Tag: Frica

  • Investitorii pariază masiv împotriva indicelui VIX, cunoscut ca „indicele fricii”

    În contextul în care randamentele pe obligaţiuni se ridică la nivel record în mai multe economii, volatilitatea începe să dispară. Fondurile de investiţii de tip hedge fund pariază că starea de calm şi stabilitate se va menţine şi deschid poziţii short pe Indicele VIX – indicele volatilităţii – într-un rtim nemaivăzut de 15 ani, potrivit Bloomberg.

    Speculatorii mari din piaţă, în special fondurile de tip hedge fund, avea deschise 178.000 de poziţii short pe indicele VIX în data de 23 aprilie, cel mai ridicat nivel din 2004 până în prezent, potrivit datelor CFTC citate de publicaţia americană.

    Cunoscut ca indicele fricii, pariurile agresive împotriva indicelui VIX pot fi văzute atât ca semne de încredere, dar şi ca un semnal de complacere faţă de condiţiile actuale din piaţă.

     

     

  • Volumul “Frica: Trump la Casa Albă”, de Bob Woodward, lansat la editura Litera

    “Este greu de imaginat un portret mai îngrijorător al unui preşedinte caracterizat drept paranoic, agresiv şi otrăvit de putere. Cu toate acestea, Bob Woodward reuşeşte în «Frica» să surprindă întreg spectrul elementelor care alcătuiesc profilul preşedinţiei lui Donald Trump, dezvăluind secvenţe şi detalii neştiute despre nenumărate situaţii de criză cu care Casa Albă s-a confruntat din pricina unui preşedinte impulsiv, nestatornic şi profund incapabil să se ridice la nivelul cerinţelor funcţiei sale. Au existat şi alte relatări pe marginea acestei teme, dar nici una la fel de revelatoare sau de convingătoare ca aceasta”, scriu editorii.

    Volumul “Frica” desenează tabloul complet al Casei Albe sub conducerea lui Donald Trump, bazându-se pe interviuri cu unii dintre cei mai apropiaţi sfătuitori ai preşedintelui, pe amintiri ale martorilor oculari, adesea completate cu date şi transcrieri de conversaţii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Cine vrea să fie milionar?

    Andrei Pitiş are la activ proiectele din care a devenit el milionar, Vector Watch, primul smartwatch românesc, care a fost cumpărat de americanii de la Fitbit, Clever Taxi – care a fost cumpărat de grupul german Daimler prin Mytaxi, Bittnet – listat la bursă, şi Froala, un start-up ieşit pe piaţă în 2014, cumpărat de o companie americană.
    Pentru a ajuta 100 de români să devină milionari în euro, trebuie să lucreze cu 400, spune Pitiş, iar ca să ajungă aici, trebuie să facă o platformă. „Este clar că nu pot să fac singur asta.”
    Nu-mi amintesc ca vreun alt om de afaceri român să aibă o idee la fel de generoasă, să împartă milioanele de euro cu alţii.
    Problema este dacă cei care au idei, cei care încearcă ceva nou în acestă lume de sute de milioane de idei din IT, vor să devină milionari.
    Pentru a ajunge acolo trebuie să ieşi din ideea ta, pe care o consideri genială şi pe care vrei să nu o fure nimeni. Ea trebuie scoasă dintre cei patru pereţi pentru a fi testată, criticată, copiată etc.
    Mai mult decât atât, trebuie să accepţi să vină şi alţii în companie, adică să-ţi dai, să-ţi vinzi o bucată din business „pe nimic, pe seminţe”, aşa cum este expresia.
    Pentru a atrage know-how, pentru a atrage relaţii, pentru a deschide alte uşi, pentru a fi introdus către investitori, către lumea celor care au mai mulţi bani, trebuie să fii dispus să dai ceva aproape gratis.
    Iar aici foarte mulţi se împotmolesc şi nu înţeleg de ce nu înaintează, de ce nu reuşesc să scoată capul la suprafaţă, de ce li se închid uşi.
    Cum să-mi dau ideea pe seminţe?
    Şi în loc să se deschidă, se închid în birou, se închid în bordei şi rămân acolo sperând că vor veni „americanii”.
    Face parte din cultura noastră.
    Daniel David, poate cel mai cunoscut sociolog român la ora actuală, autorul cărţii „Psihologia poporului român”, spune într-un interviu pentru Adevărul: Profilul psihocultural actual al României se caracterizează prin structura colectivistă, cu neîncredere faţă de cei din afara colectivului, concentrarea puterii sociale cu tendinţe spre autoritarism, interpretarea incertitudinii aduse de viitor ca pericol, cu frica faţă de schimbare şi cantonarea în prezent şi controlul comportamentului social mai degrabă prin pedepse decât prin recompense, cu vânarea greşelilor.
    El adaugă: Deşi inteligenţa şi creativitatea noastră se ridică la nivelul celor din ţările dezvoltate, România nu se remarcă în Uniunea Europeană ca o ţară competitivă, inovativă, performantă economic, în educaţie sau sănătate. Dacă am învăţa să avem încredere unii în ceilalţi, am coopera mai bine şi am fi astfel în stare să construim împreună instituţii sociale moderne, care să ne utilizeze potenţialul intelectual bun pe care îl avem.
    Andrei Pitiş are o idee generoasă, dar are nevoie şi de start-up-uri, şi de antreprenori dispuşi să se deschidă, dispuşi să accepte să se vândă mai întâi ieftin, dispuşi să lucreze pentru alţii pe nimic la început. Şi chiar mult timp după aceea.
    Iar acest lucru ar fi în contradicţie cu profilul nostru psihocultural. Ne este frică de viitor, nu cooperăm, considerăm că autoritarismul e cea mai bună formă de management şi avem o frică strămoşească de a ne apăra şi de a nu fi furaţi.
    Întrebarea şi provocarea pe care a lansat-o Andrei Pitiş este: Dacă aveţi idei, veniţi la mine, vreau să vă fac milionari.

  • De la performanţă în sport, la performanţa în afaceri

    “Vreau să ofer generaţiilor de sportivi şi de înotători ceva mai mult decât mi s-a oferit mie”, descrie Sergiu Deznan motivul pentru care spune că a lansat clubul sportiv privat Swim Factory.
    Deschisă în urmă cu un an şi jumătate, şcoala sa de înot are în prezent, în fiecare lună, circa 200 de clienţi; toţi se pregătesc cu patru instructori, inclusiv cu Sergiu Deznan şi cu sora sa, Oana Deznan, implicată şi ea în afacere.
    În prima lună de activitate, Swim Factory a generat venituri de aproximativ 36.000 de lei – aproape jumătate din această sumă a fost însă direcţionată spre plata chiriei în spaţiile care găzduiesc bazinele unde îşi desfăşoară activitatea.
    Pasionat de înot încă din copilărie, Sergiu Deznan a câştigat medalii de aur la zeci de competiţii naţionale şi internaţionale; este licenţiat al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport din Arad şi a absolvit şi un curs de instructor la Centrul Naţional de Formare şi Perfecţionare a Antrenorilor din Bucureşti.
    Ideea înfiinţării unei şcoli private de înot i-a venit tânărului în urma propriei experienţe de sportiv: spune că, pe la 23 de ani, a observat că trebuie să aducă bani de acasă pentru a face performanţă. Astfel, şi-a propus atunci să creeze o şcoală prin care să ofere şi susţinerea – inclusiv financiară uneori – de care aveau nevoie următoarele generaţii de sportivi. 
    Potrivit lui Deznan, pentru un înotător de performanţă, cheltuielile lunare pot ajunge şi la 2.000 de lei – în această sumă intră, de pildă, cea destinată cumpărării suplimentelor alimentare care să asigure necesarul de calorii al unui sportiv de performanţă, de 7.000 – adică de aproximativ trei ori mai mult decât are nevoie o persoană care nu desfăşoară activităţi sportive. Aceste cheltuieli, alături de echipamente, pregătire etc. sunt suportate, de cele mai multe ori, din buzunarul sportivilor.
    „Este greu să găseşti un sponsor, fiindcă înotul nu este un sport de masă – nu este foarte mediatizat, rareori vei vedea la televizor un înotător – nu este ca în fotbal”, descrie Deznan o situaţie în care s-a regăsit şi el, dar şi cei mai mulţi dintre înotătorii de performanţă.
    Nici premiile nu au fost o soluţie în cazul lui: îşi aminteşte că, în perioada în care participa la concursuri, performanţele sportive atinse în cadrul a diverse competiţii nu puteau fi recompensate financiar, din cauza unei legi care interzicea premiile financiare ale sportivilor – indiferent dacă acestea veneau din mediul privat sau din partea unor cluburi şcolare. De aproximativ un an şi jumătate este din nou permis acest lucru, precizează el. În rândul cursanţilor Swim Factory se află mai ales copii, aduşi de părinţii care înţeleg că „e bine să ştii să înoţi cât să supravieţuieşti – nu neapărat pentru performanţă” – dar şi adulţi care vor să îşi învingă frica de apă.
    Spune că o întrebare pe care o primeşte frecvent este „De câte şedinţe este nevoie ca să înveţi să înoţi?”: „În proporţie de 75% este vorba despre client şi despre cât este de dornic să înveţe să înoate şi să treacă peste frică, iar 25% contează rolul meu de instructor.” Sergiu Deznan lucrează ca antrenor de aproximativ patru ani, interval de timp în care a observat că un rol important îl are motivarea psihologică a cursanţilor.
    Când vine vorba despre discuţiile cu adulţii, de pildă, le oferă propriul exemplu: „În urmă cu patru ani, mi-am învins şi eu frica de apă deschisă. Este o ironie că există înotători care au această frică; dar la noi totul este controlat, ne antrenăm în bazin, iar în mare sau în lac, ne sperie necunoscutul”. S-a înscris la un concurs de 5 kilometri pe mare împreună cu antrenorul şi mai mulţi colegi din ţară, iar acum descrie experienţa ca fiind una dintre cele mai frumoase din viaţa sa.
    La fel cum a depăşit această frică, îşi propune să depăşească şi necunoscutele din business, iar unul dintre obiectivele sale în continuare este extinderea la nivel naţional.
    Tinerilor asemenea lui, care îşi doresc performanţe – fie în sport, ori în antreprenoriat, le spune: „Să fie cât mai atenţi şi mai doritori – cu cât munceşti mai mult, mai atent, mai concentrat, reuşita este mai aproape”.
    Chiar dacă s-a dedicat în proporţie de 90% businessului, după cum spune el, continuă să înoate în mod regulat: „Înotul m-a ajutat în viaţă să depăşesc temeri care erau de neînvins, să fiu ambiţios, să fiu îngăduitor, să găsesc curajul de a accepta orice provocare cu convingerea că voi reuşi”.


    Smart Business
    este o emisiune în care dorim să vi-i aducem în faţă, în cadrul unui material video publicat pe site-urile şi paginile de Facebook ale revistei Business Magazin şi Ziarului Financiar, pe reprezentanţii noii generaţii de antreprenori, cei care au avut curajul să dezvolte pe piaţa locală afaceri ieşite din tipar.

  • Povestea femeii care timp de 28 de ani s-a prefăcut că e OARBĂ. De ce a făcut asta?

    Există persoane care se prefac că vorbesc la telefon sau care găsesc altfel de scuze, pentru a scăpa de “obligaţiile” sociale.

    O astfel de poveste a trăit şi Carmen Jimenez, o femeie de 57 de ani, care trăieşte în Madrid. Pare incredibil, dar timp de 28 de ani ea s-a prefăcut că este oarbă, doar ca să scape de interacţiunea cu cei din jur.

    “Mă săturasem de să întâlnesc oamenii pe stradă, să mă opresc să-i salut. N-am fost niciodată sociabilă şi, prefăcându-mă că sunt oarbă, am reuşit să scap de obligaţiile sociale”, a afirmat femeia.

    Familia s-a supărat foarte tare pe Carmen Jimenez că a apelat la acest tertip şi că i-a păcălit, iar apropiaţii au îndepărtat-o, scrie realitatea.net

     

  • TOMAC pune egal între PCR şi PSD. Partidul foloseşte aceleaşi sloganuri, la fel ca în regimul criminal comunist

    “Cui îi este frică de Diaspora? Pentru comunişti, românii care plecau ilegal din ţară erau consideraţi principalul inamic al regimului. Peste ani, ne-am trezit în situaţia în care partidul care moşteneşte toate structurile PCR a reluat în mod asumat aceeaşi linie de propagandă ca partidul mamă de care s-a desprins după 1989.

    Se numeşte PSD, dar nu e nicio diferenţă între sloganurile PCR şi ale PSD-ului de azi atunci când se referă la românii plecaţi peste hotare. Lumea românească de peste hotare este diferită. În primul rând, pentru că cei mai mulţi români iubesc sincer această ţară. Îi leagă tot ceea ce ne reprezintă – tradiţia, cultura, patrimoniul şi, în mod special, ataşamentul faţă de locul de unde au plecat”, a transmis liderul PMP, Eugen Tomac, într-o postare duminică pe Facebook.

    Acesta a adăugat că social-democraţii sunt speriaţi de faptul că tot mai mulţi români plecaţi peste hotare sunt interesaţi de evoluţiile din România, motiv pentru care PSD foloseşte tactici specifice regimului comunist.

    “Faptul că cetăţenii români plecaţi la muncă în Uniunea Europeană devin din ce în ce mai interesaţi de evoluţia României este un lucru extraordinar şi aceasta este spaima cea mai mare a PSD. Încep să se întoarcă “acasă” românii care nu pot fi manipulaţi. Dacă generaţia celor care au plecat în perioada comunistă a prins spaima de regim, iar prin mineriade au reuşit să-i ţină departe de implicarea în politică, pe românii plecaţi în ultimii ani nu-i mai poate opri nimeni.

    Cu voturile lor, Preşedintele Băsescu a obţinut cel de-al doilea mandat; cu voturile lor, Preşedintele Iohannis a spulberat PSD-ul în 2014. Prin implicarea Diasporei, în sfârşit putem spera că există şansa de a trimite PSD-ul în opoziţie pentru o lungă perioadă de timp. Acesta este motivul pentru care puterea de azi, la fel ca şi regimul criminal comunist de ieri, a declarat război total Diasporei. Le este frică de milioanele de voturi care nu se văd azi în sondaje, dar pot umple urnele de vot de mâine”, a completat Tomac pe reţeaua de socializare.

    Cititi mai multe pe www.gandul.info

  • Povestea femeii care timp de 28 de ani s-a prefăcut că e OARBĂ. De ce a făcut asta?

    Există persoane care se prefac că vorbesc la telefon sau care găsesc altfel de scuze, pentru a scăpa de “obligaţiile” sociale.

    O astfel de poveste a trăit şi Carmen Jimenez, o femeie de 57 de ani, care trăieşte în Madrid. Pare incredibil, dar timp de 28 de ani ea s-a prefăcut că este oarbă, doar ca să scape de interacţiunea cu cei din jur.

    “Mă săturasem de să întâlnesc oamenii pe stradă, să mă opresc să-i salut. N-am fost niciodată sociabilă şi, prefăcându-mă că sunt oarbă, am reuşit să scap de obligaţiile sociale”, a afirmat femeia.

    Familia s-a supărat foarte tare pe Carmen Jimenez că a apelat la acest tertip şi că i-a păcălit, iar apropiaţii au îndepărtat-o, scrie realitatea.net

     

  • Povestea femeii care timp de 28 de ani s-a prefăcut că e OARBĂ. De ce a făcut asta?

    Există persoane care se prefac că vorbesc la telefon sau care găsesc altfel de scuze, pentru a scăpa de “obligaţiile” sociale.

    O astfel de poveste a trăit şi Carmen Jimenez, o femeie de 57 de ani, care trăieşte în Madrid. Pare incredibil, dar timp de 28 de ani ea s-a prefăcut că este oarbă, doar ca să scape de interacţiunea cu cei din jur.

    “Mă săturasem de să întâlnesc oamenii pe stradă, să mă opresc să-i salut. N-am fost niciodată sociabilă şi, prefăcându-mă că sunt oarbă, am reuşit să scap de obligaţiile sociale”, a afirmat femeia.

    Familia s-a supărat foarte tare pe Carmen Jimenez că a apelat la acest tertip şi că i-a păcălit, iar apropiaţii au îndepărtat-o, scrie realitatea.net

     

  • Ludovic Orban, despre incidentele de la proteste: Cât de frică trebuie să îi fie lui Liviu Dragnea ca să ordone astfel de intervenţii agresive?

    “Cât de frică trebuie să îi fie lui Dragnea de oameni că să ordone jandarmilor astfel de intervenţii agresive, care nu au nicio motivaţie? De un an şi jumătate, toate manifestaţiile anti-PSD au fost civilizate, paşnice. Nimic nu poate justifica intervenţia în forţă, disproporţionată, la intimidare a unităţilor de jandarmi de seara trecută. Şi aşa există o mare tensiune în societate. O astfel de atitudine a unităţilor de ordine nu face altceva decât să pună gaz pe foc. Jandarmii nu trebuie să asculte orbeşte ordinele primite de la politicieni certaţi cu democraţia”, a afirmat liderul PNL, Ludovic Orban, pe pagina sa de Facebook.

    Aproximativ două mii de oameni au protestat, miercuri, în Piaţa Victoriei, nemulţumiţi de adoptarea modificărilor la Codul de procedură penală. Au existat şi incidente. Zeci de protestatari s-au aşezat pe carosabil, în semn de protest, şi s-au îmbrâncit cu forţele de ordine. Traficul a fost parţial blocat în zonă. Opt protestatari au fost ridicaţi de jandarmi şi duşi la poliţie pentru audieri.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro