BusinessMagazin

Tag: gandul

  • Papa Francisc: Mai bine să fii ateu decât un catolic ipocrit. ”Este scandalos”

    „Este scandalos să spui un lucru şi să faci altul. Este o viaţă dublă. Sunt cei care spun ‘Sunt un catolic practicant foarte bun, întotdeauna merg la slujbă, fac parte din mai multe asociaţii’ şi mai sunt şi aceia care spun ‘Viaţa mea nu este una creştinească. Nu le plătesc angajaţilor mei salariile potrivite, exploatez oamenii, fac afaceri necurate, spăl bani. Duc o viaţă dublă’”, a spus liderul Bisericii Catolice, potrivit unei transcrieri Vatican Radio, citate de The Guardian.

    Suveranul Pontif a explicat că există mulţi catolici care au un astfel de comportament şi, din această cauză, apar multe scandaluri. „De câte ori nu am auzit cu toţii oameni care spun ‘dacă acesta este un catolic, atunci e mai bine să fii ateu’”, s-a întrebat Papa.

    Încă de la alegerea sa, în 2013, liderul Bisericii Catolice a spus deseori atât preoţilor, cât şi credincioşilor, că cel mai important lucru este să şi practice religia pe care o predică. În predicile sale acesta a condamnat pedofilia, abuzurile sexuale săvârşite de preoţi asupra copiilor ca fiind parte dintr-un „ritual satanic” şi le-a atras atenţia propriilor cardinali să nu se comporte „de parcă ar fi de viţă nobilă”. Mai mult, chiar la două luni de la alegerea sa, Papa le-a transmis creştinilor că ar trebui să-i privească pe atei ca pe nişte oameni buni, dacă aceştia din urmă fac bine la rândul lor.
     

  • Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

    Dacă ar fi să ne luăm după numărul tabloidelor, da, chiar şi doi dintre câinii lui Paris Hilton aduşi la Bucureşti fac mai mult public decât Clapton. În România toată lumea se pricepe la botezuri, adus mititei la un chef. Pe scurt, mulţi ştiu să creeze evenimente. România nu se lasă pe mâna profesioniştilor. De aici şi o precară cultură star system. Evenimentele? Sunt puhoi, dar nemulţumirile sunt cu tona. Lipsa de profesionişti e urmată de meschinărie. 

    Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Cronică: De ce merită La La Land să câştige Oscarul pentru cel mai bun film (şi nu doar atât)

    Insist asupra coloanei sonore, fiindcă doar muzica lui Hurwitz este un motiv suficient pentru a vedea filmul. Este un manifest pentru iubitorii de muzică bună, în special pentru cei care apreciază jazzul. Dacă pun la socoteală şi prestaţia protagoniştilor, în special interpretarea Emmei Stone, nu văd cum ar putea cineva să-i „fure” Oscarul pentru cel mai bun film. Şi nici n-am ajuns încă la regizor.

    Şi chiar dacă Emma Stone ia prim-planul, adevărata surpriză vine de la Ryan Gosling. L-am mai văzut în câteva roluri remarcabile – Ides of March sau The Big Short – dar naturaleţea de care dă dovadă în La La Land e venită parcă de nicăieri.

    Victoria de la Globurile de Aur, acolo unde La La Land a câştigat 7 premii din tot atâtea nominalizări, nu e aşadar întâmplătoare. Pe lângă Ryan Gosling şi Emma Stone, şi apariţia lui J.K. Simmons aduce un plus de culoare binevenit.

    Din punct de vedere tehnic, filmul este impecabil. Mişcarea camerei e fluentă atunci când cadrul o cere şi fragmentată atunci când e cazul; Damien Chazelle a interpretat aproape de perfecţiune scenariul pe care tot el l-a semnat.

    Chazelle, ajuns la cel de-al treilea lungmetraj, reuşeşte ceea ce pare o utopie în industria cinematografică de azi: să producă un succes de box-office fără efecte speciale, fără personaje de benzi desenate, fără roboţi şi alte bălării care au împânzit cinematografele în ultimii ani. La doar 31 de ani, regizorul din Rhode Island a reuşit să îşi creeze un nume prin poveşti simple, transpuse într-un mod aproape perfect în filmele sale. Şi Whiplash, celălalt film al său remarcat de critici, a purtat aceleaşi caracteristici.

    Cu riscul de a mă repeta, mă bucur sincer că un astfel de film a primit lumina verde a celor de la Hollywood. Simplitatea poveştii e cea care dă farmecul filmului; e o poveste în care sunt siguri că vă veţi regăsi, într-o anumită măsură. Mă îndoiesc că La La Land semnalizează o nouă direcţie a industriei de film, dar sper că va inspira şi pe alţi tineri cineaşti să aleagă un alt drum în creaţiile lor decât cele care nu mai surprind pe nimeni.

    Veţi remarca faptul că nu am menţionat, în cele de mai sus, faptul că La La Land este un musical. Nu este întâmplător; mi-aş dori că prejudecăţile legate de acest gen să nu împiedice pe nimeni de la plăcerea reală a vizionării acestei pelicule.

    Până în prezent, La La Land se dovedeşte o afacere bună şi din punct de vedere financiar: încasările la nivel global au ajuns la 130 de milioane de dolari, în vreme ce bugetul filmului a fost de doar 30 de milioane. Whiplash, filmul anterior semnat de Chazelle, a adus încasări de 40 de milioane de dolari de pe urma unei cheltuieli de 3,3 milioane. Şi dacă vă întrebaţi cum se mai pot realiza filme cu un buget atât de mic, vă amintesc că Whiplash a fost nominalizat la 5 premii Oscar (inclusiv „Cel mai bun film”), adjudecându-şi statuetele pentru „Cel mai bun actor în rol secundar” – J.K. Simmons, „Cel mai bun montaj” şi „Cel mai bun mixaj de sunet”.)

    La La Land este o poveste de dragoste din Los Angeles, dar şi o declaraţie de dragoste la adresa Oraşului Îngerilor. Este un film pentru toate vârstele, pentru toţi iubitorii de film, pentru toţi cei care îşi permit, din când în când, luxul de a visa.

    NOTA: 9/10

    REGIA: DAMIEN CHAZELLE
    DURATĂ: 128 MINUTE
    DATA LANSĂRII: 25 DECEMBRIE 2016

    DISTRIBUŢIE: RYAN GOSLING, EMMA STONE, J.K. SIMMONS
    BUGET: 30 MILIOANE DOLARI

  • Ministrul Justiţiei: „Nu retrag ordonanţele privind graţierea şi codurile penale. N-am premier în ţară”

    „Eu mi-am asumat proiectele şi merg cu ele. Ce va decide Guvernul, nu ştiu ce va decide. Dar eu mi-am asumat proiectele. Cele două proiecte pe care le-am propus ministerului, ministerul le-a lucrat si le-a completat. Eu, ministrul Justiţiei, nu le retrag. Ce face Guvernul, nu ştiu ce face Guvernul. N-am premier în ţară şi nu ştiu care e decizia Guvernului”, a declarat Iordache pentru gândul. 

    Preşedintele Klaus Iohannis a cerut vineri Guvernului să retragă proiectele de Ordonanţele de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor Penale. Iohannis spune că acestea sunt, potrivit vocilor autorizate din domeniul Justiţiei, „neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie”. 

    Klaus Iohannis a publicat reacţia pe pagina sa de Facebook, atrăgând atenţia asupra criticilor pe care proiectele de Ordonanţă de Urgenţă le-au primit din partea „celor mai autorizate voci” din Justiţie – Parchetul General, DNA,  Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile.

    Aceste instituţii şi-au arătat, potrivit şefului statului, dezaprobarea faţă de respectivele măsuri, iar preşedintele consideră că aceste reacţii sunt argumente suficiente pentru a determina Guvernul să retragă Ordonanţele de Urgenţă cu pricina. 

    „Proiectele de Ordonanţe de Urgenţă privind graţierea şi modificarea Codurilor penale sunt neavenite, inacceptabile şi par a fi făcute cu dedicaţie, o spun cele mai autorizate voci din Justiţie. Parchetul General, DNA, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, DIICOT, asociaţiile magistraţilor şi organizaţii ale societăţii civile s-au pronunţat ferm împotriva modificării cadrului legislativ referitor la corupţie, abuz în serviciu şi integritate, în regim de urgenţă, fără analize obiective şi în condiţii de totală netransparenţă. Sunt suficiente argumente care să determine Guvernul să retragă aceste Ordonanţe de Urgenţă”, a scris Klaus Iohannis pe pagina sa de Facebook.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

    Ultimele sondaje înainte de alegeri confirmă PSD ca favorit al parlamentarelor de duminică, la mare distanţă de ceilalţi competitori electorali. El este urmat la mare distanţă de PNL şi USR, partide care ar obţine scoruri insuficiente pentru a putea forma o majoritate parlamentară, capabilă să susţină guvernarea.  

    În ceea ce priveşte prezenţa la vot, 42% dintre cei chestionaţi au declarat că sigur vor vota, 28% că probabil vor vota, 21% că nu vor vota cu siguranţă, iar 6% că probabil nu vor vota. 

    Vezi aici ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

  • ULTIMELE SONDAJE înainte de alegeri. Scor zdrobitor pentru PSD. La ce distanţă se află partidul de pe locul doi

    Astfel, potrivit unui sondaj IRES, efectuat în perioada 6-7 decembrie, Partidul Social Democrat este cotat cu 44% în intenţiile de vot, urmat la mare distanţă de PNL cu 23% şi USR cu 7%. ALDE şi PMP au fost preferate de 6% dintre cei intervievaţi, UDMR de 5%, iar PRU de 4%. 3% dintre respondenţi au declarat că vor vota cu un independent, iar 2% cu alte partide.

    În ceea ce priveşte prezenţa la vot, 42% dintre cei chestionaţi au declarat că sigur vor vota, 28% că probabil vor vota, 21% că nu vor vota cu siguranţă, iar 6% că probabil nu vor vota, scrie Gândul.

    Sondajul IRES, efectuat telefonic în perioada 6-7 decembrie, la comanda Digi 24, pe un eşantion de 1,100 de persoane, şi are o marjă de eroare de +/- 2,9%.

  • Cronică de film BFG: poveşti de adormit adulţii

    Argumente precum Bridge of Spies, Saving Private Ryan, The Color Purple şi multe alte producţii realizate de regizorul american au fost suficiente pentru a accepta provocarea. BFG (prescurtarea de la Big Friendly Giant, Marele Uriaş Prietenos) nu are nicio legătură cu genul filmelor de acţiune şi este de fapt adaptarea regizorului american Steven Spielberg a unei cărţi pentru copii din 1982, scrisă de Roald Dahl, care a scris şi povestea Charlie şi fabrica de ciocolată. Cartea este un omagiu adus fiicei lui Dahl, Olivia, care a murit din cauza encefalitei cauzate de rujeolă la doar şapte ani. Până la filmul lui Spielberg, cartea a fost inspiraţia mai multor adaptări, într-un spectacol de televiziune animat din 1989 şi mai multe spectacole de teatru.

    Multă nostalgie, alături de storytelling, copilărie, prieteni, nostalgie, pragmatism şi, nu în ultimul rând, mesaje legate de necesitatea de a lua poziţie pentru noi înşine, chiar şi atunci când ştim că nu putem să câştigăm, alcătuiesc reţeta BFG. Pe scurt, filmul spune povestea unei fetiţe şi a unui uriaş prietenos, care pornesc într-o aventură pentru a-i captura pe alţi uriaşi, mâncători de oameni, care au invadat lumea. Rotten Tomatoes observă cum BFG minimalizează elementele negre din cartea lui Dahl în favoarea unor imagini vizuale încântătoare şi extrem de realiste. Prin intermediul acestora, Spielberg ne aduce aminte de cum e să vezi lumea în copilărie, la vârsta la care copiii pun întrebările cele mai simple când adulţii le citesc poveşti.

    Potrivit criticilor din presa internaţională, filmul se axează mai puţin pe întorsături de situaţie complicate şi mai mult pe relaţia dintre Sophie şi BFG. Pauzele în ritm lasă loc ca personajele să îşi spună propriile poveşti. Probabil că o parte din cei care vor vedea filmul se vor plictisi din cauza conflictului relaxat, însă cu siguranţă va exista şi o parte care îşi vor aminti cum este să fii suficient de tânăr încât să te ascunzi de un monstru din film care arată ciudat şi apoi să râzi din cauză că este blând şi prostuţ (printr‑un mecanism de comedie numit contrapunct şi folosit deseori). Scena în care personajele principale ajung la Buckingham Palace este o încântare, în care este ironizată chiar şi regina Angliei, care îşi face şi ea apariţia, în interpretarea lui Penelope Wilton. Ruby Barnhill, actriţa în vârstă de 12 ani care o impersonează pe Sophie, este o combinaţie de inocenţă şi putere, calităţi similare cu cele ale Matildei din filmul omonim realizat de Danny DeVito şi interpretat de Mara Wilson.

    Criticii internaţionali descriu performanţa lui Mark Rylance, vocea uriaşului, drept una de excepţie. „Actorul are o delicateţe aparte în voce şi faţă. Uriaşul interpretat de Rylance ar putea să aibă orice vârstă, cuprinsă în intervalul 16-60 de ani“, spune The Guardian. El a întregit trioul format şi din Melissa Mathison şi Spielberg. De altfel, filmul este ultima producţie la realizarea căreia a participat scenarista Melissa Mathison, care a murit de cancer în noiembrie 2015. Ea a lucrat şi la ET: The Extra-Terrestrial, regizat de Spielberg şi care printr-o coincidenţă a fost lansat în acelaşi an cu cartea lui Dahl, în 1982.

    Potrivit presei internaţionale, producţia BFG va fi „un specimen rar“ în lumea filmelor şi anume un record negativ de box-office al lui Steven Spielberg. Filmul are un buget de 140 de milioane de dolari – a ajuns la un box office mondial de 160,8 milioane de dolari, iar gurile rele spun că este vorba despre un caz rar întâlnit în cazul lui Spielberg şi reprezintă o „dezamăgire“. Din 1974, Spielberg a regizat 30 de filme care sunt o combinaţie între teatru şi film – şi puţine au dat greş. Spre exemplu, Hook a generat venituri de 300 de milioane de dolari la nivel mondial, cu un buget de 70 de milioane de dolari, iar Always a câştigat 74 de milioane de dolari la un buget de
    29 de milioane.

    Nota: 7/10

  • Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

    Dacă ar fi să ne luăm după numărul tabloidelor, da, chiar şi doi dintre câinii lui Paris Hilton aduşi la Bucureşti fac mai mult public decât Clapton. În România toată lumea se pricepe la botezuri, adus mititei la un chef. Pe scurt, mulţi ştiu să creeze evenimente. România nu se lasă pe mâna profesioniştilor.

    De aici şi o precară cultură star system. Evenimentele? Sunt puhoi, dar nemulţumirile sunt cu tona. Lipsa de profesionişti e urmată de meschinărie. Dacă nu se vând biletele, nu se taie din banul artistului, ci din logistică. Şi asta se vede. Publicul descoperă că organizatorul de evenimente face compromisuri în toate compartimentele. Bine, tot sistemul este şchiop. Sponsorii cer mereu, nu fac acte caritabile. Poartă tu tricoul prin Lipscani! Presa este de copy-paste, lipsită de profesionişti, fără forţa de a maturiza publicul. Publicul cel mult se tabloidizează.

    Când au văzut această imagine, nu şi-au închipuit că vor descoperi aşa ceva. Detaliul care i-a lăsat pe toţi fără cuvinte

  • Ştirea din România care a apărut în toate ziarele din Marea Britanie. Ce oportunitate le oferă românii englezilor

    Uniunea Europeană este în fierbere după referendumul de ieşire a Marii Britanii din UE. Liderii celor 27 de state rămase caută soluţii să gestioneze acastă criză fără precedent de la înfiinţarea Bocului Comunitar până acum. Mai mult, miniştrii de Externe ai Franţei şi Germaniei ar fi dezvăluit, în faţa grupului de la Vişegrad, un plan de a transforma statele UE într-un superstat gigant, în care ţările membre ar trebui să renunţe la armata proprie sau la banca naţională.

    În tot acest timp o ştire din România a explodat în toată presa din Marea Britanie, fiind preluată, ulterior, de jurnaliştii din întreaga lume. 

    Află aici care este ştirea din România care a apărut în toate ziarele din Marea Britanie. Englezilor nu le vine să creadă că este adevărat