BusinessMagazin

Tag: inot

  • Povestea emoţionantă a refugiatei siriene care participă la Olimpiada de la Rio

    Yusra Mardini era o adolescentă siriană obişnuită, a doua din cele trei fiice ale familiei, pasionată de gimnastică şi înot, care ducea o viaţă normală. Asta până când agravarea războiului civil din ţara sa a aruncat-o într-o situaţie de viaţă şi de moarte, din care a scăpat prin înot. Ea va participa pe opt August la Olimpiada de la Rio, la proba de 200 de metri, în echipa special formată din foşti refugiaţi –  Refugee Olympic Athletes.

    În august 2015, la patru ani şi jumătate de la începerea războiului civil, când lucrurile au luat o turnură mult mai gravă, Mardini şi sora sa mai mare, Sarah, au părăsit Siria cu doi veri ai tatălui lor şi alţi refugiaţi pe aceeaşi cale luată de alţi patru milioane de compatrioţi. Traseul a presupus, pe lângă patru nopţi în junglă, diverse dispute şi ameninţări, şi traversarea unui drum pe apă, pe Marea Mediteraneană, spre Grecia.

    Nu a durat mai mult de 30 de minute din călătoria lor spre Grecia, când motorul bărcii lor a cedat sub presiunea celor 20 de oameni în loc de şase sau şapte cât ar fi trebuit. Apa se prelingea pe barcă, bunurile au fost aruncate peste bord, iar panica s-a instalat. „M-am gândit că e o mare ruşine să ne înecăm, în contextul în care eu sunt înotătoare”, s-a gândit ea.

    Cum puţini refugiaţi ştiau să înoate, Sarah a sărit, la fel şi sora sa. Pentru următoarele trei ore şi jumătate, cele două împreună cu o altă tânără femeie au târât barca ruptă spre mal, agăţându-se de coardele suspendate din lateral. Cu 30 de minute înainte să ajungă la ţărm, au cedat de epuizare. Din acea zi, Mardini urăşte largul mării. „Am văzut cum viaţa trece prin ochii mei. Acum numai când mă uit la mare îmi vine să leşin”, declară tânăra. Ajunşi la ţărm, mai mulţi refugiaţi vizau ca destinaţie finală Germania. Din Grecia, trecând prin Macedonia, Serbia, Ungaria, Austria pe jos, cu trenul şi cu autobuzul, au ajuns într-un final la Berlin.

    Prima casă în Germania a fost o tabără de refugiaţi, unde a găsit în apropiere şi o piscină. Cu ajutorul unui translator, surorile au fost puse în legătură cu unul dintre cele mai longevive cluburi de înot din Berlin. „Ne-au observat tehnica, ne-au plăcut, ne-au acceptat”, spune ea. După patru săptămâni de antrenament, antrenorul său a început să-şi facă planuri pentru Olimpiada de la Tokio din 2020 – însă în luna martie a acestui an, Comitetul Internaţional Olimpic a anunşat formarea unei echipe de refugiaţi la Jocurile din această vară de la Rio, „pentru a trimite un mesaj de speranţă pentru refugiaţii din lumea întreagă”.

    Cu două luni înainte de începerea Jocurilor Olimpice de la Rio, Mardini a primit un e-mail de la CIO – va concura anul acesta în echipa menţionată mai sus. Susţinută de sistemul german al şcolilor de elită, ce îi permite să se antreneze de două ori pe zi într-un bazin olimpic de lângă şcoala sa, înotătoarea bate record după record şi aşteaptă proba de pe opt august.

    Antrenorul său o descrie ca fiind o persoană perseverentă, iar tatăl său, care acum trăieşte la Berlin împreună cu restul familiei, spune că fiica sa îi trăieşte visul.

  • Un fost programator a deschis primul magazin din România destinat produselor de triatlon

    “Trecerea de la statutul de angajat la cel de antreprenor este cel mai greu pas. Mie nu mi-a fost foarte greu deoarece am lucrat şi ca freelancer câţiva ani buni înainte de a fi angajat. Una dintre cele mai mari provocări la această trecere este faptul că volumul de muncă se dublează, câteodată chiar se triplează, nu mai există timp liber, iar salariul este de cele mai multe ori aproape inexistent, el acoperind doar nevoile de bază“, povesteşte Sorin Anghel. Povestea sa ca antreprenor a început în urmă cu trei ani, plecând de la ideea unui prieten de a participa la o ştafetă în cadrul unui triatlon: „Evident că în scurt timp a intervenit competivitatea şi am hotărât să participăm individual la probe. În pregătiri am avut surpriza să aflu că nu există un magazin specializat de unde să îţi poţi procura toate echipamentele de care ai nevoie, aşa a pornit ideea“, spune Sorin Anghel.

