Tag: GENERAL MOTORS

  • Unul dintre cei mai mari producători auto din lume vine în România

    General Motors a închiriat 4.000 mp de birouri în clă­di­rea Skanska C din proiectul de birouri Green Court din zo­na Barbu Văcărescu. Spa­ţiul de bi­­rouri ar permite astfel re­cru­tarea a cel puţin 400 de angajaţi.

    „Putem confirma că echi­pa noastră Global Connected Cus­to­mer Experience, care ope­rea­ză în prezent în Luton, Ma­rea Britanie, planifică un al doi­lea centru Customer En­gage­­ment Centre, în Bucu­reşti, pen­tru a spri­jini clienţii din în­trea­ga Eu­ro­pă care uti­lizează On­Star“, au declarat pen­tru ZF ofi­­cialii Ge­­neral Motors Euro­pa.

    OnStar permite atât ape­luri de ur­genţă, cât şi localizarea ma­şi­nii în caz de accident sau furt. Mai mult, consultantul poate ofe­ri date despre ma­şină, pro­gra­marea sistemului de navigaţie sau alte servicii. Este pentru prima dată când GM vine direct în România. În pre­zent pe plan local compania are numai o reprezentanţă pen­tru Opel, iar maşinile vândute sunt importate direct de către dealeri.

    Citiţi mai multe pe www.zf.ro

  • Povestea omului care a creat una dintre cele mai mari companii auto din lume

    William Durant a fost un pionier în industria automotive din Statele Unite şi a creat General Motors alături de Samuel Mclaughlin şi Chevrolet alături de Louis Chevrolet; este responsabil pentru introducerea sistemului cu mai multe mărci auto sub un singur brand.

    Durant s-a născut pe 8 decembrie 1861 într-o familie bogată cu origini franţuzeşti din Boston, Massachusetts. A renunţat la liceu pentru a lucra în afacerea cu cherestea a bunicului său, apoi a vândut ţigări pentru o companie din Flint, Michigan, iar apoi a ales comerţul cu trăsuri. În 1886 a fondat Flint Road Cart Company şi a transformat un capital de început de 2.000 de dolari într-o afacere de 2 milioane de dolari, vânzând produse la nivel mondial.

    Până în 1890 afacerea a devenit producătorul numărul unul de trăsuri din lume. Până la automobile nu a mai fost decât un pas. Totuşi, iniţial Durant era foarte sceptic în legătură cu maşinile şi era de părere că erau prea zgomotoase, murdare şi periculoase şi nu-şi lăsa fiica să meargă cu automobilul. Totuşi în 1904 Durant a cumpărat pachetul de control de la Buick Motor Company, care vânduse doar 34 de maşini. Durant şi-a folosit şarmul şi abilitatea de persuasiune şi a reuşit să intre cu Buick la salonul auto de la New York, unde a obţinut 1.108 de comenzi.

    William Durant a fondat General Motors alături de Samuel McLaughlin pe 16 septembrie 1908, iar în acelaşi an compania a cumpărat Buick şi Oldsmobile; la doar un an distanţă Durant a mai achiziţionat Cadillac şi Oakland (Pontiac) şi alţi producători de piese. La momentul respectiv, pe piaţa automobilelor din Statele Unite erau peste 40 de producători mici de maşini, iar mulţi dintre ei abia dacă produceau câteva exemplare pe an.

    Durant a văzut cu ochi buni unirea mai multor producători sub o singură umbrelă, oferind maşini pentru toate gusturile şi buzunarele, spre deosebire de Henry Ford, care ar fi zis că „orice client poate alege orice culoare pentru maşina sa Ford atâta timp cât această culoare este negru“. Durant a demarat o veritabilă campanie de achiziţii şi a reunit 30 de companii sub numele de GM. Într-un final, în 1911 consiliul de administraţie l-a forţat pe Durant să plece deoarece considera că acesta cheltuieşte prea mult.

    Cu toate astea, Durant nu a părăsit industria şi a fondat în 1910 alături de Louis Chevrolet compania producătoare de automobile Chevrolet, cu o finanţare de la prietenul său McLaughlin. În 1914, cei doi s-au certat şi Durant a cumpărat acţiunile lui Chevrolet. Vânzările au mers bine, iar Durant a strâns destui bani încât să reia controlul General Motors, devenind preşedintele companiei în 1916, dar în 1920 a pierdut din nou controlul. În timpul acestui mandat, Chevrolet a fost achiziţionat de către GM.

    De-a lungul vieţii, Durant nu a mai revenit la General Motors; în schimb a înfiinţat o altă companie, Durant Motors, în oglinda General Motors, oferind automobile diverse, sub mărci diferite. Nu a putut replica succesul: venirea crizei din anii ’30 a fost fatală companiei, care a falimentat în 1933.

    Pe 29 octombrie 1929, pentru a demonstra că bursa de la New York este sănătoasă, William Durant şi alţi oameni de afaceri au cumpărat multe acţiuni sperând să oprească hemoragia. Nu a reuşit, iar în 1936, la 75 de ani, bătrânul Durant era falimentar. Avea să mai trăiască până în 1947, administrând o sală de bowling şi vânzând burgeri.

    „CIVILIZAŢIA ÎNCEPE CU ORDINEA, CREŞTE CU LIBERTATEA ŞI MOARE CU HAOSUL“

     

  • Cât câştigă cele mai bine plătite femei executiv din lume

    Publicaţia Fortune a realizat un top 5 al celor mai bine plătite femei executiv din lume.

    Safra Catz în , CEO al Oracle, a câştigat cei mai mulţi bani în 2015 atingând suma impresionantă de 56.9 milioane de dolari. În top este urmată de Ruth Porat, CFO al Alphabet, a obţinut 41.1 milioane de dolari anul trecut, apoi Mary Barra, CEO al GM, cu 36.3 milioane de dolari în 2015.

    Locurile patru şi cinci sunt ocupate de Marillyn Hewson, CEO al Lockheed Martin, şi
    Angela Ahrendts, SVP REtail şi Online al Apple, cu 28.3 mil. de dolari şi respectiv 27.6 milioane de dolari.

    Ce este interesant de observat este faptul că toate cele 5 femei lucrează în industrii dominate de bărbaţi (3 în IT), industria auto şi aeronautică.

  • A fost respins de 33 de angajatori, dar nu s-a dat bătut şi a creat un start-up care a fost cumpărat de General Motors cu 1 miliard de dolari

    Dan Kan a aplicat pentru 35 de locuri de muncă în perioada în care se afla în ultimul an de studii la colegiul Claremont McKenna din Claremont, SUA. Până la absolvirea studiilor, a fost respins de 33 din cele 35 de companii în cadrul cărora şi-a dorit să lucreze, potrivit unui interviu acordat Entrepreneur.com. ”Îmi amintesc cum în perioada aceea voiam o carieră în finanţe. Îmi spuneam că aceasta este calea potrivită, din care puteam să câştig mulţi bani”, a declarat Kan (29 de ani).

    După această serie de respingeri, Kan avea doar două opţiuni: să fie profesor de limba engeză în Coreea sau să lucreze în San Francisco pentru un start-up numit UserVoice, o platformă ce ajuta companiile să colecteze feedback-ul utilizatorilor.
    A ales start-up-ul, decizie care s-a dovedit a fi ideală. Şapte ani mai târziu, Kan este cofondator al Cruise Automation, un start-up pe care General Motors l-a cumpărat în luna martie în schimbul a 1 miliard de dolari.

    După câţiva ani petrecuţi ca angajat alUserVoice, Dan Kan a încercat de mai multe ori să îşi lanseze o afacere proprie. În 2011 a creat Appetizely, o companie care construia aplicaţii pentru iPhone în domeniul restaurantelor,  pe care a decis în cele din urmă să o închidă. Un an mai târzu a lansat Exec, un serviciu de asistenţă personală la cerere. Clienţii foloseau aplicaţia mai ales pentru servicii de curăţenie, astfel că a axat activităţile companiei în această direcţie. Compania s-a bucurat de un oarecare succes, dar nu era ceea ce Kan îşi dorea. În 2014 a vândut start-ul companiei de servicii la cerere Handy, care a devenit între timp lider în domeniu.

    A înfiinţat apoi împreună cu Kyle Vogt, pe care îl cunoştea din perioada unor internship-uri, Cruise Automation, axată pe tehnologia maşinilor autonome şi vândută anul acesta gigantului General Motors.

    Suma de 1 miliard de dolari primită în tranzacţie se împarte între Dan, Kyle Vogt şi cei 40 de angajaţi care lucrat în cadrul start-up-ului când acesta a fost cumpărat. 

    Orientarea spre antreprenoriat a lui Kan nu este întâmplătoare, el fiind născut într-o familie de antreprenori. Mama lui şi-a început propria afacere în imobiliare în Seattle în anii ’90, când Kan avea în jur de 10 ani.  Justin, fratele său mai mare s-a mutat în San Francisco după absolvirea studiilor de unde a lansat platforma video Justin.tv în 2006, care a devenit mai târziu Twitch. Chiar dacă în prezent este cofondatorul unei companii-unicorn, Dan Kan împarte în continuare un apartament cu unul dintre cei doi fraţi.

    De altfel, Kan recunoaşte că fără conexiunile sale şi fără ajutorul fratelui său, nu ar fi reuşit să intre în lumea Silicon Valley-ului: ”Nu aş fi aici fără fratele meu sau fără ceilalţi membri ai Twitch. Aceste conexiuni sunt probabil cele mai importante. Nu este suficient să ai şi să execuţi o idee – totul se leagă prin conexiunile pe care le ai, prin oamenii pe care îi cunoşti şi care te susţin.”

  • Cât câştigă cele mai bine plătite femei executiv din lume

    Publicaţia Fortune a realizat un top 5 al celor mai bine plătite femei executiv din lume.

    Safra Catz în , CEO al Oracle, a câştigat cei mai mulţi bani în 2015 atingând suma impresionantă de 56.9 milioane de dolari. În top este urmată de Ruth Porat, CFO al Alphabet, a obţinut 41.1 milioane de dolari anul trecut, apoi Mary Barra, CEO al GM, cu 36.3 milioane de dolari în 2015.

    Locurile patru şi cinci sunt ocupate de Marillyn Hewson, CEO al Lockheed Martin, şi
    Angela Ahrendts, SVP REtail şi Online al Apple, cu 28.3 mil. de dolari şi respectiv 27.6 milioane de dolari.

    Ce este interesant de observat este faptul că toate cele 5 femei lucrează în industrii dominate de bărbaţi (3 în IT), industria auto şi aeronautică.

  • Cât câştigă cele mai bine plătite femei executiv din lume

    Publicaţia Fortune a realizat un top 5 al celor mai bine plătite femei executiv din lume.

    Safra Catz în , CEO al Oracle, a câştigat cei mai mulţi bani în 2015 atingând suma impresionantă de 56.9 milioane de dolari. În top este urmată de Ruth Porat, CFO al Alphabet, a obţinut 41.1 milioane de dolari anul trecut, apoi Mary Barra, CEO al GM, cu 36.3 milioane de dolari în 2015.

    Locurile patru şi cinci sunt ocupate de Marillyn Hewson, CEO al Lockheed Martin, şi
    Angela Ahrendts, SVP REtail şi Online al Apple, cu 28.3 mil. de dolari şi respectiv 27.6 milioane de dolari.

    Ce este interesant de observat este faptul că toate cele 5 femei lucrează în industrii dominate de bărbaţi (3 în IT), industria auto şi aeronautică.

  • Un manager român a făcut carieră conducând cele mai tari hoteluri ale lumii din grupul Marriott

    Ioan Mătieş a intrat din 2014 în plutonul de manageri pe care grupul Marriott îi trimite în toate colţurile lumii pentru a-i conduce hotelurile.

    Primul post al lui Ioan Mătieş a fost la Sheraton Frankfurt, unde a fost chelner la începutul anilor ’90 şi la debutul carierei sale, de-spre care nu ştia întru totul către ce se va îndrepta. Ce a ştiut însă destul de repede este că vrea să rămână în hotelărie şi peste 15 ani a ajuns tot la Frankfurt, în boardul de conducere al hotelului Marriott.

    A fost avansat la Frankfurt din funcţia de director food & beverage în cadrul JW Marriott Bucureşti, funcţie unde a ajuns după ce a participat la deschiderea hotelurilor Hilton (unde a şi lucrat timp de trei ani) şi Marriott din Bucureşti.

    La lansarea hotelului JW Marriott din Bucureşti, în 2011, Ioan Mătieş era director de evenimente. După doi ani şi jumătate, a fost promovat ca director al segmentului food & beverage, unde a rămas până în 2006, când a apărut şi în prima ediţie a catalogului Top 100 Tineri Manageri, editat de Business Magazin. În 2006, când avea 34 de ani, segmentul condus de Mătieş a adus hotelului Marriott 40% din cifra de afaceri de 42 de milioane de euro, adică aproximativ 17 milioane de euro, şi avea în subordine 270 de persoane, adică 65% din totalul de 450 de angajaţi.

    Poziţia strategică a sectorului F&B din cadrul JW Marriott Bucureşti l-a ajutat pe Ioan Mătieş în evoluţia sa ulterioară mai mult decât ar fi crezut: ”Ceea ce avem la JW Marriott încă nu există în Europa. La un hotel normal, încasările din food and beverage pot fi undeva între 5 şi 30%„, preciza el, adăugând că strategia segmentului pe care îl conduce implică, pe lângă evenimentele din cele 12 săli, atragerea de clienţi pentru cele trei restaurante atât din rândul persoanelor cazate la hotel, dar mai ales din cel al oamenilor de afaceri bucureşteni, restaurantele din cadrul hotelului făcând parte încă de la început din lifestyle-ul bucureştean.

    În articolul din 2006, Mătieş spunea că ”peste 10 ani mă văd într-un post de director general al unui hotel, în străinătate„. A bifat poziţia un pic mai devreme. Primul pas a fost întoarcerea la Frankfurt, în 2006, într-o poziţie similară cu cea din Bucureşti, de manager al segmentului de F&B. Opt ani mai târziu pleca în Kazahstan, la conducerea a două dintre cele şase hoteluri pe care Marriott le deţine acolo.

    Promovarea lui Mătieş a venit într-un an pe care conducerea Marriott îl consideră excepţional. Compania hotelieră a semnat anul trecut contracte pentru 650 de noi hoteluri (peste 100.000 de camere), triplând ritmul din urmă cu cinci ani. Marriott are acum 4.100 proprietăţi şi 18 branduri în 79 de ţări şi teritorii şi o echipă de peste 3.500 de general manageri care le conduc. Conform www.glassdoor.com, salariul de bază al unui GM din cadrul Marriott este de 75.000 de dolari anual.

    După 25 de ani de carieră în cadrul Marriott, Mătieş crede că a nimerit unde trebuia: ”Încă de la început m-am inte-grat total în cultura Marriott care are la bază angajaţii – asociaţii, cum se numesc toţi angajaţii Marriott. J.W. Marriott, fondatorul companiei, credea ferm că «având grijă de asociaţi, aceştia vor avea grijă de clienţi, iar aceştia vor reveni mereu». Aceste baze sunt actuale încă şi în prezent mi se potrivesc foarte bine şi contribuie la relaţia mea cu angajato-rul, care este excelentă„. Dincolo de cultura organizaţională, Mătieş consideră că Marriott l-a susţinut în îndeplinirea planului de carieră: ”Pot să spun cu siguranţă că da, mi-am îndeplinit planul de carieră. Dincolo de acesta, am urmărit întotdeauna şi ceea ce învăţ în acest timp şi pot afirma astăzi că sunt mulţumit de ambele aspecte„.

    În Kazahstan, Ioan Mătieş coordonează circa 320 de angajaţi în cele două hoteluri pe care le conduce: Renaissance Atyrau Hotel (cu 178 camere, 24 apartamente şi 10 săli de evenimente desfăşurate pe 6.500 de metri pătraţi) şi Marriott Executive Apartments (cu 134 camere). Anul trecut cele două hoteluri au însumat 93.000 de înnoptări, iar Mătieş spune că politica grupului nu permite publicarea datelor financiare per unitate. La un preţ mediu de 400 de dolari pe noapte, conform booking.com, cele 93.000 de înnoptări de anul trecut înseamnă un volum de business de aproximativ 37 milio-ane de dolari.

    Renaissance este unul dintre cele două hoteluri de cinci stele din Atyrau, dar este singura prezenţă a unui lanţ hotel-ier internaţional de cinci stele în principalul port al Kazahstanului. Atyrau este oraşul-port la Marea Caspică de importanţă strategică pentru ţara ale cărei principale surse de venit şi de investiţii sunt legate de petrol şi de industrii conexe. De fapt, Atyrau este principalul oraş din Kazahstan considerat că face parte şi din Asia, şi din Europa, fiind despărţit de fluviul Ural. Renaissance Hotels este unul dintre brandurile de cinci stele ale grupului Marriott, alături de Marriott Hotels, JW Marriott, The Ritz-Carlton sau Bulgari Hotels & Resorts. În Kazahstan, grupul deţine 6 hoteluri, care au împreună 900 de camere.

