BusinessMagazin

Tag: hartie

  • O bonă la distanţă

    Prin intermediul site-ului SitterStream, lansat luna trecută de doi newyorkezi părinţi a patru copii, Stephanie şi Michael Africk, cei care au nevoie de o bonă pot angaja una verificată care să le ţină copiii ocupaţi cu diverse activităţi prin intermediul unor apeluri pe FaceTime (computere şi dispozitive mobile Apple) sau Zoom. Copiii astfel supravegheaţi pot asculta poveşti citite de bonă, pot confecţiona diverse obiecte din hârtie sau carton ori picta sau colora, iar verificarea bonelor se face de către Stephanie Africk, fostă educatoare, şi o companie specializată, CrossChq.

  • Arhitect în carantină

    Firma, scrie Dezeen, a publicat online o serie de schiţe de clădiri pe care copiii le pot printa pe hârtie, decupa şi apoi asambla pentru a construi zgârie-nori şi alte clădiri şi chiar şi mici oraşe, încurajându-i să trimită apoi fotografii cu realizările lor. Iniţiativa a avut mare succes, firma primind e-mailuri cu imagini din ţări precum Canada, Spania, Italia şi chiar şi Australia sau Cambodgia. 

  • Hârtia igienică, un obscur element cultural devenit simbolul celei mai mari crize de la Război încoace

    Într-un videoclip devenit viral, un bărbat comandă o cafea la pachet. În loc de portofel, el scoate un sul de hârtie igienică, rupe două foi şi le pune pe tejghea, apoi bagă generos o a treia foaie în buzunarul de la pieptul chelnerului, ca şi cum ar fi bacşiş. În Singapore şi Hong Kong primele zile ale epidemiei de COVID-19 chiar au făcut ca hârtia igienică, dispărută rapid din magazine, să devină o monedă de schimb. În Australia, când febra proviziilor i-a lovit pe cetăţenii acestei ţări din topul statelor în funcţie de gradul de civilizaţie, un ziar de altfel respectabil, The NT News, a publicat o secţiune cu opt pagini de hârtie goală, spunând că astfel oferă naţiunii ceea ce aceasta doreşte.
    „Este suficientă hârtie igienică în toată ţara pentru toţi timp de zece ani”, i-a spus în urmă cu câteva săptămâni premierul Olandei Mark Rutt unui cumpărător dintr-un supermarket în urma unui puseu de febră a cumpărăturilor în care preţiosul produs a dispărut temporar de pe rafturi.
    Social media abundă de glume despre un fenomen surprinzător: hârtia igienică are o cerere mare în Germania, Olanda, SUA, Australia, Singapore, în multe ţări ale lumii, sărace sau bogate. Adesea dispare din supermarketuri imediat ce rafturile sunt reîncărcate; au existat chiar şi bătăi cu pumnii pe pachetele de hârtie igienică, scrie Deutsche Welle.

    Cumpărarea în masă a hârtiei igienice este un comportament de turmă ce ţine de situaţie, spune Britta Krahn, care predă psihologia afacerilor la Universitatea de Ştiinţe Aplicate din Bonn-Rin-Sieg. „Acesta este momentul pierderii maxime a controlului, al incertitudinii maxime şi al schimbării maxime. Nimeni nu ştie la ce să se aştepte”, subliniază ea, precizând însă că oamenii încearcă totuşi să recâştige controlul. Atunci când măştile de faţă şi dezinfectanţii nu mai sunt de găsit, oamenii „apucă ce pot, obiecte neperisabile”. „Hârtia igienică a devenit o metaforă a siguranţei, dacă nu simbolul acestei crize a coronavirusului“, argumentează expertul în psihologie.

    Hârtia igienică este o apariţie recentă în istoria omenirii. Nici măcar astăzi nu toată lumea o foloseşte, din motive culturale. Spre exemplu, în 2015 Directoratul Turciei pentru Afaceri Religioase (Diyanet) a emis o fatwa care stabileşte că utilizarea hârtiei igienice este permisă în Islam, dar se subliniază că apa ar trebui să fie principala sursă de curăţare. Amintind că pentru ca o rugăciune să fie legitimă, corpul, hainele şi locul în care trebuie să se efectueze rugăciunea ar trebui să fie lipsite de elemente definite drept „necurate” de Islam, fatwa spune că curăţarea trebuie să fie efectuată cu apă, scrie Hurriyet Daily News. „Dacă nu se poate găsi apă pentru curăţare, se pot folosi alte materiale de curăţare. Chiar dacă unele surse consideră că hârtia nu este potrivită ca material de curăţare, deoarece este un material pentru scris, nu există nicio problemă în utilizarea hârtiei igienice”, menţionează decretul. Apa curăţă mai bine decât hârtia, nu? Poate de aceea toaletele din Japonia au bideuri.
    Descoperirile arheologice din cea mai veche mină de sare din lume, de lângă Hallstadt, în regiunea Salzkammergut din Austria Superioară, sugerează că frunzele de brusture au fost folosite ca hârtie igienică încă din epoca bronzului. În Bavaria, oamenii şi astăzi numesc planta „Arschwurzen” (frunză pentru fund). Cele mai vechi înregistrări menţionând hârtia igienică au fost găsite în documentele chinezeşti din secolul al VI-lea. Joseph Needham (1900-1995), un sinolog britanic, l-a citat pe savantul chinez Yan Zhitui, care a scris în 589: „Hârtia pe care există citate sau comentarii ale celor Cinci Clasici sau numele înţelepţilor nu îndrăznesc să o folosesc la toaletă”. În 851, un călător a scris: „Ei (chinezii) nu sunt foarte atenţi la curăţenie şi nu se spală cu apă atunci când
    şi-au terminat activitatea, ci doar se şterg doar cu hârtie”.
    În 1393, Curtea Imperială din Nanjing a folosit aproximativ 720.000 de coli de hârtie igienică, cu foi individuale de 2×3 picioare (trei picioare echivalează cu circa 90 de centimetri – n.red.). Împăratul Hongwu şi familia sa au folosit doar ei 15.000 de coli din ceea ce se spune că a fost „un tip deosebit de moale şi parfumat de hârtie igienică”. Se poate spune, deci, că în China a apărut cultura folosirii hârtiei igienice pe care Occidentul a îmbrăţişat-o cu atâta entuziasm.
    În Europa medievală, pe de altă parte, oamenii foloseau zdrenţe vechi, resturi de ţesături sau câlţi de lână. Uneori apelau la muşchi, frunze, fân şi chiar paie, scrie Sabine Schachtner, directorul fabricii de hârtie LVR Papiermühle Alte Dombach, în cartea ei despre hârtia igienică şi istoria „culturii ştersului”. Obiectele sau materialele folositoare în acest sens diferă, desigur, în funcţie de statut, zonă şi disponibilitate. După descoperirea Americii, cocenii au devenit disponibili. Zăpada este şi ea bună, când anotimpul şi consistenţa ei o permit. Săpăturile din zona latrinelor medievale din vechiul oraş din Liga Hanseatică Tartu (în ceea ce este astăzi Estonia) au adus la lumină bucăţi de pânză folosite ca hârtie igienică. Calităţile diferite au indicat statutul social al gospodăriei. Ţesături fine şi moi de lână rupte în fâşii din îmbrăcămintea de zi cu zi, unele încă cu aplicaţii de mătase ataşate, au fost folosite de familiile bogate. Familiile sărace foloseau ţesături grosiere, simple. Spre deosebire de China, multă vreme Europa n-a cunoscut hârtia. Dar invenţia chinezească a ajuns
    într-un final şi pe vechiul continent. În secolul al XVI-lea, adică la un mileniu după chinezi, europenii au început să folosească resturi de hârtie. Răspândirea ziarelor şi apariţia producţiei industriale de hârtie a fost etapa finală pentru descoperirea hârtiei ca produs sanitar. Bazinele cu apă au devenit mai populare în a doua jumătate a secolului XIX, iniţial în Anglia. Această nouă modă a solicitat hârtie specială care să nu înfunde conductele de canalizare. Dar revoluţia industrială era deja în toi. În filmul său de promovare, producătorul bavarez de hârtie igienică Fripa prezintă progresul tehnologic pe care industria l-a înregistrat de atunci: hârtia curge şi se înfăşoară, iar pachete uriaşe sunt împinse într-o maşinărie ca prin magie. Utilajul se roteşte neîncetat pe măsură ce sulurile de hârtie igienică, ambalate în pachete mari, apar la sfârşitul liniei de producţie.

    Fripa – brand a cărui deviză publicitară este „Întotdeauna încă un strat mai bun!” – şi-a crescut masiv producţia după ce criza de Covid-19 a pus stăpânire pe germania, dublând volumul vândut magazinelor faţă de obişnuitele 130.000 tone de hârtie igienică pe an.

    „Producţia a ajuns la limita de sus şi tot nu putem ţine pasul cu cererea“, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al Fripa, Jürgen Fischer. El spune că nu are nicio idee de ce oamenii au înnebunit după hârtia igienică, dar suspectează că motivul este că acest produs este „uşor de depozitat şi nu prea scump”. Ortwin Renn, director ştiinţific la Institutul pentru Studii Avansate de Sustenabilitate (IASS) din Potsdam, face distincţia între trei tipuri de reacţii în timp de criză. Cercetătorii care studiază sociologia riscului spun că unii ignoră pericolul, alţii se ghemuiesc ca o minge pentru a-l evita „şi mai există şi luptătorul”, spune sociologul. Acesta din urmă acţionează în faţa pericolului şi începe stocarea produselor ca un fel de „acţiune înlocuitoare”, explică Renn.
    Dacă oamenii au tendinţa de a fugi sau de a lupta depinde în principal de componenţa lor genetică, dar comportamentul este determinat şi de educaţie şi experienţă. Situaţia contează şi ea: atunci când conduc maşini, oamenii tind să fie luptători, în timp ce pietonii sunt destul de înclinaţi să fugă.
    „Oamenii aud sau citesc în mass-media că ceilalţi cumpără multă hârtie igienică”, spune psihologul de afaceri Anja Achtziger, de la Universitatea Zeppelin din Friedrichshafen, în ziarul german Süddeutsche Zeitung. „La locul de muncă, în familie, printre prieteni, oamenii vorbesc în permanenţă dacă şi câte rezerve şi-au făcut deja, ceea ce face ca oamenii care nu şi-au făcut rezerve pe acest fond de frenezie să iasă şi ei şi să o facă.”

    „Când cumpărăm lucruri, lucrurile care sunt apropiate de corp oferă confort, indiferent că este vorba de mâncare, bunuri de îngrijire sau în acest caz hârtie igienică“, explică pentru Reuters Adam Ferrier, psiholog specializat în comportamentul consumatorului. „Mărimea hârtiei igienice face cumpărătorul să simtă că cumpără ceva substanţial, ceva important. Îl face să simtă că întreprinde ceva serios.“

    Pentru un alt expert, Rohan Miller de la Universitatea Sydney, cumpărăturile din panică, la care intră şi hârtia igienică, sunt o reflexie a societăţii urbanizate şi a unui stil de viaţă în care primează comoditatea. „Nu suntem obişnuiţi cu lipsurile, ci suntem obişnuiţi să alegem ce vrem, când vrem. Astfel, febra cumpărării de hârtie igienică este doar o manifestare a acestei mentalităţi de turmă pentru a menţine acest statut.“

  • De ce coronavirusul face ca hârtia igienică să dispară de pe rafturile magazinelor din unele dintre cele mai bogate ţări: are pur şi simplu de a face cu frica, „este reflexia unui stil de viaţă în care primează comoditatea“

    Coronavirusul a scos la iveală un indicator al vitezei cu care se răs­pândeşte panica şi frica de epi­demie şi al nivelului la care acestea ajung: hârtia igienică. Acest produs indispensabil unei gospodării normale a ajuns atât de rar în Hong Kong şi Singapore încât a devenit o nouă mo­nedă, este raţionalizat la vânzare în Australia şi SUA, iar în Japonia rolele de hârtie igienică sunt le­gate în toaletele magazinelor şi restaurantelor cu an­ti­furturi pentru biciclete pentru împiedicarea fur­turilor. Şi în Germania şi Olanda prăvăliile şi ma­gaziile mari se chinuie să facă faţă cererii pentru hârtie igie­nică.

    Din aceste ţări se răspândeşte deja, ca o epi­de­mie, prin Europa termenul de „hamsterkauf“, folo­sit pen­tru a descrie unul din efectele crizei coro­navirus: oame­nii panicaţi îşi fac provizii cu produse de care ar avea nevoie în caz de calamitate, cum ar fi alimente con­servate, şerveţele şi hârtie igienică. „Hams­ter­kauf“ face referire la hamsterul care şi el îşi strânge provizii, în săculeţele obrajilor.

    În Franţa, pro­duse ca gelurile antibacteriene pentru mâini se vând rapid, forţând guvernul să ia în considerare limi­ta­rea preţurilor după ce oamenii s-au plâns că unii re­taileri profită de cererea foarte mare, scrie Bloomberg.

    De ce oamenii golesc rafturile magazinelor de hârtie igienică sau alte astfel de produse de strictă necesitate? Poate cel mai pesimist scenariu este acesta: eşti pe WC şi descoperi că ţi-a mai rămas doar o bucăţică de hârtie igienică, scrie BBC. Cel puţin acesta pare să fie scenariul de coşmar care-i sperie acum pe mulţi australieni, ultimul grup care răspunde la teama provocată de coronavirus cumpărând în disperare hârtie igienică.

    Acest lucru se întâmplă chiar dacă autorităţile dau asigurări că nu este criză de hârtie deoarece aceas­ta este produsă local. Cu toate acestea, în Sidney, cel mai mare oraş australian, rafturile su­per­mar­keturilor se golesc în câteva minute, forţând un retailer să impună restricţii la cumpărare: patru pachete de persoană.

    Vineri, Reuters a raportat că raţionalizarea a devenit şi mai strictă – un bax de persoană. În câteva zile situaţia s-a înrăutăţit atât de mult încât hârtia igienică a început să dispară din toaletele publice din cauza furturilor. În magazine, unii cum­părători panicaţi au recurs la violenţă. Psihologii spun că a face provizii este o reacţie umană naturală în vremuri de anxietate ridicată, iar dorinţa de a asigura suficiente rezerve în special pentru vizitele la toaletă nu trebuie să fie o surpriză.

    „Când cumpărăm lucruri, lucrurile care sunt apropiate de corp oferă confort, fie că este vorba de mân­care, bunuri de îngrijire sau în acest caz hârtie igienică“, explică pentru Reuters Adam Ferrier, psi­holog specializat în comportamentul consu­matorului. „Mărimea hârtiei igienice face cumpă­rătorul să simtă că cumpără ceva substanţial, ceva important. Îl face să simtă că întreprinde ceva serios. Are de-a face cu nevoia de a fi în control. Dacă cumperi un bax mare de hârtie igienică îţi dă senzaţia că faci provizii serioase. Îţi demonstrezi că tu controlezi situaţia.“ Poze postate pe social media arată mulţi cumpărători din Asia căutând să rămână în control împingând cărucioare suprăîncărcate spre ieşirile din magazine şi lăsând rafturile pustii.

    Hârtia igienică produce o adevărată febră pe internet, la televiziuni şi în ziare. Vestea unui furt impresionant de hârtie igienică în Hong Kong a făcut înconjurul lumii.

    În Australia, ştirea că un camion de apro­vi­zio­na­re a luat foc din cauza unui defect mecanic s-a răspândit în toată ţara, iar ziarul The NT News a pu­bli­cat o secţiune cu opt pagini de hârtie goală, spunând că astfel oferă naţiunii ceea ce aceasta doreşte. „A fost o săptămână sălbatică. Toată lumea este surexcitată“, spune Simon Griffiths, cofon­datorul „Who Gives A Crap“ (Cui îi pasă – în traducere literală „cine dă un rahat“), o organizaţie caritabilă care vinde hârtie igienică din materiale reciclate. Compania a trebuit să suspende vânzările către magazine după ce vânzările au sărit în volum cu 1.100% de la o zi la alta.

    Această situaţie este întâlnită în ţările sau regiunile unde numărul de cazuri de infecţie cu coronavirus creşte alarmant. Dar nu contează însă că, spre exemplu, numărul de îmbolnăviri din Australia sau SUA este mult mai mic decât cel din Italia.

    În Australia, sfatul guvernului a fost ca populaţia să recurgă la o igienă bună şi să-şi spele mânile. De asemenea, oamenii a fost sfătuiţi să pregătească rezerve de apă, alimente şi alte bunuri pentru două săptămâni, dacă simt că acest lucru este necesar. Însă cumpărătorii au reacţionat exagerat, iar autorităţile i-au îndemnat să nu mai cumpere mânaţi de panică.

    Retailerii Coles şi Woolworths au asigurat că au suficientă hârtie pe stoc, iar producătorul local Kleenex a anunţat că lucrează 24 de ore din 24 pentru a livra oricâtă hârtie igienică este nevoie. Cu toate acestea, febra achiziţiilor nu a dat înapoi.

    Unii au descris situaţia ca fiind cea mai stupidă criză care a lovit Australia până acum. Hârtia igienică nici măcar nu ajută la prevenirea răspândirii epidemiei de coronavirus. Experţii în psihologia consumatorului spun că acest comportament este „evident iraţional“ şi un exemplu clar de mentalitate de turmă exacerbată de social media şi presă. „Trebuie să ţii cont de faptul că atunci când 50 de baxuri de hârtie igienică dispar de pe rafturi rămâne un gol enorm uşor de remarcat“, spune Debra Grace, profesoară la Universitatea Griffith. „Îl observi mai uşor decât lipsa a 50 de conserve de fasole sau sticle cu gel de mâini.“ Sindromul FOMO (Fear Of Missing Out „ teama de a rămâne în urmă, sau de a rata o oportunitate, teama cuiva că nu a luat o decizie clară atunci când trebuia) îşi arată toată forţa aici, spune Nitika Garg, profesor la Universitatea New South Wales.  „Ei cred că dacă această persoană cumpără, dacă vecinul cumpără, atunci trebuie să existe un motiv şi trebuie să cumpere şi ei.“ În China, explică Garg, oamenii erau motivaţi să cumpere hârtie igienică pentru că aceasta poate înlocui şerveţelele şi batistele şi din ea pot fi făcute măşti de protecţie. Însă în Australia, dispariţia hârtiei igienice din magazine nu are explicaţii practice. Are pur şi simplu de a face cu frica. Profesoara sugerează că situaţia este fără precedent. Australienii sunt obişnuiţi cu situaţii de urgenţă. Mulţi au mai făcut provizii, dar în faţa unor ameninţări ca dezastrele naturale „ incendii de vegetaţie sau uragane. „Dar când vine vorba de coronavirus, oamenii nu mai sunt siguri de cum va evolua situaţia, de cât de rău va fi. Vor să fie pregătiţi deoarece este singurul lucru pe care-l pot face pentru a avea un oarecare sentiment că sunt în control.“ Pentru un alt expert, Rohan Miller de la Universitatea Sydney, cumpărăturile mânate de panică sunt o reflexie a societăţii urbanizate şi a unui stil de viaţă în care primează comoditatea. „Nu suntem obişnuiţi cu lipsurile, ci suntem obişnuiţi să alegem ce vrem, când vrem. Astfel, febra cumpărării de hârtie igienică este doar această mentalitate de turmă de a menţine acest statul.“

     

     

  • Colaje cu gunoaie: cum face artă din ceea ce mulţi dintre noi aruncă un artist din San Francisco

    Artistul, scrie San Francisco Chronicle, refuză să cumpere altceva decât clei sau cuttere, preferând să caute materialele pentru lucru prin gunoaiele oraşului. Ideea i-a venit atunci când, angajat de un restaurant dintr-un loc izolat să realizeze nişte lucrări, nu a putut ajunge la un magazin pentru cele necesare şi a fost nevoit să utilizeze ce găsea, cum ar fi hârtie şi carton rămase de la local. La San Francisco, Zombres colindă pe la anumite magazine de unde cere deşeuri, în special ambalaje cu anumite culori, din care realizează diverse tablouri. 

  • De ce a ajuns hârtia igienică noul activ „fierbinte“ în Hong Kong şi Singapore

    Odată cu intensificarea temerilor privind noul coronavirus în Asia, farmaciile şi supermarketurile din Hong Kong şi Singapore se confruntă cu o criză de produse de bază cum ar fi hârtia igienică, şerveţelele de hârtie, dezinfectante pentru mâini şi mai ales măşti, scrie Bloomberg.

    Aceasta a creat o oportunitate pentru furnizorii de servicii financiare care se luptă să atragă clienţi. Divizia din Singapore a IG Group oferă drept cadou pachete cu măşti, termometre digitale şi sticle cu antiseptic Dettol. 

     

  • Cum poţi să ai o grădină care nu trebuie îngrijită

    Acestea pot fi unele miniaturale din hârtie, cum sunt cele confecţionate şi comercializate de artista barceloneză Raya Sader Bujana. Artista a realizat din hârtie ficuşi, cactuşi şi alte plăntuţe la ghiveci, micuţe şi delicate, cu detaliile redate meticulos, fiecare plăntuţă necesitând câteva săptămâni de muncă. 

  • SUNT BANII cea mai bună sau cea mai rea creaţie a omului? Vezi cine este omul care i-a inventat

    Când exploratorul veneţian Marco Polo a ajuns în China, spre finalul secolului XIII, a rămas surprins de numeroasele invenţii ale asiaticilor. Una l-a fascinat însă: banii de hârtie.

     
    Kublai Han, nepotul marelui cuceritor Genghis Han, era cel care venise cu ideea că hârtie poate avea o anumită valoare – marcactă, desigur, cu anumite sigilii ccare să îi denote respectiva valoare.
     
    Kublai găsise chiar şi o soluţie simplă la cea mai mare problemă a oamenilor, şi anume adoptarea unei idei noi: cine nu primea hârtie în loc de aur sau argint era executat pe loc.
     
    Banii de hârtie, garantaţi ca valoare de autorităţile statului, reprezentau o inovaţie incredibilă, care avea să schimbe finanţele lumii până în ziua de azi.
     
    E greu să ne imaginăm o perioadă în care tranzacţiile implicau aur, argint sau alte bunuri; singurele momente în care ne întrebăm cu adevărat cum au ajuns nişte bucăţi de hârtie să valoreze atât de mult sunt cele precum criza financiară din 2008 sau criza actuală din Venezuela, când banii nu se mai numără, ci se cântăresc.

  • Amenzile pentru GDPR continuă: Operatorul World Trade Center a fost sancţionat cu 15.000 de euro

    Încă o amendă pentru GDPR: Sancţiune de 15.000 de euro pentru operatorul World Trade Center din Bucureşti pentru că a lăsat persoane neautorizate să fotografieze o listă cu datele personale ale clienţilor care serveau micul dejun în hotel

    Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor a aplicat o amendă de 71.028 lei, adică aproximativ 15.000 de euro, operatorului World Trade Center Bucharest, pentru încălcarea securităţii datelor cu caracter personal, reprezentând a doua amendă din România pentru încălcarea normelor GDPR (General Data Protection Regulation).

    „În data de 02.07.2019,  Autoritatea Naţională de Supraveghere a finalizat o investigaţie la operatorul  WORLD TRADE CENTER BUCHAREST S.A. şi a constatat că acesta a încălcat prevederile art. 32 alin. (4) raportat la art. 32 alin. (1) şi alin. (2) din Regulamentul General privind Protecţia Datelor, referitoare la securitatea prelucrării.

    Operatorul WORLD TRADE CENTER BUCHAREST S.A. a fost sancţionat contravenţional cu amendă în cuantum de 71.028 lei, echivalentul sumei de 15.000 euro”, se arată în anunţul autorităţii.

    Potrivit rezultatelor investigaţiei autorităţii, încălcarea securităţii datelor a constat în faptul că o listă listă printată pe suport de hârtie, utilizată pentru verificarea clienţilor care serveau micul dejun şi care conţinea date cu caracter personal ale unui număr de 46 de clienţi, cazaţi la unitatea hotelieră aparţinând WORLD TRADE CENTER BUCHAREST S.A., a fost fotografiată de către persoane neautorizate din afara societăţii, ceea ce a condus la dezvăluirea în mediul on-line a datelor cu caracter personal ale unor clienţi, prin publicare.

    Astfel, Autoritatea Naţională de Supraveghere a Prelucrării Datelor susţine că operatorul a fost sancţionat pentru că nu a luat măsuri pentru a se asigura că angajaţii săi care au acces la date cu caracte personal nu le prelucrează decât la cererea sa, potrivit legii.

    „De asemenea, operatorul nu a implementat măsuri tehnice şi organizatorice adecvate în vederea asigurării unui nivel de securitate corespunzător riscului prelucrării generat în special, în mod accidental sau ilegal, de divulgarea neautorizată sau accesul neautorizat la datele cu caracter personal”, adaugă Autoritatea.

    Mai mult, erorile de conformare ale operatorului au dus la accesul neautorizat la datele cu caracter personal ale unui număr de 46 de clienţi ai World Trade Center, şi divulgarea acestor date în mediul online.

    După o perioadă de mai bine de un an de zile în care autoritatea nu a aplicat nicio sancţiune financiară, la începutul lunii iulie a anunţat prima amendă. Prima companie sancţionată a fost Unicredit, una dintre cele mai mari bănci de pe piaţa locală, pentur că ar fi transmis date personale ale clienţilor către alte persoane. Amenda s-a ridicat la 613.912 lei, adică circa 130.000 euro. 

     

     

     

  • Fraţii Pavăl, proprietarii Dedeman, aproape de o nouă lovitură de peste 3 mil. euro

    Grupul Dedeman, controlat de antreprenorii Dragoş şi Adrian Pavăl, face ultimii paşi către preluarea fostei platforme industriale Letea Bacău, acolo unde ar urma să fie dezvoltat un hub de business, după  ce creditorii fabricii de hârtie aflată în faliment au acceptat oferta de 3,16 milioane euro.

    Până pe 30 iunie, procedura de vânzare a combinatului se află în faza de supraofertare.

    Vânzarea activelor imobiliare ale Letea SA,  ( ̴ 342.449 mp teren, clădiri şi construcţii speciale), care a fost la un moment dat cea mai mare fabrică de hârtie din estul Europei, se realizează prin negociere directă, preţul oferit fiind de 3.160.000 euro.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro