în plenul Parlamentului European. „Ungaria va fi condamnată pentru că a decis că nu va fi patria imigraţiei. Dar noi nu vom accepta ameninţări şi acte de şantaj din partea forţelor proimigraţie: ne vom apăra frontierele, vom opri imigraţia clandestină. Noi ne vom apăra frontierele şi doar noi putem decide alături de cine trăim. Am oprit sute de mii de imigranţi clandestini şi am apărat Ungaria şi Europa. Cetăţenii maghiari au decis că patria noastră nu va fi patria imigraţiei“, a subliniat Orban.

    Cum a ajuns însă Orban un politician de extremă dreapta, care practică un discurs aflat la graniţa cu extremismul?

    Este o metamorfoză completă a tânărului care, în timpul unui discurs din 1989, se prezenta ca un campion al democraţiei; a tânărului crescut în sărăcie, care a spus că până la 15 ani nu ştia ce înseamnă apă caldă la robinet.

    După absolvirea facultăţii, în 1987, Orban a lucrat part-time pentru Open Society Foundation (Fundaţia pentru o Societate Deschisă), organizaţia nonguvernamentală patronată de miliardarul George Soros. Doi ani mai târziu, s-a mutat alături de soţie şi fiica sa la Oxford, cu intenţia de a participa la un studiu legat de filosofia politică europeană. Orban s-a întors însă la Budapesta după doar patru luni, luând decizia de a intra în viaţa politică.

    Viktor Orban a participat la primele alegeri libere din Ungaria, în 1990, pe listele Fidesz, numit şi partidul tinerilor. Deşi formaţiunea a câştigat doar 22 de locuri în Parlament, cei care le-au ocupat au atras simpatia publicului prin imaginea lor nonconformistă – aveau plete şi purtau blugi sau tricouri, îndepărtându-se de ceea ce oamenii se aşteptau să vadă din partea reprezentanţilor.

    Plin de ambiţie şi carismă, Orban – care nu avea nici 30 de ani – a reuşit în scurt timp să preia controlul partidului. După rezultatele dezamăgitoare ale Fidesz la alegerile din 1994, el a mutat partidul către zona de dreapta şi a adoptat un discurs naţionalist. Mişcarea s-a dovedit una inspirată, Fidesz câştigând detaşat alegerile din 1998; Orban, transformat într-un politician în costum, a devenit cel mai tânăr prim-ministru din istoria Ungariei.

    Sub conducerea sa, Fidesz a suferit două înfrângeri surprinzătoare, în 2002 şi 2006; au urmat însă două victorii importante, la alegerile din 2010 şi 2014.

    Un important derapaj constituţional a avut loc în 2013, atunci când Parlamentul de la Budapesta a adoptat o serie de amendamente care limitau atribuţiile Curţii Constituţionale, limitau libertatea presei (incriminând exprimările publice care „încalcă demnitatea naţiunii“), a educaţiei (studenţii cu burse de stat erau obligaţi să se angajeze la firme ungureşti), a cultelor (care puteau primi bani numai dacă lucrau „pentru interesul public“) şi a minorităţilor (autorităţile locale puteau interzice stabilirea romilor pe teritoriul lor).

    După votul parlamentului ungar, secretarul general al Consiliului Europei de la acea vreme, Thorbjorn Jagland, şi preşedintele Comisiei Europene, Jose Barroso, declarau că amendamentele „trezesc îngrijorare privind respectarea principiilor statului de drept, a legislaţiei UE şi a standardelor Comisiei Europene“. Pia Ahrenkilde Hansen, purtătorul de cuvânt al Comisiei, spunea că nu este exclusă adoptarea unor sancţiuni contra Ungariei. Departamentul de Stat al SUA a comunicat că revizuirea Constituţiei ungare „ar putea ameninţa principiile independenţei instituţionale care caracterizează o guvernare democratică“.

    În faţa protestelor de la UE şi din SUA, Viktor Orban a acuzat companiile străine (multinaţionalele din utilităţi, energie, telecom şi băncile) cărora Ungaria le-a impus suprataxe de criză sau le-a refuzat cererile de majorare a tarifelor că au făcut reclamă proastă Ungariei în străinătate şi a declarat că „ţările din Europa Centrală şi de Est trebuie să-şi croiască propriile politici fără a se uita la UE“ şi că „nu trebuie să ascultăm tot ce ne spun birocraţii de la Bruxelles“. Referindu-se la companiile străine, Orban a declarat în parlament că „vom lupta şi vom face şi alte noi propuneri legislative… Preţurile la utilităţi vor fi reduse şi mai mult, iar companiile vor avea profituri şi mai mici“.

    Discursul lui Orban a devenit şi mai agresiv la începutul anului 2015, atunci când partidul a pierdut susţinerea în Parlament. Pentru a recâştiga susţinerea, Orban a ales ca temă centrală imigraţia, atacând decizia Uniunii Europene care impunea fiecărui stat membru să primească un număr de refugiaţi. Mai mult, într-un gest de sfidare la adresa instituţiilor europene, liderul Fidesz a construit un gard de peste 170 de kilometri lungime la graniţa cu Serbia şi încă unul de-a lungul graniţei cu Croaţia.

    Între iunie şi septembrie 2015, susţinerea pentru partidul condus de Viktor Orban a crescut vertiginos, iar ziarul german Der Spiegel l-a numit pe Orban „câştigător al crizei refugiaţilor“. Chiar şi principalii săi critici au căzut de acord asupra faptului că el a intuit, înaintea altor lideri europeni, nevoia de a controla graniţele ca un prim pas în gestionarea fluxului de imigranţi.

    Unii analişti au catalogat drept absurdă ideea că Viktor Orban, liderul naţionalist al unei ţări cu o populaţie de sub 10 milioane, ar putea să remodeleze politica europeană şi să atace poziţia dominantă a cancelarului german Angela Merkel. Cu toate acestea, efectele discursului său nu ar trebui neglijate.

    „În locul democraţiilor liberale care au eşuat, vom construi o democraţie creştină a secolului XXI care să garanteze demnitatea umană, libertatea şi securitatea, care protejează egalitatea, modelul familiei tradiţionale şi cultura noastră creştină şi care să ofere naţiunii noastre şansa de a supravieţui şi a prospera”, transmitea Orban în luna mai, la finalul unei campanii electorale din care partidul său a ieşit câştigător. „Ştiu că mulţi vor considera acest obiectiv imposibil, însă cred că Ungaria poate fi până în 2030 în primele cinci ţări europene în privinţa standardelor de viaţă”. Alianţa de guvernământ Fidesz – Partidul Popular Creştin Democrat (KDNP) a câştigat alegerile parlamentare din Ungaria desfăşurate la începutul lunii aprilie, câştigând 133 din cele 199 de locuri din Parlament.

    Discursul lui Viktor Orban se aseamănă şi cu cel al lui Nigel Farage, liderul partidului UKIP din Marea Britanie, cel pe care mulţi îl consideră răspunzător de Brexit. La fel ca Farage, Orban a încercat să creeze tensiuni rasiale şi să dezvolte sentimentul de ostilitate faţă de refugiaţi.
    Cu toate acestea, regimul din Ungaria nu poate fi comparat cu unele totalitare, aşa cum ar fi cel din Rusia. Politicienii din opoziţie nu sunt încarceraţi, iar protestele nu primesc răspuns violent din partea autorităţilor. Dar pericolul există: în ultimii 7-8 ani, Orban a pus bazele unui nou model politic, pe care publicaţiile din Ungaria îl numesc „democraţie în declin“. Iar cifrele par să le dea dreptate: în Indexul Corupţiei, realizat de Transparency International, Ungaria ocupă locul al doilea în rândul celor mai corupte state din Uniunea Europeană, după Bulgaria. Prin intervenţiile repetate asupra procesului electoral şi prin subjugarea presei libere, Ungaria a reuşit să fie catalogată drept „cea mai nedemocratică ţară“ din rândul statelor membre ale UE.

    E greu de spus ce va urma, în condiţiile în care Orban se bucură de susţinerea regimului polonez de la Varşovia – un alt exemplu în ceea ce priveşte derapajele instituţiilor de forţă. Pentru a retrage dreptul de vot al unui stat membru, toate celelalte state trebuie să se pună de acord asupra acestui lucru; e o măsură la care, în configuraţia actuală a Uniunii, nu se poate ajunge. Prin urmare, pericolul ca şi alţi lideri cu un profil asemănător cu cel al lui Orban să câştige simpatia votanţilor e mai mare ca oricând.

  • Trei tipuri de înşelătorii găsite de inspectorii ANPC în mai multe hipermarketuri din Bucureşti-Ilfov, în ultimele trei luni

    „Începând cu dată de 3 iulie 2018, comisarii din cadrul Comisariatului Regional pentru Protecţia Consumatorilor Regiunea Bucureşti-Ilfov au desfăşurat 43 de acţiuni de control, în vederea verificării respectării drepturilor şi intereselor consumatorilor, conform legislaţiei din domeniul protecţiei consumatorilor, în reţelele de hipermarketuri”, se scrie într-un comunicat de presă al ANPC.

    În urmă verificărilor, au fost aplicate un număr de 43 de sancţiuni contravenţionale în valoare totală de 632.000 lei şi 2 avertismente şi au fost emise 36 de decizii de încetare imediată a practicilor comerciale incorecte conform Legii 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor, republicată.

    „A fost dispusă oprirea definitivă de la comercializare a cantităţii de 1.321 kg produse alimentare în valoare de 17.881 lei şi 37.592 litri apă plată şi minerală şi băuturi răcoritoare în valoare de 37.591 lei şi oprirea temporară de la comercializare a cantităţii de 656 kg, în valoare de 16.282 lei şi 89 bucăţi, în valoare de 624 lei produse nealimentare”, se mai menţionează în documentul citat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro