Tag: glume

  • Idee de afacere: “Invisible Girlfriend”, un serviciu prin care poţi cumpăra o iubită falsă

    “Sofia cerea cinci dolari pe săptămână pentru a pretinde că este prietena mea pe Facebook. Îmi lăsa mesaje la postări, rădea la glumele mele şi toată lumea vedea că suntem într-o relaţie”, mărturiseşte Dave Lee, jurnalist BBC.

    Experimentul a avut loc în 2013 şi a aflat de la Sofia, nu era numele real, că făcea asta pentru bani şi că nimic, în afară de poze, de pe profilul acesteia era real. Acum, Lee s-a gândit să reviziteze acest subiect şi a dat peste un serviciu numit “Invisible Girlfriend” (n.r Iubita invizibilă).

    Cine apelează la serviciu îşi poate alege tipul iubitei (amuzantă, educată, sarcastică, tocilară, distractivă sau drăguţă). “Mii de utilizatori au apelat la serviciul nostru”, a declarat Kyle Tabor, un executiv al companiei. Aceştia plătesc 15 dolari pe lună doar pentru SMS-uri şi 25 de dolari şi pentru voice-mail etc.

    “60% dintre utilizatorii noştri caută iubiţi”, este declaraţia surprinzătoare a lui Tabor, fie că este vorba de femei sau de bărbaţi.

    De ce ar vrea să facă cineva aşa ceva?

    “Să scapi de părinţi care te sâcâie să-ţi faci o iubită, să-ţi faci fostul partener gelos sau chiar să exersezi să flirtezi”, afirmă Tabor.
     

  • Este cel mai folosit cuvânt din lume, însă puţină lume îi cunoaşte semnificaţia

    OK este cel mai folosit cuvânt din lume, utilizat pentru a descrie o stare de spirit, un acord, sau pur şi simplu pentru a începe o propoziţie, însă puţini cunosc etimologia sau semnificaţia acestui cuvânt, scrie Business Insider.

    O teorie susţine că OK este abrevierea pentru “oll korect”, un termen din jargon apărut în anii 1830 care poate fi asemănat cu OMG-ul sau LOL-ul zilelor noastre. Cuvântul OK a apărut sub forma unei glume în 1839, în The Boston Morning Post, cel mai popular ziar din New England, la vremea aceea. Duminică, 23 martie, s-au împlinit 175 de la apariţie.

    Al optulea preşedinte al SUA, Martin Van Buren, a fost cel care a popularizat cuvântul OK. Susţinătorii preşedintelui erau cunoscuţi sub numele de OK Club , OK fiind prescurtarea de la Old Kinderhook, porecla lui Van Buren. Unele surse au scris că Van Buren ar fi început să  folosească OK drept semnătură.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • The Revenant, marele câştigător la gala de decernare a Globurilor de Aur 2016. Lista completă a premiilor

    Lungmetrajul “The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant” este marele învingător al celei de-a 73-a gale de decernare a Globurilor de Aur, unde pelicula regizată de Alejandro González Iñárritu s-a impus, dumincă, la trei categorii principale, informează Reuters.Astfel, duminică seară, la Los Angeles, în cadrul unei gale ce a fost marcată de numeroase surprize, hohote de râs şi glume ireverenţioase rostite de prezentatorul evenimentului – actorul britanic Ricky Gervais -, lungmetrajul “The Revenant” a triumfat la categoriile “cel mai bun film-dramă”, “cel mai bun regizor” (Alejandro González Iñárritu) şi “cel mai bun rol principal masculin într-un film-dramă” (Leonardo DiCaprio).

    Regizorul Alejandro González Iñárritu, în discursul său de acceptare a premiului pentru regie, a mulţumit organizatorilor şi a rememorat momentele dificile din timpul filmărilor de la această peliculă, când temperaturile coborau adeseori sub zero grade Celsius. “Durerea este temporară, dar filmul va dura pentru totdeauna”, a spus cineastul.

    Lungmetrajul “Marţianul/ The Martian”, o veritabilă aventură spaţială, este un alt învingător al galei de duminică, unde pelicula regizată de Ridley Scott s-a impus la categoriile “cel mai bun film-comedie/ musical” şi “cel mai bun rol principal masculin într-un film – comedie/ musical” (Matt Damon).

    Jennifer Lawrence a fost desemnată cea mai bună actriţă de comedie pentru portretizarea inventatoarei lui Miracle Mop în filmul “Joy”, iar Brie Larson, în vârstă de 26 de ani, a învins-o pe “veterana” Cate Blanchett şi a câştigat primul trofeu major din carieră, impunându-se cu rolul pe care l-a interpretat în drama “Room”.

    Drama despre o poveste lesbiană “Carol” şi comedia despre Wall Street “The Big Short”, care conduceau în topul filmelor cu cele mai multe nominalizări înainte de ceremonia de duminică, au plecat acasă cu mâna goală, la fel ca mult lăudatul film “Spotlight”, ce prezintă o anchetă a unui prestigios cotidian american despre abuzurile sexuale comise de preoţii catolici.

    Printre ceilalţi câştigători ai galei de duminică seară s-a aflat şi Sylvester Stallone, care a fost ovaţionat în picioare de participanţi, în momentul în care a fost desemnat cel mai bun actor în rol secundar. Stallone a reluat rolul legendarului pugilist Rocky Balboa în filmul “Creed” şi, graţie acestei interpretări, l-a învins pe marele favorit al categoriei respective – Mark Rylance, nominalizat pentru rolul din “Bridge of Spies”.

