BusinessMagazin

Tag: genetica

  • Povestea omului care a ajuns de la cercetător în apartament la cel mai bine platit om de ştiinţă din istorie

    Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“

    Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.

    Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.

    A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.

    Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.

    Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.

    Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.

    „Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.

    Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.

    Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“

    În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.

    Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.

    După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.

    Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.

    Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.

    „Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“

  • Povestea omului care a ajuns de la cercetător în apartament la cel mai bine platit om de ştiinţă din istorie

    Un cercetător studiază mutaţiile genetice pentru a găsi leac la orice, de la astm la artrită – o afacere care a reuşit să treacă peste eşecuri dramatice şi să-i facă miliardari pe cei care au crezut în ea. „Avem mult mai mult de oferit. abia am început.“

    Pentru cei mai mulţi oameni aflaţi în poziţia lui George Yancopoulos, oferta de muncă ar fi fost uşor de refuzat. Tânăr asistent la prestigioasa universitate Columbia, Yancopoulos, pe atunci în vârstă de 26 de ani, tocmai câştigase o bursă de cercetare de mai multe milioane de dolari pe opt ani în propriul laborator de genetică.

    Apoi a apărut Leonard Schleifer, un neurochirurg fără nicio experienţă de business, cu oferta sa: un post la noua sa companie de medicamente cu sediul într-un apartament cu un dormitor din Colegiul Medical Cornell. Povestea a început în 1988. Schleifer intenţiona să pună în practică cele mai noi descoperiri din domeniul ştiinţelor genetice pentru tratarea afecţiunilor creierului, dar nu stăpânea bine materia – revoluţia ADN-ului era încă tânără. Yancopoulos urma să fie expertul său în genetică.

    A avut loc ceva luptă de convingere, dar în cele din urmă Yancopoulos a părăsit confortul mediului universitar pentru a se alătura companiei lui Schleifer, cunoscută ulterior ca Regeneron Pharmaceuticals. Presiunile neurologului au venit la momentul potrivit. Cu câteva zile înainte, Yancopoulos le povestise păriţilor săi, imigranţi greci, despre bursa de cercetare primită la universitate. Pentru un tânăr asistent prestigiul este cât se poate de important, dau nu şi pentru părinţii lui Yancopoulos. Pe ei îi interesa mai mult salariul: 30.000 de dolari pe an, o sumă cât se poate de modestă pentru standardele de pe piaţa americană.

    Vorbindu-i pătimaş în greacă, îşi aminteşte acum Yancopoulos, tatăl său s-a plâns că după ce a luptat cu naziştii şi cu comuniştii şi a muncit din greu pentru a câştiga bani ca să-i poată asigura fiului său o educaţie bună, rezultatul final pare să fie „o viaţă în laborator pentru ştiinţe ezoterice despre care doar câţiva oameni vor citi în jurnale“, spunea pe-atunci tatăl. Dacă tânărul chiar avea de gând să vindece boli şi să schimbe lumea, cu siguranţă că putea scoate din aceasta suficienţi bani pentru o viaţă decentă.

    Yancopoulos nu mai este un novice, şi nici salariul său nu este modest. Ca director de cercetare la Regeneron (numele trimite la regenerarea celulelor din creier), el a devenit cel mai bine plătit cercetător din istorie. Este o somitate în domeniu acum, un deschizător de drumuri şi primul director de cercetare şi dezvoltare din industria farma devenit miliardar. Anul trecut a fost remunerat pentru munca sa cu 40,3 milioane de dolari.

    Tatăl său n-a trăit destul să-l vadă unde este acum, dar la înmormântare, în 2010, oamenii alături de care bătrânul Yancopoulos a luptat pe front i-au povestit fiului cât de mândru a fost tatăl său de de el întotdeauna.

    „Însă nu mi-a spus-o niciodată direct“, spunea, lăcrimând, cercetătorul. „Credea că aşa este cel mai bine să-ţi creşti copilul“.

    Regeneron a avut nevoie de două decenii pentru a câştiga prima aprobare de produs din partea administraţiei americane pentru alimente şi medicamente. Au fost momente când a contemplat sfârşitul aventurii. Marea desprindere s-a produs în 2011, când autorităţile au aprobat Eylea, un medicament folosit pentru tratarea degenerării moleculare – principala cauză a pierderii vederii la oamenii cu vârste de peste 50 de ani. De atunci, Regeneron este cel mai bun performer al indicelui bursier S&P 500, acţiunile sale urcând cu peste 2.000%, la 400 de dolari pe unitate. Anul trecut, vânzările de Eylea în SUA au crescut cu 54%, la 2,7 miliarde de dolari, iar veniturile totale ale companiei au avansat cu 46%, la 4,1 miliarde de dolari. Regeneron are alte 13 produse în stadiul de dezvoltare clinică, inclusiv unele în teste finale pentru tratamente contra astmului şi artritei.

    Lui Schleifer îi place să-şi explice succesul spunând că el şi Yancopoulos au construit un producător de medicamente rare în care controlul îl deţin oamenii de ştiinţă. „George este cea mai inovatoare şi inventivă persoană pe care am cunoscut-o“, spune neurochirurgul. „Principala mea misiune este de a crea un mediu care-i permite să-şi dezlănţuie magia şi să nu-i stau prea mult în cale.“

    În anii de nebunie ai companiei, echipa lui Yancopoulos a construit încet o infrastructură de cercetare pentru medicamente înţesată cu instrumente de proprietate care au făcut ca noii anticorpi şi noile formule să fie mai uşor de dezvoltat. Poate cel mai mare avantaj a fost tehnologia numită VelocImmune, care permite transferarea ADN-ului uman la şoareci de laborator astfel încât anticorpii şoarecilor să răspundă terapiilor aşa cum ar face-o sistemul de imunitate al oamenilor.

    Aceste năluci (pentru alţii) au dat companiei mai multă încredere că efectele pe care medicamentele sale le au asupra animalelor testate vor fi aceleaşi şi la oameni. În ultimii doi ani, Regeneron şi-a dezvoltat un centru de genetică unde roboţi de secvenţionare a ADN-ului îşi fac treaba 24 de ore pe zi timp de şapte zile pe săptămână pentru înregistrarea codurilor genetice ale, până acum, 100.000 de voluntari.

    După standardele Big Pharma, ce face Regeneron este ca mersul off-road. Directorii companiei spun că descoperirile lor sunt rodul curiozităţii ştiinţifice a lui Yancopoulos, un efort de a aduce părţi din laboratorul său din Columbia în sectorul privat. „Uneori glumim spunând că agendele de întâlniri sunt ca un fel de sugestii, aşa cum oamenii privesc limitele de viteză“, spune Drew Murphy, vicepreşedinte la departamentul de cercetare a al Regeneron. „Multe dintre acestea au ca motor capacitatea lui George de a stimula gândirea“.

    Într-o sală de conferinţe din sediul Regeneron din Tarrytown, New York, Yancopoulos încă mai are energia unui lector universitar care abia a descoperit cafeaua.

    Gesticulează energic în timp ce vorbeşte şi are obiceiul de a sări din fotoliu în mijlocul propoziţiei pentru a desena grafice pe o tablă albă aflată la celălalt capăt al camerei. Poartă o cămaşă uşor mototolită, pantofi uşori, confortabili, închişi la culoare şi o cravată cu logo-ul Columbia (în afară de aceasta mai are încă una). Tonul de apel al telefonului este Enterprise. Maşina miliardarului, o Honda Pilot veche de zece ani, este la service cu transmisia dată peste cap.

    „Nu este ca şi cum aş încerca să trăiesc modest“, explică Yancopoulos – el le găteşte copiilor şi le spală rufele în casa pe care şi-a cumpărat-o în anii de tinereţe şi entuziasm (pentru diversitate, a construit un fel de teren de baschet la subsol). „Însă am rămas un tip destul de simplu. Nimic nu se compară cu ştiinţa, nimic nu este mai bun decât ce facem noi.“

  • „Acest test ar trebui să fie obligatoriu”. Ce surpriză a avut această tânără după o analiză ADN

    Cum te-ai simţi să porneşti într-o „călătorie” care să se bazeze pe informaţiile date de ADN-ul tau? 67 de oameni au fost întrebaţi ce cred despre strămoşii lor, despre istoria familiilor lor. Apoi, ei au pornit într-o „călătorie” altfel.

    Mulţi dintre cei chestionaţi au fost foarte categorici atunci când s-au prezentat din punctul de vedere al naţionalităţii lor, considerându-se cei mai buni. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi atunci când au primit întrebarea referitoare la popoarele pe care nu le au la suflet, când nu s-au dat în lături de la a spune că nemţii sau turcii nu sunt printre cei mai puţin agreaţi. Totuşi, aceste convingeri îşi au izvorul mai degrabă în simţul dezvoltat al identităţii, precum şi în credinţele politice şi sistemul în care au crescut. 

    Află aici ce surpriză a avut această tânără după o analiză ADN. „Acest test ar trebui să fie obligatoriu”.

  • 150 de oameni de ştiinţă s-au întâlnit în secret pentru a pregăti o tehnologie revoluţionară care provoacă panică

    Printre organizatori se numără şi George Church, profesor de genetică la Harvard Medical School

    La începutul săptămânii trecute, aproximativ 150 de oameni de ştiinţă, avocaţi şi antreprenorii s-au întâlnit în secret pentru a discuta o chestiune majoră care vizează întreaga umanitate.

    În timp ce acest lucru ar putea însemna progrese majore pentru ştiinţa biologică şi sănătatea publică, unii experţi au exprimat îngrijorarea faţă de etica ideii. Unii dintre ei consideră că ceva atât de semnificativ nu ar trebui discutat în spatele uşilor închise.

    Vezi aici ce tehnologie revoluţionară pregătesc savanţii şi de ce aceasta provoacă panică

  • Satul cu numai 100 de locuitori care aşteaptă peste 700 de imigranţi – GALERIE FOTO

    750 de imigranţi vor ajunge într-o localitate cu doar 102 locuitori.  Primii 100 de refugiaţi au ajuns în seara asta însatul Sumte, din estul Germaniei. Astfel populaţia acestei localităţi va creşte cu 700% în următoarele zile. Copii, bărbaţi şi copii au coborât din autobuze în timpul nopţii şi au fost întâmpinaţi de grupul de ajutorare Arbeiter-Samariter-Bund (ASB), care au transformat spaţii de birouri în locuri de cazare pentru refugiaţi, informează Daily Mail.

    Satul Sumte are doar 102 locuitori, majoritatea pensionari, iar un consilier, declarat neo-nazist, spune că acest influx de refugiaţi va duce la “distrugerea patrimoniului nostru genetic”.

    Aceştia nu sunt singuri refugiaţi care vor ajunge în Sumte, localităţii fiindu-i repartizaţi 750 de imigranţi, număr ce a scăzut de la 1000, cât era iniţial stabilit. “Am creat spaţiu pentru 509 oameni. Azi au venit doar 100, dar mai aşteptăm mai mulţi oameni zilele următoare”, a declarat un reprezentat ASB.

    Sumte nu este singura localitate din Germania unde au ajuns imigranţi. În alte localităţi, imigranţii au fost primiţi ostil de o parte din localnici. Duminică, în Magdeburg, un grup de 30 de persoane înarmate cu bâte de baseball au agresat mai mulţi imigranţi.

  • Marele mister al limitei vieţii a fost rezolvat

    În timp ce viaţa de pe Pământ este în continuă evoluţie, codul genetic care stă la baza tuturor unităţilor rămâne îngheţat, folosind aceleaşi componente, în acelaşi mod ca acum câteva miliarde de ani.

    La un moment dat în istoria planetei, evoluţia mecanismelor genetice a ajuns la un punct care a stopat evoluţia ulterioară a codului.

    Oamenii de ştiinţă consideră că stagnarea evoluţiei poate fi urmărită până la limita modului în care ADN-ul are rolul să traducă proteine.

    O echipă de geneticieni din Spania s-a concentrat pe o moleculă de ARN şi au făcut o descoperire extrem de interesantă.

    Vezi aici de ce codul nostru genetic s-a oprit din evoluţie
     

  • Cum influenţează înălţimea si greutatea valoarea salariului angajaţilor

    Bărbaţii înalţi şi femeile slabe au salarii mai mari decât cei care sunt mai scunzi şi cu exces de greutate, afirmă oamenii de ştiinţă.
    Cercetătorii, care au studiat genetica oamenilor mici de statură şi supraponderali, au constatat că aceştia câştigă mai puţin decât colegii lor mai înalţi şi mai slabi.

    Studiile anterioare au arătat existenţa unei legaturi între înălţime, indicele de masă corporală (IMC) şi statutul socio-economic. Rezultatele activităţii de cercetare sugerează că nivelurile mai ridicate de sărăcie ar putea duce la o statura mai scundă şi un IMC mai mare, eventual, ca urmare a unor factori precum o dietă săracă.

    Cercetătorii de la Universitatea Exeter, Marea Britanie, au arătat că pentru fiecare 2,5 centimetri în înălţime, care rezultă numai din genetica unui om, venitul anual va creşte cu aproape 2000 de euro. Iar atunci când o femeie are o greutate genetic mai mare decât o femeie cu aceeaşi înălţime, ea va pierde aproape 4000 de euro din venitul său anual.

    Cititi mai multe pe www.descopera.ro

  • Cum vrea Monsanto să câştige încrederea micilor fermieri români?

    România are 3,6 milioane de ferme gospodăreşti, o treime din numărul total de ferme de acest tip din Uniunea Europeană, iar acestea deţin în acest moment o treime din suprafaţa însămânţată cu porumb la nivel naţional. Gospodăriile, chiar dacă sunt o piaţă foarte fărâmiţată, reprezintă potenţial pentru companiile care vând sămânţă să crească vânzările cu cel 30%.

    „Piaţa aceasta de fermieri mici este una foarte interesantă. Nu avem neapărat un obiectiv de a vinde mult, ci de a înţelege această piaţă pentru care noi nu avem informaţii, nu ştim specificul, cât este dispus să investească, care este nivelul de cunoştinţe şi prin intermediul distribuitorilor dorim să o înţelegem. Momentan vânzările acestea vor reprezenta sub 5%, dar promit mai mult, deoarece piaţa aceasta este o treime din total piaţă şi este una foarte promiţătoare pentru companiile de seminţe”, observă Octavian Chihaia, directorul general al Monsanto pentru Ro-mâ-nia, Bulgaria şi Re-publica Mol-dova.

    Monsanto este un producător american de pesti-cide şi seminţe modificate ge-netic şi convenţionale pentru agricultură şi principalul jucător de pe piaţa locală pentru sămânţa de porumb. Octavian Chihaia spune că renumele companiei de vânzător de OMG-uri (organisme modificate genetic) este în curs de transformare – pe piaţa din UE, seminţele modificate genetic sunt teoretic interzise, dar există o serie de excepţii prin care acestea pot fi folosite. „Ingineria genetică este eliminată treptat, deoarece a fost foarte controversată. Este eliminată aşa cum în trecut s-a redus şi utilizarea componentelor chimice în agricultură. Acum se discută despre biologie, despre simbioza dintre plantă şi un microorganism care oferă o toleranţă mai bună la boli şi dăunători, astfel se reduc mult substanţele chimice dar şi organismele modificate genetic”.

    Începând de anul acesta Monsanto a venit cu trei linii de produs destinate magazinelor pentru fermieri, cu soiuri de porumb adaptate condiţiilor mai puţin specializate sau destinate celor care cultivă porumb pe suprafeţe mai mici de trei hectare. „Acum cantitatea nu este mare, dar important este feedbackul. Trebuie să fim atenţi cum intrăm deoarece fermierii sunt foarte atenţi la costuri. În plus, partea tehnică nu este una prea dezvoltată, micii fermieri nu au cursuri de specialitate, sunt oameni de la ţară cu o altă cultură a terenului şi noi ne-am gândit să avem produse care să se preteze în tot acest peisaj. Aprovizionarea este de asemenea importantă, pentru că noi lucrăm cu parteneri, iar aici rolul distribuitorului este foarte important. Noi cu fermierul mediu şi mare avem deja o relaţie, dar cu cel mic nu am avut cum pentru că numărul este foarte mare, iar relaţia pe care trebuie să o dezvolţi este cea cu reţelele de magazine”, a spus şeful Monsanto pe România.

    Aproape tot ce se produce în aceste ferme gospodăreşti este folosit pentru autoconsum, ceea ce face ca de multe ori în statisticile oficiale consumul per capita din România să fie mult sub media europeană tocmai pentru că nu există „măsurători“ privind autoconsumul. Uneori proprietarii fermelor familiale îşi mai vând produsele în pieţe sau le folosesc pentru mici trocuri la nivelul comunităţii. Vânzările din pieţele agroalimentare sunt estimate de ZF la un miliard de euro anual. Din cei 3,6 milioane de proprietari de ferme gospodăreşti, peste 60% au 55 de ani sau mai mult şi sunt dispuşi să continue să lucreze în agricultură chiar şi după vârsta de pensionare, conform datelor Eurostat.

    În 2013, 6,4 milioane de români munceau în propria fermă de familie pentru autoconsum, conform datelor Eurostat, majoritatea practicând agricultură de subzistenţă. Pe de altă parte,  în ultimii ani se observă o tendinţă crescută în rândul persoanelor cu venituri peste medie de a-şi înfiinţa propria fermă gospodă-rească pentru a se asigura de calitatea alimentelor pe care le consumă. Numărul persoanelor care practică agricultura pentru a evita consumul de alimente din comerţ este însă mult mai mic faţă de persoanele pentru care agricultura este principală îndeletnicire. Potrivit datelor din piaţă, există o clasă mijlocie care doreşte să îşi facă mici grădini în preajma marilor oraşe unde să îşi producă propriile culturi, de regulă legume, dar până la urmă procentul acestora este de până 5% din ceea ce înseamnă micile grădini de legume existente în România.

    Producţia de cereale a României a scăzut cu 25% în 2015, potrivit datelor Eurostat, la 16.815 mii de tone, faţă de peste 22.000 de tone anul trecut. Este al doilea cel mai slab an pentru cereale din ultimii cinci, producţia fiind puternic afectată de secetă. Potrivit lui Laurenţiu Baciu, preşedintele Ligii Asociaţiilor Producătorilor Agricoli din România (LAPAR), scăderea cea mai mare, de circa 50%, a fost la porumb. Chiar şi zonele cele mai bune au avut producţii cu 15-20% mai mici decât anul trecut. Zonele bune au fost cele din sudul ţării, respectiv Brăila, Galaţi, Ialomiţa, Călăraşi, Giurgiu, Teleorman. Sistemele de irigat au funcţionat, dar pe zone extrem de mici. S-au irigat 130-150.000 de hectare anul acesta dintr-un total de 10 milioane, adică extrem de puţin. În celelalte zone precum Mol-dova s-au înregistrat cam 60-70% pier-deri la porumb, iar în Transilvania 50-55%.

    „Ce vedem noi pentru primăvara anului acesta, spunem că fermierii intră într-un nou sezon strâmtoraţi financiar. Spre exemplu, mulţi dintre ei sunt fermieri care nu şi-au făcut încă planul pe culturi. Incertitudinea este determinată pe fondul situaţiei financiare din 2015 determinată de producţia mică din cauzasecetei. Acum mulţi fermieri doresc să‑şi securizeze activitatea în fermă, împotriva intemperiilor, a inputurilor şi se orientează către produse mai puţin costisitoare, cum ar fi păioasele şi floarea soarelui”, a spus Octavian Chihaia. Potrivit şefului Monsanto, se observă în piaţă o creştere şi o intenţie de creştere a suprafeţelor de floarea‑soarelui, cultură care tolerează lipsa precipitaţiilor. De asemenea s-a văzut o creştere a păioaselor, în special a grâului de toamnă.

    Pentru porumb, premisa este că suprafaţa va scădea. Potrivit unor studii, Monsanto estimează o scădere de 5% a vânzărilor de sămânţă hibridă, de la 1,7 milioane de hectare anul trecut la circa 1,6 milioane: „În vânzări nu vedem această scădere, vedem chiar o creştere şi pe cantitate şi pe valoare. Într-un an foarte sensibil financiar am încercat să venim în piaţă cu o propunere care să acopere nevoia de cost şi producţie. Produse care se pliază pe o plajă de preţ mai redus, dar şi şapte noi produse care sunt pentru fermierii care nu renunţă la investiţii. Anul 2016 este unul în care fermierii sunt mult mai atenţi la costuri şi tind să se orienteze către seminţele ieftine. Este o muncă mai asiduă a companiilor pentru a-i convinge să cumpere premium”.

  • Cum arătau fructele şi legumele înainte de a fi cultivate de către om – GALERIE FOTO

    Fructele şi legumele pe care le ştim azi, nu au arătat şi nu au avut întotdeauna acelaş gust. De-a lungul timpului, oamenii au îmbunătăţit şi modificat genetic produsele noaste preferate, scrie Science Alert.

    În galeria foto vă prezentăm fructele şi legume care arătau foarte diferit înainte începerii cultivării lor de către om.

     

  • Ce este Escherichia Coli (E.coli). Cum se transmite şi cum o puteţi preveni?

    Escherichia Coli (E.coli) este o bacterie care se găseşte de obicei în intestinele oamenilor, dar şi la animalele cu sânge cald. Este o bacterie lactozo-pozitivă (descompune lactoza), ce apare la microscop sub formă de bastonaşe. A fost denumită în 1919 după numele bacteriologului  care a descoperit-o,Theodor Escherich.

    Bacteria E.coli are o perioadă de incubaţie de trei-patru zile, iar pacienţii se recuperează în zece zile. Totuşi, o parte mică a populaţiei, în special copiii şi bătrânii, pot suferi complicaţii care să ducă la o boală mai gravă, caracterizată prin insuficienţă renală acută. Conform datelor OMS, această boală are o rată a mortaliţăţii de 3-5 procente.

    Cele mai multe tulpini ale acestei bacterii sunt inofensive. Bacteriile care produc aceasta toxină se numesc Shiga toxina E.coli sau STEC sau E.coli enterohemoragica (EHEC), iar acestea pot provoca toxiinfecţii alimentare severe. Tipul de E.coli cel mai frecvent izolat care apartine acestui grup este O157:H7.

    Principalele simptome ale bolii, la copii, sunt: diaree, febră de 38-39 grade Celsius, care poate lipsi în formele uşoare ale bolii, vărsăturile alimentare, care cauzează deshidratare, precum şi colicile intestinale.

    Contaminarea se produce prin intermediul persoanelor care intră în contact cu animalele şi care nu respecta reguli de igienă personală (spalatul mâinilor cu apă şi săpun etc). Pentru a preveni contaminarea  se recomandă spălarea pe mâini cu apă şi săpun (cel puţin 30 de secunde) după folosirea toaletei, după schimbarea scutecelor copilului şi înaintea preparării sau a consumului de alimente, dar şi spălarea pe maini cu apă şi săpun după contactul cu animale sau cu materialele folosite pentru ingrijirea lor.

    De asemenea, trebuie să vă asiguraţi că mâncarea este ţinută la temperatura indicată şi nu este indicat  consumul de carne crudă.

    Utilitatea Escherichia Coli.

    E.coli este o bacterie uşor cultivabilă în laborator şi  este considerată bacterie indicatoare a contaminării cu fecale a apei, alimentelor şi a suprafeţelor din mediul ambiant.

    În plus, E. coli a fost cercetată amănunţit sub aspectul compoziţiei chimice, al fiziologiei şi sub aspect genetic, anumite tulpini ale acestei specii servind pentru manipulări genetice în vederea obţinerii de organisme modificate genetic (pentru producerea de insulină, enzime, proteine). Astfel în biotehnologie şi inginerie genetică E. coli serveşte ca model experimental, în mod asemănător cu cobaii în cercetările de fiziologie şi medicină.