Tag: infiintare

  • La doar 20 de ani, când pentru mulţi tineri cariera are încă de aşteptat, Mădălina Balaiban îşi înfiinţa deja prima afacere

    Mădălina Balaiban, fondator şi general manager al Hello Holidays şi Hello Holidays Transport, spune că a înfiinţat compania din dorinţa de a cunoaşte lumea. „Îmi aduc şi acum aminte: eram în clasa a XI-a la Liceul de Turism din Călimăneşti. Pe vremea aceea erau puţine licee cu profil de turism în ţară. Acolo am început să visez la un business al meu. Mi-am spus că vreau mai mult. Să călătoresc, să descopăr ce înseamnă crearea unei vacanţe şi ce implică serviciile hoteliere”, povesteşte ea.

    Astfel, a decis să se înscrie la Facultatea de Economie a Turismului, căreia avea să îi urmeze şi un master în turism. În timpul facultăţii, la 19 ani, s-a angajat într-o agenţie de turism, dar după două sezoane a hotărât să pornească propriul business, deoarece, spune ea, „voiam să ofer altceva, să pun în practică ceea ce observam că lipseşte pieţei, agenţiei unde lucram”.

    Aşadar, în 2007 a pus bazele Hello Holidays. Noutatea situaţiei spune că nu a speriat-o şi tocmai faptul că a pornit pe drumul antreprenoriatului fără să stea prea mult pe gânduri crede că i-a adus succesul. „Sincer, n-am pornit cu spaimă. Pot spune că m-am aruncat cu capul înainte şi cred că acesta este motivul pentru care am avut succes. Nu am stat foarte mult să îmi cântăresc deciziile, să calculez. Aveam o idee, o puneam în practică doar pentru că îmi plăcea. N-am stat să gândesc ce costuri ar implica, care ar fi rentabilitatea sau care vor fi rezultatele. Astăzi mă bucur că am avut această îndrăzneală, consider că am oferit vacanţelor clasice un plus prin entuziasmul şi ideile mele”, spune Balaiban.

    A pornit afacerea cu un credit de 10.000 de euro de la bancă şi cu sprijinul părinţilor, care i-au cumpărat apartamentul în care are şi în prezent sediul uneia dintre cele două agenţii. „Astfel, nu am avut grija chiriilor, cel puţin pentru început”, spune antreprenoarea. Iniţial, agenţia s-a numit Vilextur Travel şi ulterior, în 2011, antreprenoarea a decis să îi schimbe numele în Hello Holidays. În prezent, agenţia are două unităţi deschise în Capitală. În 2013 a decis să intre pe o nouă nişă, aşa că a pus bazele unei a doua firme, Hello Holidays Transport. „Până atunci am închiriat autocarele firmei părinţilor mei sau ale altor cunoscuţi. Mă pricepeam la piaţa de transport întrucât în acest domeniu crescusem. Chiar este prima mea dragoste. Păstrez în minte acum doar entuziasmul şi emoţia lansării primei curse. Un autocar plin de turişti spre Grecia. Pot avea cinci businessuri, dar tot nu aş renunţa la autocare”, povesteşte antreprenoarea.

    În 2018 agenţia de turism a înregistrat o cifră de afaceri de aproximativ 4 milioane de euro, în creştere cu 94% faţă de anul precedent, creştere datorată lansării programelor de circuite cu autocarul, „programe care ne-au adus nu doar un suflu nou, ci şi noi oportunităţi de dezvoltare”, spune ea. Firma de transport a avut anul trecut venituri de peste 2,9 milioane de lei, potrivit site-ului Ministerului de Finanţe. „Pentru 2019 plănuim o creştere cu încă 40% faţă de anul precedent. Este o estimare făcută privind rezultatele primului trimestru”, adaugă antreprenoarea.

    Anul trecut, Hello Holidays a vândut pachete de vacanţă pentru mai mult de 20.000 de turişti, dintre care 8.000 prin programele de circuite – „un produs nou îmbrăţişat cu succes de clienţii noştri şi care, în doar câteva luni de la lansare, a înregistrat peste 140 de plecări cu avionul şi cu autocarul.” În ceea ce priveşte firma de transport, de la deschidere până în prezent aceasta a înregistrat peste 2.000 de curse anual. Anul acesta compania a investit aproape 1 milion de euro în noile autocare. „Avem un total de nouă autocare, şase microbuze şi cinci autoturisme. Investiţiile continuă în privinţa dezvoltării numărului de destinaţii atinse, atât prin circuite, cât şi pentru sejururi. Vrem să oferim şi mai multe opţiuni de cazare, în destinaţii noi, apropiate şi accesibile românilor”, descrie fondatoarea businessului planurile pentru perioada următoare. Tot pentru anul în curs, reprezentanţii companiei au în plan mărirea echipei.

    „Va creşte numărul de agenţi de turism specializaţi pe rezervări, dezvoltăm partea de comunicare cu clienţii şi dezvoltăm imaginea companiei. De asemenea, ne dezvoltăm portofoliul de destinaţii. Am pregătit vacanţe în Egipt şi Maroc, avem locuri în zboruri charter spre Antalya, Izmir, Creta, Rodos şi Zakynthos, am lansat mai multe programe de circuite, în care străbatem trasee şi locuri noi. Este un an cu multe planuri de dezvoltare”, spune Balaiban.

    Echipa Hello Holidays numără 21 de persoane, însă pe perioada verii numărul de ghizi creşte, ajungând la peste 40 de angajaţi. Acestora li se adaugă şi personalul firmei de transport, de aproximativ 20 de angajaţi. „Per total, suntem 40 de angajaţi permanenţi şi aproximativ 60 pe timpul verii, cu tot cu colaboratori.”
    Clienţii cărora compania li se adresează sunt, potrivit fondatoarei, persoane cu venituri mici şi medii, uneori şi peste medie, cu vârste cuprinse între 22 şi 55 de ani. „Sunt oameni comunicativi şi veseli. Sunt oameni dornici de cunoaştere, care muncesc din greu poate pentru vacanţele cumpărate”, îi descrie Mădălina Balaiban pe cei care cumpără pachetele Hello Holidays.

    Cât despre preţuri, ea spune: „Oferim vacanţe de o zi în cadrul proiectului «O zi cât o vacanţă», unde preţurile variază între 160 şi 200 de lei, cu excursii de o zi în zone din România şi Bulgaria, precum Transfăgărăşan, Bran, Transalpina, Delta Dunării, Veliko Tîrnovo şi Balcic, pachete de vacanţă în Grecia, Turcia şi Bulgaria, unde costurile pornesc de la 200 de euro/familie, şi circuite în Europa cu autocarul sau cu avionul, care sunt împărţite pe categorii low budget sau cu preţuri medii, pentru o mai uşoară selecţie.” Ca marjă de preţ, pachetele companiei costă între 200 şi 500 euro/familie, în funcţie de hotelul, perioada şi destinaţia alese, preţul unei vacanţe ajungând însă şi la peste 1.000 de euro de familie, în cazul pachetelor cu servicii all inclusive şi transport cu avionul.

    În topul destinaţiilor alese de clienţii Hello Holidays se află Grecia, „dar situaţia este într-o continuă schimbare, mai ales anul acesta, când preconizez o uşoară modificare în trend datorită proiectelor noi lansate. Circuitele cu autocarul cântăresc şi ele puternic la schimbarea de trend. Într-adevăr, cerere mare este în continuare pentru Grecia, unde am lansat în premieră destinaţii noi cu autocarul: Maronia şi Pelion, iar pe locul doi se află clasicele staţiuni de pe riviera turcă, apoi Bulgaria, cu Nisipurile de Aur”, explică antreprenoarea. Mădălina Balaiban spune că în ultimii ani românii sunt mai atenţi şi analizează fiecare ofertă de pe piaţă înainte de achiziţionare. „Încă vorbim despre o piaţă de preţ, dar atentă la serviciile oferite. Există schimbări semnificative în bine, o evoluţie frumoasă. Mulţi clienţi încep să revină nu doar pentru tarifele mici, ci şi pentru atmosfera oferită, pentru siguranţă şi, bineînţeles, pentru proiectele noi pe care le lansăm. Am simţit asta în urma lansării proiectului «O zi cât o vacanţă» şi a circuitelor proprii cu autocarul.” 

    „Piaţa se dezvoltă constant datorită dorinţelor oamenilor de cunoaştere, de a explora destinaţii noi. În ultimii ani, consider că a fost un boom, a fost o dezvoltare bruscă, în special pe nişa circuitelor”, susţine antreprenoarea. Cât priveşte provocările pieţei, ea spune că „provocarea majoră din ultimii ani este dezvoltarea cu o rapiditate uimitoare a mediului online, cu care toate agenţiile încearcă să ţină pasul. Datorită tehnologiei s-a simplificat major modul de rezervare a unei vacanţe, ducând la o creştere substanţială a numărului rezervărilor. Însă aici apare şi compromisul. Oricine vrea să vândă mult, dar trebuie să existe timp şi pentru socializarea cu clientul”. Astfel, antreprenoarea spune că încearcă în cadrul agenţiei să ţină pasul cu tehnologia, dar să păstreze în acelaşi timp relaţionarea cu clienţii, menţinând sediile şi crescând numărul de angajaţi, pentru ca disponibilitatea de a comunica cu clienţii să fie mai mare.
    Mădălina Balaiban îi sfătuieşte pe tinerii antreprenori să aibă încredere în instinctele lor, să asculte sfaturile şi îndrumările celor din jur, dar să aplice doar ceea ce cred ei de cuviinţă că li se potriveşte. „Când îţi place businessul pe care îl faci, pe care l-ai creat, este imposibil ca instinctul să te înşele. Ascultă, fii deschis, cerne şi apoi ia o hotărâre.”

  • Ar fi putut fi cel mai bogat om din lume, dar s-a speriat şi a vândut businessul apoi a dispărut. Dupa 14 ani spune de ce a luat aceasta decizie

    În urmă cu peste zece ani, cea mai mare companie de internet din China nu era Alibaba, şi nici Tencent, ci Shanda Interactive Entertainment Ltd., un dezvoltator de jocuri, fondată de Chen Tianqiao, care a devenit miliardar la doar 30 de ani. 

    După succesul său, Chen a dispărut. El a părăsit China, şi odată cu asta, viaţa publică, şi a ales un drum cu totul diferit. Însă, la 44 de ani, Chen, care locuieşte acum în Singapore, s-a decis să vorbească din nou public.

    El povesteşte că ceea ce l-a convins să renunţe la tot ce construise şi să cedeze piaţa către Alibaba Group Holding Ltd. şi Tencent Holdings Ltd, ale căror fondatori sunt azi cei mai bogdaţi oameni din China, a fost stresul provocat de creşterea concurenţei, reglementările guvernamentale, dar şi atacurile de panică cu care se confrunta.  A decis să renunţe, pentru a-şi proteja propria sănătate.

    „Priveam apusul în fiecare seară, şi mă gândeam că nu mă voi mai trezi niciodată”, povesteşte Chen. Experienţa aceasta l-a determinat să aleagă o nouă cale, aşa că s-a focusat pe cercetările asupra creierului uman. A investit în studiile sale un milliard de dolari, din averea de 2,4 miliarde pe care o deţinea.

    Din aceasta, Chen şi soţia sa au donat 115 milioane dolari Institutului de Tehnologie din California pentru a înfiinţa Institutul de Neuroştiinţe Tianqiao şi Chrissy Chen. Restul va fi folosit pentru a finanţa direct tinerii oameni de ştiinţă şi pentru a înfiinţa Universitatea Chen, în S.U.A.

  • Primăria Capitalei vrea să înfiinţeze alte 11 Companii care să le „înghită” pe cele 20 declarate ilegale. Când se va lua decizia

    Conducerea Primăriei Capitalei, prin Sorin Chiriţă, adminstratorul public al Municipiului Bucureşti, a trimis recent, către toţi consilierii generali, un document prin care se propune înfiinţarea a 11 Companii Municipale care să le „înghită” pe cele 20 declarate ca fiind ilegale de către Curtea de Apel Bucureşti.

    Pentru că instanţa a motivat decizia din noiembrie 2018 prin faptul că societăţile municipale au fost înfiinţate în 2017 cu majoritate simplă, şi nu cu una de două treimi, cele 11 companii care se propun acum au nevoie de o majoritate de două treimi.

    Astfel, pentru înfiinţarea celor 11 companii este nevoie de votul tuturor consilierilor PMP şi de votul a 5 consilieri PNL. Cei de la USR nu vor vota înfiinţarea noilor societăţi, a declarat, pentru MEDIAFAX, consilierul Ana Ciceală.

    În ceea ce priveşte votul celor de la PNL şi de la PMP, în prezent au loc negocieri strânse între conducerea Primăriei şi reprezentanţii celor două partide.

    Potrivit surselor MEDIAFAX, cele 11 proiecte de înfiinţare ar putea fi dezbătute pe data de 30 mai, atunci când va avea loc şedinţa ordinară a Consiliulii General pentru luna mai.

    Mai jos, textul documentului trimis consilierilor generali, intrat în posesia MEDIAFAX:

    1. Se va înfiinţa Compania Municipală Servicii Iluminat Public Bucureşti S.A., care va absorbi prin fuziune Compania Municipală Iluminat Public Bucureşti S.A., potrivit art. 238 alin (1) lit. a) din Legea nr. 131/1990 privind societăţile.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Businessurile româneşti nu sunt pregătite pentru moartea fondatorilor

    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta. 

    Şi moartea face parte din viaţă, din business.

    Iar companiile antreprenoriale româneşti nu sunt pregătite şi nu se pregătesc pentru situaţia în care fondatorii afacerilor, ai brandurilor româneşti, nu mai sunt – pleacă să facă afaceri într-o altă lume, cu speranţa că e mai bună. 
    Dacă nu şi-au pus lucrurile în ordine atunci când erau în putere (cine îşi face o asigurare când este sănătos sau se duce la medic fără să fie bolnav sau se duce la notar să-şi facă testamentul când soarele e pe cer?), după ei se prăbuşesc companii, urmaşii ajung în tribunale luptându-se pentru avere, iar de multe ori se trezesc chiar pe cap cu datorii  sau cu probleme pe care nu ştiu să le gestioneze pentru că nu au fost implicaţi în business.

    Patriciu, Adamescu, Ovidiu Popescu – Petrol Export Import, Ilie Vonica – Polisano Sibiu şi acum Bărbuţ de la AdePlast au scos la iveală faţa ascunsă a unor businessuri.

    Toţi cei cinci antreprenori au făcut carieră, au creat ceva, au ajuns la businessuri de zeci, sute şi chiar miliarde de euro, cum a fost cazul lui Patriciu, într-un termen extrem de scurt, dar după dispariţia lor s-a ales praful.

    A fost o cădere violentă, de sus de tot.

    Poate nu sunt multe cazuri, dar au fost atât de puternice încât au rămas pe retină.
    Din imperiul lui Patriciu (bancherii spun că a luat aproape un miliard de dolari din vânzarea Rompetrol/Petromidia) aproape că nu a mai rămas nimic (poate nişte clădiri de birouri).

    Pe imperiul lui Dan Adamescu se bat fosta soţie şi fiul lui direct. Astra Asigurări a intrat în faliment şi deja se aşterne praful pe dosarele celei mai mari companii de asigurări din România, iar celebrul magazin Unirea se degradează în fiecare zi, sfâşiat între urmaşi.

    Din Petrol Export Import, mândria industriei petroliere din perioada Ceauşescu, nu a mai rămas nimic.
    Polisano Sibiu, grupul farmaceutic şi medical fondat de Ilie Vonica, încearcă diferite forme de supravieţuire pe bucăţi.

    Iar în ultimul caz, la AdePlast, după moartea lui Bărbuţ, băieţii lui încearcă să recupereze compania pe care tatăl lor nu a vrut să le-o lase, după cum spun ziarele.

    Toţi aceşti fondatori s-au trezit în timpul vieţii că au creat nişte businessuri mari într-o perioadă scurtă, businessuri care au ajuns să valoreze zeci, sute şi miliarde de euro.

    Prea puţin şi-au pus problema succesiunii, sau dacă şi-au pus-o, nu au mai avut timp să o implementeze.
    Mulţi nu au ştiut ce să facă cu banii pe care i-au câştigat pentru că nu au avut de la cine să înveţe, ei fiind prima generaţie de capitalişti în România după 1990.

    După ce a încasat banii din vânzarea Rompetrol, Patriciu şi-a făcut restaurantul lui, iar achiziţia unui iaht a fost ceva normal când te caută toţi bancherii din lume să-ţi administreze banii.

    Ei nu au mai avut timp şi ani să-şi implice copiii în business ca să ştie cu ce se mănâncă.
    De altfel, marea majoritate a urmaşilor, cam 80%, spun că nu ar vrea să preia afacerea părinţilor lor pentru că este prea greu şi nu vor să treacă prin ce trec părinţii lor. Aşa că preferă banii şi o viaţă mai liniştită sau să se ocupe de businessuri mai mici.

    Afacerile antreprenoriale româneşti sunt extrem de tinere şi nimeni nu se gândeşte la moarte, respectiv când fondatorii, cei care sunt sufletul businessurilor şi care cunosc toate dedesubturile, nu vor mai fi.

    Pe de altă parte, sunt antreprenori români care, constatând că nu au urmaşi în business, decid să-şi vândă afacerile pentru a nu lăsa în urmă războaie în familie.

    De asemenea, este greu să aduci manageri care să preia conducerea afacerilor şi să fie acceptaţi de cei din familie atunci când fondatorii nu mai sunt.

    Nu există o reţetă de succes care să fie universal valabilă şi să asigure succesiunea unei afaceri atunci când cei care au înfiinţat-o pleacă pe lumea cealaltă.
    Ironic, trebuie să ai acelaşi noroc ca-n business ca să faci trecerea lentă şi fără războaie publice de la o generaţie la alta.

  • Cele mai puternice 100 de femei din business: Mariana Brădescu, managing partner { Rockstar Construct (Piatraonline) }

    •   Împreună cu soţul ei, Sergiu Constantinescu, au fost primii care au mizat pe online într-un domeniu în care dominau deplasările pe şantiere
    şi au înfiinţat
    piatraonline.ro, primul magazin online din România dedicat exclusive pietrei naturale, în urmă cu un deceniu (în prezent afacerea include şi un showroom).
    •   Spune că una dintre principalele realizări este că au ajuns „într-un punct al maturităţii afacerii fără să apelăm la surse externe de finanţare”.
    •   Crede în asumarea unor valori în cadrul unui business şi în îndeplinirea promisiunilor lansate atât în echipă, cât şi către business şi public. 

    Cifră de afaceri (2017): 23,7 mil. lei
    Profit (2017): 12,7 mil. lei
    Număr de angajaţi: 28

  • Revoluţia unicornului românesc

    Suntem într-un punct de cotitură. Liderii din mediul de afaceri de peste tot îşi cresc forţa de muncă prin intermediul roboţilor software, accelerând rapid transformarea digitală a întregului lor business şi permiţându-le astfel angajaţilor să dedice mai mult timp muncii cu impact. UiPath conduce revoluţia forţei de muncă, condusă de determinarea noastră de democratizare a RPA şi de a livra viziunea noastră în care un robot ajută orice persoană. „Sunt umil în faţa susţinerii uimitoare pe care clienţii noştri, partenerii şi investitorii ne-o oferă în fiecare zi, inspirându-ne să muncim mai mult pentru a dezvolta RPA ca platformă care deblochează nu doar potenţialul adevărat al IA, dar şi al altor tehnologii emergente. Suntem doar la început”, spunea  Daniel Dines săptămâna trecută, pe 29 aprilie, când compania anunţa cea mai recentă rundă de finanţare (seria D). În valoarea de 568 de milioane de dolari, suma plasează evaluarea companiei la 7 miliarde de dolari, iar cel mai recent statut confirmat al UiPath este de „start-up-ul de inteligenţă artificială cu cea mai rapidă creştere din lume”. Compania cu fondatori români se plasează astfel înaintea chinezilor de la SenseTime, care au primit o evaluare de 4,5 miliarde de dolari în iunie 2018.

    Potrivit anunţului companiei, noua rundă de finanţare a fost condusă de Coatue, cărora li s-au adăugat Dragoneer, Blackstone, Sands Capital, precum şi fonduri aflate sub consilierea T. Rowe Price Associates, Inc. Accel, care a condus rundele din seria A şi seria B, precum şi CapitalG şi Sequoia, care au condus runda seriei C, au participat de asemenea la runda prezentă, la fel ca şi alţi investitori din trecut, cum ar fi Madrona Ventures şi Seedcamp, conform anunţului companiei.

    Start-up-ul UiPath, fondat de Daniel Dines (CEO-ul şi „interfaţa” companiei) şi Marius Tîrcă (CTO-ul, o prezenţă mai discretă), s-a desprins în 2015 dintr-o companie specializată în furnizarea de soluţii software pentru outsourcing, fondată încă din 2005 de Daniel Dines. Treptat, aceasta s-a specializat în soluţii de automatizare, iar din 2012 şi-a îndreptat atenţia către piaţa de automatizare robotizată a proceselor. Precum alţi mari antreprenori, Dines a lucrat alături de alţi câţiva oameni într-un apartament din Bucureşti, echivalentul legendarului garaj din Silicon Valley, la tehnologia care avea să definească start-up-ul UiPath. „Noi doi am avut o discuţie prin 2012, când ni se părea că ne ratăm cariera, şi ne-am zis să mai dedicăm doi ani să construim o tehnologie foarte bună; doar că în 2013 nu aveam niciun client. Ne gândeam să tragem cortina”, mărturisea Dines într-un interviu acordat anterior Business MAGAZIN.

    Prima confirmare a venit pentru UiPath când s-a remarcat în cadrul ediţiei din 2015 a acceleratorului Seedcamp din Londra, în care a fost ales să intre alături de alte două start-up-uri din România, Devicehub.net şi Traderion, în total fiind selectate 17 companii din Europa aflate la început de drum. După această participare, start-up-ul a atras o primă finanţare de 1,6 milioane de dolari în acelaşi an, în cadrul rundei de finanţare de tip seed conduse de fondul Early Bird Ventures prin intermediul partenerului român Dan Lupu.
    Apoi, ştirile despre finanţările atrase de start-up-ul românesc şi creşterea afacerii de peste 500% anual nu au contenit să apară. A urmat o finanţare de 30 de milioane de dolari primită în 2017, de la Accel Partners, fond de investiţii care a participat şi în companii-mamut precum Facebook, Dropbox şi Spotify. Alături de Accel, au mai participat la finanţare investitorii Earlybird Venture Capital, Credo Ventures şi Seedcamp.
    UiPath a atins statutul de primul unicorn românesc după ce a atras în 2018 o finanţare de 153 de milioane de dolari condusă de Accel Growth Fund din SUA şi sprijinită de Kleiner Perkins Caufield Byers, cei care au fost printre primii investitori ai Google şi de CapitalG, fondul de investiţii al Alphabet, firma-mamă a Google.
    Spre finalul lui 2018, compania bifa deja un prag de evaluare de peste 3 mili­arde de dolari, odată cu o finanţare în valoare de 265 milioane de dolari.
    Anul acesta, reprezentanţii UiPath estimau în cadrul unei conferinţe de presă în România că vor înregistra venituri de jumătate de miliard de dolari la final de 2019 şi că vor ajunge la un număr de 6.000 de angajaţi în 2019, de la 2.740 câţi are în prezent. „Ţintim jumătate de miliard de dolari anul acesta şi din cum vedem că se mişcă piaţa este un scenariu foarte realist. Unii analişti susţin că piaţa de RPA (robotic process automation) va ajunge la 3 miliarde de dolari în 2020, dar din câte am observat noi, piaţa va atinge această sumă încă din acest an”, a spus atunci Vargha Moayed, chief strategy officer în cadrul conferinţei UiPath.
    Compania ar putea să devină astfel chiar mai devreme decât ne aşteptam primul decacorn românesc – un start-up a cărui evaluare ajunge să depăşească 10 miliarde de dolari. „Avem şansa să facem o companie mare care să valoreze zeci de miliarde de dolari. Putem deveni o companie «huge», poate cea mai mare companie de tech din estul Europei, dar o putem face doar dacă rămânem umili. Asta nu înseamnă a fi slab. A fi umil înseamnă a-l înţelege pe celălalt şi doar un om umil poate fi hotărât şi încrezător; dacă eşti arogant şi nu eşti umil, atunci eşti un dobitoc”, spunea Dines în interviul acordat anterior Business MAGAZIN. 

  • Capitaliştii săptămânii: Will Keith Kellogg şi John Harvey Kellogg

    Will Keith Kellogg s-a născut pe 7 aprilie 1860, în Battle Creek, Michigan. El a fost cel de-al şaptelea din cei şaisprezece copii ai lui John Preston şi Ann Janette Kellogg. Părinţii lui făceau parte dintr-un nou grup religios cunoscut sub numele de Adventiştii de Ziua a Şaptea.

    Tatăl lui Kellogg deţinea o companie ce producea mături în Battle Creek, iar tânărul a început să lucreze acolo, ca vânzător de mături, la vârsta de 14 ani, după ce a renunţat la şcoală. Fratele său mai mare, John Harvey Kellogg (născut la date de 26 februarie 1852), a absolvit Facultatea de Medicină din New York în anul 1875. Un an mai târziu, John Kellogg s-a întors în Battle Creek şi a preluat ceea ce a fost cunoscut ca Institutul Adventist pentru Reforma Sănătăţii. El a redenumit sanatoriul din Battle Creek şi l-a transformat într-un centru de sănătate renumit internaţional.

    Dr. Kellogg avea idei radicale despre hrană şi dietă pentru acea vreme, cum ar fi, de exemplu, faptul că o dietă bogată în proteinele din nuci este cheia longevităţii. În 1877, John a conceput un tip de cereale uscate, iar ulterior, el şi fratele său Will au experimentat cu alte cereale faţă de cele existente deja pe piaţă la acea vreme.

    Până în 1894, cei doi au lucrat cu o pastă de grâu fiartă, pe care medicul spera să o facă mai uşor digerabilă pentru unii pacienţi ai sanatoriului său. Una dintre mostrele produse a fost lăsată însă accidental în aer liber pentru câteva ore şi s-a uscat. Ei au trecut-o oricum prin rolele de procesare a cerealelor pe care le foloseau şi au descoperit, cu surprindere, rezultatul: fiecare bob de grâu a ieşit aplatizat în fulgi subţiri şi nu în foi mari, ca în trecut. Cei doi şi-au dat seama că au conceput astfel, din greşeală, un nou tip de aliment. Aveau în faţă primii fulgi de cereale din lume.

    Fraţii Kellogg au vândut noile cereale sub denumirea de Granose prin intermediul companiei Sanitas Nut Food Company. Pacienţii de la sanatoriu au apreciat produsul atât de mult încât l-au cumpărat şi prin intermediul poştei. Will Kellogg a realizat astfel că fabrica, un hambar situat pe teritoriul sanatoriului, trebuia să fie mutată într-un loc separat pentru a-şi proteja secretul comercial.

    John Kellogg i-a îndemnat pe clienţii sanatoriilor să viziteze complexul şi să vadă cum au fost făcute cerealele pe care le apreciau atât de mult. Acest lucru a condus la un incident notoriu din istoria spionajului industrial american: un bărbat pe nume C. W. Post a vizitat sanatoriul din motive de sănătate, a văzut cum funcţionează procesul de procesare a cerealelor şi a fost inspirat să-şi înfiinţeze propria companie de cereale. Compania Post Cereals, care mai târziu a devenit General Foods, a apărut ca un concurent major al Kellogg’s.

    Evoluţia companiei Kellogg’s nu a fost lipsită de obstacole – parte dintre acestea aduse chiar de relaţiile tensionate dintre cei doi fraţi. Will Kellogg a decis să înfiinţeze o companie separată de sanatoriu, dar doctorul a refuzat să o finanţeze. Cu toate acestea, fraţii au ajuns la un punct comun când a venit vorba de crearea unui nou tip de fulgi din cereale, în care să folosească porumbul în loc de grâu.

    În 1898 au lansat Sanitas Toasted Corn Flakes, produs care conţinea pe cutie o imagine a sanatoriului Battle Creek. În 1900, într-un interval de timp în care John a ieşit din ţară timp de câteva săptămâni, Kellogg a construit o nouă fabrică. Când medicul s-a întors a fost atât de supărat pe fratele său, încât i-a cerut acestuia să-i ramburseze imediat suma investită.

    Pe când compania se apropia de aniversarea de zece ani, Battle Creek a devenit capitala producţiei de cereale din America, cu zeci de companii care activau pe această piaţă, iar marca Sanitas a rămas în urma competitorilor. În cele din urmă, John Kellogg a fost de acord să finanţeze o companie cu totul nouă în schimbul unei cote de două treimi din acţiunile sale în companie. În 1906 a luat astfel naştere Battle Creek Toasted Corn Flake Company.

    Doctorul Kellogg a continuat să aibă conflicte legate de strategia fratelui său şi chiar de misiunea companiei – el s-a opus ferm adăugării zahărului la oricare dintre produse, de exemplu.

    Cu altă ocazie în care fratele său era în afara ţării, Will Kellogg a început să cumpere acţiuni în companie pe care medicul le folosea pentru a plăti unii dintre angajaţii săi de la sanatoriu. Acest lucru i-a dat o cotă mai mare de proprietate a companiei, dar a înrăutăţit relaţiile dintre cei doi.

    W.K. Kellogg şi-a folosit averea privată pentru a înfiinţa şi o fundaţie filantropică axaă pe finanţarea unor studii referitoare la cancer. Fundaţia W.K. Kellogg a devenit una dintre cele mai bogate organizaţii filantropice din Statele Unite şi a fost deosebit de generoasă în Battle Creek. Activele sale au fost estimate la peste 7 miliarde de dolari în 2005. În 1932, a finanţat o şcoală în Battle Creek pentru elevii de gimnaziu.

    Înainte de moartea sa, în 1943, John Kellogg i-a scris lui Will o scrisoare de împăcare, cerându-i scuze pentru comportamentul său, dar Will a refuzat să o citească până la scurt timp înainte de moartea sa din 1951.

    În 1937, William Kellogg şi-a pierdut vederea, doi ani mai târziu s-a retras din funcţia de preşedinte al companiei Kellogg, dar a rămas în consiliul de administraţie al acesteia. Şi-a păstrat un birou la Fundaţia W.K. Kellogg, unde mergea zilnic, până la împlinirea a 91 de ani, pe 7 aprilie 1951. A murit aproape şase luni mai târziu.

    Compania Kellogg a suferit lovituri financiare la sfârşitul anilor 1990. Consumatorii păreau să nu mai vrea preţurile mai ridicate pentru Corn Flakes şi Rice Krispies Frosted Flakes, mai ales atunci când brandurile concurente erau mult mai ieftine. În prezent, Kellogg’s este unul dintre cei mai mari producători americani din industria alimentară, cu afaceri care au ajuns în 2017 la 12,92 miliarde de dolari şi care are 33.000 de angajaţi. Potrivit ZF, Kellogg’s a venit în România acum trei ani cu un centru de servicii şi are până în prezent 300 de angajaţi, iar în retail compania americană este prezentă cu brandul Pringles.

  • Departe de ochii lumii Parlamentul are alte afaceri: Deputaţii au aprobat înfiinţarea unor offshore-uri mai mici

    Deputaţii au adoptat luna trecută proiectul de lege PL-x nr. 453/2017, iniţiat de senatorul PSD Nicolae Şerban, prin care  se instituie un regim fiscal derogatoriu aplicabil unei anumite categorii de terenuri, construcţiilor edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate, în scopul dezvoltării activităţilor economice, creării de locuri de muncă şi creşterii veniturilor bugetare, conform proiectului de lege.

    Proiectul de lege privind unele măsuri de regim fiscal derogatoriu aplicabil anumitor terenuri, construcţii edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate a primit pe 16 aprilie votul decisiv al senatorilor şi mai aşteaptă promulgarea prin decret prezidenţial şi publicarea în Monitorul Oficial pentru aplicare.

    Prezenta lege instituie un regim fiscal derogatoriu aplicabil unei anumite categorii de terenuri, construcţiilor edificate pe acestea şi anumitor activităţi economice autorizate, în scopul dezvoltării activităţilor economice, creării de locuri de muncă şi creşterii veniturilor bugetare.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cea mai nouă investiţie a fraţilor Pavăl de la Dedeman DUDUIE. Din ce îşi fac acum milioanele

    Dragoş Pavăl, unul dintre cei doi fraţi fondatori ai retailerului de bricolaj Dedeman, cu afaceri de 6,3 mld. lei în 2017, a fost numit în consiliul de administraţie al producătorului de cărămizi Cemacon Cluj, din care Dedeman deţine un pachet de 40% din acţiuni.
     
    „Se aprobă alegerea a doi administratori pe locurile vacante din Consiliul de administraţie al Cemacon SA, pentru un mandat egal cu al celorlalţi membri ai consiliului, respectiv până la data de 27 aprilie 2021. Pe locurile vacante au fost aleşi Dragoş Pavăl şi Marian Adam“, se arată într-un document publicat pe site-ul bursei de la Bucureşti, unde este listată Cemacon.
     
  • Ştefan-Radu Oprea: Peste 44.000 de companii înfiinţate în Italia au capital românesc

    „În Italia sunt deja înfiinţate peste 44.000 de companii cu capital românesc. Aproximativ 80% din aceste companii funcţionează în domeniul construcţiilor şi sunt întreprinderi individuale sau PFA-uri. Din cele 33.514 de planuri de afaceri deja depuse în Programul Start-up Nation, peste 2.000 sunt cei care au venit din diaspora”, a declarat ministrul.

    De asemenea, acesta a mai adăugat că „avem un dialog foarte bun cu întreprinzătorii români din alte ţări, iar acum ca ministru interimar al românilor de pretutinderi, voi fi mult mai prezent şi mai aproape de ei, exact în acest dialog.”

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro