BusinessMagazin

Tag: fundatie

  • Fondatorii Smart Bill, dar şi angajaţii acestora, donează 35.000 de euro în lupta împotriva coronavirusului

    Antreprenorii care au fondat Smart Bill, furnizor local de servicii SaaS (software as a service), au anunţat că donează 35.000 de euro spitalului judeţean din Sibiu.

    Astfel, potrivit unei postări pe Facebook a CEO-ului afacerii, Radu Hasan, vor dona 10.000 de euro din partea firmei, dar şi între 1% şi 100% din salariul brut al angajaţilor lor:

    „Am profitat de campania Fundatiei Comunitare Sibiu sa strangem o suma consistenta pentru achizitia de kituri de testare si aparatura pt ATI.

    Am decis sa donam 10k euro de pe firma si sa propunem colegilor din Sibiu sa ne donam un procent din salariul brut pe luna asta. Eu şi Ioana (Hasan, unul dintre fondatorii afacerii n.red) am decis sa donam 100%.
    Rezultatul a fost peste asteptari si sunt al naibii de mandru de echipa pe care o avem. Absolut toti au decis sa doneze procente semnificative, desi decizia si suma erau private, era usor sa refuzi.
    In total am strans si vom dona 35.000 euro !!!
    Am incredere in Ciprian (director executiv la Fundaţia Comunitară din Sibiu n.red.) ca se vor cheltui eficient.

    P.S: Sper din suflet ca la Sibiu kiturile pentru testare sa fie folosite acolo unde e intr-adevar nevoie

    P.P.S: Sper ca si alte firme care o duc bine si unde se castiga semnificativ peste medie sa ia exemplul nostru”, a scris Radu Hasan într-o postare pe Facebook.

     

    Foto: Radu Hasan, Ioana Hasan, Mircea Căpăţână – fondatorii Smart Bill

     

     

  • Încă o companie anunţă donaţii în lupta împotriva COVID-19. 200.000 de euro vor merge către Crucea Roşie Română

    Fundaţia Globalworth a anunţat că donează 200.000 de euro organizaţiei Crucea Roşie Română pentru necesare medicale şi oferirea sprijinului logistic, uman şi material pentru consolidarea răspunsului ţării noastre la ameninţarea cu noul coronavirus (COVID-19), potrivit unui comunicat de presă trimis de reprezentanţii fundaţiei.

    Materialele achiziţionate în urma donaţiei vor ajunge la Institutul Naţional „Prof. Matei Balş”, cea mai mare instituţie medicală pentru boli infecţioase şi prima pe linie în situaţia de urgenţă COVID-19. Fondurile substanţiale oferite vor ajuta la achiziţionarea de materiale de strictă necesitate cum ar fi: ventilatoare medicale destinate terapiei intensive, flacoane de dezinfectant, costume de protecţie, ochelari de protecţie, măşti sanitare de unică folosinţă sau mănuşi de protecţie.

    Ajutorul vine în continuarea campaniei de informare a populatiei desfăşurate de Crucea Roşie Română la nivel naţional pentru limitarea răspândirii pe teritoriul României a noului coronavirus, SARS-CoV-2, care declanşează COVID-19.

    „Grija pentru oameni a fost de la bun început una dintre principalele priorităţi ale Fundaţiei Globalworth, iar acum este nevoie de noi mai mult decât oricând. Noua formă de coronavirus a ajuns şi în România şi riscă să ne afecteze pe toţi: de la cunoscuţi, la familie, colegi sau prieteni. Este esenţial să ascultăm toate sfaturile comunicate de instituţiile autorizate şi, poate cel mai important, să fim solidari. Este momentul să ne unim forţele şi să acţionăm cât mai repede în punctele de maximă urgenţă, iar Crucea Roşie are un plan clar în acest sens. Ne dorim să îi sprijinăm în această miză comună, iar împreună avem toată încredere că vom reuşi să limităm efectele negative asupra comunităţilor noastre din România şi din Polonia şi asupra întregii societăţi în care trăim”, a declarat Georgiana Iliescu, Director Executiv al Fundaţiei Globalworth.

    Intervenţia Fundaţiei Globalworth pentru susţinerea eforturilor Crucea Roşie Română  are ca prim obiectiv reducerea efectelor secundare asupra sănătăţii şi a sistemului social, a mijloacelor de trai şi a bunăstării populaţiei. Contribuţia este menită să promoveze implicarea comunitară eficientă şi încurajarea unor schimbări de comportament atât în cadrul comunităţii de business, cât şi în afara acesteia.

    Fundaţia Globalworth a fost înfiinţată în 2018 de Globalworth, care este liderul pieţei de clădiri de birouri din România şi Polonia, şi este o entitate non-profit, fiind independentă de activităţile comerciale ale grupului. Fundaţia are ca misiune dezvoltarea de proiecte pe trei piloni principali: oameni, locuri şi tehnologie.


     

  • Cu ce se ocupă fiul marelui politician Ion Raţiu, stabilit la Londra: „Cel mai dor îmi este de legumele şi fructele pe care le găseşti în pieţe, acestea fiind mai gustoase decât orice poţi găsi în Occident”

    Nicolae Raţiu a studiat în Marea Britanie la Marlborough College, continuându-şi pregătirea la New York University, în Statele Unite. „Am început să lucrez în industria de transport imediat după absolvirea facultăţii, în 1971. Aveam o diplomă în transporturi maritime şi economie”, îşi aminteşte el. După doi ani de lucru s-a alăturat afacerii tatălui său, Ion Raţiu, o afacere tot în domeniul trasportului care avusese rezultate bune în anii ’60 dar care întâmpina dificultăţi în acea perioadă din cauza apariţiei containerelor, cu care ei nu puteau concura. „Businessul s-a închis în 1980 şi astfel ne-am concentrat atenţia pe investiţiile în real estate.”

    În paralel, Nicolae Raţiu a lucrat şi ca broker în industria petrolieră şi ţinând cont de evoluţia pieţei în acea perioadă a reuşit să câştige bani mulţi, după cum spune chiar el. Apoi a venit 1989, iar ianuarie 1990 l-a găsit în România, unde-l ajuta pe tatăl său la campania prezidenţială. „Am fondat împreună ziarul «Cotidianul» şi am dezvoltat o tipografie pentru a-l putea tipări.” El este cel mai mic dintre cei doi fii ai omului politic Ion Raţiu. Născut la Davos, în Elveţia, Nicolae Raţiu a venit în România în anii ’90, când avea deja 40 de ani, după ce regimul comunist se prăbuşise, iar tatăl său se întorsese acasă pentru a candida la preşedinţie.