    “Steve Jobs”, o controversată prezentare a vieţii cofondatorului companiei Apple, care a dezamăgit în box office în ciuda unor cronici elogioase, a câştigat două Globuri de Aur, prin actriţa Kate Winslet şi scenaristul Aaron Sorkin.

    În domeniul producţiilor de televiziune, serialele “Mozart in the Jungle”, produs de platforma Amazon, şi “Mr. Robot” sunt considerate marile surprize ale galei de duminică. Aceste producţii au ieşit învingătoare dintr-o competiţie acerbă şi au fost desemnate “cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie”, respectiv “cel mai bun serial de televiziune – dramă”.

    Nu au lipsit nici glumele, prezentatorul Ricky Gervais remarcându-se încă o dată pentru umorul său ireverenţios. Confirmându-şi reputaţia, actorul britanic a ironizat încă o dată organizatorii galei şi actorii de la Hollywood, prin afirmaţii generalizate, dar a dovedit că este capabil şi de ironii fine, bine ţintite, vizându-i în special pe Mel Gibson, Sean Penn şi Caitlyn Jenner.

    Prezentăm mai jos lista completă a câştigătorilor premiilor Globul de Aur din 2016:

    CINEMA:

    Cel mai bun film – dramă: “The Revenant: Legenda lui Hugh Glass/ The Revenant”

    Cel mai bun film – comedie/ musical: “Marţianul/ The Martian”

    Cea mai bună regie: Alejandro G. Iñárritu (“The Revenant”)

    Cel mai bun rol principal masculin într-un film – dramă: Leonardo DiCaprio (“The Revenant”)

    Cel mai bun rol principal masculin într-un film – comedie/ musical: Matt Damon (“The Martian”)

    Cel mai bun rol principal feminin într-un film – dramă: Brie Larson (“Room”)

    Cel mai bun rol principal feminin într-un film comedie/ musical: Jennifer Lawrence (“Joy”)

    Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un lungmetraj: Sylvester Stallone (“Creed”)

    Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un lungmetraj: Kate Winslet (“Steve Jobs”)

    Cel mai bun scenariu: Aaron Sorkin (“Steve Jobs”)

    Cel mai bun film de animaţie: “Inside Out”

    Cel mai bun film străin: “Son of Saul”

    Cea mai bună coloană sonoră: Ennio Morricone (“The Hateful Eight”)

    Cel mai bun cântec: “Writing’s on the Wall” din filmul “Spectre”

    TELEVIZIUNE:

    Cel mai bun serial de televiziune musical/ comedie: “Mozart in the Jungle”

    Cel mai bun serial de televiziune – dramă: “Mr. Robot”

    Cel mai bun film de televiziune/ miniserie: “Wolf Hall”

    Cea mai bună actriţă în rol principal într-un serial de comedie/ musical: Rachel Bloom (“Crazy Ex Girlfriend”)

    Cea mai bună actriţă într-un rol principal într-un serial de televiziune – dramă: Taraji P. Henson (“Empire”)

    Cea mai bună actriţă în rol principal într-o miniserie/ film de televiziune: Lady Gaga (“American Horror Story: Hotel”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-un serial comedie/ musical: Gael Garcia Bernal (“Mozart in the Jungle”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-un serial – dramă: Jon Hamm (“Mad Men”)

    Cel mai bun actor în rol principal într-o miniserie/ film de televiziune: Oscar Isaac (“Show Me a Hero”)

    Cea mai bună actriţă în rol secundar într-un serial, miniserie sau film TV: Maura Tierney (“The Affair”)

    Cel mai bun actor într-un rol secundar într-un serial, miniserie sau film TV: Christian Slater (“Mr. Robot”)

    Cecil B. DeMille Award (un trofeu pentru întreaga activitate): Denzel Washington

  • DIESELGATE, de la A la Z. O analiză completă marca ProMotor, unde afli tot ce trebuie să ştii despre scandalul momentului

    Sigur ai auzit de Dieselgate şi ştii câte ceva despre problema uriaşă în care a intrat, de bunăvoie, Grupul Volkswagen. Dar există detalii pe care s-ar putea să nu le cunoşti, aşa că am pregătit acest material explicativ, ca să înţeleagă toată lumea ce înseamnă nebunia asta mondială.

    Când a fost descoperită problema?

    Încă din 2013, un mic ONG numit International Council on Clean Transportation (ICCT) a descoperit, în timpul unui studiu desfăşurat în colaborare cu Universitatea West Virginia din Statele Unite ale Americii, că unele modele diesel produse de Volkswagen aveau emisii de oxizi de azot (NOx) de până la 35 de ori mai mari în condiţii reale de utilizare faţă de limitele impuse de Agenţia de Protecţie a Mediului (EPA) din SUA.

    Cei de la ICCT au testat atunci un Volkswagen Jetta care folosea un sistem LNT (lean-NOx trap) de captură a oxizilor de azot (fără uree), un Volkswagen Passat cu sistem catalitic de reducere selectivă a noxelor pe bază de uree (SCR) şi un BMW X5 cu SCR.

    În urma testării în lumea reală, Passatul a înregistrat emisii de NOx de până la 20 de ori mai mari decât standardul legal pe baza căruia a fost omologat pentru vânzare, iar Jetta a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari decât standardul legal. Pe de cealaltă parte, BMW-ul X5 testat s-a încadrat în limitele legale, mai puţin când a trebuit să urce o rampă în regim extraurban.

    Care e standardul de emisii despre care vorbeşti şi de ce mă interesează pe mine în Europa?

    În Europa avem normele Euro, iar în Statele Unite ale Americii există standardele impuse de EPA. În acest caz, cele două modele Volkswagen testate au fost omologate în standardul numit US-EPA Tier2-Bin5, care impune emisii de oxizi de azot (NOx) mai mici de 0,05 g/milă, adică 0,03 g/km.

    Astfel, dacă Jetta testată de ICCT a avut emisii de NOx de până la 35 de ori mai mari, înseamnă că în lumea reală cantitatea de oxizi de azot poate ajunge la 1 g/km.

    În Europa, standardul Euro 5 pentru motoare diesel impune o limită de 0,18 g/km pentru NOx, deci e lesne de înţeles că problema ne priveşte şi pe noi, cei de pe Bătrânul Continent.

    Care e treaba cu NOx? Nu erau mai importante emisiile de dioxid de carbon (CO2)?

    Emisiile de dioxid de carbon sunt cele mai cunoscute, fiindcă sunt cele mai mari, iar unele municipalităţi europene impun anumite taxe pe baza valorilor înregistrate la testele de emisii de CO2. Dar asta nu înseamnă că povestea poluării s-a încheiat aici.

    După cum spun chiar cei de la EPA, există o legătură strânsă între inhalarea emisiilor de oxizi de azot şi înrăutăţirea stării de sănătate a bolnavilor de astm sau cu alte boli respiratorii. Totodată, există o asociere cu decesele premature ale persoanelor care suferă de boli cardiovasculare.

     De ce a durat atât de mult ca problema asta să devină cunoscută la nivel mondial?

    Cei de la Bloomberg scriu că EPA a început o investigaţie în cazul Volkswagen în mai 2014, bazându-se pe datele obţinute la ICCT. După începerea cercetărilor, cele două părţi (EPA şi Volkswagen) au avut mai multe discuţii vreme de câteva luni, iar în cele din urmă, reprezentanţii companiei auto au spus că au găsit problema care cauza emisiile prea mari şi au propus un recall destinat pieţei americane, în urma căruia aproape 500.000 de maşini ale grupului german au primit un update de software şi nimic altceva.

    Înainte de începerea rechemării în service din decembrie 2014, Comisia pentru Resursele Aerului din California (CARB) a testat în laborator câteva modele diesel Volkswagen, iar rezultatele au fost conforme cu limitele legale.

    Dar agenţia californiană a continuat să facă teste şi după recall, iar rezultatele în lumea reală au dezvăluit că emisiile de oxizi de azot erau în continuare mult mai mari decât cele declarate. Drept urmare, CARB a trimis rezultatele testelor către EPA în 8 iulie 2015.

    Analiză realizată de ProMotor

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Cronică de film: Avengers: Age of Ultron

    ”Avenger: Age of Ultron„ vine după succesul aproape de necrezut înregistrat de Marvel în ultimii ani, iar aştep-tările publicului au fost pe măsură. Producţia semnată de Joss Whedon reuşeşte în mare parte să satisfacă apetitul fanilor Marvel; în cazul celorlalţi spectatori însă, lasă de dorit. ”Avengers„ respectă standardele impuse de-a lungul timpului de Marvel: efecte speciale spectaculoase, acţiune intensă şi glume presărate de-a lungul celor 140 de minute. Referitor la glume, scenariştii nu au fost atât de inspiraţi de această dată.

    Acţiunea începe în statul fictiv Socovia, undeva în estul Europei, unde echipa de supereroi încearcă să de-structureze o grupare a Hydra. Scena are un singur scop, şi anume prezentarea a două noi personaje ce vor juca un rol-cheie în restul filmului. Nu voi da mai multe detalii, precizând doar că personajul negativ este o formă de inteligenţă artificială.

    Personal, mă aşteptam ca acest nou film din Marvel Cinematic Universe să urmeze tendinţa lansată recent cu ”Daredevil„: personaje ceva mai complexe şi o atmosferă mai sumbră. Nu este însă cazul, scenariştii alegând elementele de umor în detrimentul celor dramatice.

    Filmul îi are în distribuţie, printre alţii, pe Robert Downey Jr. (”Sherlock Holmes„), Scarlett Johansson (”Lucy„), Chris Hemsworth (”Rush„), Jeremy Renner (”American Hustle„), Chris Evans (”Captain America„) şi Samuel L. Jackson (”Pulp Fiction„).

    Bugetul superproducţiei Marvel a fost de 250 de milioane de dolari, cu 30 de milioane de dolari mai mult decât ”The Avengers„. Primul film, lansat în 2012, a avut încasări cumulate de peste 1,5 miliarde de dolari.

    Până la închiderea ediţiei, ”Avengers: Age of Ultron„ debutase în 44 de ţări, obţinând venituri totale de peste 200 de milioane de dolari. Această sumă este superioară celei obţinute atât de primul ”Avengers„ cât şi de ”Iron Man 3„, cele mai profitabile filme ale companiei de până acum. Estimările analiştilor, bazate pe faptul că încă nu au avut loc lansările din Statele Unite şi China, arată că ultima producţie Marvel se va apropia sau chiar va de-păşi pragul celor 2 miliarde de dolari.

    Nota: 7/10

  • Gafe diplomatice în România şi în lume – de la ţări inventate la glume bizare şi hărţi greşite

    Postul public german ZDF a prezentat, sâmbătă, gafele diplomatice ale săptămânii, printre ele figurând şi broşura cu harta Franţei acoperită cu steagul german oferită de ministrul român de Externe, Bogdan Aurescu, omologului Frank-Walter Steinmeier, în timpul vizitei făcute luni în România.

    Greşeala, asumată de Agerpres, care a realizat broşura respectivă, a dus la eliberarea din funcţie a purtătorului de cuvânt al Ministerului Afacerilor Externe (MAE).

    În aceeaşi zi, Aurescu i-a comunicat lui Steinmeier “regretul profund” pentru faptul că pe broşură se afla harta Franţei, şi nu cea a Germaniei, aşa cum ar fi trebuit.

    Potrivit MAE, “ministrul de Externe german i-a transmis omologului român că nu apreciază că situaţia în cauză este de natură să producă vreun efect sau să creeze vreo problemă în relaţiile bilaterale, până la semnalarea acesteia de către omologul român ea nefiind remarcată”.

    Nici presa germană nu a fost prea vehementă, Hamburger Morgenpost notând că o astfel de încurcătură a făcut, recent, şi Ministerul de Externe de la Berlin. În februarie, în pregătirea vizitei lui Steinmeier în Republica Democrată Congo, MAE german a comandat insigne cu steagul acestei ţări. Din fericire, chiar înainte de plecare cineva a observat că în loc de steagul Republicii Democrate Congo pe insigne se afla cele al ţării vecine, Republica Congo (Congo Brazzaville).

    Din România, şeful diplomaţiei germane a mers la Sofia, de unde a postat pe Facebook, marţi, 10 martie, că spre finalul vizitei sale în Bulgaria a fost primit şi de către “preşedintele român Rosen Plevneliev”.

    Câteva ore mai târziu, greşeala a fost corectată, după ce a fost taxată într-o serie de comentarii furioase, inclusiv ale unor bulgari, potrivit cotidianului bulgar BGglas.

    Întâmplarea cu broşura a fost cea de-a doua gafă a diplomaţiei române în acest an. În februarie, la Ambasada din Paris a izbucnit un scandal, după ce mai mulţi invitaţi la o recepţie organizată cu ocazia vizitei preşedintelui Klaus Iohannis au primit un e-mail care avea ataşat şi un document intern în care o angajată a misiunii a trecut o serie de aprecieri nepotrivite, precum “indezirabil” şi scârbos”, la adresa unor persoane.

    În urma incidentului de la Paris, ministrul Aurescu a decis încheierea misiunii permanente a diplomatului implicat, precum şi încetarea detaşării şi a raporturilor de muncă cu Ministerul Afacerilor Externe. Yvette Fulicea, implicată şi ea în scandalul invitaţiilor, şi-a prezentat, demisia din funcţia de director al Institutului Cultural Român (ICR) din Paris.

    Nu a fost lipsit de incidente diplomatice nici mandatul lui Teodor Baconschi.

    Revocat intempestiv de la conducerea MAE în 23 ianuarie 2012, pentru declaraţii fără legătură cu politica externă, Teodor Baconschi rămâne în istorie ca un şef al diplomaţiei care s-a remarcat nu neapărat prin fapte – chiar dacă în timpul mandatului său s-a semnat acordul cu SUA privind scutul antirachetă şi s-a desfăşurat cea mai mare operaţiune de evacuare de români din străinătate: peste 700 aduşi din Libia – ci mai ales prin declaraţiile de culoare cu care şi-a presărat intervenţiile publice.

    El s-a remarcat de-a lungul timpului prin afirmaţii nu neapărat greşite, dar foarte colorate.

    Mandatul său a început sub auspiciile problemei cetăţenilor români de etnie romă din Franţa. “Avem nişte probleme fiziologice, naturale, de infracţionalitate în sânul unora dintre comunităţile româneşti, în special în rândul comunităţilor cetăţenilor români de etnie romă”, a spus el în declaraţii cu omologul francez, în februarie 2010, referindu-se la comunitatea de romi.

    La începutul lui 2011, Baconschi afirma, într-un interviu, că în condiţiile în care MCV este folosit în alte domenii şi devine un handicap, România îl poate denunţa unilateral, la fel cum poate condiţiona aderarea Croaţiei la UE. La acel moment au intervenit atât Comisia Europeană – precizând că România nu poate denunţa unilateral MCV – cât şi preşedintele Traian Băsescu.

    Mai puţin diplomatic, însă foarte sincer, Baconschi deplângea, la 6 ianuarie 2012, faptul că nu există nici la MAE, nici în altă parte “o baghetă magică” prin care să se schimbe compoziţia Guvernului olandez, referindu-se la opoziţia Olandei faţă de aderarea României şi Bulgariei la Schengen, pusă pe seama faptul că Executivul de la Haga era sprijinit în Parlament de o formaţiune de extremă dreapta. Ministrul mai spunea atunci că deplânge “aceste opţiuni câteodată radical eurosceptice sau chiar antieuropene”.

    Şi Adrian Cioroianu a fost un şef al diplomaţiei care s-a remarcat printr-o serie de gafe.

    La puţin timp după începerea mandatului, în aprilie 2007, ministrul Cioroianu a fost aspru criticat după ce i-a solicitat o întrevedere secretarului de stat al SUA Condoleezza Rice, cu ocazia reuniunii miniştrilor de Externe din ţările NATO, de la Oslo, dar a primit răspuns negativ, din cauza scurtei prezenţe a oficialului american în capitala Norvegiei. În timp ce Ambasada SUA de la Bucureşti explica imposibilitatea organizării unei reuniuni bilaterale prin programul foarte aglomerat al Condoleezzei Rice, Cioroianu declara că a avut o întâlnire “de prim contact” cu secretarul de stat american, dar că nu s-a urmărit realizarea unei întrevederi bilaterale, în sens clasic.

    O întâlnire pe care a avut-o cu secretarul de stat american Condoleezza Rice l-a adus din nou pe Adrian Cioroianu în centrul controverselor. “Da”, “da, da, desigur”, “bineînţeles” şi “vă mulţumesc foarte mult” au fost singurele cuvinte rostite de ministrul român de Externe în prezenţa omologului său american, în timpul întâlnirii cu presa, conform transcrierii publicate pe site-ul Departamentului de Stat american.

    Uciderea unei italience de către un imigrant român de etnie romă din Italia a creat contextul în care ministrul a făcut o nouă gafă.

    În timpul unei intervenţii telefonice la un talk-show televizat, Adrian Cioroianu a spus: “Vă rog să mă credeţi. Şi eu mă gândesc de săptămâni de zile care ar fi situaţia. Eu vă spun deschis că nu mi se pare cea mai bună soluţie aceasta, de a nu-i lăsa să părăsească… Aceasta ar trebui să fie, cum să spun, cea mai uşoară pedeapsă. Aceşti oameni, din păcate, repet, nu am studii de drept, nu vreau să pozez în altceva decât ceea ce sunt, dar, aşa cum judec eu, aceşti oameni care comit astfel de fapte, aceşti oameni nu trebuie trimişi în regim de celulă, cu televizor, ar trebui puşi la muncile cele mai dure şi formate probabil batalioane din alea disciplinare. Nu ştiu dacă asta le-ar aduce mintea la cap, dar, credeţi-mă, eram ieri pe drumul dintre Alexandria şi Cairo, la sfârşitul vizitei, îmi veneau ştirile din ţară, din păcate pe SMS, nu puteam fi prins pe telefonul mobil, vă daţi seama, prin deşert…şi mă gândeam dacă nu cumva puteam cumpăra un teren în deşertul ăla egiptean, să-i plasăm acolo pe cei care..astfel de oameni ne fac de râs”.

    În vara lui 2007, aflat în vizită în Macedonia, Adrian Cioroianu a confundat Georgia cu Azerbaidjanul.

    Aflat în vizită în Italia, în noiembrie 2007, împreună cu premierul Călin Popescu Tăriceanu, Cioroianu s-a întâlnit cu reprezentanţi ai românilor din această ţară, printre care şi cu liderul Asociaţiei romilor refugiaţi politici din Italia, Costică Argint. Cei doi s-au îmbrăţişat, iar Adrian Cioroianu a spus “Să trăiască domnu’ Argint”. Argint era acuzat de mai multe infracţiuni în România, iar ulterior el a fost arestat şi pentru infracţiuni comise pe teritoriul italian.

    Tot în noiembrie 2007, presa a relatat că, aflat în vizită în Spania, în delegaţia care îl însoţea pe preşedintele Traian Băsescu, Cioroianu i s-a adresat într-un limbaj colocvial suveranului spaniol. În timpul ceremonialului de primire, ministrul i-ar fi spus regelui Juan Carlos: “Good point, good, good point”. Mai mult, ministrul de Externe a continuat, ridicând degetul mare de la mâna dreaptă în sus, cu pumnul strâns în dreptul pieptului, facându-i regelui Juan Carlos semnul “OK”, a mai relatat presa.

    Tot presa a relatat că, în timpul vizitei în Suedia, alături de şeful statului, Adrian Cioroianu a întârziat la întâlnirea cu oamenii de afaceri suedezi, la care au participat preşedintele Traian Băsescu şi regele Suediei, Carl XVI Gustaf. El a intrat după rege, ceea ce contravine protocolului.

    Şi summit-ul NATO de la Bucureşti a fost o ocazie pentru criticii lui Cioroianu să remarce că acesta nu s-a aflat la aeroportul “Henri Coandă” pentru a-l întâmpina pe preşedintele SUA George W. Bush, iar la plecarea acestuia l-a condus însoţit de logodnică.

    Prezenţa militară slovacă în Irak i-a pus în încurcătură, pe 29 mai 2009, pe şefii diplomaţiilor de la Bucureşti şi Bratislava, ministrul Diaconescu spunând că a fost o temă discuţiilor bilaterale, nefiind contrazis iniţial de omologul său, care ulterior a spus însă că Slovacia s-a retras din Irak în 2007.

    Gafe şi greşeli diplomatice se întâmplă şi la case mai mari.

    În 2008, înainte de summitul NATO de la Bucureşti, Casa Albă anunţa, potrivit transcriptului conferinţei de presă a consilierului pe probleme de securitate naţională al preşedintelui american, că preşedintele SUA, George W. Bush, se va deplasa la “Constadt”, pe litoralul Mării Negre, pentru a se întâlni cu “preşedintele Vasesque”.

    Ulterior, Casa Albă, prin intermediul unei precizări făcute de Ambasada SUA la Bucureşti pentru MEDIAFAX, şi-a exprimat regretul pentru eroarea de grafie apărută în transcriptul referitor la vizita preşedintelui Bush în România, precizând că, din păcate, transcriptul a fost postat pe pagina de Internet înainte de a fi editat, iar numele preşedintelui Băsescu a apărut “aşa cum a auzit stenografa”.

    Tot fostul preşedinte Traian Băsescu a fost “victima” unei greşeli în 2012, când site-ul oficial al summitului NATO de la Chicago, chicagonato.org, l-a prezentat drept prim-ministrul României.

    Preşedintele Barack Obama a fost criticat de presa americană şi de cea britanică după ce, în martie 2009, i-a dăruit premierul Gordon Brown, aflat în vizită în SUA, o colecţie de DVD-uri cu filme americane clasice. Acestea însă nu erau compatibile cu DVD playerele britanice.

    O lună mai târziu, Obama se ducea la Buckingham Palace cu un IPod pentru regina Elizabeta a II-a, cadou catalogat drept o gafă de către presa din Albion.

    În cadrul aceleaşi întrevederi, Michelle Obama a încălcat protocolul casei regale, îmbrăţişând-o pe suverana britanică, care nu a părut derajantă de gest.

    Una dintre cele mai criticate greşeli ale preşedintelui SUA s-a petrecut în 2012. Obama a vorbit, în cursul unei ceremonii omagiale, despre “lagărele de exterminare poloneze” din cel de-al doilea Război Mondial, sintagma fiind considerată o ofensă gravă în Polonia, unde regimul nazist german a executat polonezi şi evrei în timp ce ţara era sub ocupaţie.

    Liderul de la Casa Albă i-a trimis o scrisoare omologului Bronislaw Komorowski pentru a-şi cere scuze, dând asigurări că a folosit expresia “în mod eronat”.

    La summitul G20 din 2011, din cauza unor microfoane rămase deschise, întreg mapamondul a aflat o discuţie privată între preşedinţii Barack Obama şi Nicolas Sarkozy.

    Referindu-se la premierul israelian Benjamin Netanyahu, Sarkozy a declarat: “Nu îl mai suport. Este un mincinos”. Obama a replicat: “Tu te-ai săturat de el, dar eu trebuie să tratez cu el în fiecare zi!”.

    Ulterior, Sarkozy i-a trimis o scrisoare lui Netanyahu în care i-a amintit de prietenia pe care i-o poartă şi a subliniat că divergenţele lor privind problemele din Orientul Mijlociu, apărute în presă, nu au impact asupra acestei prietenii.

    Şi vicepreşedintele american Joe Biden este cunoscut pentru gafele sale, unele cu implicaţii asupra relaţiilor cu alte state.

    Anul trecut, a reuşit într-un singur discurs să enerveze autorităţile din Turcia şi Emiratele Arabe Unite, aliate ale SUA, acuzându-le că sprijină financiar grupările militare din Siria. Biden a fost nevoit să-i sune pe preşedintele turc, Recep Erdogan, şi pe prinţul moştenitor Mohammed bin Zayed Al Nahyan pentru a-şi cere scuze.

    Tot anul trecut, l-a descris pe fostul premier din Singapore Lee Kuan Yew drept “cel mai înţelept om din Orient”, asiaticii considerând termenul “Orient” ca fiind învechit şi ofensator.

    Secretarul de stat american John Kerry şi-a cerut şi el scuze autorităţilor de la Tel Aviv, după ce presa a relatat că oficialul SUA a avertizat Israelul că riscă să devină un stat “de apartheid”, în cazul în care nu face rapid pace cu palestinienii.

    Kerry a negat vehement că ar fi spus aşa ceva, dar Departamentul de Stat nu a dezminţit că şeful diplomaţiei americane a folosit acest termen care desemnează sistemul social segregaţionist aflat în vigoare în Africa de Sud în perioada 1948-1994.

    În septembrie 2013, secretarul de stat John Kerry a dorit să salute activitatea diplomaţilor americani din Kyrgyzstan, dar a dat impresia că a confundat această ţară cu vecina mai bogată în resurse, Kazakhstan.

    Diplomaţii SUA din afara ţării “luptă împotriva corupţiei în Nigeria, sprijină statul de drept în Burma, sprijină instituţiile democratice din Kyrzakhstan”, a spus Kerry.

    Predecesoarea sa, Hillary Clinton, a fost ţinta ironiilor în 2009, după ce i-a oferit omologului rus, Serghei Lavrov, un “buton de resetare”. Dar cuvântul de pe buton, “peregruzka”, înseamnă mai degrabă “supraîncărcare” decât “resetare”. Clinton i-a dat asigurări omologului său că personalul său a depus eforturi pentru a face acest lucru corect. “A fost corect?”, a întrebat ea, zâmbind. “Aţi greşit”, i-a răspuns Lavrov, care zâmbea, de asemenea.

    În pofida situaţiei stânjenitoare, cei doi s-au amuzat în faţa camerelor de luat vederi şi au apăsat butonul împreună. La o conferinţă comună, după două ore de discuţii, cei doi au glumit pe tema greşelii. “Am ajuns la un acord despre cum se scrie «resetare» în rusă şi engleză, nu mai avem divergenţe”, a spus Lavrov.

    În 2010, Hillary Clinton a felicitat-o pe regina Marii Britanii cu o săptămână înainte de ziua sa de naştere.

    “E mai bine să feliciţi cu o săptămână mai devreme decât cu o săptămână mai târziu”, a replicat Philip Crowley, un purtător de cuvânt de la Departamentul de Stat, încercând să repare gafa.

    Soţul reginei, ducele de Edinburgh, este recunoscut pentru comentariile incomode şi pentru umorul mai ciudat, cotidianul Daily Telegraph alcătuind o lungă listă cu gafele sale diplomatice.

    Printre ele, se numără şi întrebarea adresată, în 2002, unor aborigeni din Australia, prinţul dorind să ştie dacă aceştia trag în continuare cu săgeţi.

    “Nu sunteţi cei mai mulţi dintre voi descendenţi din piraţi?”, l-a întrebat el, în 1994, pe un locuitor din Insulele Cayman.

    “Arăţi de parcă eşti gata de culcare”, i-a spus, în 2012, preşedintelui nigerian, îmbrăcat într-un costum tradiţional.

    Fostul preşedinte George H. W. Bush i-a insultat involuntar pe australieni în timpul unei vizite la Canberra în 1992, când a făcut semnul victoriei, fără să ştie că în Australia acesta are altă semnificaţie, fiind un gest obscen.

    Fostul lider de la Casa Albă este, de altfel, autorul uneia dintre cele mai celebre gafe din politica internaţională. Involuntară şi aceasta.

    Din cauza unei gripe intestinale, Bush Sr. a vomitat pe premierul japonez Kiichi Miyazawa, în 1992, în timpul unui dineu găzduit de oficialul nipon. Incidentul i-a adus popularitate preşedintelui american în Japonia, fiind inventată o expresie nouă în limba japoneză: “bushu-suru” (a vomita în public).

    Aflat în vizită în China în 2010, premierul britanic, David Cameron, şi-a supărat gazdele, refuzând să renunţe la floarea de mac de la butonieră. Cameron şi miniştrii care îl însoţeau purtau la butoniere flori de mac, simbol al comemorării eroilor căzuţi la datorie în primul Război Mondial. Pentru chinezi, florile de mac reprezintă o amintire dureroasă a celor două războaie ale opiumului, ambele pierdute de ei în faţa britanicilor.

    Exprimarea liberă, gafele şi alte derapaje erau caracteristice şi pentru fostul premier italian Silvio Berlusconi.

    În noiembrie 2008, când se afla în vizită oficială la Moscova, Silvio Berlusconi l-a calificat pe preşedintele Barack Obama drept “tânăr, frumos şi chiar bronzat”.

    A recidivat un an mai târziu, spre indignarea opoziţiei din Italia.

    Întors de la Pittsburgh, el spunea: “Vă aduc salutările unui om care se numeşte, care se numeşte… aşteptaţi, era cineva bronzat: Barack Obama!. Nu o să credeţi, însă, au mers amândoi la plajă ca să facă baie de soare, pentru că şi soţia sa este bronzată!”.

    În 2003, Berlusconi a provocat o criză diplomatică între Roma şi Berlin după ce a declarat că Martin Schulz, pe atunci eurodeputat, ar putea juca “rolul unui gardian de lagăr” într-un film despre nazişti.

    În cursul summiturilor oficiale, Berlusconi a fost protagonistul mai multor episoade insolite, ascunzându-se în spatele unei plante pentru a o speria pe Angela Merkel sau punându-i coarne unui ministru spaniol în timpul unei fotografii de grup.

    În anul 2000, cancelarul german Gerhard Schröder a stins, din greşeală, flacăra eternă de la Memorialul Yad Vashem dedicat Holocaustului din Israel, flacăra care arde în memoria celor şase milioane de evrei ucişi de nazişti. Cancelarul şi premierul israelian Ehud Barak au încercat fără succes să o aprindă, fiind nevoie de intervenţia unui angajat de la Memorialul Yad Vashem.

  • Înfrângerea categorică suferită aseară de Brazilia a dat tonul glumelor pe internet – GALERIE FOTO

    A durat doar câteva minute până ce internetul s-a umplut de glume la adresa Braziliei, după prestaţia pe care echipa de fotbal a avut-o în semifinala campionatului mondial de fotbal.

    Umiliţi de Germania cu scorul de 7-1, brazilienii trebuie acum să accepte faptul că, pentru o perioadă de timp, vor fi şi ţinta unor glume mai mult sau mai puţin reuşite.

    În timpul semifinalei, Twitter a înregistrat 5,6 milioane de postări, devenind cel mai discutat meci din istoria reţelei de microblogging.

    Cei de Daily Mail au realizat o selecţie a celor mai amuzante mesaje postate de utilizatori:

  • Pagini din istoria mass-media: farse celebre de 1 aprilie

    Copacii cu spaghetti: În 1957, postul britanic BBC a difuzat o ştire în care prezenta mai mulţi elveţieni culegând paste din copaci. Emisiunea explica că faptul se datorează unei buruieni, însă britanicii au luat cu asalt liniile telefonice ale BBC pentru a afla cum pot creşte “copaci de spaghetti”.

    Miros prin televizor: Acelaşi post a anunţat, în pe 1 aprile 1965, că urmează să difuzeze în premieră mondială un program TV ce va transmite, pe lângă sunet şi imagini, şi o serie de mirosuri. În zilele ce au urmat, sute pe persoane au contactat BBC pentru a anunţa postul de televiziune că au simţit într-adevăr aromele emise de televizor.

    Efectul gravitaţional: Astronomul britanic Patrick Moore a anunţat la radio, la sfârşitul lunii martie 1976, că a descoperit efectul unic pe care alinierea a două planete îl va produce pe data de 1 aprilie, la ora 9 şi 47 de minute. Acesta a invitat ascultătorii să sară la exact acea oră, spunându-le că vor simţi un “sentiment ciudat de plutire”. Sute de ascultători au sunat ulterior în cadrul emisiunii, spunând că au plutit minute întregi prin cameră.

    Pinguinii zburători: În aprilie 2008, BBC a anunţat descoperirea unei colonii de pinguini zburători. Britanicii au regizat chiar un film, cu efectele speciale de rigoare, pentru a face ştirea cât mai credibilă. Documentarul prezenta un reporter al postului care urmărea drumul pinguinilor, din Antarctiva până în pădurile amazoniene.

  • Cum îşi transformă corporaţiile angajaţii în “roboţi”

    DUPĂ CE DĂ CU MOPUL, FEMEIA DE SERVICIUCORPORATISTĂ SE OPREŞTE
    ÎNTR-UN COLŢ AL ÎNCĂPERII ŞI AŞTEAPTĂ.
    TRECE CEO-UL COMPANIEI:
    – CE AŞTEPTAŢI?
    – FEEDBACK, MAICĂ, FEEDBACK!


    IAR BANCUL DE MAI SUS IRONIZEAZĂ, ÎN CEL MAI SIMPLIST MOD, O ACTIVITATE DE RUTINĂ PENTRU ANGAJAŢII DIN MULTINAŢIONALE.De multe ori însă, să fii catalogat drept corporatist poate avea conotaţie negativă, semnalată mai ales de către cei care nu au lucrat pentru o multinaţională (pentru că nu au vrut sau pentru că au fost „respinşi„ de sistem) sau de către cei care au evadat, după ani buni în care au urmat regulile de multinaţională, în zona antreprenoriatului.

    Indiferent că e vorba de glume legate de munca peste program, de faptul că trebuie să dea mereu „feedback„ şefilor (chiar şi în weekend sau în concediu) sau că vorbesc romgleză, atât la serviciu, cât şi acasă, se observă o tendinţă tot mai mare a angajaţilor români din corporaţii de a face „haz de necaz„.

    Sistemul de lucru planificat, regulile din multinaţionale care, până la urmă, au condus la o profesionalizare a unei întregi clase de angajaţi au făcut din cei care se încadrează în categoria corporatiştilor persoane cu un statut social şi profesional aparte, spun specialiştii.

    „Glumele reprezintă în general o autoironie, uneori chiar amară, a condiţiei de «roboţei» ai unui sistem bine uns, pus la punct, unde procedura bate numele persoanei. Sau cel puţin aşa era în anii ‘90. Ulterior, am «asimilat» expatriaţii, care, unii dintre ei, semnificativi totuşi ca şi număr, au devenit chiar mai români decât românii! Cu toate acestea, în numele procedurilor se fac multe lucruri, unele pozitive, altele mai puţin.

    Glumele frizează mai puţin invidia celor din afara transnaţionalelor, cât, aşa cum spuneam, autoironia. În plus, mai avem o altă categorie de foşti corporatişti, astăzi antreprenori, care poate văd cu alţi ochi perioada tinereţii profesionale„, spune Cătălin Ionescu, partener în cadrul companiei de consultanţă în resurse umane Strategic Change.

    De regulă, o bună parte dintre cei care nu ajung să lucreze într-o multinaţională pentru că nu vor sau nu fac faţă activităţilor din aceste companii sunt cei care îi „arată cu degetul„ pe corporatişti, spune Roxana Tesiu, regional HR lead în cadrul firmei de servicii de tip BPO (business process outsourcing) Wipro Technologies.

    MULTINAŢIONALELE AU OFERIT OAMENILOR POSIBILITATEA SĂ SE DEZVOLTE PROFESIONAL, chiar dacă poate, uneori, mediul de lucru nu este cel ideal. General Electric, de exemplu, este o organizaţie recunoscută la nivel mondial pentru că ştie să formeze şi să «şlefuiască» manageri. Iar interesul tinerilor pentru o carieră într-o multinaţională este în continuare mare, dacă ne uităm la faptul că sute de candidaţi aplică pentru un post scos la concurs de o corporaţie pe site-urile de recrutare„, a spus Roxana Tesiu.

    Cu experienţă atât la stat, cât şi în privat (în companii româneşti şi în multinaţionale), Roxana Tesiu spune că principalul avantaj al muncii în multinaţionale îl reprezintă posibilităţile aproape infinite de interacţiune cu angajaţii şi clienţii companiei din alte state.