    După experienţe în cadrul Marriott în România, Germania şi Kazahstan, general managerul vorbeşte deja despre diferenţe de cultură şi de mediu care se simt cu acuitate şi în business: ”Una din diferenţele majore sunt segmentele de business. Cu toate că în prima fază concentrarea e pe turismul de business, diferenţele vin din componenţa acestui segment – de exemplu în Frankfurt accentul era pe expoziţii, conferinţe şi evenimente, iar în Kazahstan este o dependenţă ridicată de sectorul petrol şi gaze. Această dependenţă de un sector e deseori o provocare, cum sunt în acest moment efectele scăderii preţului petrolului. O altă diferenţă este dată de modul cum hotelul interacţionează şi se încadrează în comunitatea locală„.

    Pentru următorii zece ani, Ioan Mătieş îşi doreşte să aibă un ”impact pozitiv asupra evoluţiei hotelurilor de care sunt responsabil, să învăţ câte ceva din locurile în care mă aflu şi să ajut colegi care sunt la începutul carierei în dezvoltarea lor„ şi spune că nu are încă în plan să revină în România pentru a-şi deschide un hotel, deşi ”sună tentant„.

  • Mazda aruncă CX-3 în lupta pentru cotă de piaţă în sectorul care a explodat în criză

    “Segmentul a explodat. Este sectorul cu cea mai mare creştere pe piaţa europeană.” Cuvintele vicepreşedintelui comunicării de la Mazda Europa anunţau intrarea japonezilor pe piaţa SUV-urilor mici, de oraş, o piaţă care a crescut mult în criză, pe fondul nevoii constructorilor de maşini de a-şi creşte oferta, dar şi a apetitului pentru garda la sol mai înaltă decât altădată.

    Cererea crescută pentru SUV-uri subcompacte a urcat vânzările pe piaţa europeană cu 56% în 2014 faţă de anul precedent, iar analiştii estimează să ajungă la 810.000 de unităţi până la sfârşitul anului 2017. Chiar în acest an, aceiaşi analişti spun că SUV-urile subcompacte vor depăşi segmentul maşinilor de familie nonpremium. Vânzările de sute de mii de unităţi se da-torează unor pariuri curajoase, dar câştigătoare ale producătorilor, deşi unii au agreat că plusurile spectaculoase s-au ali-mentat şi prin canibalizarea cu modele deja disponibile pe piaţă şi nu doar prin cucerirea de noi clienţi.

    Segmentul maşinilor subcompacte, dominat de Ford Fiesta, Renault Clio şi Volkswagen Polo, cel mai reprezentativ pe piaţa europeană, a scăzut în materie de vânzări cu aproape 3% anul trecut, de la 2,7 la 2,6 milioane, tocmai pe seama alimentării cererii pentru SUV-uri de talie mică, potrivit companiei de consultanţă IHS Automotive. ”Canibalizarea cu SUV-urile subcompacte era inevitabilă, dar a depăşit prognozele făcute de Renault şi Peugeot„, spune Jonathon Poskitt, specialist în prognoze al LMC Automotive, referindu-se la vânzările în scădere ale Renault Clio şi Peugeot 208. Per total, cota de piaţă a maşinilor subcompacte a co-borât de la 28% în 2003 la 22% în prezent.

    Modelele noi ar urma să mai domolească avântul SUV-urilor mici. În prima ju-mătate a anului 2014, Renault Captur a raportat aproape 90.000 de unităţi vândute, fiind urmat de Peugeot 2008 cu 73.000 de unităţi şi Dacia Duster cu 66.000 de maşini vândute. Opel Mokka şi Nissan Juke trec şi ele de 50.000 de maşini vândute în semestrul întâi. Mazda a intrat în acest joc cu noul model CX-3, japonezii raportând în 2014 vânzări în creştere cu 20% pe bătrânul continent şi profituri record, după cum arată oficialii companiei.

    Circa 150.000 de astfel de SUV-uri ar urma să fie produse în uzina de la Hiroshima, dintre care un sfert vor lua calea Europei, ceea ce ar permite dezvoltarea brandului Mazda şi în viitor. Maşinile asiatice au câştigat teren în ultimii ani, fiind percepute de către consumatori drept mai fiabile decât cele ale rivalilor europeni. Cumulat, Toyota, Nissan, Hyundai, Kia, Mazda, Suzuki, Honda şi Mitsubishi au făcut ca în 2014 una din cinci maşini vândute în Europa să provină din Japonia sau din Coreea de Sud.

    Dintre constructori, doar Toyota trece de pra-gul de 500.000 de unităţi. Odată cu lansarea noului CX-3, japonezii de la Mazda vor să repete creşterea din 2014, întrecută doar de Mitsubishi, şi să treacă pragul de 200.000 de unităţi pe piaţa europeană. Mazda a vândut pe piaţa din România 803 maşini în 2014, cu circa o treime mai mult faţă de anul 2013, cel mai bine vândut model fiind SUV-ul CX-5, cu 351 de unităţi şi o creştere cu 39% comparativ cu perioada anterioară. Deşi nu există un preţ oficial pentru CX-3, pofta de SUV-uri a clien-tului român ar putea să mai apropie rezultatele Mazda de cele peste 2.000 de unităţi vândute anual înainte de prăbuşirea pieţei şi să facă din noul model unul dintre cele mai comandate de către clientul care alege să cumpere o maşină japoneză.

  • Idei de afaceri: ora exactă se dă acum de la Detroit (GALERIE FOTO)

    Compania, denumită Shinola, după o binecunoscută marcă de cremă de pantofi de la începutul secolului trecut, se foloseşte de numele şi istoria oraşului Detroit pentru a impune un brand ce nu are de-a face cu industria auto pentru care este cunoscut oraşul, scrie Washington Post.

    Shinola, care funcţionează într-o clădire ce adăpostea cândva departamentul de cercetare al gigantului auto General Motors, produce în principal ceasuri şi biciclete scumpe, pe care le vinde la New York, Londra, Abu Dhabi sau Paris, dar nu numai. Produsele sale, la proiectarea cărora a colaborat până şi cu regretatul creator de modă Oscar de la Renta, sunt realizate în atelierele instalate în fosta clădire General Motors de către localnici, ţinând cont că mulţi dintre angajaţi au lucrat înainte în industria auto.

    Shinola mizează pe sentimentul de vinovăţie care-i încearcă pe americani atunci când cumpără produse ale unor mărci americane fabricate peste hotare, în ţări unde costurile mâinii de lucru sunt mici, pentru a-şi atrage clienţii, promovându-şi produsele proprii ca “American-made” şi trecând numele oraşului Detroit pe fiecare dintre acestea.

    Strategia i-a atras clienţi de vază, inclusiv fostul preşedinte Bill Clinton, care şi-a cumpărat câteva ceasuri. Pe lângă producţia de la Detroit, compania mizează şi pe ideea de trăinicie a produselor sale, astfel create încât să semene cu unele vechi, de pe  vremea când ceasurile se lăsau moştenire în familie, spre exemplu, îndemnând publicul să cumpere mai puţine lucruri, dar de calitate mai bună.

  • O companie ce produce airbag-uri ar putea fi răspunzătoare pentru cea mai mare rechemare de maşini din istorie

    Compania a fost implicată recent într-un scandal referitor la moartea a şase persoane, concluziile anchetei fiind că impactul cu airbag-ul a fost cel care a cauzat decesul. Compania japoneză a dezvăluit recent că airbag-urile defecte au fost produse în perioada 2008-2014.

    În luna octombrie, autorităţile din Statele Unite au decis rechemarea unui număr de 7,8 milioane de maşini echipate cu airbag-uri produse de Takata. Lista include modele produse de BMW, Ford, General Motors şi Toyota.

    Dacă şi maşinile vândute în afara Statelor Unite vor fi rechemate, şi este foarte probabil ca acest lucru să se întâmple, numărul va ajunge la 16,5 milioane. Mai mulţi specialişti din industria auto consideră că numărul final va fi de peste 20 de milioane de maşini.

    Estimările arată că Takata va trebui să plătească peste un miliard de dolari pentru a rezolva problemele sesizate.

    În prima parte a anului, peste un milion de maşini au fost rechemate datorită unor probleme cu airbag-urile. Cauzele au fost însă altele, neavând legătură cu firma producătoare ci cu temperatura sau umiditatea înregistrate în zone precum sudul Californiei sau Puerto Rico.