BusinessMagazin

Tag: fundatie

  • ​VIDEOCONFERINTA CSR în vremea COVID-19: Pot companiile să rezolve problemele societăţii în context pandemic?

    Despre solidaritate s-a vorbit mult timp în ultimele sase luni. Dar cum se traduce solidaritatea în fapte? si ce se întâmplă când ceva neprevăzut – precum pandemia de COVID-19, dă peste cap bugetele companiilor? Mai este loc si de fapte bune? Cum este definit – si redefinit CSR-ul în contextul actual?

     

    Prin intermediul evenimentului video online care s-a desfăşurat recent şi a fost realizat cu sprijinul partenerilor nostri de la Aqua Carpatica şi Pădurea de Mâine, ne-am propus să aflăm, ce înseamnă, concret, CSR în România.

    Au răspuns invitaţii noştri: Jean Valvis – preşedinte al Valvis Holding, Angela Galeţa –  director al Fundaţiei Vodafone România, Ionuţ Apostol – director executiv Pădurea de Mâine, Camelia Ene – country chairman şi CEO al MOL România, Tudor Vlad – preşedinte al Fundaţiei eMAG, Codruţa Hodrea, manager în relaţia cu comunitatea – Tenaris Silcotub.

    Redăm discuţia din cadrul conferinţei online în rândurile ce urmează.

     

    Angela Galeţa, director  Fundaţia Vodafone România: „Oamenii vor fi din ce în ce mai atenţi la ce face acea companiE în comunitatea în care e prezentă, ce dă înapoi. Cred că asta e definiţia CSR-ului, să te uiţi la impactul pe care îl ai în comunitate şi dacă există un impact negativ să îl minimizezi, să te uiţi la nevoile existente şi să te gândeşti cum poţi, prin ceea ce ştii să faci, să ajuţi la dezvoltarea acelei comunităţi.”

     

    Business MAGAZIN: Ce înseamnă CSR-ul pentru compania sau fundaţia pe care o reprezentaţi?

    Angela Galeţa, Fundaţia Vodafone România: CSR-ul este parte din esenţa noastră, a companiei. Fundaţia are peste 20 de ani de activitate. De asemenea, la nivelul companiei Vodafone există proiecte în domenii precum mediul sau dezvoltarea de abilităţi digitale. Zona de social, de „inclusion for all”, este zona pe care se axează fundaţia.

    Aşa cum spuneam, suntem de peste 20 de ani în România şi am derulat numeroase proiecte cu impact major în comunitate. Din rândul exemplelor, menţionez investiţia noastră în terapie intensivă de la secţia de nou-născuţi de la Marie Curie, pe care am construit-o în parteneriat cu Asociaţia Inima Copiilor, cea mai mare investiţie a noastră la acel moment, de 1,8 milioane de euro, apoi am continuat cu Constanţa, unde am renovat o secţie de spital care se întinde pe 800 de metri pătraţi, împreună cu Inima Copiilor şi Asociaţia Dăruieşte Aripi. Sunt investiţii majore în sănătate, care, evident, au continuat în perioada pandemiei.

    Domeniile în care noi activăm sunt sănătate, educaţie, servicii sociale şi voluntariat – educaţie şi sănătate înseamnă acces la educaţie şi sănătate pentru categorii defavorizate, în servicii sociale încercăm să suplinim multe dintre zonele rămase descoperite, alături de alte companii şi în parteneriat cu multe organizaţii neguvernamentale – aici dacă ar fi să dau un singur exemplu, aş aminti unul dintre proiectele cel mai recent lansate, este vorba despre aplicaţia BrightSky dedicată victimelor violenţei domestice – o aplicaţie extrem de utilă care ne învaţă pe noi toţi să recunoaştem orice formă de violenţă şi să înţelegem că nu putem accepta astfel de abuzuri – dacă putem să ajutăm victimele să iasă din relaţiile abuzive ar fi grozav şi ar fi de datoria fiecăruia dintre noi.

    Dacă ar fi să mă uit la momentul de acum, la perioada pandemiei, aş spune că CSR-ul este mai actual decât oricând şi dacă şi până acum era nevoie de o gândire strategică în proiectele de CSR şi de o prioritizare, acum cred că e mai mult decât oricând utilă această prioritizare. Sunt foarte multe probleme care existau, foarte multe probleme pe care le-am descoperit acum, astfel că este dificil să alegi şi să stabileşti ce este mai important. Însă, dacă există o gândire strategică, pe termen lung, o aliniere la obiectivele companiei şi la «core businessul» acesteia, cred că toate lucrurile acestea se pot rezolva de la sine.

     

    BM: Cum a schimbat pandemia proiectele fundaţiei?

    Angela Galeţa, Vodafone România: Am trecut prin cel puţin două etape – etapa de imediat de după declanşarea pandemiei în care au apărut urgenţele, în care totul trebuia rezolvat ieri, nu astăzi, evident că prioritatea principală a fost să ajutăm la dotarea spitalelor cu echipamente de protecţie şi la găsirea de soluţii pentru partea de testare, de aceea am făcut o donaţie importantă pentru achiziţia unui aparat de testare la Arad, unde e punct de frontieră. Apoi, după ce am trecut de valul care ne-a lovit a trebuit să ne gândim la cum putem ajuta şi organizaţiile care erau deja finanţate de noi. Era nevoie de echipamente de protecţie în spitale, dar la fel de multă nevoie a fost de echipamente de protecţie în toate proiectele noastre, în care se lucrează direct cu beneficiarii – fie că vorbim despre centre în care se lucrează cu copii cu diverse probleme, de kinetoterapie, de asemenea, asistenţii sociali care merg pe teren au nevoie şi ei să fie protejaţi. În plus, ne-am axat şi pe zone care au fost afectate, dar care nu mai erau neapărat în prim-plan – în atenţia tuturor – cum ar fi partenerul şi organizaţia alături de care suntem de foarte mulţi ani, respectiv Hospice Casa Speranţei, care rămăsese un pic în umbră – deşi să nu uităm, foarte multe spitale şi-au închis secţiile de oncologie şi atunci pacienţii se îndreptau către cei de la Hospice, apoi, a trebuit să ne gândim exact cum spuneaţi, ce facem mai departe?

    Şcoala din Valiză, de pildă, este un alt proiect, prin care încercăm să contribuim la dezvoltarea de abilităţi digitale pentru copii şi pentru profesori – evident că în primă fază a trebuit să ne adaptăm când s-au închis şcolile şi să dăm acces la cât mai mulţi copii în platforma de e-learning, să încercăm să aducem tablete, fiindcă „Şcoala din valiză” se întâmplă exclusiv în mediul rural, acolo unde accesul la tehnologie nu este atât de facil pentru toată lumea. Acum ne gândim la extinderea acestui proiect – suntem în faza în care am ajuns la 50 de şcoli şi ne gândim ca în următorii ani să creştem numărul la câteva sute de şcoli, cel puţin 500, aşadar a fost nevoie de o regândire a ceea ce ne planificam şi de o readaptare la noua realitate. 

     

    BM: Iniţiativele private, precum a dvs., ne fac să ne întrebăm care sunt motivele pentru care autorităţile nu au reuşit să se mobilizeze la fel cum a făcut-o mediul privat în perioada de la debutul pandemiei?

    Angela Galeţa, Vodafone România: Pot să vă spun cum au funcţionat lucrurile între noi, oamenii din companii sau ONG-uri: A contat foarte mult şi înainte colaborarea dintre noi, faptul că noi colaboram şi înainte, că exista o încredere că în momentul în care am ştiut că noi vrem să cumpărăm, de exemplu, aparatul de testare de la Arad, am vorbit cu alţi colegi care voiau să facă acelaşi lucru, să cumpere acelaşi lucru – cred că este nevoie de un pic mai multă coordonare şi, aşa cum spuneam, la noi cred că a contat istoricul pe care îl avem.

    Poate că instituţiile ar putea să colaboreze puţin mai mult între ele – dar întotdeauna îmi place să văd şi jumătatea plină a paharului – ca argument vă ofer un exemplu din proiectele noastre: pe zona de terapie intensivă nou-născuţi, noi am făcut investiţia majoră în infrastructură, în construirea la Marie Curie a unei clădiri cu patru etaje sau renovarea a 800 de metri pătraţi la Constanţa, iar ulterior autorităţile au venit cu dotarea cu echipamente medicale. Poate, de multe ori, e nevoie de impulsul pe care îl aducem noi şi de o gândire puţin mai strategică. 

     

    BM: Câţi bani trebuie direcţionaţi în CSR ca să conteze? Există un anumit procent din cifra de afaceri care ar trebui direcţionat anual, care e matematica faptelor bune?

    Angela Galeţa, Fundaţia Vodafone România: De multe ori discuţia se porneşte sau se rezumă la bani. Dacă ar fi să dau câteva cifre, în cei peste 20 de ani de activitate pe care îi avem am investit peste 30 de milioane de euro în proiecte pentru comunitate, având peste 3 milioane de beneficiari. Anul acesta şi anul viitor bugetul nostru este de peste 2,2 milioane de euro, deşi vorbim de pandemie şi de efectele pe care aceasta l-a avut asupra tuturor businessurilor, bugetul nostru nu s-a redus, ci am rămas la acelaşi buget.

    Cifrele sunt importante, dar ce aş vrea să subliniez este că printre proiectele pe care noi le derulăm împreună cu societatea civilă, sunt şi proiecte mari, în valoare de peste 1 milion de euro, sunt şi proiecte mici, de 2.000-3.000 de euro. Fiecare proiect este la fel de important, pentru că îl privim prin prisma impactului pe care îl aduce în comunitate. Poate că uneori un proiect de 1,8 milioane de euro, cum a fost investiţia în secţia de terapie intensivă de la Marie Curie, salvează anual viaţa a câteva sute de copii.

    Ce aş vrea să spun în încheiere este faptul că cred că mai mult decât oricând, în ziua de astăzi trebuie să vorbim despre colaborare. Nu mai este vorba despre „mine”, ci despre „noi”. Noi oamenii, noi companiile. Am avut de exemplu o campanie de strângere de fonduri pentru proiectul nostru, „Şcoala din valiză”. Am reuşit să strângem peste 80.000 de euro cu ajutorul donatorilor, oameni care au fost sensibilizaţi de cauza noastră şi care au contribuit pentru a-i ajuta pe copiii din mediul rural să aibă acces la educaţie digitală. În majoritatea proiectelor pe care le derulăm avem alături de noi parteneri şi alte companii sau instituţii.

     

     

     

    IONUŢ APOSTOL, DIRECTOR EXECUTIV PĂDUREA DE MÂINE: „PROTECŢIA MEDIULUI NU A FOST NICIODATĂ PE PRIMUL LOC ÎN RESPONSABILITATEA SOCIALĂ SAU FINANŢĂRILE OFERITE DE COMPANII PENTRU ASOCIAŢII ŞI FUNDAŢII, DEOARECE PROBLEMELE  SOCIALE, EDUCAŢIA, SĂNĂTATEA, SE AFLĂ PE PRIMELE LOCURI. ÎNSĂ MAI DEVREME SAU MAI TÂRZIU, ODATĂ CU EVOLUŢIA ÎN BINE A ECONOMIEI, A SOCIETĂŢII NOASTRE, ŞI PROTECŢIA MEDIULUI VA PRIMI MAI MULTĂ ATENŢIE, NU NEAPĂRAT MAI MULTĂ FINANŢARE DAR OM CU OM VOM PROTEJA MAI BINE CE AVEM.”

     

    BM: Cum vedeţi lucrurile în ceea ce priveşte CSR-UL la Pădurea de Mâine?

    Ionuţ Apostol, Pădurea de Mâine:  Pădurea de Mâine se axează pe sprijinul acordat proprietarilor de suprafeţe de fond forestier, cu dificultăţi de regenerare – ne referim la păduri care au fost afectate de secetă, insecte, doborâturi de vânt, acolo unde pe hârtie apare că există o pădure, dar pe teren pădurea nu îşi revine. 

    În mod normal, proprietarul are obligaţia prin lege să reîmpădurească terenul acolo unde este cazul – însă, trebuie să ai şi resursele financiare să faci acest lucru, noi acolo intervenim – în lipsa resurselor financiare, pe terenuri cu dificulăţi de regenerare, aducem înapoi pădurea.

    Am început în 2017, cu obiectivul de a planta un milion de puieţi, ceea ce nu este foarte mult, dar acest sprijin ajunge unde este nevoie.

    Folosim o metodologie dezvoltată împreună cu specialiştii de la Universitatea Ştefan cel Mare din Suceava şi colaborăm îndeaproape cu ocoale silvice de stat.

    Eligibilitatea suprafeţelor este descrisă clar pe siteul nostru, unde interacţionăm cu posibilii beneficiari şi, de asemenea, cu voluntarii. Încercăm pe cât posibil să implicăm comunitatea în acţiunea de plantare şi îngrijire pentru că astfel se ajunge la a avea grijă de o pădure atunci când ştii  cât de greu a fost să o aduci înapoi. În majoritatea cazurilor, este vorba despre suprafeţe mari – aflate la mare depărtare de localităţi şi unde condiţiile de lucru  sunt chiar extreme. În trecut, cel puţin la două şantiere de reîmpădurire pe an, am reuşit să implicăm voluntari din împrejurimi. 

    Sunt versanţi întregi afectaţi de incendiu, unde natura îşi revine foarte greu – de exemplu, la Borşa, intervenim deasupra unui iaz de decantare de la o fostă operaţiune minieră, aflat pe o pantă de 40-45 de grade.

    Ce înseamnă Pădurea de Mâine până în prezent? 33 de suprafeţe împădurite – 146 de hectare, din 8 judeţe. Am plantat 620.000 de puieţi şi mai avem de plantat încă până la un milion. Odată ce ai plantat, trebuie să ai grijă până la 7 ani de plantaţia respectivă, în fiecare an avem lucrări de îndepărtare a vegetaţiei ierboase din jurul puieţilor pentru a-i ajuta să se dezvolte armonios. Anul acesta în contextul pandemiei, din păcate nu am putut organiza plantări cu voluntari, iar toate lucrările au fost făcute cu firme specializate sau cu personal angajat de ocoalele silvice.

    Derulăm de asemenea, o serie de proiecte complementare celor de reîmpădurire, cum ar fi cele despre educaţie forestieră pentru copii, pe care a trebuit să le amânăm pe termen nedefinit. De exemplu, aveam în plan un proiect cu care ajungem la 32.000 de copii din întreg judeţul Covasna, în parteneriat cu Regia Naţională a Pădurilor Romsilva, Direcţia Silvică din Covasna, prin care fiecare copil primea un puiet de molid sau brad, i se explica tehnica de plantare, iar acasă, împreună cu părinţii, putea să planteze acel puiet şi să urmărească dezvoltarea acestuia în termen de 6-9 luni.

    Ne-am redirecţionat resursele, energia, timpul către o serie de proiecte care puteau fi dezvoltate în contextul pandemic; de exemplu, o serie de proiecte de reamenajare a unor spaţii verzi, la un centru de bătrâni, la un muzeu.

    Pe de altă parte, ne-am propus să extindem acel milion de puieţi, dar atragerea de fonduri pentru a mări suprafeţele reîmpădurite a fost îngreunată din cauză că, logic, companiile a trebuit să redirecţioneze resursele către materiale şi echipamente medicale şi măsuri de prevenire a răspândirii coronavirusului. Noi ne apropiem acum de obiectivul de un milion de puieţi, sperăm însă să atragem şi alte resurse pentru a continua fiindcă suprafeţe de reîmpădurit, din păcate, sunt încă disponibile.

     

    BM: De câţi bani este nevoie pentru a realiza o operaţiune de plantare?

    Ionuţ Apostol, Pădurea de Mâine: A readuce o pădure pe o suprafaţă despădurită costă în medie 5.000 de euro/hectar, costurile pot varia în funcţie de altitudine, pantă, dificultate a muncii – manopera este costul principal atunci când vorbim despre reîmpădurire. Noi am fost într-o situaţie oarecum fericită – nu ni s-au redus resursele anul acesta faţă de anul trecut, angajamentul de a atinge acel obiectiv de 1 milion de puieţi plantaţi rămâne, însă, cum spuneam mai devreme, dublarea obiectivului pare mai puţin probabilă în contextul actual. 

     

    BM: Într-un scenariu optimist, în care aţi avea la dispoziţie şi sprijinul autorităţilor, precum şi fondurile de care aţi avea nevoie, ce suprafaţă ar fi de reîmpădurit în România?

    Ionuţ Apostol, Pădurea de Mâine:  Noi acoperim deocamdată doar această nişă a suprafeţelor care ar trebui să fie pădure, însă, în afara fondului forestier, există şi terenuri agricole degradate, estimarea oficială fiind de 2 milioane de hectare – ceea ce ar reprezenta un program titanic – fără un angajament clar de la nivelul autorităţilor publice, împădurirea acestor suprafeţe agricole degradate se face într-un ritm foarte lent, prin proiecte ale unor ONG-uri şi prin iniţiative ale primăriilor. 

     

    BM: Dle. Apostol, dvs. cum vedeţi evoluţia responsabilităţii sociale în RomâNIA în următorii ani?

    Ionuţ Apostol, Pădurea de Mâine: Primul gând este spre apariţia unui vaccin, astfel încât această nouă normalitate să nu rămână pe termen nedefinit. Altfel, vrem să depunem în continuare toate eforturile, să ne menţinem energia, entuziasmul şi speranţa, şi să mergem înainte. 

    Cred că va deveni din ce în ce mai greu pentru multe ONG-uri să atragă fonduri pentru a supravieţui cu proiectele pe care le au în derulare, şi mult mai greu pentru deschiderea unor noi programe. Însă este o evoluţie normală. Şi sectorul fundaţiilor şi asociaţiilor trebuie să evolueze conform societăţii. 

    Protecţia mediului nu a fost niciodată pe primul loc în responsabilitatea socială sau finanţările oferite de companii pentru asociaţii şi fundaţii, deoarece problemele sociale, educaţia, sănătatea – sunt domenii care este  normal să vină pe primele locuri.Sunt mai apropiate de oameni. Însă mai devreme sau mai târziu, odată cu evoluţia în bine a economiei, a societăţii noastre, şi protecţia mediului va primi mai multă atenţie, nu neapărat mai multă finanţare dar om cu om vom proteja mai bine ce avem.

     

     

    TUDOR VLAD, PREŞEDINTE FUNDAŢIA EMAG: „EU CRED CĂ PRIMA FORMĂ DE AJUTOR ŞI CEA MAI IMPORTANTĂ, PE CARE NOI O PUTEM OFERI ÎN MOMENTUL DE FAŢĂ, ESTE PRINTR-UN EXEMPLU DE BUNE PRACTICI. CRED CĂ PRIN ACEST EXEMPLU DE BUNĂ PRACTICĂ SE GENEREAZĂ UN DUBLU EFECT. PRIMA DATĂ VOR ŞI ALTE COMPANII, SUNT ŞI ALTE INIŢIATIVE PRIVATE CARE SE VOR IMPLICA, VOR DEVENI CONŞTIENTE DE PROBLEMA RESPECTIVĂ ŞI DE FAPTUL CĂ SE POT IMPLICA ŞI POT DA O MÂNĂ DE AJUTOR, DAR SE POT MOBILIZA CHIAR ŞI INSTITUŢII ALE STATULUI, CARE VĂD CĂ LUCRURILE SE POT FACE ŞI ALTFEL.”

    BM: Aţi iniţiat un parteneriat cu mai multe companii în care v-aţi arătat sprijinul pentru linia I – cum s-a desfăşurat acest proiect?

    Tudor Vlad, Fundaţia eMAG: Chiar aşa s-a numit campania, „Donează pentru linia I” şi a fost lansată împreună cu Mobexpert, Bitdefender şi Banca Transilvania, dar ulterior s-au alăturat foarte multe companii, printre care Mastercard, PayU, Metropolitan Life şi încă aproape 5.700 de companii cu contribuţii mai mici. De asemenea, au fost 75.000 de donatori individuali care au participat la această campanie. S-au strâns aproape 12 milioane de lei şi, bineînţeles, cu banii aceştia s-au cumpărat echipamentele necesare conform unei liste primite de la DSU, toată campania a fost făcută împreună cu ei  – ne întoarcem astfel cumva la ideea de solidaritate – nouă ni se pare că a fost un răspuns foarte bun în acea situaţie de criză, atât din partea companiilor, cât şi din partea clienţilor – fiindcă cei mai mulţi donatori au fost clienţii. 

    Cred că aceste situaţii de criză sunt în măsură să scoată la suprafaţă ce este mai bun al fiecăruia şi mă gândesc acum şi la fiecare dintre noi, dar cred că şi instituţiile statului s-au mobilizat atunci diferit. Legat de subiectul menţionat, când vorbeaţi de ce nu se fac anumite implementări la nivel public care reuşesc în mediul privat – cred că răspunsul este că prima cauză a fost de fapt  o rigiditate procedurală, care cumva este normală în cazul lor. Există mult mai multă mobilitate în mediul privat, există mult mai multă comunicare şi atunci oamenii pot colabora mult mai bine. 

     

    BM: Ce a surprins la campania „Donează pentru linia I” a fost că s-au aliat companii diferite – poate şi competitori pe anumite zone – cum aţi decis să procedaţi astfel?

    Tudor Vlad, Fundaţia eMAG: Aţi atins un punct sensibil şi mă bucur: eu cred că atunci când vorbim despre proiecte sociale, ar trebui să dispară orice noţiune de competiţie. Atunci când facem proiecte sociale, este important să fim împreună – nu este concurenţa din piaţă şi din lumea businessului de fiecare zi fiindcă ne-am referi astfel la concurenţa pe un capital de imagine, cine a dat mai mult şi aşa mai departe, or nu  aşa trebuie să se pună problemă. Tocmai asta mi se pare foarte special în perioada pe care o traversăm – că oamenii aceştia care conduc nişte businessuri importante şi care desigur sunt oameni educaţi au înţeles imediat că acum nu mai este vorba despre o competiţie şi au făcut această alianţă ca să îi spunem aşa. 

     

    BM: Tudor Vlad, aţi menţionat această colaborare esenţială în vremuri de criză. Cum stau cifrele la voi, de câţi bani aţi reuşit să faceţi rost prin intermediul campaniei „Donează pentru linia I” şi cam ce buget anual aveţi voi pentru proiectele de CSR?

    Avem proiecte de CSR doar în zona de educaţie. În campania pentru linia I s-au strâns 12,2 milioane de lei de la companii şi donatori individuali – în afară de bugetul anual al fundaţiei. Noi avem un buget de aproximativ 800.000 de euro anual, pe care îi investim în educaţie. 

    Primul proiect al nostru se cheamă „Hai la olimpiadă!” şi a fost lansat în 2012, când am identificat noi o nevoie a copiilor care se pregătesc pentru performanţă, care vor să facă performanţă la matematică, fizică şi informatică şi care nu aveau condiţiile necesare pregătirii, nu toţi, şi ne-am dat seama că există o masă critică de astfel de copii la nivel naţional, aşa că am început să implementăm nişte centre de pregătire pentru performanţă. În momentul de faţă funcţionează 52 de astfel de centre unde colaborăm cu cei mai buni profesori din fiecare judeţ şi se pregătesc aproximativ 5.000 de copii în fiecare an.

    Noi spunem că participăm în felul acesta la formarea viitorilor profesionişti pe care fiecare business şi, de fapt, fiecare instituţie din această ţară are nevoie, şi lucrând la acest proiect am început să primim tot felul de solicitări mai ales din zona rurală, pentru a ajuta şcoli şi comunităţi. Am investigat un pic situaţia, s-a mai vorbit mai devreme despre Şcoala de după şcoală, avem şi noi o astfel de iniţiativă şi mă bucur că se ocupă mai multe fundaţii de astfel de proiecte. 

    Un alt proiect al nostru se numeşte „Nouă ne pasă”, iar prin acesta implementăm centre after school pentru copiii din zona rurală care sunt în pericol de abandon şcolar. Proiectul a început în 2016, a avut o fază pilot de 3 ani, pentru că ne-am gândit că e nevoie de minimum 3 ani pentru un copil, ca să poată recupera materia, deoarece e nevoie să fie supervizat, să îl aducem la linia de plutire, obiectivul fiind să promoveze evaluarea naţională din clasa a 8-a şi să meargă mai departe.

    Cifrele sunt foarte triste aici – am făcut o analiză pe generaţia care a intrat la şcoală în 2009 în zona rurală – au fost 107.000 de copii şi au terminat clasa a 8-a  (doar de promovabilitate vorbim – deci doar despre evaluarea naţională, nu de ce s-a întâmplat mai departe), aproximativ 78.000. Sunt aproape 30.000 de copii dintr-o generaţie de 107.000 care nu au mai terminat clasa a 8-a, nu se ştie ce s-a întâmplat cu ei.

    Am dezvoltat 24 de astfel de centre anul trecut,  iar acum suntem în extindere, vrem să ajungem la 50. Revin la ideea de solidaritate şi de CSR, de implicare în comunitate.

    Pentru „Hai la olimpiadă!” i-am avut pe cei de la BCR parteneri până anul trecut, din 2014 până în 2019, şi cu ajutorul lor am ajuns să ne extindem la 52 de centre. Programul „Nouă ne pasă” a fost lansat cu ajutorul Flanco, pe care i-am convins nu numai să ne sponsorizeze cu 20% din impozitul pe profit, dar care chiar au adoptat cumva acest program şi au făcut fundraising pentru noi în showroomurile lor, în magazinele pe care le au în toată ţara. Sigur că din punctul meu de vedere asta înseamnă o atitudine de implicare şi de responsabilizare atât la nivel de management, cât şi la nivelul fiecărui angajat, lucru care mi se pare foarte special.

    Revenind la programele noastre, cred că nevoia este foarte mare şi m-aş lega de una din întrebările din agendă – „Cum ajută campaniile de CSR?” Eu cred că prima formă de ajutor şi cea mai importantă, pe care noi o putem oferi în momentul de faţă, este printr-un exemplu de bune practici. Oricare dintre fundaţiile sau companiile care există în România şi are proiecte consistente de CSR rămâne totuşi mult în urmă faţă de nevoia reală. Nimeni nu poate acoperi o problemă întreagă, dacă ne referim la o problemă care până la urmă e una sistemică, nu una punctuală. Cred că prin acest exemplu de bune practici se generează un dublu efect. Prima dată vor şi alte companii, sunt şi alte iniţiative private care se vor implica, vor deveni conştiente de problema respectivă şi de faptul că se pot implica şi pot da o mână de ajutor, dar se pot mobiliza chiar şi instituţii ale statului, care văd că lucrurile se pot face şi altfel. Şi în povestea programelor noastre avem astfel de exemple şi chiar mă bucur să văd că există un astfel de efect.

     

     

    CAMELIA ENE, CHAIRMAN ŞI CEO MOL ROMÂNIA: „CÂND VOM PRIVI ÎN URMĂ LA ACEASTĂ PERIOADĂ DIFICILĂ, COMPANIILE CRED CĂ VOR FI MĂSURATE, EVALUATE, DUPĂ FELUL ÎN CARE AU PRIORITIZAT NEVOILE ECHIPEI, ALE CLIENŢILOR, DAR ŞI PE  ALE COMUNITĂŢILOR ÎN CARE OPEREAZĂ. ÎN ACEASTĂ PERIOADĂ MAI MULT CA ORICÂND AM ÎNŢELES CU TOŢII IMPORTANŢA CONTRIBUŢIEI MARILOR COMPANII ÎN SOCIETATE ŞI LA NIVELUL COMUNITĂŢILOR. ”

     

    BM: Camelia Ene, Ce părere aveţi despre această idee, că solidaritatea trebuie să primeze în astfel de contexte precum cel pe care îl traversăm acum?

    Camelia Ene, country chairman şi CEO Mol România: Acest subiect este unul îndeaproape de sufletul nostru la Mol România – compania nu este doar un actor economic important, cu o activitate de mai bine de 25 de ani pe piaţa din România şi nu suntem doar unul dintre cei mai importanţi jucători de pe piaţă, fiind una dintre cele mai mari companii din punctul de vedere al cifrei de afaceri, dar ne considerăm şi un partener de încredere al comunităţilor prin proiecte de responsabilitate socială, care răspund unor nevoi reale ale societăţii în domenii cheie precum sănătatea, sportul, educaţia, mediul înconjurător.

    Multe dintre aceste proiecte au fost proiecte de pionierat pe piaţa din România – de asemenea, considerăm că succesul nu trebuie măsurat doar din perspectiva financiar economică, prin raportare strictă la anumiţi indicatori de performanţă ci şi prin raportarea la comunităţi şi la impactul pe care activitatea companiei o are asupra acestor comunităţi.

    De asemenea, când vom privi în urmă la această perioadă dificilă, companiile cred că vor fi măsurate, evaluate, după felul în care au prioritizat nevoile echipei, ale clienţilor, dar şi pe ale comunităţilor în care operează. În această perioadă mai mult ca oricând am înţeles cu toţii importanţa contribuţiei marilor companii în societate şi la nivelul comunităţilor.

    Comunitatea în mijlocul căreia ne desfăşurăm activitatea este unul dintre pilonii strategici de dezvoltare ai Mol România, credem că Mol, prin activitatea de business şi, de asemenea, prin acţiunile desfăşurate de-a lungul anilor – a devenit o parte integrantă a acestor comunităţi în care operează, credem că am ajuns să avem o relaţie bazată pe încredere reciprocă cu membrii acestei comunităţi, fiind în permanenţă atenţi la ce se întâmplă în jurul nostru, ascultând vocea comunităţii şi contribuind acolo unde este nevoie şi ne dorim în continuare să facem acelaşi lucru – din perspectiva situaţiei pandemice.

    Referitor la lupta noastră împotriva COVID-19, ne-am unit forţele cu cele ale Asociaţiei Dăruieşte Viaţă sprijinind asociaţia cu o sumă consistentă, de 400.000 de euro, o parte din fonduri au mers către achiziţia de echipamente de protecţie şi aparatură medicală pentru spitalele din ţară, iar o altă parte este alocată acoperirii cheltuielilor necesare dotării spitalului modular destinat pacienţilor cu COVID-19.

    De asemenea, în staţiile noastre, ne-am arătat consideraţia faţă de cadrele medicale printr-un gest de apreciere faţă de eforturile lor în această perioadă extrem de dificilă pentru toată lumea şi am oferit o cafea tuturor cadrelor medicale care ne-au vizitat staţiile în lunile aprilie-mai; de asemenea, am susţinut iniţiativa „Solidar Social”, prin care s-a livrat mâncare gătită pentru 200 de medici şi cadre medicale aflate în prima linie în lupta împotriva COVID-19. Au fost multe lucruri pe care le-am făcut, aici punctând strict răspunsul nostru la această criză. 

    Lucrăm cu foarte multe instituţii, cu foarte multe fundaţii şi, nu în ultimul rând, avem la rândul nostru proiecte punctuale în diverse domenii de interes – lucrăm cu fundaţii precum Asociaţia Dăruieşte Viaţă, Fundaţia pentru Parteneriat, alături de care dezvoltăm proiectul Spaţii Verzi, care este considerat a fi probabil cel mai longeviv proiect de CSR din ţară, de asemenea, cu Fundaţia pentru Comunitate avem proiecte care sunt deja foarte cunoscute. 

    Din perspectiva sănătăţii, am fost onoraţi să participăm la un proiect care este unul de suflet pentru noi şi alături de asociaţia Inima Copiilor, susţinem construirea unui heliport pe acoperişul celui mai mare spital de copii din România – spitalul clinic de urgenţă Marie Curie şi această iniţiativă sperăm că va reduce timpul de transport către spital pentru pacienţii în stare gravă. 

     

    BM: Care sunt cele mai arzătoare probleme ale societăţii româneşti, din perspectiva dvs.?

    Camelia Ene, Mol România: Am povestit despre proiectele din domeniul sănătăţii, pe lângă aceste proiecte, extrem de actuale sau de importante pentru perioada pe care o traversăm – în decursul timpului, noi am avut mai mulţi piloni pe care ne-am concentrat proiectele de CSR.

    În primul rând ar fi sportul – noi am susţinut de-a lungul anilor numeroase proiecte adresate sănătăţii, inclusiv parteneriatele care sprijină activităţile sportive au dovedit o consecvenţă a noastră – sportul are o contribuţie majoră la promovarea unui stil de viaţă sănătos – şi, începând cu anul 2020, suntem foarte bucuroşi şi mândri să fim partenerul principal al Ligii Naţionale de Handbal Feminin şi să susţinem performanţa handbalistelor şi antrenorilor noştri; de asemenea, este al 10-lea an de când compania îl sprijină pe ciclistul Eduard Novak, care a fost primul campion paralimpic al României; un alt pilon, extrem de important, este cel de cultură şi de educaţie – şi aici ne dorim să fim un sprijin real pentru cultura şi educaţia din România şi aş vrea să amintesc doar câteva exemple – cum ar fi parteneriatul cu Muzeul Naţional de Istorie Naturală Grigore Antipa, care se află la al doilea an, de asemenea, suntem de foarte mult timp sponsorul principal al galei Uniter; tot din perspectiva educaţiei, Mol a devenit începând cu anul acesta şi un partener strategic al Facultăţii de Economie şi Administrare a Afacerilor din cadrul Universităţii Babes-Bolyai din Cluj, parteneriat ce include oferirea de burse, organizarea de competiţii studenţeşti pe teme economice, dezvoltarea infrastructurii utilizate de studenţi în procesul de învăţare – sunt multe proiecte frumoase în acest context; un alt pilon este cel al educaţiei civice – scopul nostru este cel de a contribui la protecţia mediului şi la educaţia civică, prin iniţiative cum ar fi cele de cel de reciclare, prin intermediul reţelei de benzinării de exemplu am iniţiat un program de colectare de la populaţie a uleiului alimentar uzat. Suntem încrezători că în fiecare an companiile vor fi din ce în ce mai interesate să se implice în campanii complexe cu rezultate pe termen lung şi cu scopul de a oferi răspunsuri eficiente la nevoile reale ale comunităţilor. 

     

     

    CODRUŢA HODREA, MANAGER ÎN RELAŢIA CU COMUNITATEA TENARIS SILCOTUB: „AŞ NUMI CSR-UL UN PARTENERIAT PENTRU REZULTATE COMUNE. VORBIM DESPRE PĂRŢI INTERESATE ŞI GĂSIREA ACELEI ZONE ÎN CARE ACESTE PĂRŢI INTERESATE URMĂRESC UN REZULTAT COMUN,  CARE E DORIT DE TOATĂ LUMEA PENTRU A PROGRESA, PENTRU A FI MAI BINE ÎN COMUNITATE. NU E NEAPĂRAT DESPRE INDIVID CI DESPRE PARTENERIAT ŞI PĂRŢILE IMPLICATE ÎN ACELE ACŢIUNI, CU SCOPUL DE A ATINGE UN REZULTAT, PE TERMEN SCURT, MEDIU SAU LUNG.”



     

    BM: Codruţa Hodrea, Ce presupune rolul de manageR în relaţia cu comunitatea pe care îl aveţi dvs. la Tenaris Silcotub?

    Codruţa Hodrea – manager în relaţia cu comunitatea, la Tenaris Silcotub: Tenaris Silcotub este o companie care activează în domeniul industrial, fiind producătoare din ţeavă de oţel fără sudură pentru industria petrolieră, industria auto şi industria energetică; în prezent avem şase locaţii în România, cu trei comunităţi către care ne îndreptăm atenţia. Rolul meu este unul dedicat comunităţilor noastre – Zalău, Călăraşi şi Câmpina, iar acţiunile de CSR sunt concentrate la nivelul celor trei localităţi (comunităţi aşa cum le numim noi); CSR-ul face parte din această strategie, abordare, din ADN-ul Tenaris, fiind o companie de producţie care are intenţia de a dezvolta comunităţile şi de a creşte odată cu comunităţile unde are unităţi de producţie. 

    Rolul meu presupune practic preluarea unei strategii macro la nivelul Tenaris, la nivelul global şi adaptarea acesteia la nivelul acestor trei comunităţi – după cum ştiţi, profesioniştii din CSR au această provocare, de a adapta un guideline general la o nevoie locală care diferă de la ţară la ţară sau de la locaţie la locaţie. 

     

    BM: Şi care sunt problemele pe care  le-aţi sesizat în comunităţile acestea?

    Codruţa Hodrea, Tenaris Silcotub: Acest guideline de la nivel internaţional te ajută fiindcă trasează direcţii clare către care trebuie să te îndrepţi şi anume, în cazul nostru, educaţie, sănătate, cultură, voluntariat şi incluziune socială.

    Principalul nostru obiectiv în comunităţile pe care le avem în vedere este de a avea un impact şi de a crea progres în educaţie, în primul rând, către acest domeniu fiind direcţionat 70% din bugetul nostru.

    Din experienţa noastră, acesta este un domeniu care oferă sustenabilitate, care oferă un impact pe termen mediu şi lung, iar ulterior discutăm de nevoile pe care le întâmpină comunităţile pe partea de sănătate şi cultură. Susţinem îndeosebi învăţământul tehnic care este un sector poate mai puţin important în România, dar cu foarte mare impact în activitatea companiilor private. Vorbim despre susţinerea unui sistem de licee tehnice. 

     

    BM: Dna Codruţa Hodrea – cum credeţi că vor evolua proiectele de CSR din România în viitor şi ce v-aţi propus în continuare?

    Codruţa Hodrea, Tenaris Silcotub: Sunt de acord cu ce s-a spus până acum, există un progres continuu a ceea ce înseamnă CSR şi abordarea CSR-ului în România. În comunităţile noastre, ceea ce ne-am dori să se întâmple în următoarea perioadă este o conştientizare a implicării mai profunde în comunitate, în principal a antreprenorilor locali.

    Sperăm ca exemplele pe care noi le-am dat deja în ultimii 10 ani să fie la fel şi în continuare, iar ceea ce pot spune din perspectiva companiei noastre, ce a fost uimitor în aceasă perioadă a pandemiei, a fost implicarea angajaţilor şi faptul că angajaţii au venit spunând că vor să ajute, să se implice. În doar 3 zile s-a strâns un fond consistent pentru viziere, pentru întreg spitalul judeţean. Angajaţii au fost catalizatorii anumitor acţiuni din dorinţa de a se implica.

    Bineînţeles că o companie nu poate să acopere nevoile la nivel de comunitate aşa că trebuie construite parteneriate şi alianţe pentru a genera schimbare şi pentru a crea ceva sustenabil. Pentru cei noi, care doresc să schimbe ceva în comunitate, ce pot să spun e că trebuie să aibă răbdare şi că rezultatele nu se văd imediat, ci în timp, şi atingerea lor necesită perseverenţă, implicare şi bineînţeles şi finanţare.

     

    BM: Cum aţi caracteriza comunităţile în care se află unităţile de producţie ale Tenaris Silcotub?

    Codruţa Hodrea, Tenaris Silcotub: Aş dori să revin la un lucru foarte important pe care domnul Valvis l-a menţionat. CSR-ul este despre comunitate şi despre relaţia cu comunitatea, nu neapărat foarte legat de identitatea noastră de business.

    Sunt comunităţi deschise progresului. Rolul nostru este de a accelera dezvoltarea şi de a oferi nişte exemple în aceste comunităţi, dar nu putem face acest lucru fără nişte parteneri deschişi şi fără o relaţie permanentă cu instituţiile din cele trei comunităţi. Comunităţile sunt deschise şi participă activ în proiectele noastre, în special pe partea de educaţie. Pot da exemple în ceea ce priveşte relaţia cu şcolile tehnice, cu şcolile în care avem programe, cum e programul „Şcoala de după şcoală”.

     

    BM: Cum funcţionează aceste parteneriate pentru dezvoltarea abilităţilor tehnice ale tinerilor din aceste comunităţi?

    Codruţa Hodrea, Tenaris Silcotub: Pentru liceele tehnice compania noastră are trei mari acţiuni: dotarea laboratoarelor – deoarece aceste licee au nevoie în primul rând de infrastructură, apoi avem acţiuni care s-au îndreptat şi în trecut şi în prezent către cadrele didactice, iar în al treilea rând, practica – facilitarea accesului unui număr de elevi în compania noastră pentru a face practică pe parcursul anilor de liceu. Acţiunile noastre sunt îndreptate către liceele tehnice, către clasele care studiază patru ani, deci nu neapărat către şcolile profesionale. La activitatea de practică e foarte important să se facă anumite proiecte în prezenţa unui tutore, pentru a înţelege cum funcţionează o unitate de producţie.

    Pe perioada pandemiei programele de practică au fost suspendate, însă au rămas acţiuni pe care le-am realizat în aceste licee pe partea de infrastructură şi în relaţia cu cadrele didactice. Tocmai am început împreună cu Şcoala de Valori un program de dezvoltare profesională a cadrelor didactice, în care sperăm să încorporăm 40 de cadre didactice şi, de asemenea, în urmă cu două săptămâni am renovat laboratorul nostru de informatică şi hidraulică alături de o echipă tânără de voluntari, din dorinţa de a oferi un exemplu, de a oferi un mediu colorat şi plăcut elevilor pentru a studia şi de a arăta că există acolo posibilitatea foarte simplă să dai o faţă nouă unei şcoli dacă te implici şi ca voluntar. Şi sperăm să generăm nişte acţiuni similare care să implice şi părinţii, şi cadrele didactice. 

     

    BM: În anii normali câţi tineri aveaţi în ucenicie? Şi cum staţi cu forţa de muncă din cadrul uzinelor Tenaris?

    Codruţa Hodrea, Tenaris Silcotub:  În programele de practică aveam în jur de 40 şi 45 de elevi de la liceele tehnice, în fiecare an. 

    Nu este vorba de lipsa forţei de muncă, vorbim despre lipsa unor competenţe. Noi avem forţă de muncă, doar că inclusiv compania noastră, ca toate celelalte, în momentul în care încorporează tineri, fie că sunt elevi de la şcoli tehnice sau studenţi de la universităţi tehnice, ei intră într-un program de dezvoltare, de training, pentru că competenţele de care companiile private au nevoie nu sunt complet acoperite de competenţele dobândite în şcoală. Din această perspectivă va fi tot timpul o provocare, inclusiv în pandemie.

     

     

     

    JEAN VALVIS, PREŞEDINTE VALVIS HOLDINGS: „UN AGENT ECONOMIC CARE ESTE PERFORMANT, CARE GENEREAZĂ VALOARE ADĂUGATĂ, CARE CONTRIBUIE LA VIRAMENTE CĂTRE STAT ŞI CARE ÎN GENERAL BENEFICIAZĂ DE SPRIJINUL ŞI ADMIRAŢIA CONSUMATORILOR, NU POATE TRĂI ÎN AFARA NEVOILOR SOCIETĂŢII. NU TRĂIM SĂ FIM BINE SINGURI,  PENTRU CĂ NU ARE NICIUN SENS, CI TRĂIM SĂ FACEM PERFORMANŢĂ, SĂ ARĂTĂM LUMII CĂ ROMÂNIA ESTE PATRIA APELOR MINERALE, CĂ AVEM CELE MAI BUNE APE PRIN DEFINIŢIE ŞI NU NE BATE NIMENI, IAR CÂND ŢARA ARE PROBLEME NE DECLARĂM ŞI NOI PREZENŢI.”

    BM: Ce înseamnă CSR-ul pentru Valvis Holding şi ce înseamnă CSR-ul pentru o societate ca a noastră?

    Jean Valvis, preşedinte şi fondator Valvis Holding: Daţi-mi voie să precizez că CSR-ul nu este o modalitate de a face PR ascuns, în sensul că multe societăţi îl folosesc în acest mod, pentru a face bine sau pentru a dovedi  o sensibilitate în comunitate – între ghilimele. M-am gândit la tipurile de CSR pe care le facem noi şi pot să disting două direcţii total diferite – CSR care se face permanent, pentru că aşa vezi tu poziţia în societate şi sunt proiectele pe care le susţinem cu tărie constant şi pentru că ne inspiră, dar avem şi proiectele care se fac într-un moment în care este nevoie de o societate privată, care poate să facă faţă unor nevoi excepţionale.

    Ca program permanent, Fundaţia Valvis susţine de pildă, de 15 ani, un program de 25 de burse la Iaşi. Am făcut un efort  de a determina care sunt zonele din România sensibile la poluarea cu nitraţi, am ajutat comunităţile din Iaşi, Vaslui şi Galaţi. Bineînţeles, sunt şi cazurile unde, fiind o societate privată financiar sănătoasă – dacă se prezintă în România un caz excepţional, cum au fost inundaţiile, zăpezile şi cum este acum pandemia – considerăm că în calitate de cetăţeni responsabili, prin voinţa de a fi alături de semeni –  fiindcă nu trăim singuri şi trebuie să avem grijă de nişte situaţii excepţionale – este nevoie să deblocăm bugetele şi vedem unde este veriga sensibilă pentru a face faţă problemelor. 

    În contextul pandemiei, în primă fază am răspuns unor apeluri primite de la spitale de urgenţă şi de la Matei Balş, am făcut donaţii pentru a fi achiziţionaşte măşti, halate şi am donat şi apă – în februarie. 

    În a doua fază, în lunile mai – iunie – am venit cu un echipament elveţian de la Roche Diagnostic şi l-am instalat la spitalul municipal din Vatra Dornei. Este un dispozitiv gratuit de testare şi este o donaţie oferită spitalului, care nu presupune niciun cost, nici pentru dispozitiv  şi nici pentru consumabile. În primă fază vrem să facem teste pentru 20.000 de cetăţeni şi acum suntem la 10%. Încă în Europa nu există un medicament oficial pentru tratament, însă sunt trei ţări – China, Rusia şi India care au considerat că un antiviral este substanţa activă care se numeşte Favipiravir. După un efort uriaş cu chinezii, unde chiar am plătit medicamentele în avans şi unde stocurile au fost furate pe parcurs de alte naţiuni – le-am identificat din nou în India şi am bucuria să anunţ că acest stoc de 20.000 de tablete de Favipiravir este în vama românească – este o donaţie pe care o facem către institutul Matei Balş în urma discuţiei şi în urma identificării nevoii exprimate de Prof. Dr. Adrian Streinu Cercel. 

    Sunt lucruri punctuale pe care le facem, ajungem să identificăm unde este veriga slabă a sistemului şi intervenim într-un mod foarte precis, concis, încercăm să ajutăm cu aceste tablete undeva la 300 de bolnavi. Japonia a ajutat deja România cu Favipiravir şi a donat 12.000 de tablete, iar noi venim cu 20.000. 

    A fost o luptă împreună cu importatorii, unde aveam nevoie să trimitem imediat banii, să ne asumăm riscul că nu vom vedea marfa niciodată sau vom primi o marfă de proastă calitate, cum am păţit şi cu testele de anticorpi sau de COVID-19, unde au venit nişte loturi despre care societatea importatoare a înţeles că nu ni le poate factura, şi, cu toate că erau încasaţi banii, s-au compensat cu alte produse, am găsit o înţelegere. Vreau să îi mulţumesc lui Iacob Octavian, fondatorul Farmalink – care a venit în sprijinul acestei idei, fără să ceară comisioane. A folosit licenţele proprii, locale şi transparente, pentru a permite vămuirea medicamentului Favipiravir în beneficiul institutului Matei Balş. 

     

    BM: Care a fost momentul zero când aţi decis că trebuie să vă implicaţi în lupta contra covid?

    Jean Valvis, preşedinte şi fondator Valvis Holding: Când am înţeles de la epidemiologii americani şi europeni că am intrat în panică la nivel global, cu toţii. Nu se ştia cum se transmite acest virus, nu se ştia care e procentul de mortalitate, măsurile care trebuia să fie luate imediat. Fiul meu era în Milano la studii în momentul în care Lombardia s-a declarat zonă roşie şi eu ştiu cu ce suferinţă personală l-am scos de acolo şi l-am adus în ţară sănătos. Sunt momente dificile şi pentru actuala activitate economică şi socială, când vedem că al doilea val vine peste tot, şi în Franţa, şi în Spania, şi în Anglia, şi vom avea o iarnă cam dificilă.

    Într-un mod raţional, pozitiv şi logic, trebuie să găseşti modalitatea de a scăpa de acest impas care condamnă persoanele în vârstă sau pe cei cu comorbidităţi. Întâmplător mă aflu în ambele categorii şi asta explică de ce am reacţionat imediat, simţind şi pe plan personal această ameninţare. Mi se pare firesc. Îmi e frică şi pentru mine şi încerc să ajut, dacă pot. Sper ca autorităţile să nu ne facă problemele obişnuite, birocratice. Acest medicament nu se va comercializa, va merge direct către unităţile spitaliceşti. Discuţiile pentru reuşita acestui proiect au fost şi la nivel administrativ, al statului, nişte decizii prin ordine de ministru, care precizează ce substanţe intră în această categorie de nevoi speciale pentru testele clinice. 

    Dar CSR – insist şi menţin această poziţie – un agent economic care e performant, care generează valoare adăugată, care contribuie la viramente către stat şi care în general beneficiază de sprijinul şi admiraţia consumatorilor, nu poate trăi în afara nevoilor societăţii. Nu trăim să fim bine singuri, pentru că nu are niciun sens, ci trăim să facem performanţă, să arătăm lumii că România este patria apelor minerale, că avem cele mai bune ape prin definiţie şi nu ne bate nimeni, iar când ţara are probleme ne declarăm şi noi prezenţi.

     

    BM: Dle Valvis- spre ce ar trebui să ne canalizăm energiile, care sunt principaele probleme ale societăţii româneşti, cum le vedeaţi când aţi venit în România şi cum le vedeţi acum?

    Jean Valvis, Valvis Holding: În general, diferenţele dintre România anilor 2020 şi cea a anilor 1992 sunt uriaşe, dar voi reţine numai că societatea civilă e mult mai prezentă. Să fac abstracţie de pandemie şi să spun ce merge şi ce nu merge – nu pot, pot doar să constat că sectorul privat e mult mai prezent, că iniţiativa antreprenorială e mult mai prezentă în societatea românească. Din păcate, activităţile agricole încă nu sunt organizate pentru că lipsesc investiţiile într-un mod foarte crucial în infrastructură, dar sunt multe sectoare din economia românească care dovedesc că sunt competente – şi IT-ul, şi industria alimentară.

    Aveam în România un model care se baza pe industria grea, iar acum se dezvoltă şi serviciile. Cred că problema permanentă e noţiunea de corupţie – un cadrul legal care este cam depăşit moral şi pe care de fiecare dată când încercăm să îl facem mai operaţional şi mai simplu ne confruntăm cu diverse obstacole.

    A fost o experienţă negativă ce s-a întâmplat cu cadrul legal pentru combaterea pandemiei, asta îmi lasă un gust amar. Să fie lăsate vidurile legale şi să iasă oamenii bolnavi din spitale e ceva ce aş dori să nu văd în ţara în care operez şi care m-a primit cu deschidere şi m-a lăsat să fac treabă.

    Cred că 40% analfabetism, cifra la care s-a referit domnul Vlad, este prea sus. Nu îmi vine să cred că tinerii sunt în această proporţie analfabeţi. Dar totuşi digitalizarea avansează, online-ul avansează, societăţile online din România devin mondiale, se bea Aqua Carpatica la Los Angeles şi la Tokyo.

    Balanţa de import – export nu e în beneficiul nostru încă. Bine că există sectorul privat în ţară. Bine că există antreprenori care sunt gospodari şi care vor să înregistreze o performanţă şi la nivel naţional şi internaţional. Cred că aceasta este marea şansă a României. Dacă fiecare operator economic, fiecare antreprenor, are posibilitatea să beneficieze de o piaţă democratică, liberă, unde nu există abuz de poziţie dominantă, unde nu sunt monopoluri, dictări de preţuri, aspectele fundamentale, sistemice. Dacă sunt aceste condiţii cred că avem un capital uman extraordinar, avem antreprenorii, avem un sector privat şi pe el îmi bazez speranţele unui viitor mai bun pentru România.

     

     

    BM: Care credeţi că sunt cuvintele care caracterizează CSR-ul în România?

    Angela Galeţa, Vodafone România: Cred că dacă ar fi să aleg un singur cuvânt aş alege încredere, pentru că până la urmă CSR înseamnă să faci nişte lucruri în comunitatea în care exişti şi să dovedeşti prin ceea ce faci că îţi pasă de acea comunitate, că ceea ce faci ţine cont de nevoile comunităţii şi în felul acesta cred că se trezeşte încrederea pe care oamenii din comunitate o au în tine, clienţii companiei. Trăim nişte vremuri în care lumea este deja şi va fi din ce în ce mai atentă în alegerea unor produse, a unor servicii. Oamenii vor fi din ce în ce mai atenţi la ce face acea companie în comunitatea în care e prezentă, ce dă înapoi. Cred că asta e definiţia CSR-ului, să te uiţi la impactul pe care îl ai în comunitate şi dacă există un impact negativ să îl minimizezi, să te uiţi la nevoile existente şi să te gândeşti cum poţi, prin ceea ce ştii să faci, să ajuţi la dezvoltarea acelei comunităţi.

    Ionuţ Apostol, Pădurea de Mâine: Schimbare în bine.

    Tudor Vlad, Fundaţia eMag: Eu aş spune că a face CSR înseamnă de fapt a vedea întregul, în sensul că CSR se referă exclusiv la companii, e strategia de responsabilitate a companiei, şi a vedea întregul din care faci parte înseamnă să te integrezi cumva în acel întreg, să vezi care îi sunt problemele şi să vrei să participi la rezolvarea lor pentru binele tău propriu până la urmă. Nu este vorba neapărat de o reacţie emoţională, deşi sigur că există, cu toţii ne alegem acele cauze cu care rezonăm, dar dacă o luăm aşa, filosofic, pe urmele lui Rousseau şi a contractului social, el spunea că omul respectă regulile societăţii, regulile etice, din egoism, pentru că făcând bine în jur, se asigură că trăieşte într-o lume bună care îi este şi lui convenabilă. La fel cred că funcţionează şi relaţia asta a companiilor cu lumea din care fac parte, şi cred că orice CEO şi orice responsabil pentru strategia de CSR a unei companii ar trebui să vadă acest întreg din care face parte şi să realizeze că fără ca acel întreg să fie sănătos, nici businessul lui nu poate fi durabil.

    Codruţa Hodrea, Tenaris: Aş defini CSR-ul ca un parteneriat pentru rezultate comune. Vorbim despre părţi interesate şi găsirea acelei zone în care aceste părţi interesate urmăresc un rezultat comun, care e dorit de toată lumea pentru a progresa, pentru a fi mai bine în comunitate. Nu e neapărat despre individ ci despre parteneriat şi părţile implicate în acele acţiuni, cu scopul de a atinge un rezultat, pe termen scurt, mediu sau lung.

    Jean Valvis, Valvis Holding: Trăim într-o societate. Orice agent economic, orice companie e parte a societăţii: Ca actor economic întorc către societatea care m-a ajutat să formez această activitate ce îi revine. Nu trăim doar pentru dividende, trăim ca un organism interactiv într-o societate, într-o comunitate.

  • Dezvoltarea programului de învăţământ dual în judetele Sălaj şi Prahova

    Michelin România

    Motivaţie:
    Atât în Zalău, cât şi în Câmpina, puternice centre industriale, este nevoie de specialişti în diferite domenii tehnice, iar numărul acestora nu este suficient pentru a acoperi cererea locală. Michelin (care are în prezent în România trei uzine, o reţea comercială şi un centru de servicii), „este parte din comunitatea locală, parte din industria locală şi pentru viitorul comunităţii, dar şi al vieţii industriale a acesteia a dezvoltat programul de învăţământ dual cu obiectivul de a  contribui la pregătirea profesională a viitorilor mecanici sau electricieni”, spun reprezentanţii companiei.

    Descrierea proiectului:
    Pe lângă crearea unor clase de învăţământ dual, atât la Zalău, cât şi la Câmpina, cu ajutorul Fundaţiei Corporative Michelin, sunt create şi dotate laboratoare în care elevii să facă practică.  Proiectul este gândit în trei etape, pe o perioadă de doi ani şi constă în: reabilitarea atelierelor din cadrul celor două licee cu sprijinul primăriilor locale, pregătirea spaţiului pentru noile echipamente, dotarea progresivă a atelierului, începând cu materiale de bază şi finalizând cu echipamente complexe, utile pentru completarea ciclului de studiu de trei ani. Atelierele vor beneficia de zeci de echipamente tehnice, printre care machete şi bancuri de lucru, truse de scule şi aparate de măsură.  În implementarea proiectului, din partea uzinelor sunt implicate trei persoane care gestionează renovarea şi dotarea atelierelor cu aparatura necesară, organizează perioadele de practică ale elevilor în uzine şi participă la întâlnirile dedicate programelor de învăţământ dual, la nivelul liceelor şi al autorităţilor locale. Totodată, responsabilii de comunicare din uzine se ocupă de comunicarea proiectului la nivelul comunităţii locale şi al reprezentanţilor mass-media. Proiectul acesta este susţinut de Fundaţia Corporativă Michelin, parte a grupului Michelin.

    Efecte:
    Prin acest program, Michelin şi partenerii săi oferă şansa unor elevi de a se califica într-o meserie şi de a fi pregătiţi pentru un loc de muncă la finalul liceului. De asemenea, oferă ocazia de a relua specializări necesare pe piaţa muncii, dar pentru care nu mai exista pregătire în sistemul de învăţământ. La Zalău, la începutul anului 2019, proiectul demarat cu ajutorul Fundaţiei Corporative Michelin era într-o nouă etapă de dotare a atelierului din cadrul Liceului Tehnologic ,,Mihai Viteazul”. În Câmpina, prima etapă a fost finalizată, au fost instalate primele echipamente, iar achiziţia următoarelor este în curs. Reprezentanţii Michelin se referă la impactul proiectelor axate pe învăţământul profesional dual asupra comunităţii: la Zalău, în anul şcolar 2018 – 2019, 14 elevi au făcut parte din proiectul de formare în parteneriat dual pentru calificarea profesională mecanic echipamente hidraulice şi pneumatice, iar în 2019 s-au alăturat programului 21 de elevi  din care 10 elevi la  calificarea profesională electromecanic utilaje şi instalaţii industriale şi 11 elevi la calificarea mecanic echipamente hidraulice şi pneumatice. În anul şcolar 2020 – 2021, au fost solicitate 20 de locuri, 10 elevi la calificarea electromecanic utilaje şi instalaţii industriale şi 10 elevi la calificarea mecanic echipamente hidraulice şi pneumatice. În Câmpina, 10 dintre elevii înscrişi în programul de învăţământ dual în anul şcolar 2019 – 2020 la Liceul Tehnologic Energetic Câmpina în specializarea Electricitate de joasă tensiune au fost susţinuţi de Michelin şi au făcut practică în cadrul fabricii Michelin Victoria. În anul şcolar 2020 – 2021, o nouă clasă de la Liceul Tehnologic Energetic Câmpina va pregăti 24 de elevi, în aceeaşi specializare. 10 dintre aceşti elevi sunt susţinuţi de Michelin. Elevii primesc pe parcursul celor 3 ani de studiu o bursă în valoare de 400 de lei la care contribuie atât companiile unde fac practică, dar şi autorităţile, iar la absolvirea ciclului de învăţământ o diplomă de calificare recunoscută la nivel naţional de Ministerul Muncii şi Justiţiei Sociale.

  • Donaţii pentru combaterea coronavirusului

    MOL Romania Petroleum Products 

    Motivaţie:
    Lupta împotriva coronavirusului şi dezvoltarea sistemului românesc de sănătate.

    Descrierea proiectului:
    MOL România s-a implicat activ în eforturile de combatere a noului coronavirus, acordând 400.000 de euro asociaţiei Dăruieşte Viaţă pentru achiziţia de echipamente de protecţie şi aparatură medicală pentru medici şi spitale din ţară care tratează pacienţi cu COVID-19, precum şi pentru ridicarea Spitalului Modular 1 Elias destinat tratării pacienţilor cu COVID-19. Totodată, în cadrul eforturilor de combatere a coronavirusului, MOL a sprijinit Fundaţia pentru Parteneriat cu 100.000 de euro pentru achiziţionarea de echipamente de protecţie pentru Spitalul Judeţean de Urgenţă „Dr. Fogolyán Kristóf” Sfântu Gheorghe, Spitalul Judeţean de Urgenţă Miercurea Ciuc şi Spitalul Municipal Odorheiu Secuiesc.

    Efecte:
    Spitalul modular realizat de Asociaţia Dăruieşte Viaţă este dedicat tratării pacienţilor cu COVID-19. Iniţiativa are ca obiectiv izolarea pacienţilor cu COVID-19 şi prevenirea transmiterii virusului pacienţilor cu alte boli grave trataţi în secţia ATI a Spitalului Elias. Spitalul modular are 38 de locuri şi va putea fi utilizat chiar şi după ce actuala criză medicală va fi depăşită, ca spital de mari arşi.
    Donaţia către spitale prin intermediul Fundaţiei pentru Parteneriat a inclus în principal combinezoane de protecţie, măşti şi mănuşi, dar şi alte echipamente de protecţie esenţiale, precum şi instrumente medicale (purificatoare de aer şi altele) pentru ca personalul medical implicat în lupta împotriva răspândirii coronavirusului şă-şi desfăşoare activitatea în condiţii de siguranţă.
    Implicarea directă în combaterea coronavirusului a urmat unei serii de iniţiative de sprijinire a spitalelor din România derulate de MOL România în ultima perioadă. Doar în ultimul an, MOL România a sponsorizat cu aproximativ 750.000 de euro dotarea cu echipamente şi aparatură moderne – inclusiv paturi ATI şi echipamente de ventilaţie, necesare astăzi tratării pacienţilor cu COVID-19 – spitalele din Miercurea Ciuc, Giurgiu şi Gheorgheni. La acestea se adaugă investiţia de
    425.000 de euro în construcţia heliportului de pe acoperişul Spitalului Clinic de Urgenţă Marie Curie, primul heliport la un spital pediatric din România.

  • Nestlé for Healthier Kids

    Nestlé

    Motivaţie:
    Studiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii arată că 1 din 5 copii este supraponderal sau obez, iar în România, 1 din 4 (COSI Naţional Report 2017). Iniţiativa globală Nestlé for Healthier Kids este implementată în peste 86 de ţări în care compania Nestlé este prezentă, printre care şi România. Acest pilon de CSR include intensificarea eforturilor de inovare şi reformulare a produselor cu scopul de a reduce cantităţile de zaharuri adăugate, sare şi grăsimi săturate. Îmbunătăţirile de produse sunt însoţite la nivel local de campanii şi iniţiative de educare şi conştientizare a importanţei unei alimentaţii echilibrate şi a unui stil de viaţă sănătos, derulate alături de partenerii locali.

    Descrierea proiectului:
    Sub umbrela Nestlé for Healthier Kids, în programele educaţionale „Şi eu trăiesc sănătos!” – SETS şi „Traista cu sănătate”, Nestlé desfăşoară campaniile de conştientizare referitoare la o alimentaţie echilibrată şi un stil de viaţă sănătos pe piaţa locală. Mişcarea naţională SETS este iniţiată de Fundaţia PRAIS din 2011, iar Nestle este Partener Fondator încă de la început, alături de alţi parteneri instituţionali, organizaţii medicale, universităţi sportive. Programul „Traista cu Sănătate” este iniţiat de Fundaţia Tradiţii Sănătoase în 2012, în Iaşi, iar Nestlé s-a alăturat din 2019. Printre partenerii şi susţinătorii celor două programe se numără: Ministerul Educaţiei şi Cercetării, Ministerul Sănătăţii, Inspectoratele Şcolare din Bucureşti, Cluj, Ploieşti, Roman şi Timişoara, Federaţia Română de Diabet, Nutriţie şi Boli Metabolice, Societatea de Nutriţie din România, Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, Federaţia Română de Sport, Şcoala de Antrenori Ioan Kunst Ghermanescu. În cadrul mişcării naţionale SETS, iniţiată de Fundaţia PRAIS, de-a lungul anului şcolar sunt organizate concursuri tematice de desen, gimnastică de înviorare, dans, nutriţie, lecţii deschise în şcoli, sesiuni de gimnastică împreună cu studenţii de la Universitatea Naţională de Educaţie Fizică şi Sport, activităţi în cadrul programului Şcoală Altfel împreună cu şcolile înscrise în proiect. „Tratista cu sănătate. Tradiţii sănătoase pentru copii sănătoşi” este un proiect care îşi propune să prevină obezitatea şi supraponderalitatea la copii între 3 şi 10 ani, promovând un stil de viaţă sănătos având la bază tradiţiile locale. Prof. Univ. Dr. Veronica Mocanu a realizat un manual, pe care anul acesta l-au transpus în filmuleţe.

    Efecte:
    În anul şcolar 2019 – 2020, în cadrul SETS, peste 70.000 de copii din 5 oraşe (Bucureşti, Cluj-Napoca, Ploieşti, Roman şi Timişoara) şi 15 comunităţi rurale din 3 judeţe, 2 milioane de părinţi, cadre didactice şi public larg au beneficiat de iniţiativa globală Nestlé for Healthier Kids. Conexiunea cu beneficiarii proiectului a fost făcută prin implicarea în activităţi şi concursuri la nivel naţional, prin translatarea în spaţiul digital al concursurilor şi a activităţilor extracurriculare. Chestionarele de evaluare arată că: 99,5% dintre părinţii copiilor implicaţi în proiect consideră că activităţile sunt utile şi 99,7% dintre învăţători consideră că activităţile din cadrul programului SETS contribuie la adoptarea unor obiceiuri sănătoase. În 2019, în cadrul campaniei educaţionale „Traista cu Sănătate – Apă, hidratarea şi greutatea sănătoasă”, peste 1.000 de copii au învăţat despre folosirea apei cu responsabilitate. De asemenea, 2.500 de copii din clasele primare au făcut parte din programul de cercetare nutriţională, ce urmăreşte măsurarea greutăţii, înălţimii şi circumferinţei abdominale şi completarea şi analizarea chestionarelor privind consumul de apă. La copiii din mediul urban, înscrişi în cadrul Programului „Traista cu Sănătate”, indicele de masă corporală (IMC) a început să scadă, începând încă din anul 2017.

  • Cum supravietuiesc afacerile mici în criză?

    Energia, determinarea şi pasiunea nu mai erau de ajuns pentru micii antreprenori în contextul pandemiei de Covid-19. Mulţi nu le mai dădeau nicio şansă, erau primii care urmau să fie măturaţi de puternicul val al crizei. Primii care ar fi depus armele, ar fi abandonat proiectele şi s-ar fi retras în linişte pentru a o lua din nou de la capăt când pandemia se va fi încheiat. În fond ce aveau de pierdut? Unu, două locuri de muncă, vânzări de câteva zeci, poate sute de mii de lei, investiţii susţinute în mare parte din economiile proprii sau din mici credite, chiar de nevoi personale. Abandonau acum şi o luau iar de la capăt. Unii mai făcuseră asta deja. Dar nu. Mulţi dintre ei s-au ambiţionat, au căutat soluţii, au strâns din dinţi şi au reuşit.
    „Ne-am agăţat de orice ni se oferea: păsuiri de la furnizori, sprijin şi înţelegere de la proprietarii spaţiului pe care îl închiriem, sprijinul de la stat, înţelegerea părinţilor, sprijinul lor şi păsuirea atunci când a fost cazul, sprijinul instituţiilor de finanţare care ne-au întins o mână. Am căutat competiţii şi granturi la care să participăm. Am crezut că putem câştiga o competiţie cu 144 de start-up-uri pentru un grant de digitalizare la Academia Minţilor Creative susţinut de Unicredit şi am ţintit din prima premiul cel mare”, spune Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei din Bucureşti, care a adunat peste 4.500 de participanţi în cinci ani.
    Grant de la UniCredit, o finanţare de la Raiffeisen obţinută în plină pandemie, susţinere din partea Fundaţiei Erste şi a BCR, la care se adaugă colaborări mai vechi cu Banca Transilvania şi ING – aşa a reuşit Eematico, un mic business din educaţie să stea în picioare şi să aibă pe lista de finanţatori poate mai multe bănci decât reuşeşte să atragă cu business mare.
    Eematico este doar unul dintre multele proiecte pornite de la zero în ultimii ani în România care s-a repoziţionat în contextul crizei economice provocate de criza sanitară. De ce este importantă rezistenţa lor? A micilor afaceri? Care e rolul lor în economia mare?
    Afacerile mici din România, microîntreprinderile, firme cu cel mult 9 angajaţi şi maximum 2 mil. euro vânzări, reprezintă 12% din cifra de afaceri totală a companiilor din România, dar 30% din profitul net raportat de firmele de pe piaţa locală.
    Cu afaceri de
    203,6 miliarde de lei (43 miliarde de euro) în 2019, ultimul an pentru care există date publice consolidate la Registrul Comerţului, microîntreprinderile au cel mai redus impact la nivel de cifră de afaceri în economie, dar profitul net de peste 43 miliarde de lei (9 miliarde de euro) generat de aceste firme le situează pe locul doi în economie după firmele mari. Spre comparaţie, firmele mijlocii au afaceri cu 65% mai mari decât microîntreprinderile, dar un profit net total la jumătate faţă de cel al micilor antreprenori, arată o analiză pe baza datelor de la Registrul Comerţului.
    Cifra de afaceri a microîntreprinderilor s-a majorat cu 9% în 2019 faţă de 2018, iar în ultimul deceniu acelaşi indicator a crescut cu 60%. Profitul net al acestor firme a avansat cu 16% în ultimul an şi cu peste 200% în ultimul deceniu, avans care a determinat ca micile afaceri să contribuie cu aproape o treime la profitul net total raportat de firmele din România.
    În statistici ele sunt microîntreprinderi, cea mai numeroasă „clasă” din businessul românesc –  90% din total. Noi le spunem Afaceri de la zero. În mai 2019, Ziarul Financiar şi Banca Transilvania au pornit un proiect dedicat micilor antreprenori, celor care au pornit de la zero, celor care şi-au riscat economiile pentru a investi în afaceri mici, celor care au renunţat la joburi în multinaţionale pentru a deveni antreprenori, celor care nu au fost niciodată angajaţi, dar au ştiut de la început că au o idee, un produs sau un serviciu cu care vor să ajungă la consumatori.
    Prin numărul de locuri de muncă create, prin modelele de business pe care le aduc în economie, prin nişele pe care reuşesc să le acopere, cele mai mici firme din România sunt un nucleu vital pentru business. Şi ele reuşesc să rămână în picioare.
    „Viaţa unui start-up era oricum complicată şi înaintea pandemiei. Acum e un moment în care să pivotăm şi să găsim moduri noi de a face business şi de a deservi nişa de piaţă pe care o acoperim”, spune Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, un nume jucăuş pentru o afacere la fel, în domeniul scutecelor pentru copii, parţial biodegradabile, din bambus.

     

    Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei, care a adunat peste 4.500 de participanţi în cinci ani

    8.000  de euro, valoarea unui grant de la UniCredit Bank câştigat de Eematico pentru dezvoltarea unei platforme online de învăţare

    “Să nu ne dăm în spate de la greu şi să fim recunoscători tuturor celor care ne-au susţinut”

    „Pentru noi în toată această perioadă a contat să nu ne pierdem cumpătul atunci când totul s-a închis sau am trecut prin situaţii limită. Să rămânem atenţi şi să înţelegem bine ce ni se întâmplă şi care erau acele lucruri de care ne puteam agăţa. Să vorbim sincer şi deschis cu echipa de colaboratori, să găsim soluţii împreună. Să fim creativi şi să pivotăm rapid atunci când se arată posibilităţi – în acest mod am reuşit să venim cu o soluţie online inovativă într-un timp care ni s-ar fi părut oricând altcândva imposibil. Să fim optimişti. Să avem încredere în continuare în ideile noastre noi. Să fim îndrăzneţi. Să credem. Să ştim la ce să renunţăm: am vândut tot ce am putut vinde, am renunţat la spaţiile în care am ţinut cursuri
    5 ani de zile, am redus echipa, nu înainte de a fi făcut tot ce ne-a stat în putinţă să îi ţinem cât mai mult, în speranţa că poate lucrurile se vor aşeza din nou. Să fim recunoscatori”, spune Ion Neculai, cofondator al Eematico, un proiect în domeniul educaţiei, care a pornit de la ideea de a organiza cursuri de bricolaj pentru copii, prin joacă, un proiect care a adunat în cinci ani peste 4.500 de participanţi. 
    Pentru Eematico 2020 „este de departe cea mai dificilă perioadă prin care am trecut”. În martie 2020, în numai o zi, proiectul de educaţie construit de Ion Neculai împreună cu alţi parteneri s-a trezit fără nicio activitate în desfăşurare în condiţiile în care avea 35 de grupe în şcoli şi grădiniţe şi încă nouă la centru. Şi totuşi proiectul a mers înainte, ghidat de ambiţia fondatorilor, de copii şi părinţi care nu au renunţat la cursuri şi tabere, dar şi de partenerii din mediul de business.
    „Ne-am agăţat de orice ni se oferă: păsuiri de la furnizori, sprijin şi înţelegere de la proprietarii spaţiului pe care îl închiriem, sprijinul de la stat, înţelegerea părinţilor, sprijinul lor şi păsuirea atunci când a fost cazul, sprijinul instituţiilor de finanţare care ne-au întins o mână (Fundatia Erste – n. red). Am căutat competiţii şi granturi la care să participăm. Am crezut că putem câştiga o competiţie cu 144 de start-up-uri pentru un grant de digitalizare la Academia Minţilor Creative susţinut de Unicredit şi am ţintit din prima premiul cel mare.”
    Grant de la UniCredit, o finanţare de la Raiffeisen obţinută în plină pandemie, susţinere din partea Fundaţiei Erste şi a BCR, la care se adaugă colaborări mai vechi cu Banca Transilvania şi ING – aşa a reuşit Eematico, un mic business din educaţie să stea în picioare şi să aibă pe lista de finanţatori poate mai multe bănci decât reuşeşte să atragă cu business mare.În plină pandemie, Ion Neculai şi Eematico au făcut pentru Fundaţia UiPath 160 de kituri de materiale de arhitectură şi apoi  16 ateliere online cu 160 de copii din comunităţile sprijinite de ei. „Să nu ne dam în spate de la greu şi să fim recunoscători tuturor celor care ne-au susţinut” – asta a învăţat echipa Eematico în cel mai greu an de la înfiinţare.

    Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, de scutece din bambus pentru copii

    Avem norocul să fim într-o nişă în care consumul nu a scăzut, dar fiind într-o piaţă premium, am încercat să înţeleg ce se va întâmpla cu consumatorii, ce aşteaptă ei de la un business mic, aşa ca al meu.
    „Viaţa unui start-up era oricum complicată şi înaintea pandemiei. Acum e un moment în care să pivotăm şi să găsim moduri noi de a face business şi de a deservi nişa de piaţă pe care o acoperim”, spune Ana Voicu, antreprenoarea care a creat brandul Zuluff, un nume jucăuş pentru o afacere la fel, în domeniul scutecelor pentru copii, parţial biodegradabile, din bambus.
    Ea a lucrat şase ani pentru Procter & Gamble, gigantul american din segmentul bunurilor de larg consum nealimentare, iar timp de doi ani a avut în portofoliu brandul Pampers. Atunci şi-a dezvoltat cunoştinţele cu privire la domeniul scutecelor, ceea ce a impulsionat-o să creeze chiar ea un brand.
    „Avem norocul să fim într-o nişă în care consumul nu a scăzut, dar fiind într-o piaţă premium, am încercat să înţeleg ce se va întâmpla cu consumatorii, ce aşteaptă ei de la un business mic, aşa ca al meu. Mi-am dat seama că e mai important decât oricând suportul pe care îl acorzi clienţilor – livrare rapidă, plăţi sigure, proceduri de retur uşoare şi asistenţă oricând e nevoie.”
    Aşa că, pentru a supravieţui, s-a concentrat pe client şi pe experienţa lui. A adus produse noi în portofoliu, a reuşit să reducă timpul de livrare la 24 de ore pentru 90% din comenzi şi a continuat să livreze produse calitative.
    „De asemenea, impactul pandemiei este considerabil atât în timpii de transport internaţional, cât şi în costurile aferente. Aşa că am învăţat să planific totul mult mai din timp şi să las loc pentru neprevăzut. Sunt însă optimistă pentru viitor, voi continua lansările de produse noi şi comunicarea deschisă cu consumatorii Zuluff”, spune Ana Voicu.
    În timpul stării de urgenţă generate de pandemie, antreprenoarea a ales să aducă o gamă mai mare de produse pe site-ul ei, astfel că a devenit şi distribuitor al unor jucării de dentiţie din lemn de tei fabricate în România, dar şi al unor haine moi, din materiale naturale, tot pentru copii.

    Ioana Coca
    cofondator al brandului de bere artizanală Oriel, cu venituri de 200.000 de lei în 2019, duble faţă de 2018
    59
    de microberării erau în România în 2019, un segment care a crescut de la zero în numai un deceniu. În 2020, în perioada ianuarie-august, au fost eliberate autorizaţii pentru alte 17 microberării, arată datele Asociaţiei Berarii României
    „Pentru o microberărie artizanală nu a fost cea mai fericită perioadă mai ales cu partea de HoReCa suspendată, dar am reuşit să mergem înainte. Ne-a ajutat foarte mult magazinul online, în lockdown a fost singura sursă de venit şi în martie chiar am avut cea mai bună lună în vânzările online”, spune Ioana Coca, cea care dezvoltă alături de Laurenţiu Mândrilă brandul de bere artizanală Oriel.
    Povestea microberăriei Oriel Beer din Bucureşti a început în urmă cu zece ani, când Ioana Coca şi asociatul său Laurenţiu Mândrilă au descoperit berea artizanală şi au încercat să creeze anumite reţete acasă şi „dintr-o joacă“ au făcut 20 de litri de bere artizanală pentru ei şi prieteni. Brandul Oriel a apărut pe piaţă şapte ani mai târziu, în decembrie 2017,
    iar acum este prezent în
    37 de localuri din ţară şi anul trecut veniturile s-au ridicat la 200.000 de lei, duble faţă de 2018.
    Cum au supravieţuit ei? Muncind zi de zi pentru a onora comenzile plasate în magazinul online şi pentru a livra berea acasă la consumatori.
    „Lumea chiar stătea în casă şi bea multă bere craft, în timp ce eu şi Laurenţiu ne ocupam de zor de pregătirea coletelor. Era un întreg proces pentru că aveam grijă la igienă, stăteam cu măsti, mănuşi, dezinfectant etc. Noi nu am întrerupt deloc activitatea şi am continuat producţia în tot acest timp. Ţin minte că stăteam cu declaraţiile pe propria răspundere completate zilnic şi chiar ne gândeam cum să explicăm poliţiei când ne oprea noaptea, pe stradă, că noi îmbuteliem manual
    1.000 de sticle de bere şi durează până după miezul nopţii acest proces. Dar lockdown-ul s-a terminat destul de repede, acum lumea comandă mai puţin acasă, dar am avut noroc cu vremea bună şi cu terasele care au comandat pe timpul verii”, completează Ioana Coca.

    Marius Strãtilã, fondator al Massif Experience, care organizează de câţiva ani tururi ghidate în zonele montane din România

    Cu 20% au fost reduse preţurile activităţilor Massif Experience
    „Am crezut că nu o să meargă când am văzut situaţia, mai ales că eu lucrez cu turişti străini. Teama mea principală a fost că n-o să mai lucrez deloc. Au venit însă turiştii români, cu care a fost mai greu, pentru că nu au cultură sportivă, dar cu ajutorul lor am reuşit să supravieţuiesc”, povesteşte Marius Strătilă.
    Ca să ajungă mai repede şi mai clar la noul său public, a tradus întregul site în limba română şi a ales să scadă preţurile tuturor activităţilor cu 20%. Nu a renunţat însă la filosofia lui, de a oferi „experienţe faine” în grupuri mici.
    „În septembrie îmi fac din nou puţin griji. S-au anunţat noi ajutoare de la guvern, aşa că o să aplic pentru ele, să obţin maximum 200.000 de euro nerambursabili. Cu aceşti bani vreau să construiesc ceva adiacent proiectului meu. Asta înseamnă că, pe lângă echipamentele pe care vreau să le cumpăr, intenţionez să fac şi un spaţiu într-o casă, cu o zonă de închiriat în regim Airbnb, iar jos să am biroul. E un model pe care l-am văzut afară şi merge bine. Turiştii poate au nevoie şi de cazare şi îşi pot alege echipamentele de la parterul locului în care se cazează”, spune Marius Strătilă.
    Tururile pe care le organizează el sunt în munţii din jurul Braşovului – Făgăraş, Piatra Craiului, Bucegi, Postăvaru, Tâmpa, Ciucaş şi Piatra Mare.

    Andreea Madlen Mãrgescu, fondator al brandului de cămăşi pictate manual Made with joy in Transilvania

    Situaţia actuală ne dă o lecţie, care aparent nu ne este pe plac, dar totuşi putem învăţa multe.
    „Cum spun unii oameni, foarte haioşi de altfel, că anul 2020 nu se ia in calcul, că nu trecem acest an în palmaresul de victorii, dar mai ales provocări, eu aş spune că pentru antreprenori gluma asta e mai puţin simpatică. În special pentru antreprenorii proaspeţi, dar mai ales pentru aceia ale căror businessuri au fost serios afectate de pandemie. Situaţia actuală ne dă o lecţie, care aparent nu ne este pe plac, dar totuşi putem învăţa multe. Putem chiar să ne gândim la diversificarea obiectului de activitate, de ce nu, la mutarea afacerii mai mult in online, acolo unde este posibil”, spune Andreea Madlen Mărgescu, fondator al brandului de cămăşi pictate manual Made with joy in Transilvania.
    În oraşul Făgăraş, Andreea Mărgescu, de profesie economist, pictează zi de zi desene şi mesaje pe cămăşi, iar într-un an şi jumătate a realizat peste 300 de modele care au ajuns la cliente din toată ţara. Am trecut prin mai multe provocări, dar şi schimbări. Iniţial, cu materialele pe care le aveam pe stoc am făcut măşti, apoi după ce s-a ridicat starea de urgenţă, lucrurile au revenit încet încet aproape la normal şi continuă să existe, suprinzător, o creştere a vânzărilor pe partea de articole vestimentare pictate. Consider că lumea se va îndrepta din ce în ce mai mult către lucruri unicat, făcute cu drag şi dedicare”, spune ea.
    Tânăra antreprenoare se pregăteşte de lansarea propriului magazin online, madlen.ro, unde vor fi disponibile o parte dintre produsele create.

    Andreea Filip, a creat businessul Studium, un concept de abonament care presupune livrări periodice de flori la uşa clientului

    „Primele trei săptămâni de izolare au fost cele mai grele – importurile de specialităţi au fost aproape oprite şi mai totul a îngheţat sub umbrela anxietăţii generale. Însă, din momentul în care ne-a fost clar că vom petrece mult timp acasă şi că avem nevoie să facem din casă un acasă, criza s-a transformat într-o oportunitate incredibilă pentru noi. Florile au devenit doza de normalitate”, spune Andreea Filip.

    S-a aprovizionat, în proporţie de 80%, din producţia locală de flori. Tatăl ei, care de obicei o ajută cu livrarea, a rămas acasă, pentru a se proteja. Astfel, preluând responsabilitatea livrărilor directe, Andreea s-a încărcat prin zâmbetele clienţilor ei.
    „Se vedeau prin mască, da. Am dăruit multe buchete bunicilor, ca urmare a unui mesaj postat în social media, în care ne deschideam pro bono spre a duce flori celor rămaşi singuri, pentru protecţia lor.”
    Ce îşi doreşte Andreea Filip acum este să ducă povestea Studium către managerii care se gândesc la o redefinire a spaţiilor de birouri, a relaţiei angajaţilor cu revenirea treptată la birouri, cu multe reguli, distanţare şi, poate, anxietate.

    Lidia Nicolae, creator al brandului Ceramical, un atelier din Siliştea Snagovului unde produce căni, boluri, obiecte de decor


    “Suntem foarte atenţi la schimbările pe care le percepem din partea publicului, conştientizând că deciziile de achiziţie se iau mai greu şi timpii de conversie sunt şi vor deveni din ce în ce mai lungi”

    „Spre norocul nostru, în februarie-martie, când a început pandemia, dirijasem deja businessul spre zona de online şi, ca urmare, imediat ce toată lumea a rămas acasă, am concentrat o mare parte din eforturi spre marketing”, îşi aminteşte Lidia Nicolae, antreprenoarea din spatele Ceramical.
    S-a pomenit, practic, cu o nouă realitate, mai exact cu o supraaglomerare de afaceri care încearcă să acapareze publicul în acelaşi timp şi acelaşi spaţiu – virtual. „Dacă la începutul pandemiei ne-am îndreptat atenţia spre faptul că oamenii au început să-şi îmbunătăţească sau să schimbe felul de a trăi, ulterior am înţeles că elementul de încredere în cine suntem şi ce facem este determinant pentru a putea supravieţui acestor vremuri.”
    Aşa că a înţeles că acum trebuie ca ea, împreună cu soţul ei, de asemenea implicat în afacere, să fie dispuşi la sacrificii mai mari decât în vremurile obişnuite. Înainte de Ceramical, ea a lucrat ca graphic designer la o companie de marketing research. Este absolventă a Universităţii de Artă, pe care a absolvit-o în 2010, a făcut şi un master în Grafică, apoi şi-a continuat şi cariera artistică în paralel cu jobul. După ce vremurile se vor linişti, spune Lidia Nicolae, se gândeşte să deschidă şi un punct fizic de vânzare pentru produsele Ceramical.

    Adina Humă & Linda Vasilescu, fondatoare ale R-Create, o soluţie pentru comercianţii online prin care să poată utiliza o pungă refolosibilă atunci când îşi livrează produsele
    „Toată perioada pandemiei ne-a surprins în ajunul lansării unui produs pe piaţă,  deci cu o miză concretă, şi a fost un prilej de accelerare a unor procese. În primul rând, ne-am sudat noi ca echipă şi am testat, fără niciun training, un mod de lucru foarte agil, înţelegând chiar din prima săptămână că orice am face, nu trebuie să aşteptăm să treacă, pentru că va dura. Principalul mod de supravieţuire a fost să ne găsim sursele de informare corecte şi să separăm, pe cât posibil, manipularea şi confuzia de informaţia corectă”, spune Adina Humă.
    Concret, ideea lor funcţionează astfel: atunci când comanzi de la magazinele partenere R-Create, poţi bifa opţiunea de ambalaj returnabil. Magazinul va împacheta produsele în geanta R-Create, în locul variantei clasice, de unică folosinţă. La livrare, desigilezi geanta, preiei produsele comandate, iar ambalajul rămâne la curier. Parteneriatele lor de până acum au fost cu FAN Courier şi Cărtureşti.
    „Ce am învăţat în acea perioadă ne ghidează şi acum: să găsim soluţii concrete, ţinând cont de restricţiile exterioare şi să integrăm în mod foarte agil feedback-urile clienţilor, pentru a deveni în mod accelerat competitivi pe o piaţă în schimbare. Cred că în ADN-ul unui antreprenor este să transforme problema în oportunitate şi e un moment de aliniere cu parteneri cu care avem valori comune, pentru a naviga aceste timpuri împreună”, mai spune Adina Humă, una dintre fondatoarele R-Create.
    Ea şi Linda vor să introducă opţiunea de ambalaj returnabil în cât mai multe magazine online, pentru a observa rata de adopţie la nivelul consumatorilor. Mai mult, cele două antreprenoare lucrează la un parteneriat astfel încât genţile cu grad prea mare de uzură să fie reciclate la finalul celor 20 de cicluri de folosire.

    Aaron Balazs, fondator al Bikkla, un centru de închiriere cu biciclete electrice în zona Lacul Roşu

    „Practic odată cu ridicarea restricţiilor de părăsire a locuinţei a pornit sezonul turistic şi am putut să începem şi noi activitatea de închirieri de biciclete electrice.”

    „Nu a fost nevoie de mare supravieţuire. Practic odată cu ridicarea restricţiilor de părăsire a locuinţei a pornit sezonul turistic şi am putut să începem şi noi activitatea de închirieri de biciclete electrice. Deşi turiştii străini aproape că au lipsit, turismul local a înflorit. Am reuşit să deschidem un al doilea centru de închirieri în Borsec. Am făcut şi unele investiţii pe termen lung, suntem în plină restructurare privind prezenţa online şi din octombrie începem recrutarea francizaţilor pentru sezoanele următoare. Per total suntem sănătoşi atât personal cât şi privind businessul şi ne uităm cu planuri concrete spre viitor”, spune Aaron Balazs, fondator al Bikkla.
    Aaron Balazs este absolvent de Arte la Cluj, fost director de creaţie în Bucureşti, antreprenor 100% în Gheorgheni (judeţul Harghita), oraşul său natal. Pe pagina sa de Linkedin, Aaron scrie „fondator, CEO şi menajeră la Bikkla“ – un proiect născut în 2018 în zona Lacului Roşu, din apropiere de Gheorgheni, un proiect care creşte şi se dezvoltă în prezent împreună cu un alt antreprenor (Szakacs Botond – Eco Tiny House) franciza Bikkla – căsuţa pe roţi echipată cu 6, 12 sau 24 de biciclete electrice, gata de închiriat în zone turistice.

    Roxana Gordan, produce lumânări sculptate într-un atelier improvizat în curtea casei părinţilor ei, din Urlaţi, judeţul Prahova

    „Pe viitor, voi lărgi şi mai mult această paletă de produse, rămânând totuşi la produse care sunt lucrate manual şi pe care le consider speciale.”

    „Când a început nebunia, manufacturam în special lumânări sculptate manual, care se pretau pentru evenimente mari, de genul nunţilor şi al botezurilor, precum lumânări de biserică sau mărturii. Aşa că, atunci când au început să se anuleze aceste evenimente, am înţeles imediat că firma noastră va avea de suferit. Tocmai de aceea, am adus noi produse în portofoliu: aranjamente din flori de săpun, brăţări cu flori naturale uscate prinse în răşină, lumânări din ceară de albine, lumânări de aromaterapie cu fitil de lemn şi uleiuri esenţiale şi nişte minunate lustre retro cu sfoară mărinărească şi unele colivii de metal”, spune Roxana Gordan.
    Aceasta a fost strategia care a făcut ca Sorrisi să nu se ducă în jos din cauza pandemiei, ba chiar dimpotrivă, vânzările au crescut. „Încă suntem pe val, chiar dacă am fi avut toate şansele să fim pe fundul mării. Pe viitor, voi lărgi şi mai mult această paletă de produse, rămânând totuşi la produse care sunt lucrate manual şi pe care le consider speciale. Am încheiat deja colaborări cu alţi artizani, pentru nişte coliere şi brăţări din mărgele.”
    Roxana se gândeşte chiar să deschidă un punct de vânzare, când lucrurile se vor stabiliza. „Din păcate, magazinele din Italia şi din Franţa care cumpărau de la noi sunt închise acum, aşa că s-a pierdut puţin acolo. Oricum, atâta timp cât vindem online, cred că vom rămâne în picioare.”

    Silvia Buzori, fondatoare a brandului Săpun Natural

    “Prezenţa Săpun Natural este 100% online, exclusiv pe site-ul propriu şi pe pagina de Facebook, de aceea mi-a fost uşor să-mi păstrez clienţii şi în perioada de pandemie, când toată lumea s-a mutat online.”

    „Chiar dacă spălatul pe mâini trebuia să fie un obicei normal, realitatea este că în ultimele şase luni am vândut mai multe săpunuri solide şi lichide decât am făcut-o în perioade similare din ultimii trei ani. Pun această creştere pe seama conştientizării că, dacă acum trebuie să ne spălăm mai des decât înainte, este indicat să o facem cu produse naturale”, spune Silvia Buzori.
    Temerile în privinţa viitorului au determinat-o să fie mai atentă la investiţiile programate şi astfel a ales să lanseze mai puţine produse noi. Rata de retur a crescut şi ea, mai ales în lunile de vară, dar s-a păstrat la un nivel mic.
    „Prima jumătate a lunii septembrie a fost una slabă din punct de vedere vânzări, dovadă că oamenii s-au concentrat mai mult decât în alţi ani pe începerea şcolii şi pe cheltuielile aferente. Sper ca finalul de an să fie unul bun, pentru că dacă nouă ne merge bine şi clienţilor noştri le va merge la fel, ceea ce va însemna că această nouă criză s-a terminat.”
    Producţia pe care o face Silvia Buzori are loc într-un atelier de lângă Bucureşti, iar gama de produse include, pe lângă săpun, şi creme, săpun lichid, şampon, gel de duş, uleiuri de corp, unturi pentru corp, ape florale.
    În total, sunt peste 50 de produse sub brandul Săpun Natural.

    Vlad Farcău, un antreprenor din Cluj, care, după 12 ani de experienţă în domeniul IT, a fondat Tata Vlad, un brand de batoane pe bază de fructe uscate şi nuci, fără zahăr, în diferite combinaţii
    „Supravieţuire – asta simţim că se întâmplă în ultimele luni, e greu să ne focusăm pe o creştere, când vedem şi simţim ce se întâmplă în piaţă”, spune Vlad Farcău, un antreprenor din Cluj, care, după 12 ani de experienţă în domeniul IT, a fondat Tata Vlad, un brand de batoane pe bază de fructe uscate şi nuci, fără zahăr, în diferite combinaţii.
    „Ce ne-a ajutat pe noi cel mai mult în acea perioadă, şi ne ajută în continuare de fapt, este faptul că ne-am focusat pe dezvoltarea de parteneriate cu diverşi colaboratori din ţară. În continuare simţim că asta e cheia succesului pentru noi şi în direcţia asta vom continua în viitorul apropiat.”
    Incertitudinea care a venit odată cu starea de urgenţă l-a afectat pe Vlad Farcău, însă încet-încet, chiar şi în timpul pandemiei, oamenii au început să se relaxeze şi acum poate deja să observe un tipar de creştere pe care vrea să-l menţină.
    „Focusul nostru pentru perioada următoare este găsirea de unu-doi parteneri mai mari, care să ne ofere o siguranţă prin constanţa comenzilor. Predictibilitatea este unul din cele mai importante elemente în această perioadă.”
    Un lucru foarte important este de asemenea lărgirea portofoliului de produse, pentru a putea acoperi o piaţă cât mai largă de clienţi.
    „Ce este oarecum dezamăgitor pentru mine este faptul că ajutoarele oferite de stat în contextul repornirii economiei pare că nu au fost gândite deloc pentru firme mici, ca noi. În cel mai bun caz, vom putea aplica pentru acele microgranturi de 2.000 de euro”, mai spune Vlad Farcău.

    Marieta Kojanov Si Dan Govella, fondatori ai Ralitza, un atelier în care croiesc şepci de diverse tipuri, bretele, cravate, papioane, eşarfe şi alte accesorii

    „Ne-am dat seama de gravitatea situaţiei şi am încercat să ne ţinem clienţii cât mai conectaţi la activitatea noastră, prin modele noi, pe care de mult timp îmi doream să le am în colecţie, dar nu reuşeam”

    „Prin colecţia de măşti asortate cu şapca, ce ne-a adus o frumoasă colaborare cu Londra; am implementat serviciul de restilizare a hainelor; am oferit clienţilor calitatea de «membru Ralitza» şi reduceri de 10% pe viaţă pentru vânzări mai mari de 750 de lei”, spune Marieta Kojanov.
    Au început să posteze testimoniale live ale clienţilor brandului pe reţelele de socializare şi, în general, au ales să fie mult mai activi în Social Media.
    Marieta Kojanov a lucrat vreme de 24 de ani în domeniul textilelor, pentru branduri precum Bigotti sau Massini, ca şef de secţie în departamentul de confecţii, specializându-se în cămăşi pentru bărbaţi. Odată cu Ralitza, a decis să-şi pună experienţa la bătaie. De la papioane, portofoliul s-a diversificat şi cu alte accesorii, precum eşarfe, bretele, batiste. De-a lungul anilor, cei doi antreprenori au investit peste 80.000 de euro.

    Alina Mitrică, promovează covoarele româneşti tradiţionale, pe platformele online de socializare, sub umbrela „Made with love”
    „Fiind în online şi în zona de amenajări de casă, lucrurile au fost ok. Noi suntem orientaţi către piaţa externă, iar principala problemă este întârzierea livrărilor, în rest lucrurile merg bine”, spune Alina Mitrică.
    De anul trecut, când a creat Made with love, până acum, Alina Mitrică a vândut câteva zeci de covoare, cele mai multe plecând în afara ţării. Printre cumpărători se numără atât români stabiliţi în străinătate, cât şi străini cu afinitate pentru astfel de produse artizanale. Cele mai multe covoare vândute de ea se află acum în case din Franţa, însă a livrat şi în Australia, Statele Unite ale Americii sau Canada.
    Pentru a duce tradiţia mai departe, ea vrea să pună bazele unui atelier, în localitatea din care provin bunicii ei, Amărăştii de Jos, judeţul Dolj.

    Andra Berilă & Bogdan Crivoi, fondatori ai studioului de animaţie 2D Skeptic Dog
    „Primul nostru gând în luna martie a fost: Sper să primim toţi banii pentru ultimele facturi! Apoi am înţeles mai bine ce se întâmplă, a trecut panica de moment şi am început să ne gândim la soluţii. Primul lucru a fost să începem să lucrăm toţi de acasă şi să renunţăm la chiria pe care o aveam pentru sediul studioului. Partea bună e că toate cheltuielile erau oricum în funcţie de activitate, adică nu aveam prea multe costuri fixe”, spune Andra Berilă.
    Au continuat să aibă clienţi şi să lucreze de acasă, bilanţul contorizând doar câteva proiecte amânate, dar nimic anulat. Din iunie, ritmul de lucru a început treptat să-şi revină.
    „Iar acum, din septembrie, pare că sunt mai multe proiecte pe animaţie.”
    Totuşi, munca din birou era mai relaxantă şi mai eficientă, iar atmosfera era în mod cert alta decât cea de lucru din casa fiecăruia. Dar Andra şi Bogdan au învăţat lecţia adaptării şi a răbdării, aşa că acum se bucură că piaţa de animaţie creşte şi că au de lucru. „Probabil suntem o afacere mică foarte norocoasă”, spune Andra Berilă.

    Luiza Apostu, a fondat Rubik School, o şcoală cu un model de învăţare autodirijată cu instrumente agile

    “Pandemia pentru noi a venit la pachet cu o curbă mare de învăţare în mediul online şi întrebarea dacă vom supravieţui. Ştiam că nu avem de ales decât să ne adaptăm şi, fiind o organizaţie mică, ne-a fost mai uşor să fim agili şi să pivotăm un produs nou.”

    „În prima zi în care s-a instaurat starea de urgenţă noi eram deja în online cu copiii, pe o platformă de învăţare adaptată nevoilor noastre, cu evenimente de comunitate şi cursuri care să aducă cât mai mult din spiritul şi cultura spaţiului fizic şi în online”, îşi aminteşte Luiza Apostu.
    Jumătate dintre copiii care veneau în offline nu au mai venit şi în online, iar la grădiniţă au fost nevoiţi să renunţe pentru moment. Pentru a fi sustenabili, au creat un produs nou – Rubik Online, o comunitate de învăţare agilă în online pentru copiii cu vârste între
    6 şi 13 ani.
    „După şapte luni de Rubik Online, am ajuns la 150 de copii care au trecut prin program, astăzi avem 70 de copii care vin în comunitate zi de zi, 20 de mentori şi suntem în creştere. Plănuim să lansăm noi proiecte precum o caravană de tabere urbane în ţară, să ne redeschidem spaţiul fizic la început de 2021 în funcţie de cum va arăta contextul pandemic şi să păstrăm acest produs online şi pentru viitor.”
    Dintre materiile care se predau la Rubik School, fac parte: matematică distractivă, science, citizenship, arte, muzică, dezvoltare socio-emoţională, germană, engleză, modelare 3D, paşaport global – adică geografie. Vârsta minimă a copiilor este de trei ani, existând cursuri adaptate şi pentru copii mai mari. Calendarul de cursuri este format tot împreună cu copiii la început de an. Peste 100 de copii au trecut prin Rubik School în primele zece luni de activitate.

    Beatrice Pătrascu, fondator al clinicii stomatologice The Gentle Dentist

    >650.000 de euro a investit în două clinici stomatologice în Capitală, sub numele The Gentle Dentist.

    „O afacere mică este o afacere în care antreprenorul munceşte zi şi noapte, drept urmare am muncit şi mai mult, nu atât fizic, dar am petrecut foarte mult timp să înteleg cum am putea să supravieţuim”  – aşa sintetizează Beatrice Pătraşcu timpul care s-a scurs din martie încoace.
    Absolventă a Facultăţii de Stomatologie din Bucureşti, ea a investit peste 650.000 de euro în două clinici stomatologice în Capitală, sub numele The Gentle Dentist. Una dintre clinicile The Gentle Dentist a fost printre puţinele care au funcţionat în perioada de izolare, cu acordul Ministerului Sănătăţii, în condiţiile în care ordonanţele militare elaborate în acele săptămâni au prevăzut închiderea cabinetelor stomatologice.
    „Vestea că trebuie să ne sistăm activitatea în vremea pandemiei nu a fost nici cea mai fericită, dar nici cea mai uşoară de implementat la nivel de business. Am autorizat clinica în starea de urgenţă, într-o etapă în care nu exista nicio procedură în acest sens, iar asta a fost una dintre cele mai mari provocări. Am căutat să găsim soluţii în privinţa angajaţilor, să nu fim nevoiţi să facem concedieri, ci să reducem timpul de lucru, astfel încât să ne putem păstra echipele cât mai intacte. Am apelat şi la şomajul tehnic”, spune Beatrice Pătraşcu.
    Acum, planul ei este să se concentreze pe menţinerea programelor de prevenţie şi a abonamentelor stomatologice.
    Supravieţuirea noastră s-a datorat şi unui plan de criză pe care îl aveam la dispoziţie, gândit fără să ne aşteptăm că vom şi avea nevoie de el. Nu putem face proiecţii pe termen lung, nu ştim ce se va întâmpla, dar este în puterea noastră să muncim şi să credem în ceea ce facem”, adaugă ea.

     

  • Ce spune miliardarul Bill Gates despre faptul că ar fi folosit un potenţial vaccin pentru implantarea microcipurilor în oameni pentru a le monitoriza mişcările

    Miliardarul Bill Gates, a cărui fundaţie a donat milioane de dolari în direcţia tratamentului şi găsirii unui vaccin împotriva coronavirusului, a negat toate acuzaţiile care i se aduc în diverse teorii ale conspiraţiei. Potrivit unui articol publicat de CNBC, el a făcut referire la un sondaj din Statele Unite din care reieşea că 28% din oameni cred că ar fi folosit un potenţial vaccin pentru implantarea microcipurilor în oameni pentru a le monitoriza mişcările.

    „Trebuie să aducem adevărul la suprafaţă”, a spus Gates, cofondator al Fundaţiei Bill şi Melinda Gates, într-un interviu publicat de CBS News. „Sper că această veste va muri odată ce oamenii obţin datele corespunzătoare”, a adăugat el, precizând că vrea să pună capăt pandemiei de coronavirus.

    În februarie, fundaţia a anunţat că va dona 100 milioane de dolari în scopul cercetării pentru găsirea unui vaccin, cât şi în eforturile de tratare a bolii COVID-19. Donaţia a venit în contextul în care Organizaţia Mondială a Sănătăţii a anunţat că are nevoie de contribuţii de 675 de miliarde de dolari pentru a lupta împotriva răspândirii coronavirusului. În iunie, fundaţia a pus la bătaie încă 1,6 miliarde de dolari pentru alianţa Gavi, o organizaţie concentrată pe eforturile de imunizare a copiilor în contextul pandemiei de coronavirus.

    „Vrem să ne asigurăm că nu vor exista oameni care mor doar din cauza lipsei unui vaccin”, a spus Gates.

     

  • Antreprenoarele care vor să revoluţioneze livrările acasă. Soluţia lor va schimba comportamentul comercianţilor online

    Să fii sustenabil aproape că nici nu mai e un trend, ci o normalitate. Să te uiţi de (cel puţin) două ori atunci când faci cumpărături, să măsori impactul achiziţiilor tale asupra mediului sunt – sau ar trebui să devină – obiceiuri zilnice, la fel de normale ca nevoia de a respira. Pentru că, în final, cele două sunt legate. Adina Humă şi Linda Vasilescu pun şi ele o cărămidă la fundaţia acestor obiceiuri, cu un produs pe cât de simplu, pe atât de eficient: R-Create. Concret? O soluţie pentru comercianţii online prin care să poată utiliza o pungă refolosibilă atunci când îşi livrează produsele.

    Conceptul R-Create îşi are rădăcinile într-un grup de lucru în reţeaua spaţiilor de co-working Impact Hub din Bucureşti. Adina şi Linda erau deja preocupate de problemele de mediu şi căutau modalităţi de sustenabilitate financiară pentru un business de profil. S-au oprit la ideea de ambalaje, şi nu de orice fel, ci pentru produsele comandate online, un segment care creşte exploziv, mai ales de câteva luni încoace. Ideea lor datează însă cu mult dinaintea pandemiei.

    Au conceput R-Create, au câştigat premiul I la incubatorul Reuse Hub, organizat de Impact Hub Bucureşti şi PepsiCo, iar în iunie anul acesta au trecut cel mai important test: cel al pieţei.
    „Am desfăşurat împreună cu Cărtureşti şi FAN Courier un test la nivel naţional de înlocuire a ambalajelor de unică folosinţă cu unul reutilizabil, iar rezultatele au fost peste aşteptări: 1 din 5 clienţi a ales ambalajul returnabil chiar din prima zi. Rezultatele de până acum ne întăresc credinţa că publicul validează ideea noastră şi industria de livrări online este pregătită pentru o schimbare majoră de paradigmă”, spune Adina Humă. Concret, atunci când comanzi de la magazinele partenere R-Create, poţi bifa opţiunea de ambalaj returnabil. Magazinul va împacheta produsele în geanta R-Create, în locul variantei clasice, de unică folosinţă. La livrare, desigilezi geanta, preiei produsele comandate, iar ambalajul rămâne la curier.


    Adina are experienţă în marketing, iar Linda Vasilescu are un MBA în investment banking şi o experienţă de peste 15 ani în mediul de consultanţă strategică şi corporate. Alături de ele s-au înhămat la lupta schimbării de mentalităţi şi doi angel investor. Unul dintre ei este Bernhard Lutzer.
    „Am beneficiat de susţinere financiară în valoare de 25.000 de euro iniţial – premiul I la incubatorul Reuse Hub. În afară de aceasta, până acum am investit în jur de 70.000 de euro în bani şi timp dedicat proiectului nostru. Investiţiile continuă, deoarece scopul nostru este de a avea o rată de tracţiune relevantă pentru a securiza piaţa din România şi, ulterior, de a avea un parcurs rapid în alte pieţe europene”, spune Linda Vasilescu.
    Proiectul este încă la început de drum, fiind fondat în 2019. Planurile sunt însă mari. Ele vor să introducă opţiunea de ambalaj returnabil în cât mai multe magazine online, pentru a observa rata de adopţie la nivelul consumatorilor. Mai mult, cele două antreprenoare lucrează la un parteneriat astfel încât genţile cu grad prea mare de uzură să fie reciclate la finalul celor 20 de cicluri de folosire.

    Prima tranşă de ambalaje R-Create a fost fabricată în Buzău, iar în perioada de test serviciul a fost oferit gratuit. Pe viitor însă, ţinta de preţ este sub 1 euro per folosire, cu variaţii în funcţie de volume, în preţul serviciului intrând şi returul genţii. „Conceptul nostru este B2B2C, deci lucrăm pe două planuri: cu magazinele online care doresc să folosească soluţia noastră de împachetare circulară, dar în acelaşi timp dorim să ne adresăm şi dorinţelor consumatorilor online. Ambele grupuri au în comun responsabilitatea pentru mediu, dar şi dorinţa de eliminare a risipei. Abordăm această problemă prin diminuarea semnificativă a cantităţii de ambalaje de unică folosinţă implicate în e-commerce, oferind o soluţie unică returnabilă care poate fi folosită şi de 20 de ori. În acelaşi timp, consumatorilor online le oferim o alternativă waste-free, ei beneficiind de o experienţă îmbunătăţită de cumpărare.”

    Momentan, pe zona de curierat, Adina Humă şi Linda Vasilescu au convenit parteneriate cu FAN Courier şi Sinapseria, un serviciu de curierat rapid pe bicicletă. „Date fiind beneficiile pe care le aduce o asemenea soluţie şi în plan logistic (economisire de spaţiu la transport între 15 şi 35%, economisire de spaţiu de stocare de peste 90% şi eliminarea ecotaxei), considerăm că soluţia are o permeabiliate mare în piaţa de e-commerce.” Anul 2020 ar trebui să ducă la crearea unui adevărat club R-Create, al magazinelor online partenere care aleg varianta eco-friendly de expediere prin soluţia propusă de cele două antreprenoare. Iar contextul pandemic generat de coronavirus, cu toate schimbările de mentalitate pe care le-a adus cu sine, ar putea să fie şi el un mic avantaj.
    „E clar că această criză a adus o schimbare de paradigmă în toate domeniile. Vestea bună este că societatea se adaptează – studiile arată că experienţa Covid-19 a adus un grad suplimentar de responsabilizare – oamenii sunt din ce în ce mai conştienţi de efectul individual asupra gradului comun de bunăstare. Această schimbare înseamnă un mai mare interes pentru soluţii inovative, implicit şi pentru serviciul nostru.”

    R-Create estimează că va ajunge să înlocuiască anual peste 5 milioane de ambalaje de unică folosinţă cu această soluţie. Concepte similare există deja în SUA, dar şi în Olanda, Finlanda sau Franţa.
    Aşa că, pas cu pas, lumea se re-creează. De la zero. Sau nu neapărat.

  • Epoca Pietrei

    În noua Epocă a Pietrei,  se poartă mai ales piatra ca element decorativ, aşa cum o arată, de exemplu, liftul de la sediul Fundaţiei Prada din Veneţia, cu o cabină din onix colorat în roz sau o piscină interioară de piatră, ambele create de firma olandeză de design SolidNature ori diverse clădiri spectaculoase moderne placate cu piatră. Unii designeri folosesc piatra pentru accesorii de răcit băutura din pahare (norvegiana Runa Klock) sau pentru piese de mobilier, cum ar fi mesele (francezul Martin Massé cu gama sa Orsetto).

  • OMS a lansat o nou fundaţie pentru donaţiile private. Planurile Organizaţiei cu banii obţinuţi

    OMS a lansat miercuri o fundaţie pentru donaţiile private, relatează The Gurdian. Preşedintele SUA, Donald Trump a ameninţat că va taia finanţare OMS

    Agenţia ce aparţine de ONU a lansat noua fundaţie independentă cu speranţa că va oferi un control mai bun al donaţiilor filantropice şi publice pentru a le direcţiona către probleme precum criza coronavirusului.

    Trump acuza OMS de slaba gestionare a pandemiei şi a îngheţat finanţare SUA şi ar putea să retragă ţara din cadrul organizaţiei luna viitoare dacă nu vede “schimbări semnificative”. Trump spune că OMS este foarte apropriată de China şi că a acoperit epidemia iniţială din ţară.

    Directorul Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a precizat că noul fond nu are legătură cu îngheţare contribuţiei SUA.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fondatorii Smart Bill, dar şi angajaţii acestora, donează 35.000 de euro în lupta împotriva coronavirusului

    Antreprenorii care au fondat Smart Bill, furnizor local de servicii SaaS (software as a service), au anunţat că donează 35.000 de euro spitalului judeţean din Sibiu.

    Astfel, potrivit unei postări pe Facebook a CEO-ului afacerii, Radu Hasan, vor dona 10.000 de euro din partea firmei, dar şi între 1% şi 100% din salariul brut al angajaţilor lor:

    „Am profitat de campania Fundatiei Comunitare Sibiu sa strangem o suma consistenta pentru achizitia de kituri de testare si aparatura pt ATI.

    Am decis sa donam 10k euro de pe firma si sa propunem colegilor din Sibiu sa ne donam un procent din salariul brut pe luna asta. Eu şi Ioana (Hasan, unul dintre fondatorii afacerii n.red) am decis sa donam 100%.
    Rezultatul a fost peste asteptari si sunt al naibii de mandru de echipa pe care o avem. Absolut toti au decis sa doneze procente semnificative, desi decizia si suma erau private, era usor sa refuzi.
    In total am strans si vom dona 35.000 euro !!!
    Am incredere in Ciprian (director executiv la Fundaţia Comunitară din Sibiu n.red.) ca se vor cheltui eficient.

    P.S: Sper din suflet ca la Sibiu kiturile pentru testare sa fie folosite acolo unde e intr-adevar nevoie

    P.P.S: Sper ca si alte firme care o duc bine si unde se castiga semnificativ peste medie sa ia exemplul nostru”, a scris Radu Hasan într-o postare pe Facebook.

     

    Foto: Radu Hasan, Ioana Hasan, Mircea Căpăţână – fondatorii Smart Bill