    Investiţia financiară iniţială nu a fost foarte mare, fiind vorba de un magazin online, în vreme ce magazinul fizic Trisport a fost deschis în luna iunie 2013. „M-am ocupat de tot ce înseamnă online timp de 1-2 ani până am lansat site-ul. Dacă ar trebui să fac o estimare a investiţiei pentru magazinul online şi cel fizic, suma s-ar ridica la aproximativ 50.000 euro“, spune antreprenorul. Cifra de afaceri înregistrată anul trecut a fost de 120.000 de euro, marja de profit de 5-6%, iar pentru 2016 aşteptările antreprenorului vizează vânzări mai mari cu 10-20% faţă de cele de anul trecut.

    Companiile cu activităţi în comercializarea de echipament sportiv outdoor ocupă un segment de circa 100 de milioane  de euro, fiind parte a unei pieţe totale de echipament sportiv estimate la 500 de milioane de euro. Piaţa este dominată de marii jucători precum Decathlon, Intersport şi Hervis Sports, dar sunt şi afaceri specializate, de pildă Himalaya. Dacă retailerii autohtoni se concentrează pe spaţiile stradale sau pe online, circa 90% din cele 100 de magazine de articole sportive deţinute reţelele străine se află în malluri sau parcuri comerciale. Companiile Decimas din Spania, Sportvision din Serbia şi Sportisimo din Cehia sunt cele mai recente intrări pe piaţa de retail specializat în articole sportive, făcând primii paşi pe piaţa românească de profil abia anul trecut.

    Piaţa de profil, crede Sorin Anghel, este destul de mică în România, dar există o tendinţă de creştere. Deşi costurile pot fi foarte mari pentru echipamente, pentru început cei interesaţi nu au nevoie decât de un echipament de bază: „Am făcut un calcul şi am reuşit să ne încadrăm într-un buget de 1.000 lei pentru antrenamente, echipament minim, transport şi concurs“.

    Triatlonul este un sport ce combină trei probe: înot, biciclism şi alergare. „Conceptul Ironman, cel mai mare eveniment de acest gen, a luat naştere în anul 1977 la Kona şi este un triatlon pe distanţe lungi, mai exact 3,86 km înot, 180,25 km bicicletă şi 42,4 km (maraton) alergare“, explică Sorin Anghel. În România sunt 15 competiţii organizate în două campionate, RTS (şosea) şi CTS (offroad), în vreme ce distanţele pornesc de la supersprint (500 metri înot, 10 kilometri bicicletă şi 2,5 kilometri alergare) până la distanţe Ironman. „Suntem încă foarte departe de cei din vest, unde sportul este o cultură cultivată de la cea mai mică vârstă, dar ne bucură foarte mult să vedem că participă şi din ce în ce mai mulţi copii la aceste evenimente, semn că suntem pe drumul cel bun“, spune Sorin Anghel. El se aşteaptă ca viitorul să aducă creşteri constante atât în ce priveşte apetitul pentru sport, dar şi în ce priveşte nişa pe care şi-a poziţionat afacerea. „Planurile noastre au două părţi importante: să aducem în România echipamente noi care nu există pe piaţă, dar ne bazăm şi pe dezvoltarea triatlonului în România“, spune antreprenorul, care se declară încredinţat că se va înmulţi sensibil şi numărul celor care vor practica nataţie, ciclism şi alergare şi individual, nu doar în cadrul pregătirilor pentru competiţii de triatlon. Adaugă că preferă alergarea şi bicicleta înotului, iar la capitolul hobby-uri mai enumeră „drumeţiile rapide pe munte, fotografia şi tot ce înseamnă tehnologie“.

    Tinerilor antreprenori le dă următorul sfat: „Să nu mai stea pe gânduri şi să încerce, primul pas este cel mai important. Să se înarmeze cu foarte multă răbdare, pentru că vor avea foarte multe momente în care vor fi gata să renunţe la tot, dar trebuie să persevereze. Şi încă un punct foarte important: să aibă pe cineva alături care să îi susţină“.

  • Hobby de CEO: Cătălin Olteanu, FM România: „Se vede când nu există etică în sport sau afaceri şi, în timp, lipsa ei se plăteşte”

    Cătălin Olteanu este director general al FM România, companie de logistică cu afaceri anuale de 24 de milioane de euro şi clienţi din farma, sănătate, produse de larg consum şi retail. Anul trecut, FM a extins depozitul de la Petreşti, Argeş, cu 10.000 mp, iar pentru 2016 şi-a propus să mai cumpere trailere, să mărească unul din depozite. Compania are două platforme proprii în Petreşti, judeţul Dâmboviţa, şi în Dudeştii Noi în judeţul Timiş, cinci huburi de distribuţie (Dudeştii Noi, Cluj, Petreşti, Chiajna şi Bacău), 450 de angajaţi şi 55.000 mp² de depozite pe teritoriul României.

    Ce hobby aveti şi cât timp dedicaţi? Când şi cum a început interesul pentru această zonă?

    Îmi place să schiez, să mă dau cu bicicleta şi să înot; pe toate le fac de mic, am crescut într-un oraş de munte, iar pe munte erau vreo trei lacuri… Deci iarna schiam şi vara înotam.
    În fiecare an încerc să îmi fac timp de mers la schi, în concediu şi în weekenduri prelungite, iar de bicicletă şi înot îmi fac timp la final de săptămână.

    Ce corespondenţe există între sport şi afaceri?

    În cazul meu sportul ajută la deconectare. După o săptămână de şedinţe multiple, nervi nervoşi, negocieri, cifre şi altele, când înot sunt doar eu cu mine. Nu aud pe nimeni, pot să mă gândesc la ce vreau eu. Iar dacă merg cu bicicleta, ascult muzică şi îmi fac damblaua.
    La schi de obicei merg cu amicii, deci… deconectare şi petrecere.
    În plus, pentru fiecare dintre aceste mici plăceri există câte o comunitate de pasionaţi, cu care interacţionez, şi care uneori ajută şi în carieră.

    Este practicarea unui hobby benefică pentru relaţiile de afaceri / pentru afacere?

    În primul rând e benefic pentru fiecare om să aibă un hobby, ceva al lui, care să îl deconecteze. Dacă hobby-ul îl duce într-un mediu în care îi găseşte şi pe partenerii de afaceri e şi mai bine, pentru că e mult mai uşor să legi o relaţie într-un mediu informal, în care toţi încearcă să se simtă bine.

    Care sunt regulile din sport folositoare în afaceri?

    În general sporturile de echipă sunt cele care dau regulile folositoare în afaceri – munca în echipă, etica în business, spiritul de competiţie.
    Care sunt regulile obligatorii deopotrivă în sport şi în afaceri?

    Etica! Atunci când nu există se vede, şi, în timp, lipsa ei se plăteşte.

    Ce tip de sport / hobby nu aţi practica niciodată?

    Nu cred să fie ceva ce să nu încerc, dar sunt unele chestii cu care nu m-am prea înţeles, de exemplu motociclism…

    De-a lungul carierei sale, Cătălin Olteanu-Heel a parcurs mai multe domenii: a pornit ca inginer proiectant în industria de armament, a trecut apoi în zona managementului de programe, ajungând manager de marketing. Următorul pas a fost în cadrul Solectron România, o firmă pe care o consideră mai degrabă şcoală decât un loc de muncă. Drumul său în acea firmă a plecat de la customer support engineer, a trecut apoi prin diverse funcţii până la cea de manager de operaţiuni a activităţilor de la Timişoara. În 2006 a decis să intre în firma FM Logistic, la recomandarea unui amic; a început ca manager de transport, a urcat alte câteva trepte – cea de manager regional pentru operaţiunile de la Timişoara, iar de la începutul lui 2010 este director general.

    PREFERINŢE

    CUVÂNT: Fun!
    CARTE: „The goal”, de Elyahu Goldratt
    PERSONALITATE: Winston Churchill
    SPORTIV: Herman Maier

  • Noile capricii ale milionarilor. Case construite sub apa, cascade de interior sau peşteri cu piraţi – GALERIE FOTO

    Printre ultimele capricii în materie de amenajare a locuinţei se numără nu camera de vinuri sau dressingul pe trei etaje, ci acvariile cât o cameră, cascadele de interior sau peşterile cu piraţi.

    Companiile care le oferă asemenea servicii au acumulat experienţă lucrând la hoteluri sau clădiri de birouri şi au trecut şi la persoane particulare, scrie Financial Times. ICM, o companie din SUA, a amenjat, spre exemplu, un acvariu cu lungimea de aproape cinci metri într-o casă din California. Unul dintre pereţii acvariului serveşte drept fereastră unui salonaş de la subsolul clădirii, iar peretele opus dă într-o piscină, astfel încât din încăpere se pot admira şi peştii şi oamenii care înoată în bazinul de dincolo de ei.

    Acvariul vizibil din piscină este, de altfel o cerinţă pe care o au mulţi clienţi ai companiei. Se cer şi cascade de interior, aşa cum sunt cele la care lucrează Midwest Tropical din SUA, instalate în blocuri înalte de locuinţe şi luminate în diverse culori în funcţie de momentul zilei. Aceste cascade sunt gândite ca nişte sisteme modulare care pot fi dezamsablate în bucăţi suficient de mici cât să încapă în lifturi şi testate să nu producă inundaţii.

    Firma poloneză DOT, printre ale cărei proiecte se înscriu hoteluri subacvatice în Dubai şi Maldive, proiectează în prezent o locuinţă particulară pentru un client din Emiratele Arabe Unite. Proprietarul locuinţei vor locui sub apă, iar deasupra apei se vor amenaja un spaţiu pentru elicoptere, camere pentru personalul de serviciu şi bucătăria, investiţia urmând a se ridica la 40 sau 50 de milioane de dolari.
    Se caută şi piscinele tematice de interior şi exterior, cum ar fi cele cu piraţi. Compania Caviness Landscape Designs a realizat o piscină prevăzută cu peşteră a piraţilor, un bar la care se ajunge înot şi piraţi animaţi care încearcă să-i alunge pe cei care se apropie de comorile lor.

  • Primul club de noapte din lume aflat în întregime sub apă – FOTO

    Subsix este primul club de noapte aflat la 6 metri sub apă. Acesta este poziţionat  în largul insulei Niyama, Maldive, potrivit BBC.

    Localul a fost deschis în 2010 şi era construit deasupra apei, apoi a fost mutat într-o grădină de corali atent reconstruită de biologi marini. Cinci ani mai târziu, clubul de noapte se află complet sub apă.

    Clienţi pot manca, dansa şi bea în timp ce diferite specii de peşti înoată în jurul ferestrelor uriaşe.  Pentru a ajunge la club, clienţii trebuie să meargă în larg cu o barcă.

    GALERIE FOTO

  • Primul navigator care a făcut înconjurul lumii nu ştia să înoate

    Joshua Slocum este cel care a făcut primul înconjurul lumii, de unul singur, pe vasul său de 11 metri numit Spray. Slocum s-a născut în 1844 şi este autorul volumului ”Navigând singur în jurul lumii„ pe care îl veţi mai fi găsind în prezent prin anticariate sau la negustorii de cărţi vechi, în româneşte, sau gratuit în engleză pe gutenberg.org.

    American de origine canadiană, Slocum a fost un spirit aventuros, care, după ceva ucenicie pe mare şi după ce urcă în grad până la rangul de şef de echipaj, a ales să trăiască pe mare timp de 13 ani, începând cu 1871; tocmai se căsătorise, iar în toată această perioadă i s-au născut, pe apă, şapte copii.

    O serie de necazuri – o epidemie la bordul navei, un al doilea mariaj, un atac al piraţilor – l-au transformat într-un singuratic care şi-a reparat singur vasul cu care a făcut, timp de trei ani, ocolul lumii, vas primit în dar de la un căpitan din Fairhaven, Massachusetts. Şi-a construit singur instrumente rudimentare de navigaţie, care i-au permis, totuşi, să stabilească mici recorduri – a navigat în Pacific 2.000 de mile fără să atingă cârma. Şi mai trebuie spus că dincolo de liniile sale clasice, de vas desenat cumva copilăreşte – coca trapezoidală, un catarg şi două pânze – Spray era un vas perfect echilibrat, iar forma sa se apropia cât se poate de mult de cea a vasului perfect.

    Apărută în 1900, cartea lui Slocum devine un succes, iar acesta a încercat să devină un ”pământean„, pentru că şi-a cumpărat o fermă. A dat faliment şi la 65 de ani se întoarce pe mare. Povestea sa nu se putea termina altfel: Slocum şi Spray au dispărut în noiembrie 1909 în Triunghiul Bermudelor. A fost declarat mort abia în 1924. Nu a ştiut să înoate. 

  • Managerul care a devenit primul român ce a traversat înot Canalul Mânecii

    „Înveţi să fii mai eficient, mai productiv, înveţi să ajungi de la A la B chiar dacă te împiedici de obstacole, înveţi că viaţa e o succesiune de suişuri şi de coborâşuri şi înveţi să le faci faţă, aşa că atunci când te întorci în viaţa reală ştii mult mai bine cum să gestionezi oamenii şi situaţiile dificile care apar“, spunea Andrei Roşu, senior manager în cadrul UniCredit Leasing, într-un  interviu acordat Business Magazin anul trecut.

    Pe 28 iunie, Andrei Roşu a traversat înot Canalul Mânecii în cadrul competiţiei Enduroman Arch to Arch, care presupune parcurgerea distanţei de 480 de kilometri dintre Londra şi Paris în alergare, înot şi pe bicicletă, sportivul în vârstă de 39 de ani fiind primul român care reuşeşte această performanţă, potrivit Departamentului Sport al Mediafax.  

    Economist de profesie, braşoveanul Andrei Roşu s-a angajat în cadrul UniCredit Ţiriac Bank în funcţia de commercial strategy expert în 2002. Opt ani mai târziu, a devenit management &strategy consultant al UniCredit Leasing Corporation.

    Andrei Roşu este conştient de rezultatele mai bune pe care le aduce sportul în viaţa de zi cu zi a oamenilor şi crede că sportul este „o proiecţie a vieţii personale şi profesionale: dacă de felul tău eşti un om care îşi împinge limitele, care găseşte soluţii, care nu se sperie de dificultăţi, eşti la fel şi în sport, şi în business. Tocmai de aceea în vest headhunterii recrutează oameni la finişul maratoanelor sau al triatloanelor; au învăţat în timp că cei care termină competiţii de anduranţă vin cu toate calităţile şi la serviciu“.

    Roşu a alergat de la Londra Marble Arch la Dover o distanţă de 140 de kilometri în 16 ore şi 53 de minute, apoi a înotat de la Dover la Calais aproximtiv 40 de kilometri în 21 de ore. Marţi, el a atins ţărmul francez, iar acum sportivul dispută ultima parte a competiţiei, proba de ciclism, de la Calais la Arcul de Triumf din Paris (circa 300 de kilometri), din care a efectuat deja peste 50 de kilometri.

    Anterior, el a concurat şi a dus până la capăt o competiţie Quintuple Ultra Triathlon (adică 19 km înot, 900 km bicicletă şi 210 km alergare). A parcurs toate aceste probe în 126 de ore. „Concursul său a început luni, 6 octombrie, iar termenul limită a fost 132 de ore. Pentru a se încadra în acest termen, Andrei Roşu a dormit doar 8 ore şi jumătate în 6 zile.  S-a clasat pe locul al doilea, după un concurent american care nu a dormit deloc“, după cum relatează biciclistul.ro.

    Andrei Roşu nu neagă că numărul tot mai mare de alergători şi de participanţi la triatloane este un trend, un soi de modă, dar insistă asupra valenţei pozitive a cuvântului: „Un sport devine o modă atunci când oamenii percep beneficiile. Când te întorci la birou după o participare la o competiţie şi povesteşti colegilor, vezi că mulţi dintre ei sunt tentaţi să înceapă să facă sport; se observă apoi că persoana respectivă arată altfel, că are performanţe mai bune, că este mai sănătos şi mai tot timpul bine dispus. Tocmai de aceea strategia mea nu este de push, ci de pull – încerc să fiu un exemplu care să îi convingă pe ceilalţi să se antreneze fără să le spun eu să o facă“.

    Strategia lui a funcţionat destul de bine până acum: atât pe blog, cât şi pe Facebook oamenii îi tot spuneau că vor să se antreneze cu el, aşa că a pus la punct un program de coaching în alergare care va ajunge să coste 400 de euro (deocamdată costă 99 de euro), unde este deja la a doua serie de 10 persoane. „Obiectivul meu cu aceşti noi alergători este să îi fac să alerge toată viaţa şi să îşi schimbe stilul de viaţă.

     

  • Cealaltă cursă a antreprenorilor şi managerilor din mediul de afaceri autohton

    „Ce căutăm noi aici?“, s-au întrebat din ochi Dragoş Petrescu şi soţia lui, Karin, anul trecut, când au urcat pentru prima dată în autobuzul care îi transfera de la aeroportul din Atena către prima cursă de triatlon montan la care se înscriseseră. 

    Toţi oamenii din jurul lor erau perfect tonifiaţi, cu zâmbete largi pe faţă şi fericiţi să îşi revadă prietenii de la competiţiile anterioare. „Voi cine sunteţi?“, i-a remarcat la un moment dat pe soţii Petrescu unul dintre atleţi. „Sunteţi la prima participare la un triatlon montan şi aţi venit direct la xTerra?“, a continuat atletul prietenos, stârnind un hohot de râs în tot autocarul. Hohotul a fost însă prietenos, iar Dragoş şi Karin, deşi au terminat ultimii competiţia recunoscută printre atleţi drept cel mai dificil triatlon montan din lume, au devenit încrezători în forţele lor pentru că nu au abandonat. Anul acesta au mers la al doilea triatlon montan, pe cel mai greu traseu al xTerra, în Franţa, şi vor merge şi în 2015 tot la xTerra, moment când le vor lua cu ei şi pe cele trei fiice ale lor, care sunt pasionate de sport şi mai ales de înot.

    ÎN URMĂ CU ZECE ANI, CÂND LANSA RESTAURANTELE CITY GRILL, DRAGOŞ PETRESCU AVEA 106 KILOGRAME. GLUMEŞTE ŞI SPUNE CĂ AVEA EXACT ASPECTUL UNUI PATRON DE RESTAURANT PASIONAT DE MENIREA LUI DE A HRĂNI OAMENII. Întâlnirea sa cu sportul a coincis cu prima sa întâlnire cu Valeria van Groningen (soţia lui Steven van Groningen, unul dintre cei mai cunoscuţi oameni din business care fac sport de performanţă), care i-a propus să facă o pasta party după Maratonul Bucureşti la unul dintre restaurantele lui. „Eram interesat de viaţa sănătoasă, deşi mai mult în teorie, eram în plină dezvoltare a brandului Buongiorno, am decis să facem acea pasta party după maraton şi tot atunci mi-am zis că nu e OK să organizăm pasta party şi să nu participăm la maraton. Aşa că am făcut o echipă de patru pentru ştafetă, iar asta a devenit un trend în companie“, îşi aminteşte zâmbind Dragoş Petrescu perioada care i-a schimbat viaţa. Decizia de a participa la maraton a însemnat începerea antrenamentelor. S-a pregătit timp de şase luni în Herăstrău şi pe stadionul Tineretului pentru a reuşi să alerge cei 10 kilometri. Admite că, la început, după 500 de metri aproape leşina. A alergat susţinut însă şi „am putut să mă bucur de fiecare etapă – când am reuşit să alerg 2 kilometri sau 3 sau 5“.

    Un bun prieten al său alergător l-a sfătuit ce pantofi de sport să îşi ia (Axis pentru alergare), dar şi să îşi ia întotdeauna pantofi cu un număr şi jumătate mai mari sau să doarmă bine nopţile. De la alergarea la ştafetă la Maratonul Bucureşti în urmă cu şapte ani şi până la triatlonul finalizat la Hamburg în urmă cu patru ani alergarea a devenit parte a rutinei zilnice pentru Dragoş Petrescu. Şi-a schimbat radical alimentaţia, vegetalele însemnând acum 70% din meniul său (completate cu peşte 20%, carbohidraţi 5%, produse de origine animală 5%), numărul de ore de somn, şi-a stabilit un program de antrenament de 1-2 ore pe zi în şase zile din săptămână.

    Acum are 87 de kilograme şi crede că „alergarea te face mai puternic şi mai sănătos, iar principalul beneficiu este schimbarea stilului de viaţă – după ce începi să alergi susţinut nu mai poţi merge să mănânci ceafă de porc şi să bei trei baterii de vin. Fără să îţi interzici, pur şi simplu nu mai poţi“. De la alergat la ştafetă a trecut la semimaraton, apoi s-a reorientat către triatlon. A considerat că i se potriveşte mai bine, atât ca sport, fiind mai complex, cât şi ca pregătire.

    TRIATLONUL ESTE SPORTUL CARE A CÂŞTIGAT CEL MAI MULT ÎN POPULARITATE ŞI ÎN VIZIBILITATE ÎN ULTIMII ANI. Adrian Nănulescu, CEO al La Fântâna şi sportiv de triatlon, dar şi preşedintele federaţiei de profil, spune că fenomenul de creştere a triatlonului a coincis cu organizarea Triathlon Challenge Mamaia din 2009. Al doilea vârf de creştere pentru acest sport a venit după înfiinţarea Federaţiei Române de Triatlon, în 2012, care a început susţinerea şi promovarea competiţiilor sportive, dar şi încurajarea şi participarea amatorilor.

    Nănulescu ţine să precizeze că practicarea triatlonului, dar şi creşterea interesului pentru alte sporturi au venit într-un context favorabil: „Tendinţa generală este de a face ceea ce trebuie pentru tine, de a avea o viaţă mai activă şi mai sănătoasă, e parte dintr-un context mai amplu. Deschizi orice revistă şi găseşti sfaturi despre cum să trăieşti mai sănătos şi mai echilibrat“. Participarea mai multor oameni din business la competiţiile de triatlon, dintre care cel mai cunoscut este Steven van Groningen, CEO al Raiffeisen Bank, a avut un rol important de popularizare: „Au existat câteva personaje cârlig, peste 20 de participanţi de la vârful afacerilor care concurează regulat şi care sunt catalizatori pentru atragerea altor persoane în triatlon – datorită acestora, dintr-o dată numărul de participanţi a crescut considerabil, iar evenimentul a câştigat vizibilitate“. Conform lui Nănulescu, sportivii din mediul de business au adus nu numai „soft power“, prin influenţarea altor persoane, dar şi resurse pentru promovarea tradiţională.

     

  • Anca Bidian, CEO Kiwi Finance, în 2009: Nicio bancă nu va finanţa colacul de salvare în mijlocul furtunii pentru cineva care nu ştie să înoate

    ANCA BIDIAN, pe atunci vicepreşedinte al Kiwi Finance, liderul pieţei de brokeraj bancar, constata că în primul trimestru din 2009 cea mai mare parte a cererilor de finanţare venea din nevoia de salvare a firmelor, dar fără o strategie şi o calibrare a modelului de business în acord cu condiţiile pieţei.

    Citiţi aici articolul Bancile se lupta sa atraga IMM-urile, apărut în urmă cu cinci ani în Business Magazin.

  • În vacanţa asta mergem la băi

    Turiştii dornici să admire balenele de aproape pot opta pentru reprize de înot şi scufundări în Golful Hudson din Canada, pe unde trec balenele albe înainte de a migra spre Oceanul Arctic. Cei ce vor să se laude că au înotat alături de rechini au ocazia să o facă în perioada mai-iunie în vestul Australiei, în zona Recifului Ningaloo, unde se găsesc exemplare din specia Marele Alb, iar turiştii care se înscriu la o excursie printre rechini primesc de la agenţia australiană organizatoare instructaj, echipament şi servicii foto.

    Tot în Australia se poate opta pentru El Questro Wilderness Park, unde se poate înota în sălbătice, aşa cum a făcut-o şi Nicole Kidman în pauzele unei filmări în zonă.

    În Slovenia, o companie înfiinţată de un înotător care şi-a propus şi a reuşit să înoate pe cele mai mari fluvii ale lumii organizează vacanţe la înot în Slovenia, Austria, Croaţia, Muntenegru şi Arizona, SUA. Vacanţa în Slovenia presupune un drum la lacurile glaciare din Parcul Naţional Triglav şi o baie la Cascada Kozjak.

    În Anglia se poate înota pe coasta Cornwallului, iar în pauze se pot explora peşterile din zonă şi urmări focile sau delfinii. Tot în Europa, de data aceasta în Islanda, diverse complexuri cum ar fi Blue Lagoon sau Laugardalslaug Geothermal Pool oferă celor ce caută să se destindă prin înot posibilitatea unei băi în ape termale.