    „În afară de asta (de «Cotidianul» – n.red.) nu am avut alte businessuri în România în anii ’90, însă am administrat afacerile familiei din Marea Britanie din domeniul imobiliar.” A investit în clădiri de birouri, în depozite şi chiar în sectorul rezidenţial, iar businessul a crescut puternic, după cum spune el.

    Începând cu anii 2000 a investit şi în România în domeniu – în terenuri, proprietăţi industriale, parcuri logistice, proiecte rezidenţiale şi hoteluri. „De asemenea, am pariat pe alte domenii, respectiv materiale de construcţii, fabrici de mobilă şi placaj. Cea mai recentă investiţie a mea în România este într-un centru de date în Câmpulung Muscel, mai exact pe fosta platforma Aro.”

    Datele publice arată că omul de afaceri este acţionar în circa zece firme din România. El a preluat de-a lungul timpului mai multe proprietăţi. Spre exemplu, prin firma Turda Development, Nicolae Raţiu a preluat în 2007 fosta fabrică de bere Ursus din Turda. Pe acest teren el trebuia să construiască un centru comercial de 15.000 mp, o investiţie estimată iniţial la 15 milioane de euro. Venirea crizei a pus pe pauză proiectul, astfel că în prezent firma apare a avea venituri zero. O altă firmă a omului de afaceri este Landmark Management, care a preluat în anul 2007 licenţele de fabricaţie şi platforma industrială Aro Câmpulung. Automobilul de teren Aro, produs la Câmpulung, a ieşit din fabricaţie în anul 2003. Iniţial Nicolae Raţiu anunţa chiar că ia în calcul reluarea producţiei, fapt ce nu s-a petrecut.

    Platforma industrială Aro Câmpulung are o suprafaţă de 49 de hectare, conform celor mai recente date ale Business MAGAZIN. După preluare, compania controlată de Nicolae Raţiu a derulat investiţii pentru reabilitarea platformei prin reconstrucţia infrastructurii şi reconversia unor hale. Aici a apărut şi centrul de date menţionat de omul de afaceri.

    „Un astfel de business are nevoie de curent electric constant, fără întreruperi, iar la Eurodatapark avem 36 de megawaţi, în special energie verde. Clienţii de centre de date din România ignoră faptul că Bucureştiul este amplasat pe o falie seismică şi se află doar cu trei metri deasupra nivelului mării.” Astfel, spune el, când se va produce un cutremur masiv, şi invariabil se va produce, întregul sector financiar se va prăbuşi şi nu va avea o rezervă. Niciunul dintre centrele de date din Capitală – majoritatea amplasate în subsolurile unor clădiri de birouri – nu va supravieţui. „Va fi o catastrofă.

    Acesta e motivul pentru care ne-am poziţionat în Eurodatapark pentru a avea back-up (rezervă), pentru a putea asigura continuitate în business. Eu sunt o persoană răbdătoare, oamenii se vor trezi la realitate, însă sper să fie înainte să se petreacă dezastrul. Dacă nu, va fi prea târziu. În România însă cine ştie dacă sau când se va întâmpla?”

    Se declară ca fiind antreprenor şi afirmă că nu îi place să lucreze pentru altcineva. A lucrat pentru tatăl său timp de şapte ani şi chiar şi aşa a fost dificil. „Am supravieţuit; deşi ne-am certat, am rămas prieteni.”

    Dacă ar fi să adune toate operaţiunile businessurilor pe care le deţine, ar reieşi că are circa 500 de oameni în subordine, deşi unii nu ştiu că lucrează pentru el. „Dacă ar fi să îmi evaluez businessul, aş zice probabil 30 de milioane de euro. Jobul meu presupune administrarea unui business folosindu-mă doar de tastatura computerului şi de telefonul mobil. Stau cu degetele fixate pe tastatură şi cu mobilul lipit de ureche.” Totodată, ca preşedinte al The Ratiu Family Charitable Foundation, o fundaţie înregistrată în Marea Britanie şi care are sediul la Londra, el prezidează un board care oferă anual până la 100 de burse – cu o valoare totală de 200.000 de lire – pentru studiu în varii domenii, pentru cercetare şi călătorii. „Eu nu am plecat din România, am venit aici. De altfel, revin destul de des, de regulă în fiecare lună. Se remarcă schimbări de fiecare dată însă lucrurile se mişcă greu.”

    Spune că cel mai dor din România îi este de legumele şi fructele pe care le găseşti în pieţe, acestea fiind mai gustoase decât orice poţi găsi în Occident. La polul opus, cel mai puţin îi e dor de letargie şi de defetism, de birocraţie şi de lipsa de flexibilitate. „Dacă ar fi să aleg trei lucruri care ar trebui îmbunătăţite în România aş opta pentru reţeaua de autostrăzi, pentru reţeaua de cale ferată şi pentru guvern şi acţiunile sale.” Traficul din Bucureşti îl descrie ca fiind îngrozitor. Şoferii români pare că insistă să meargă prin centru de fiecare dată, spune el. „Trebuie să recunoaştem însă că şoselele de centură sunt într-o stare deplorabilă, încă o dovadă că infrastructura e slab dezvoltată.” La polul opus, cafeaua şi scena culinară sunt remarcabile, asta dacă poţi ajunge la ele ţinând cont de trafic şi de infrastructură.

  • Fundaţia Gates va aloca 10 milioane de dolari pentru combaterea coronavirusului în China şi Africa

    Foundaţia Bill and Melinda Gates a anunţat duminică că va contribui cu suma de 10 milioane de dolari americani în lupta pentru combaterea coronavirusului descoperit în China şi care continuă să se răspândească în întreaga lume, potrivit publicaţiei Bussiness Insider.

    Din acest total, fundaţia acordă 5 milioane de dolari pentru a sprijini eforturile de combatere a virusului în China, în timp ce celelalte 5 milioane vor merge la Centrele Africane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor, pentru screening şi pregătirea pentru criză.

    Banii vor fi cheltuiţi pe „fonduri de urgenţă şi suport tehnic corespunzător pentru a ajuta salvatorii din prima linie din China şi ca ţările din Africa să îşi accelereze eforturile pentru a combate răspândirea la nivel global a virusului”, a informat fundaţia într-un comunicat de presă.

    În China, finanţarea în valoare de 5 milioane de dolari va fi distribuită partenerilor publici şi privaţi cu care organizaţia lucrează deja, inclusiv Comisia Naţională de Sănătate din China, Centrul Chinez pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor şi Fundaţia Naţională de Ştiinţe Naturale din China.

    Banii care se duc la Centrele Africane pentru Controlul şi Prevenirea Bolilor sunt destinate „suportului tehnic pentru implementarea screeningului şi a tratamentului cazurilor suspecte, confirmarea de către laborator a diagnosticelor şi izolarea sigură şi îngrijirea cazurilor identificate”, a adăugat organizaţia.

    „Angajamentul nostru faţă de CDC Africa face parte dintr-un efort mai larg pentru a ajuta la consolidarea răspunsului global la noul focar de coronavirus”, a declarat pentru Business Insider un purtător de cuvânt al Fundaţiei Gates.

    Fundaţia Gates se concentrează mai ales pe îmbunătăţirea sănătăţii la nivel mondial şi combaterea sărăciei. Este una dintre cele mai mari fundaţii filantropice private din lume şi dispune de fonduri în valoare de 46,8 miliarde de dolari.

    Noul coronavirus a fost raportat pentru prima dată în oraşul central chinez Wuhan la sfârşitul lunii decembrie. De atunci, a dus la pierderea a cel puţin 106 de vieţi omeneşti şi a ajuns în alte 14 ţări. Cel puţin 4.515 oameni s-au îmbolnăvit. China a oprit deplasarea cu mijloacele de transport în Wuhan şi în multe alte oraşe, punând efectiv peste 50 de milioane de oameni în carantină.

  • Cele mai responsabile companii din România: Holcim România – Construieşte o casă, dăruieşte o acasă!

    Motivaţie

    Campania cu scop social Construieşte o casă, dăruieşte o acasă face parte dintr-o iniţiativă amplă derulată de către Holcim România şi Fundaţia Hope and Homes for Children. Misiunea fundaţiei, susţinută direct de către Holcim România, este de a închide toate orfelinatele vechi din România până în anul 2027, iar construcţia de case de tip familial pentru copiii care vor rămâne în sistemul de protecţie este un obiectiv central. În casele de tip familial trăiesc cel mult 10-12 copii care primesc găzduire, îngrijire, educaţie, sprijin emoţional şi consiliere pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unui trai independent.

    În 2017, aproximativ 8.000 de copiii mai trăiau în instituţii de tip vechi de protecţie a copilului, traumele şi consecinţele devastatoare ale instituţionalizării fiind printre cele mai dure forme de abuz şi de violenţă. Copiii care cresc în orfelinate manifestă întârzieri în dezvoltarea fizică, emoţională, socială şi cognitivă. Tinerii care părăsesc instituţiile au probleme în a deveni independenţi şi sunt expuşi la abuz, exploatare, trafic sau comportament antisocial.

    Descrierea proiectului

    Strategia de responsabilitate socială a Holcim România face parte dintr-un context mai larg, fiind conectată la toate aspectele afacerii şi aplicată la nivelul grupului LafargeHolcim. Denumită „Planul 2030”, această strategie este bazată pe patru piloni principali: schimbări climatice, apă şi natură, economie circulară şi oameni şi comunităţi. Sub umbrela pilonului oameni şi comunităţi se află obiectivul companiei de a furniza programe al căror scop este sprijinirea dezvoltării economice şi sociale a comunităţilor locale. Cele două case construite alături de Hope and Homes for Children în prima ediţie a proiectului se află în zone în care Holcim România îşi desfăşoară activitatea – Neamţ, respectiv Bucureşti.

    Holcim România şi-a asumat derularea campaniei Construieşte o casă, dăruieşte o acasă şi asigurarea fondurilor necesare, în timp ce fundaţia Hope and Homes for Children a realizat procedurile necesare şi dezvoltarea efectivă a celor două case de tip familial. Pe parcursul proiectului s-a derulat şi o campanie de comunicare, prin care au fost atinse rezultate de vânzări în urma cărora suma de 300.000 de euro a fost redirecţionată către fundaţia Hope and Homes for Children în vederea construirii celor două case de tip familial.

    Proiectul s-a derulat în trei faze:
    – între 1 iulie şi septembrie 2017, Holcim România a derulat campania Construieşte o casă, dăruieşte o acasă la nivel naţional, sub umbrela căreia a direcţionat către fundaţia Hope and Homes for Children contravaloarea unui kilogram de ciment pentru fiecare sac de ciment StructoPlus vândut. După încheierea perioadei de campanie, 300.000 de euro au fost direcţionaţi pentru construirea a două case de tip familial ca urmare închiderii centrelor de plasament Robin Hood din  sectorul 4, Bucureşti şi „Elena Doamna“ din Târgu-Neamţ.
    – iulie 2018 – prezent: în iulie 2018 a început construcţia primei case de tip familial din sectorul 4 al Capitalei. În luna noiembrie 2018 au început lucrările şi la cea de-a doua casă, din judeţul Neamţ.
    – mutarea efectivă a copiilor în prima parte a anului 2019.

    Rezultate

    De la începutul anului 2019, 24 de copii locuiesc în cele două case de tip familial. 

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    230 mil. euro

    Număr de angajaţi
    755

    Intervalul de implementare a proiectului
    2017 – 2018

  • Cele mai responsabile companii din România: Holcim România – Construieşte o casă, dăruieşte o acasă!

    Motivaţie

    Campania cu scop social Construieşte o casă, dăruieşte o acasă face parte dintr-o iniţiativă amplă derulată de către Holcim România şi Fundaţia Hope and Homes for Children. Misiunea fundaţiei, susţinută direct de către Holcim România, este de a închide toate orfelinatele vechi din România până în anul 2027, iar construcţia de case de tip familial pentru copiii care vor rămâne în sistemul de protecţie este un obiectiv central. În casele de tip familial trăiesc cel mult 10-12 copii care primesc găzduire, îngrijire, educaţie, sprijin emoţional şi consiliere pentru dezvoltarea deprinderilor necesare unui trai independent.

    În 2017, aproximativ 8.000 de copiii mai trăiau în instituţii de tip vechi de protecţie a copilului, traumele şi consecinţele devastatoare ale instituţionalizării fiind printre cele mai dure forme de abuz şi de violenţă. Copiii care cresc în orfelinate manifestă întârzieri în dezvoltarea fizică, emoţională, socială şi cognitivă. Tinerii care părăsesc instituţiile au probleme în a deveni independenţi şi sunt expuşi la abuz, exploatare, trafic sau comportament antisocial.

    Descrierea proiectului

    Strategia de responsabilitate socială a Holcim România face parte dintr-un context mai larg, fiind conectată la toate aspectele afacerii şi aplicată la nivelul grupului LafargeHolcim. Denumită „Planul 2030”, această strategie este bazată pe patru piloni principali: schimbări climatice, apă şi natură, economie circulară şi oameni şi comunităţi. Sub umbrela pilonului oameni şi comunităţi se află obiectivul companiei de a furniza programe al căror scop este sprijinirea dezvoltării economice şi sociale a comunităţilor locale. Cele două case construite alături de Hope and Homes for Children în prima ediţie a proiectului se află în zone în care Holcim România îşi desfăşoară activitatea – Neamţ, respectiv Bucureşti.

    Holcim România şi-a asumat derularea campaniei Construieşte o casă, dăruieşte o acasă şi asigurarea fondurilor necesare, în timp ce fundaţia Hope and Homes for Children a realizat procedurile necesare şi dezvoltarea efectivă a celor două case de tip familial. Pe parcursul proiectului s-a derulat şi o campanie de comunicare, prin care au fost atinse rezultate de vânzări în urma cărora suma de 300.000 de euro a fost redirecţionată către fundaţia Hope and Homes for Children în vederea construirii celor două case de tip familial.

    Proiectul s-a derulat în trei faze:
    – între 1 iulie şi septembrie 2017, Holcim România a derulat campania Construieşte o casă, dăruieşte o acasă la nivel naţional, sub umbrela căreia a direcţionat către fundaţia Hope and Homes for Children contravaloarea unui kilogram de ciment pentru fiecare sac de ciment StructoPlus vândut. După încheierea perioadei de campanie, 300.000 de euro au fost direcţionaţi pentru construirea a două case de tip familial ca urmare închiderii centrelor de plasament Robin Hood din  sectorul 4, Bucureşti şi „Elena Doamna“ din Târgu-Neamţ.
    – iulie 2018 – prezent: în iulie 2018 a început construcţia primei case de tip familial din sectorul 4 al Capitalei. În luna noiembrie 2018 au început lucrările şi la cea de-a doua casă, din judeţul Neamţ.
    – mutarea efectivă a copiilor în prima parte a anului 2019.

    Rezultate

    De la începutul anului 2019, 24 de copii locuiesc în cele două case de tip familial. 

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    230 mil. euro

    Număr de angajaţi
    755

    Intervalul de implementare a proiectului
    2017 – 2018

  • Când sistemul educaţional nu este susţinut de către stat, intervin companiile. eMAG a investit 500.000 de euro în tinerii olimpici

    Motivaţie
    Lansat în 2012, Hai la Olimpiadă! a fost primul proiect al Fundaţiei eMAG. Scopul, spun iniţiatorii, a fost de a atrage atenţia asupra faptului că sistemul educaţional din România are nevoie de sprijin pentru a-i ajuta pe elevi să facă performanţă şi să îşi îmbunătăţească nivelul general de pregătire.

    Descrierea proiectului
    Obiectivul proiectului Hai la Olimpiadă! este de a-i antrena pe tineri să facă performanţă şi de a le facilita accesul la toate resursele de care au nevoie în procesul de învăţare. Deşi sistemul educaţional românesc nu dispune de resurse suficiente pentru a menţine educaţia elevilor şi studenţilor la cel mai înalt nivel, în cadrul instituţiilor de învăţământ de stat există o comunitate de profesori valoroşi care ştiu să cultive corect potenţialul copiilor, cred iniţiatorii proiectului. Unul dintre obiectivele programului Hai la Olimpiadă! este de a-i descoperi pe aceşti profesori şi, cu ajutorul lor, de a-i ajuta pe elevi şi studenţi să îşi descopere şi valorifice potenţialul. În prezent, Fundaţia eMAG susţine 31 de centre de pregătire pentru performanţă la matematică, informatică şi fizică, frecventate de 4.471 de elevi din 16 oraşe din ţară. Deşi iniţial proiectul se adresa doar elevilor, pentru a asigura continuitatea, începând din anul 2014 Fundaţia eMAG susţine şi cursuri de pregătire pentru studenţi.

    Rezultate
    În prezent funcţionează trei centre de pregătire la informatică pentru studenţi. În afara susţinerii directe a celor 377 de profesori de elită din toată ţara, prin intermediul programului au fost dotate laboratoarele de fizică şi de informatică ale liceelor în care se desfăşoară cursurile centrelor de pregătire Hai la Olimpiadă!. Valoarea investiţiei în educaţia tinerilor care se pregătesc în centrele de performanţă este de aproximativ 500.000 de euro pe an, iar o parte din bani sunt donaţi direct de clienţii eMAG, atunci când finalizează o comandă pe platforma eMAG. În 2018, peste 37.000 de clienţi au donat peste 120.000 de euro pentru proiectele fundaţiei eMAG.

    Cifră de afaceri netă în anul 2017
    (Dante international)
    3,3 mil. lei

    Pierderi în 2017
    (Dante international)
    111,2 mil. lei

    Număr de angajaţi
    1.990

    Valoarea investiţiei (anual)
    500.000 euro

  • Mâna de fier care conduce China de 6 ani este testată în foc. Direcţia în care preşedintele Xi Jinping vrea să vireze Beijingul este contestată

    O dezbatere neobişnuită şi relativ deschisă despre natura şi direcţia programului de reformă economică a apărut la cinci luni după ce cercetători şi oficiali chinezi au contestat în mod clar goana după putere politică fără precedent a lui Xi Jinping din acest an, potrivit Financial Times.

    Preşedintele Chinei va intra în mijlocul acestei dezbateri marţi, când se va adresa naţiunii cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a unei ere de “reformă şi deschidere”. Deng Xiaoping, fostul “conducător suprem” al ţării, este creditat cu lansarea reformelor economice în cadrul unei reuniuni a Comitetului Central al Partidului Comunist care a început la 18 decembrie 1978, reforme care au contribuit la creşterea remarcabilă a economiei.
     
    Julian Gewirtz, savant de la Harvard şi autor al unei cărţi despre reformele din ultimii ani ale lui Deng, spune că întrebarea fundamentală legată de această dezbatere este dacă “China s-a dezvoltat datorită guvernării persistente a statului în economia comercială – sau în ciuda acestui lucru?”.
     

  • Cum a ajuns George Soros să fie inamicul public numărul unu în ochii mai multor lideri de stat

    Are 88 de ani şi îşi consumă ce zile i-au mai rămas din viaţă cu planuri pentru domolirea ascensiunii populismului în cea mai mare şi cea mai influentă economie a lumii, Statele Unite. Cu alte cuvine, se ia la trântă, cu bani, idei şi jocuri de putere, cu cel mai puternic lider al lumii, Donald Trump. Cu toate acestea, reuşeşte să-şi facă timp să se amestece în treburile interne ale unor ţări mai mici, unele mai bogate, altele mai sărace, cum ar fi Ungaria, Polonia şi România. Nu iartă nici Macedonia, o naţiune măruntă, săracă, dar mândră, de la periferia Europei. Nu iartă nici Israelul, o superputere militară din Orientul Mijlociu, deşi este evreu.

    Când Goran Buldioski şi cei 85 de colegi ai săi s-au mutat în noile lor birouri din Berlin, în Potsdamer Platz, în urmă cu câteva săptămâni, au răsuflat uşuraţi. „În Ungaria nu mai puteam lucra liber“, spune Buldioski, unul dintre cei doi directori europeni ai Fundaţiei pentru o Societate Deschisă, condusă de miliardarul George Soros. „Situaţia de aici nu poate fi mai diferită.“ Motivul mutării? Chiar fondatorul Soros.

    Investitorul a devenit un bau-bau tradiţional în retorica extremiştilor de stânga şi de dreapta, pentru antisemiţi, pentru adepţii teoriilor conspiraţiei şi pentru forţe politice puternice cum sunt Vladimir Putin şi Donald Trump. Când un fan înflăcărat al lui Trump a trimis bombe unora din adversarii preşedintelui SUA, unul dintre destinatari a fost Soros. Şi, desigur, nu trebuie omis Viktor Orban, primul-ministru maghiar, care l-a declarat pe Soros criminal şi a etichetat fundaţia acestuia ilegală.

    Miliardarul, spune Orban, a căutat să desfiinţeze frontierele naţiunii şi să inunde ţara cu imigranţi musulmani. Mass-media maghiare i s-a alăturat, susţinând conspiraţiile politicienilor de la guvernare şi acuzând fundaţia liberală a lui Soros, care are ca scop declarat promovarea democraţiei, a drepturile omului şi a libertăţii de exprimare. E de la sine înţeles că mass-media din Ungaria este controlată în cea mai mare parte de oameni fideli partidului de guvernare.

    Pentru Orban, Soros a devenit pur şi simplu prea influent. Până în prezent, Soros a transferat 32 de miliarde de dolari (28 de miliarde de euro) organizaţiei umbrelă a fundaţiei sale. Vorbim de echivalentul a aproape un sfert din PIB-ul Ungariei. Scopurile lui Soros îl înfurie pe Orban. În timp ce ceilalţi superbogaţi ai lumii, cum ar fi Bill Gates, luptă împotriva malariei, cancerului sau foamei cu fundaţiile lor, Soros vrea să transforme societatea – inclusiv pe cea a Ungariei, asupra căreia premierul maghiar caută să obţină cât mai mult control.

    Soros şi povestea acestuia nu sunt fără contradicţii. Maestrul speculaţiei care a pus lira sterlină în genunchi în 1992 poate să considere politica şi societatea drept bunuri de capital. Atunci când spune că vede UE „într-o criză existenţială“ sau atunci când solicită crearea de euroobligaţiuni pentru a rezolva criza datoriilor, nu este destul de clar dacă el vorbeşte ca filantrop sau ca un speculator de pe piaţa de capital care a plasat un pariu. De la sediul lor din capitala Germaniei, echipa lui Buldioski gestionează o parte din bugetul anual al fundaţiei de 1 miliard de dolari.
    Printre numeroasele sale cauze, ajutorul pentru proiecte în Ungaria este acum coordonat de la Berlin, iar plăţile făcute până în prezent – 3,5 milioane de euro – urmează să fie majorate. Pe Buldioski nu-l deranjează să vorbească despre banii lui Soros – este obişnuit să o facă şi este recunoscător pentru finanţare – dar vrea să sublinieze că nu lucrează pentru Soros omul, nu-l ştie pe niciunul din managerii fondului lui Soros sau că fundaţia ar fi mai mult decât fondatorul ei.

    Însă acum adversarii lui Soros se adună şi în Germania. Donaţiile miliardarului sunt încercări de a influenţa opinia publică, spune Petr Bystron, purtătorul de cuvânt al formaţiunii de extremă dreaptă Alternative für Deutschland, sau, mai simplu, partidul AfD. Bystron arată, ca exemplu, o nouă asociaţie media germană, Neue Deutsche Medienmacher.

    NDM, care pledează pentru o mai mare diversitate în mass-media şi pregăteşte jurnaliştii care ar putea fi expuşi riscului unor atacuri xenofobe, a primit anul trecut 88.000 de euro de la fundaţia Soros şi are sprijinul guvernului german. NDM a descris AfD ca fiind „un partid radical de dreapta“ cu „ideologie etnică“. Bystron acuză grupul de calomnie şi guvernul federal de sponsorizarea acelei calomnii cu banii contribuabililor.

    Konstantina Vassiliou-Enz, directorul general al NDM, respinge acuzaţiile lui Bystron ca fiind pură fantezie; Fundaţia Soros nu lucrează împotriva AfD, ci „pentru constituţie“. În timp ce finanţarea lui Soros este „valoroasă“ pentru NDM, Vassiliou-Enz insistă că „fundaţia nu interferează cu munca noastră“. Şi ea observă că animozitatea faţă de Soros şi fundaţia acestuia a crescut în Germania.

    Internetul musteşte de tirade de dreapta, antisemite, împotriva lui Soros. „Umvolkung în Europa: Merkel lucrează pentru evreul Soros?“, întreabă un blog extremist. (Umvolkung a fost iniţial un termen nazist pentru asimilarea germanilor, astfel încât aceştia să-şi uite limba şi originea.)

    Bystron de la AfD se distanţează de astfel de atacuri antisemite, insistând că l-ar critica pe Soros indiferent dacă acesta ar fi creştin german, budist chinez sau mormon american. „George Soros merge prea departe cu ideologia sa de graniţe deschise“, spune el. „Orice ţară are nevoie de graniţe.“

    Aceasta este probabil cea mai frecventă acuzaţie împotriva lui Soros: că fundaţia lui impune abolirea statelor-naţiune. Buldioski susţine că organizaţia îşi canalizează eforturile spre o „societate deschisă“ cu „graniţe, lege şi ordine“, dar în care „nimeni nu deţine monopolul asupra adevărului“.

    Buldioski doreşte acum să dezbată această problemă cu AfD, spunând că este necesară deschiderea unei linii de discuţii cu partidul. „Însă este, de asemenea, necesar să-i identificăm pe cei care se infiltrează în democraţie şi încearcă să o transforme într-un stat autoritar“, a adaugat el. „Asta este ceea ce am văzut în Ungaria.“

    Unele dintre problemele fundaţiei au călătorit, ca nişte pasageri, de la Budapesta la Berlin. Buldioski şi colegii săi nu sunt dezamăgiţi. O hartă a oraşului în biroul din Potsdamer Platz are un marcaj verde cu locaţia noului birou pe care scrie „Suntem aici“. Şi asta e mai mult decât o localizare utilă. Ar putea fi şi o declaraţie de intenţie.

    Tot în Handelsblatt, Andreas Kluth, corespondent timp de 20 de ani pentru The Economist, explică „De ce trebuie să-l apărăm pe Soros”: „George Soros a devenit canarul din mina de cărbune pentru libertăţile noastre puse în pericol. Dacă nu-l apărăm acum, data viitoare noi vom fi ţintele pericolului”. Kluth identifică pericolul cu politicieni ca Viktor Orban. Ziaristul face o analiză a urii faţă de Soros. Acum, scrie el, să numărăm felurile în care haterii îl urăsc şi să arătăm originile urii lor. Soros este un evreu, un capitalist bogat şi un cosmopolit „globalist“ care locuieşte în centrele financiare ale lumii. Povestea lui Soros se încadrează într-o naraţiune mai mare. Este una asemenea celei a filmului „Die Rothschilds“, un film de propagandă nazist din 1940. În el, un finanţator evreu din Frankfurt – lacom, profitor şi amoral – îşi foloseşte reţelele din Londra, Paris şi din alte părţi ale lumii pentru a profita de suferinţele neevreilor Europei în timpul războaielor napoleoniene.
    Perfidia lui Orban este că nu trebuie să-şi facă antisemitismul explicit. Este suficient să pună, aşa cum a făcut premierul maghiar, faţa lui Soros pe postere de campanie cu titlul „Să nu-l lăsăm să râdă la urmă“. Posterele ar fi putut, de asemenea, să citeze „Protocoalele bătrânilor din Sion“, o ştire falsă care a dat naştere în 1903 mitului conspiraţiei mondiale a evreilor. În schimb, propaganda doar a furnizat un stimul publicului vizat. Şi audienţa se supune.

    Este un semn al timpurilor noastre că Soros este într-un fel de retragere, scrie Kluth. Recent, şi-a mutat universitatea de la Budapesta la Viena, iar fundaţia sa de la Budapesta la Berlin. Când auzi calomniile împotriva lui Soros, ar trebui să te gândeşti la Alfred Dreyfus, ofiţerul francez de artilerie care a fost condamnat în mod greşit de spionaj în 1894 pentru că era evreu. Când citiţi despre o bombă trimisă la adresa lui Soros din New York, ar trebui să vă amintiţi de Walter Rathenau, un ministru evreu de externe al Germaniei care a fost asasinat de naţionaliştii de dreapta în 1922.

    După unele estimări, campania guvernamentală anti-Soros din Ungaria a costat 100 de milioane de euro. Potrivit presei maghiare, cei mai mari beneficiari ai cheltuielilor guvernului pentru publicitate au fost aceleaşi trei companii, toate deţinute de oameni apropiaţi de guvern: Gyula Balásy, un favorit al executivului de ceva timp; Tibor Kuna, un prieten al ministrului de externe Péter Szijjártó, şi Csaba Csetényi, un vecin al şefului cabinetului Antal Rogán. Campania anti-Soros a avut scopuri electorale, ocupând, după cum a remarcat The Washington Post, un rol principal anul acesta pe scena electorală. Pe această scenă, Orban şi-a luat rolul de cavaler al Europei creştine care luptă cu invazia musulmană. Soros şi Orban au devenit, astfel, cei mai cunoscuţi unguri în viaţă. Ironia este că Soros a finanţat o bursă pentru ca tânărul Orban să studieze la Oxford şi ulterior l-a ajutat pe ambiţiosul viitor politician să lanseze Fidesz, actualul partid de guvernământ, dar care a început ca o mişcare studenţească liberală.

    În Polonia, cea mai mare economie est-europeană, liderul partidului de guvernământ, Jaroslaw Kaczynski, l-a acuzat pe Soros că vrea să creeze „societăţi fără identitate”. Krystyna Pawlowicz, un parlamentar din formaţiunea lui Kaczynski, a spus despre Soros, la un post de radio catolic, că este „cea mai periculoasă persoană din lume”. A mai spus că fundaţiile fostului investitor „finanţează activităţi anticreştine şi antinaţionale”.

    Pe celălalt mal al Atlanticului, site-ul de ştiri extremist de dreapta Breitbart, al cărui fondator, Steve Bannon, este fost bancher de investiţii şi fost consilier de-ai lui Trump, publică aproape zilnic poveşti anti-Soros. Acesta este un bau-bau pentru conservatorii americani (republicani) de când a cheltuit 27 de milioane de dolari pentru a susţine opoziţia faţă de preşedintele George W. Bush în alegerile din 2004. Mai nou, republicanii l-au acuzat pe Soros că s-a amestecat în politica internă a Macedoniei, unde un scandal cu abuz de putere şi înregistrări ilegale l-a forţat pe premierul Nikola Gruevski să demisioneze. Acesta şi-a găsit refugiu în… Ungaria lui Orban.

    Tot în SUA, o petiţie semnată de 60.000 de persoane a cerut arestarea lui Soros pentru că „stă în calea planurilor de face America măreaţă din nou”. Fostul investitor este acuzat, de asemenea, că a plătit protestatari în demonstraţiile contra numirii, de către republicani, a judecătorului Brett M. Kavanaugh la Curtea Supremă. Kavanaugh este implicat într-un scandal de hărţuire sexuală.

  • „Bun venit în Bulgaria, naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume”

    Pe Stoian Evtimov nu tunica tradiţională de lână îl face neobişnuit, ci faptul că are până în 40 de ani, adică este tânăr, şi trăieşte la sat. „Toţi prietenii mei cu care am crescut aici sunt de mult plecaţi“, spune el melancolic. Ca mulţi alţi tineri bulgari, prietenii din copilărie ai lui Stoian s-au mutat la oraş, care pe unde a găsit de muncă. Însă Stoian are ce munci în Peştera, un sat de munte, şi se consideră norocos. Conduce un grup de interpreţi de muzică populară şi organizează un festival anual de muzică în încercarea de a revigora muzica tradiţională şi traiul la sat.

    În Peştera există totuşi locuitori. Zeci de sate zac în paragină, părăsite total sau semipărăsite, în zonele sărace şi depopulate ale Bulgariei, mai ales în nord. Depopularea este cruntă acolo. Cine se abate cu maşina de la drumurile tradiţionale spre strălucitoarele staţiuni litorale, cum sunt Nisipurile de Aur sau Balcic, sau spre munţii uriaşi şi minunaţi, poate rătăci ore întregi prin zeci de kilometri de drumuri pustii şi revendicate de natură. Vulpile şi iepurii abia dacă mai animă peisajul. Nu se pune problema de vreun om sau animal domestic. Maşinile în trecere sunt rare.

    „Bun venit în Bulgaria, naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume”, este titlul unui reportaj cuprinzător realizat de The Irish Times despre viaţa în cea mai săracă ţară din UE. La începutul acestui an capitala Sofia le-a oferit localnicilor şi vizitatorilor un spectacol uluitor de bogăţie din vremuri străvechi şi moderne. Galeria naţională a ţării, adăpostită într-un fost palat regal elegant, a arătat lumii 62 de comori strălucitoare, datând din anii 1.000 Î.Hr., într-o expoziţie numită „Lâna de aur. Aventurile argonauţilor“.

    Expoziţia a inclus 16 exponate prezentate pentru prima dată publicului. Până acum, acestea au stat ascunse în depozitele bine păzite ale Fundaţiei Tracia, o creaţie a omului de afaceri multimilionar Vassil Bojkov. Expoziţia a adus o strălucire culturală preşedinţiei bulgare, prin rotaţie, de şase luni a UE şi poate şi puţină strălucire reputaţiei lui Bojkov. Înfiinţată în 2004, Fundaţia Tracia spune că finanţează cercetările şi îmbunătăţeşte accesul la muzee şi protecţia patrimoniului cultural, în timp ce are grijă de colecţia fondatorului său de peste 3.000 de artefacte preţioase.

    Despre Bojkov se spune că ar fi cel mai bogat om din Bulgaria, cu un imperiu care cuprinde de la construcţii la afaceri cu jocuri de noroc şi pe care le-a construit în timpul tranziţiei haotice, cu episoade sângeroase, a naţiunii sale din comunism spre capitalism în anii 1990. Cu Fundaţia Tracia, probabil că magnatul, poreclit „Craniul“, încearcă să dea ceva înapoi ţării cu cele mai mari inegalităţi din UE. O ţară săracă, dar plină de comori şi istorie.

    La aproximativ 11 ani de la aderarea Bulgariei la UE – care a adus speranţa unei creşteri mai rapide a prosperităţii, a unei democraţii mai solide şi a unei justiţii sociale mai cuprinzătoare – datele de la Eurostat, biroul de statistică al Comisiei Europene, oferă o lectură sumbră.
    Bulgaria are cel mai mic salariu mediu din UE, de 575 de euro pe lună, cel mai mic salariu minim, de 260 de euro pe lună, şi cea mai mică pensie medie, de 190 de euro.

    Mai mult de 40% dintre bulgari sunt acum expuşi riscului sărăciei şi excluziunii sociale – nivel de două ori mai mare decât în Germania, cea mai mare economie europeană, dar nu şi cea mai bogată. Apoi, în timp ce într-un top al veniturilor în medie prima cincime din populaţia statelor membre ale UE câştigă de 5,2 ori mai mult decât ultima cincime, în Bulgaria raportul între veniturile păturii de sus şi cele ale păturii de jos este de 8, fără a fi luate în considerare averile nedeclarate.

    „Sunt trei realităţi bulgare“, spune Daniel Kaddik, directorul din Sofia al Fundaţiei Friedrich Naumann. „Oamenii cu un salariu mediu nu trăiesc bine aici, unde preţurile alimentelor, energiei şi ale altor lucruri sunt comparabile cu cele din ţări mai bogate din Europa.”
    Apoi, există o clasă mijlocie relativ mică, care are propria bulă, lucrează în start-up-uri noi sau pentru multinaţionale şi trăieşte în cartiere din Sofia comparabile cu, spre exemplu, unele zone din Berlin.

    „Există şi clasa superioară, care este detaşată de toţi şi de toate. Au maşini foarte scumpe şi frecventează cluburi selecte, cu clientelă restrânsă. Există adesea suprapuneri cu afaceri dubioase.“

    Contrastele din societate se văd la drumul mare. „Am locuit în Berlin şi nu am văzut niciodată un Maybach“, povesteşte Kaddik. „În Sofia am văzut deja trei.“ Maybach este o maşină scumpă, impunătoare,  preferată de oamenii de afaceri care ţin să-şi etaleze bogăţia. La începutul lunii noiembrie, mii de cetăţeni au ieşit în stradă să protesteze contra scumpirii carburanţilor şi a creşterii taxelor pentru autovehiculele vechi şi poluante. Scumpirile îi lovesc mai ales pe şoferii cu cele mai mici venituri. De asemenea, creşterea preţurilor carburanţilor duce la scumpiri în lanţ în toată economia. Protestatarii au blocat drumuri principale, inclusiv unul care duce spre Grecia.

    Pentru că Bulgaria este cea mai săracă economie din UE, scumpirile şi creşterile de taxe sunt o problemă delicată. The Balkan Insight scrie că actualele proteste amintesc de nemulţumirea generală din 2013, care a dus în cele din urmă la căderea guvernului de atunci. Economia creşte, cu aproximativ 3,5%, însă Banca Mondială apreciază că PIB-ul trebuie să se extindă „cu cel puţin 4% pe an în următorii 25 de ani pentru ca Bulgaria să ajungă la nivelul mediu al veniturilor din UE şi astfel să sporească prosperitatea comună“.

    Bulgaria conduce în UE atunci când vine vorba de un indicator incomod  prevalenţa corupţiei şi a mitei. Acestea fac greutăţi economiei, sperie investitorii străini şi ţin oamenii săraci. Investiţiile străine directe (ISD) s-au situat în primele opt luni ale acestui an la 230,5 milioane de euro, echivalentul a 0,4% din PIB, potrivit statisticii băncii centrale. În aceeaşi perioadă a anului trecut, ISD-urile au fost de 812 milioane euro, scrie Sofia Globe. Aceasta înseamnă o scădere de peste 71%.

    În august, preşedintele executiv al Asociaţiei Industriale Bulgare, Radosvet Radev, avertiza: „Colapsul investiţiilor străine este total” şi economia se hrăneşte preponderent cu remiterile trimise acasă de bulgarii care muncesc în străinătate.

    Bulgaria este catalogată ca fiind cea mai coruptă ţară din UE. Acest lucru o arată cel mai recent indicator al Transparency International, conform căruia naţiunea est-europeană se clasează pe locul 71, alături de Africa de Sud şi Vanuatu. O situaţie la fel de îngrijorătoare o arată un sondaj realizat de UE care a constatat anul trecut că doar un sfert dintre bulgari ar avea încredere în poliţie pentru a se ocupa cu cazurile de corupţie, iar poliţiştii şi ofiţerii vamali sunt consideraţi funcţionarii publici cu cea mai mare probabilitate să ia mită.

    Parlamentul European estimează că în Bulgaria corupţia costă în fiecare an echivalentul a aproximativ 15% din Produsul Intern Brut (PIB) şi atinge fiecare aspect al vieţii – de la licitaţii trucate, contracte opace şi mită negociată în contracte de milioane de euro la tradiţionalele „atenţii” date sau plătite de cetăţenii de rând pentru a-şi netezi calea prin sistemele de sănătate şi educaţie ale ţării şi prin birocraţia bizantină.

    Toate aceste tranzacţii făcute pe sub mână, mari şi mici, alimentează o economie gri pe care Fondul Monetar Internaţional (FMI) a estimat-o anul trecut la echivalentul a 29,6% din PIB-ul ţării. Este cel mai mare nivel din UE. Rezultatul este un ciclu debilitant de evaziuni fiscale şi ieşiri de capital, venituri mai mici pentru guvern, servicii substandard pentru public şi un sentiment de nedreptate şi neîncredere faţă de funcţionari şi instituţiile de stat.

    Un sondaj realizat de UE anul trecut a constatat că, pentru obţinerea succesului în viaţă, de două ori mai mulţi bulgari decât media europeană cred că „cunoaşterea oamenilor potriviţi“ are o importanţă mai mare decât o educaţie bună. Sentimentul că jocul poate fi măsluit în favoarea celor care au pile şi că nu se poate scăpa de sărăcie şi-a pus adânc amprenta asupra demografiei bulgare – tinerii pleacă, cuplurile au mai puţini copii şi populaţia se prăbuşeşte rapid.

    Un studiu al ONU a găsit că Bulgaria este naţiunea care se micşorează cel mai rapid din lume. Populaţia actuală, de 7 milioane de locuitori, este aşteptată să scadă la 5,4 milioane de locuitori în 2050 şi la 3,9 milioane până la sfârşitul secolului. Bulgaria a pierdut deja aproape 2 milioane de oameni faţă de vârful de aproape 9 milioane atins în 1989. Bulgaria are cea mai mare rată a mortalităţii din UE şi una dintre cele mai scăzute rate ale natalităţii. În acest context, sutele de mii de muncitori plecaţi să muncească sau să locuiască în străinătate lasă ţara cu o populaţie îmbătrânită, cu o forţă de muncă slab calificată, cu deficit de cadre în şcoli, sănătate şi alte sectoare importante pentru dezvoltarea viitoare şi cu o finanţare deficitară a sănătaţii şi pensiilor.

    „Acum sunt locuri în care nu există un doctor pe o rază de 50 km. Trebuie să aduci hârtie igienică de acasă dacă ajungi la spital şi alte astfel de lucruri. Este un mediu în care mulţi oameni nu mai vor să trăiască”, spune Kaddik. În timp ce tinerii talentaţi şi cu pregătire profesională bună pleacă de acasă în căutarea unor salarii mai mari, a condiţiilor mai bune de lucru şi a unui mediu mai puţin corupt, mulţi bulgari nici măcar nu mai aşteaptă până după absolvire pentru a începe să-şi caute în străinătate oportunităţi pentru un trai mai bun.

    Aproximativ 17% dintre studenţii bulgari au mers la o universitate străină anul trecut, iar unele dintre universităţile de top din ţară încearcă acum să umple sute de locuri goale pentru noul an de studii.

    Protestele de la începutul lunii noiembrie sunt ceva rar în peisajul social al Bulgariei, apreciază Nicolas Tenzer, preşedintele Centrului pentru Studii şi Cercetare pentru Decizii Politice (Cerap) din Paris. Iar acest lucru se datorează tot corupţiei şi lipsei de transparenţă.

    Parlamentul a discutat recent un proiect de lege elaborat de controversatul mogul media Delian Peevski care ar trebui să facă media mai transparentă, însă normele propuse nu prevăd informarea privind împrumuturile, veniturile din publicitate şi fondurile indirecte de la UE, în ciuda faptului că aceste tipuri de finanţare sunt principalele surse de corupţie şi influenţă în sector. Acest peisaj mediatic opac este unul dintre motivele pentru care, spre deosebire de România, Polonia sau Ungaria, cetăţenii bulgari ies rareori pe străzi pentru a se opune sistemului de justiţie defectuos, corupţiei permanente sau influenţei puterilor străine asupra politicii interne.

    Nici în sistemul financiar situaţia nu este mai clară. A patra bancă în funcţie de mărime s-a prăbuşit în 2014.

    În august, 200.000 de bulgari şi-au pierdut peste noapte asigurările auto obligatorii după ce compania de asigurări cipriotă Olympic Inssurance a dat faliment. Reuters scria atunci că procurorul-şef al Bulgariei a cerut deschiderea unei investigaţii privind calitatea supravegherii companiei de asigurări de către comisia de supraveghere financiară a ţării.