BusinessMagazin

Tag: frate

  • Vila Minovici, conacul construit de părintele Salvării care a experimentat de 12 ori spânzurarea pe propria piele

    Numită şi „Vila neodihnei”, în actualul Muzeu de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici” sunt expuse costume, obiecte de ceramică, mobilier tradiţional, icoane pe sticlă şi pe lemn. Toate acestea au fost colecţionate de medicul legist Nicolae Minovici, iar unele au fost create chiar în atelierele regale.

    Construcţia a început în anul 1905 şi a fost realizată de arhitectul şi inginerul român de origine armeană Hristea „Cristofi” Cerchez, care a definitivat-o în anul următor. Anterior, Nicolae Minovici a mers împreună cu arhitectul în zona Olteniei, unde au găsit sursă de inspiraţie pentru viitoarea Vilă Minovici, ridicată pe trei nivele – parter, etaj şi mansardă.
     
    „Vila a fost construită într-un stil neoromânesc. Este un stil care îşi face apariţia la începutul secolului al XX-lea, în primele două decenii, şi îmbină elemente din arhitectura tradiţională, dar şi cea zonală. Casa are la bază declinarea temei culei. Cula era o clădire fortificată din Oltenia şi care ajuta cumva la apărarea şi protecţia celor din interiorul ei în perioadele de instabilitate”, a declarat într-un interviu acordat Descoperă Silvia Zamfir, muzeograf Muzeul de Artă Populară „Prof. Dr. Nicolae Minovici”.
     
    Citiţi mai multe pe www.descopera.ro

  • Psiholog din Iaşi, dat în judecată pentru că n-a plătit pomenile de la înmormântarea tatălui său

    O femeie din judeţul Iaşi a dat-o în judecată pe nepoata sa, psiholog, cerându-i înapoi banii pe care i-ar fi cheltuit cu înmormântarea şi pomenile tatălui ei. Paraschiva B. a cerut intanţei să o oblige pe nepoată să îi restituie banii cheltuiţi, deoarece tânăra a acceptat calitatea de moştenitoare a tatălui decedat.

    „Am avut o relaţie bună cu fratele meu şi am preluat obligaţiile legate de înmormântare şi de respectarea datinilor (praznice la 9, 40 de zile, un an, doi ani etc.), însă pârâta s-a degrevat de orice obligaţie materială pe care a presupus-o decesul tatălui său. Totalul cheltuielilor astfel efectuate se ridică la suma de 14.000 de lei, din care trebuie dedus exclusiv ajutorul de înmormântare oferit legal, în cuantum de 2.400 de lei”, a spus Paraschiva B. în faţa magistraţilor din cadrul Judecătoriei Iaşi.

    La rândul ei, tânăra psiholog, Mădălina B., a arătat în instanţă că a avut doar relaţii formale cu tatăl ei.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Scrisoarea lui Cabral pentru golanul de fiul său: “Vei fi cel mai negru din clasă, mai negru chiar decât colegul Portofel şi-al lui frate Bairam”

    Acum câţiva ani, Cabral şi soţia sa au ajutat în campania de informare iniţiată de Coaliţia de prevenire a cancerului de col uterin, prilej cu care Andreea Ibacka a scris o scrisoare viitoarei sale fiice. În replică, Cabral a scris o scrisoare adresată viitorului său băiat.

    La ora actuală, Cabral şi Andreea Ibacka aşteaptă primul lor copil.
      
    Explicaţia vine de la primele rânduri: ”Otrăvita mea soţie, Andreea, ca parte a aceleiaşi campanii de informare iniţiată de Coaliţia de prevenire a cancerului de col uterin, i-a scris o scrisoare fiicei noastre. Fiică ce teoretic va să vie (…) Nefasta mea (n.r. sic) nu se gândeşte la o chestie totuşi: că dacă mă face de toată ocara în faţa fetei, o pot face şi eu de tot râsul în faţa băiatului (teoretic şi el)”.

    În ”scrisoarea” către fiul său, Cabral îi spune că va fi ”cel mai negru din clasă, mai negru chiar decât colegul Portofel şi-al lui frate Bairam”, dar că ”aşa e când bunică-ta e de la Buzău şi bunicul tău de la Brazzaville. Tot cu B”.

    ”Dacă o să observi că în timp ce colegii tăi aleargă după mingea de fotbal, tu alergi după fetele care joacă volei… de la mine ai asta. Decât 22 de băieţi care transpiră şi înjură birjăreşte, mai bine 10 fete care joacă volei în bluze albe, transparente. O să vezi, cu fetele o să ai o chestie aparte… Nu vei fi cel mai frumos din gaşcă, nu vei fi neapărat cel mai deştept, sigur nu vei fi cel mai bogat… Dar de fiecare dată cel puţin una dintre fete o să-ţi zâmbească larg şi-o să te invite la lecţii de yoga în privat. De ce? Pentru că vei fi moştenit de la mine abilitatea asta de a te băga sub pielea ei, de a o face să râdă, de a scoate ce-i mai bun din ea… Păi dacă am scos eu otrava din maică-ta, tu o să fii în stare să scoţi şi bere din piatră seacă”, a mai scris Cabral cu umor.

    Scrisoarea adresată de Cabral fiului său, deocamdată imaginar, reprezintă modalitatea prin care prezentatorul tv atenţionează asupra unei maladii – cancerul de col uterin – care omoară doar în România 6 femei pe zi. Mai mult, Cabral scrie că băieţii sunt purtători ai virusului HPV,  cel ale cărui tulpini provoacă peste 70% din cazurile de cancer de col uterin.

    Cititi mai multe pe www.one.ro

  • Probleme pentru fratele mai puţin cunoscut al Simonei Halep! Imaginea care a “aruncat în aer” internetul. Şi-a pus tot oraşul în cap

    Fratele Simonei Halep şi-ar fi oprit bolidul pe o trecere de pietoni, neinteresându-l că acest lucru poate să creeze probleme pentru cei care traversează, dar şi pentru şoferii care ar vedea foarte târziu pietonii. Nicolae este aspru criticat pe reţeaua de socializare pentru faptul că ar considera că totul i se cuvine, în Constanţa.

    Unul dintre internauţii de pe grupul de Facebook a postat entleyul de 180.000 de euro al fratelui numărului unu mondial parcat pe o trecere de pietoni. Locaţia este strada Ştefan Mihăileanu din Constanţa, iar Nicolae nu ar fi ţinut cont de Codul Rutier, oprind unde a găsit loc.

     

    Cititi mai multe pe www.prosport.ro

     

     

     

     

     

  • Trupa britanică The Kinks s-ar putea reuni, după 20 de ani

    Într-un interviu pentru Channel 4, Ray Davies, în vârstă de 74 de ani, a declarat că lucrează în studio cu alţi doi membri ai grupului, fratele său, Dave Davies, şi toboşarul Mick Avory.

    Cei trei lucrează la “un nou album The Kinks”, a explicat acesta, care a adăugat că materialul discografic va include piese pe care le-a scris după ce grupul s-a destrămat.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • A riscat toţi banii familiei pentru a vinde produse de care nu auzise nimeni. Acum e milionar

    Timişoreanul Cristian Oneţiu şi-a început cariera în industria vânzărilor directe la 16 ani, ca să îşi câştige banii ce aveau să îi permită să studieze la facultate. După mai multe încercări nereuşite în zona antreprenoriatului, a pus bazele, în 2005, ale unei afaceri axate pe un sistem de direct sales autentic românesc şi pe produse bio, ce abia intrau pe piaţă la momentul respectiv. Cele două companii pe care le conduce împreună cu fratele său totalizează în prezent afaceri de mai mult de 10 milioane de euro, iar în zece ani vor ajunge la 100, potrivit antreprenorului.

    “Am investit toţi banii, inclusiv pe cei obţinuţi din vânzarea celor două apartamente, deţinute de mine şi de fratele meu, într-o afacere cu produse bio, într-o perioadă în care puţini ştiau ce înseamnă acestea“ – îşi începe Cristian Oneţiu povestea afacerii înfiinţate de el şi fratele său, Dan, în urmă cu un deceniu în Timişoara. În prezent, cei doi conduc două afaceri axate pe distribuţia şi vânzarea de produse fie certificate bio, fie din ingrediente naturale – Life Care Corp., axată pe vânzările directe, şi BioLogistic, companie de import şi distribuţie pentru reţelele de magazine din care fac parte şi lanţuri de retail precum Billa, Mega Image, Kaufland. Life Care Corp., prima lor companie, a devenit una dintre cele mai mari afaceri de vânzări directe din România, cu o cifră de afaceri de 30 de milioane de lei anul trecut, iar firma de import şi distribuţie de produse bio BioLogistic, înfiinţată la câţiva ani după prima, a totalizat anul trecut afaceri de 10 milioane de lei.

    Povestea apartamentelor vândute şi ulterior răscumpărate reprezintă doar o mică parte din aventura antreprenorială a lui Cristian Oneţiu, care spune că a adus cuvântul „bio“ în România, odată cu produsele importate în 2005. A copilărit în Reşiţa şi, pentru a-şi permite să  plece la facultate în Timişoara, a intrat în industria vânzărilor directe încă de la 16 ani. Inspirat de fratele său, Dan, care făcea „tot felul de mici afaceri“,  a început să vândă şi el un produs la mare căutare la vremea respectivă: maşinile de vacuumat alimente.

    „Erau valize care cântăreau aproximativ 30 de kilograme, adică jumătate din greutatea mea. Nu puteam să le transport cu tramvaiul şi luam taxiul, iar la prezentări eram motivat să vând astfel încât să reuşesc să îmi recuperez cel puţin banii de taxi“. Ulterior a vândut şi produsele unei companii axate pe comercializarea cosmeticelor şi suplimentelor alimentare.

    În 1996, la 18 ani, după ce s-a înscris la Facultatea de Psihologie din Timişoara, a fost nevoit să renunţe la afacerile sale din Reşiţa. Timp de un an s-a dedicat exclusiv studiilor, iar apoi, pentru că se obişnuise să aibă venituri suplimentare, „m-am angajat, ca orice tânăr, la corporaţie“, spune el, mai în glumă, mai în serios, referindu-se la primul loc de muncă, într-o companie ce activa în industria tutunului. A lucrat acolo timp de patru ani şi jumătate, ultima poziţie ocupată fiind responsabil în departamentul de marketing pentru partea de vest a ţării.

    În 2002 a decis să ia din nou drumul antreprenoriatului. „Nu am mai suportat rigorile corporaţiei, care deveneau din ce în ce mai mari. Dacă la început aveam o oarecare libertate, ulterior aceasta s-a îngustat atât de mult încât am devenit mici roboţei“, spune Oneţiu.  Revenirea la antreprenoriat s-a legat şi de o pasiune a sa: pentru că îi plăcea să cânte, a deschis un bar de karaoke chiar în cadrul campuslui universitar din Timişoara. „L-am făcut cu gândul de a aduna prieteni în jurul unei mese, unde să începem să cântăm, şi s-a transformat într-o afacere foarte profitabilă. Era un bar mic, dar mereu plin, care funcţiona de luni până luni“, povesteşte el. 

    După trei ani de activitate cu barul, a deschis un alt club, mai mare, iar apoi, fiindcă a încercat să lase afacerea nesupravegheată pentru a nu mai pierde nopţile, aceasta nu a mai funcţionat. „Nu a mai mers pentru că aşa se întâmplă la baruri, este o activitate mult mai lejeră şi predispusă la fraudă.“ Acesta a fost momentul în care a plecat la Bucureşti hotărât să înceapă proiectul la care visa din adolescenţă, propria companie românească de vânzări directe. „Voiam o companie de direct sales fără americănismul specific, o companie românească bazată pe principii româneşti, dar şi cu produse româneşti“, descrie el activitatea firmei Vision Group International, pe care a creat-o în 2004 şi care vindea aproximativ 20 de produse fabricate în România – şam-poane, detergenţi ş.a. Afacerea a falimentat în aproximativ un an, motivele fiind legate, potrivit lui Oneţiu, de lipsa unor standarde de calitate pe care piaţa le cerea. „Dacă produsul pe care îl duceam în casa clientului într-o zi era roz, iar a doua zi, roşiatic, atunci pierdeam încrederea lui.“

    În 2005 a pus bazele Life Care Corp. în Timişoara, o companie ce avea să fie axată pe vânzarea de produse bio, în urma unei investiţii de 300.000 de euro, bani reprezentaţi de fonduri personale şi împrumuturi de la familie şi prieteni, ce au implicat inclusiv vânzarea apartamentului său şi al fratelui.

  • Cum arată fraţii şi surorile celor mai cunoscute vedete din lume – GALERIE FOTO

    Cei de la Bored Panda au adunat imagini cu rudele vedetelor pe care le urmărim zilnic, iar lista e impresionantă.

    VEZI AICI GALERIA FOTO

  • La 20 de ani, a pornit ca cizmar o mică afacere. Astăzi, compania valorează peste 14 miliarde de euro

    Totul a început în 1920, când Adi Dassler, un cizmar de doar 20 de ani, a început să producă propriii pantofi sport cu obiectivul de a oferi fiecărui atlet cea mai bună încălţăminte pentru disciplina sa. Patru ani mai târziu a intrat în afacere şi fratele său mai mare, Rudolf Dassler, iar împreună au creat Fabrica de Pantofi a Fraţilor Dassler (Gebruder Dassler Schuhfabrik) cu „sediul“ în spălătoria mamei lor. Deşi au întâlnit numeroase impedimente din cauza furnizării precare de energie electrică, fraţii Dassler au cunoscut rapid succesul şi, înainte de Al Doilea Război Mondial, au ajuns să vândă circa 200.000 de perechi de pantofi. La mijlocul anilor 1930, Dassler făcea 30 de perechi de pantofi diferiţi pentru 11 sporturi, având circa 100 de angajaţi. La Olimpiada de Vară din 1936, compania celor doi i-a asigurat ghetele atletului afro-american Jesse Owens, care urma să câştige patru medalii de aur. Evenimentul a adus recunoaştere companiei, aceasta urmând să primească cereri de pantofi sport din toată lumea.

    Ruptura dintre fraţi s-a produs în timpul războiului, când cei doi nu s-au pus de acord cu privire la strategia firmei. Rudolf şi-a deschis o nouă firmă –  Ruda – ulterior redenumită Puma, iar pe 18 august 1949 Adi Dassler a fondat Adidas AG.  Când au hotărât să se separe, în 1948, oraşul s-a divizat, locuitorii devenind loiali unuia sau celuilalt dintre principalii angajatori din urbe. În scurt timp, Adidas a devenit o afacere mai mare şi mai profitabilă decât Puma.

    O mare greşeală a lui Rudolf Dassler, de care fratele său a profitat din plin, a fost divergenţa avută cu antrenorul echipei de fotbal germane. Acest lucru a permis companiei concurente să sponsorizeze Germania la Cupa Mondială de fotbal din 1954, echipa câştigând finala împotriva Ungariei purtând ghete Adidas. Victoria a adus mărcii o publicitate imensă, Adi Dassler fiind prezent în toate ziarele. În paralel, antreprenorul s-a specializat pe nişa de înscălţăminte sportivă şi a încercat continuu să le îmbunătăţească; una dintre strategiile sale a fost să folosească nume mari din sport ca imagine pentru Adidas. Printre cei care au reprezentat brandul s-au numărat, de-a lungul timpului, Muhammad Ali, Max Schmeling, Sepp Herberger, Franz Beckenbauer etc. De asemenea, o piatră de temelie a politicii firmei a fost publicitatea agresivă – brandul este prezent la toate evenimentele sportive din lume – dar şi inovaţia constantă – fiind într-un permanent contact cu sportivii activi, Adidas a dezvoltat pantofi pentru aproape orice sport.

    Începând cu mijlocul anilor 1960, Adidas a început să producă şi îmbrăcăminte, iar zece ani mai târziu mingea de joc oficială la toate evenimentele sportive majore de fotbal a început să poarte numele brandului. După Cupa Mondială din 1974, când echipa câştigătoare a purtat echipament complet Adidas, firma a început să se dezvolte din ce în ce mai mult şi pe partea de îmbrăcăminte.

    Adolf Dassler a murit în 1978, la vârsta de 78 de ani, lăsând pe mâinile soţiei şi fiului său un brand cu renume mondial. În prezent, compania cu peste 25.000 de angajaţi în întreaga lume îşi desfăşoară activitatea în afara Germaniei, singura unitate ce funcţionează în ţara de origine a brandului fiind un centru de testare a prototipurilor.

  • Povestea doctorului din Craiova care a început cu un dozator de suc în anii ’90, iar acum face sute de mii de lei din IT

    Cristian Nicolae a absolvit în 1991 facultatea de medicină în Craiova inspirat de fratele lui, cu doi ani mai mare, care a studiat aceeaşi disciplină. Şi-au propus să profeseze în Franţa, iar pentru a le finanţa plecarea, tatăl lor, profesor, a plecat în Maroc, cu 500 de mărci în buzunar, pentru a-şi găsi un loc de muncă acolo. A reuşit să se angajeze ca profesor la universitatea Casablanca însă, ulterior, fratele s-a întors din Franţa, iar Cristian Nicolae a renunţat şi el la obiectivul de a pleca. Împreună cu tatăl lor, fraţii au luat decizia de a începe să facă afaceri.

    Inspiraţi de un vecin care avea o rulotă lângă blocul din Craiova, în care vindea sucuri TEC, şi-au propus să investească şi ei într-o rulotă cu un astfel de dozator de suc. Au parcat rulota vizavi de bloc, iar timp de un an şi jumătate, spune că au avut astfel parte de un ”antreprenoriat de gherilă”- crăpa geamul rulotei iarna, se oprea apa după amiaza  şi alte peripeţii de acest tip. Cristian Nicolae îşi aminteşte şi de comentariile oamenilor: ”Uite, doi fraţi doctori, cu părinţii profesori, stau şi vând suc”.Iniţial câştigau cât cheltuiau, ulterior au început să crească vânzările, încât îşi permiteau să îşi aloce un salariu echivalent cu sub 2.000 de lei astăzi. Odată cu creşterea numărului de dozatoare din oraş însă, a scăzut şi numărul clienţilor, astfel că au luat decizia închiderii afacerii.

    Între timp, cumpăraseră jumătate din terenul pe care se afla rulota, iar  la momentul întoarcerii părinţilor din Maroc, în 1994, au vândut afacerea cu suc, au cumpărat a doua jumătate de teren şi s-au apucat să construiască acolo o clădire pentru o brutărie. Au construit clădirea de 170 de metri pătraţi de la zero; construcţia, împreună cu echiparea brutăriei, a durat doi ani.

    În 1995, Cristian Nicolae a devenit reprezentant medical, iar în mai puţin de un an a devenit regional sales manager pe sudul ţării pentru compania Schering – Plough, cumpărată între timp de compania americană Merck; povesteşte că banii câştigaţi i-a investit în dezvoltarea patiseriei. Ulterior, s-a angajat şi fratele său în industrie – la o firmă daneză.

    Timp de aproape 5 ani, părinţii lor au administrat brutăria, iar antreprenorul spune că în 1996-2002, veniturile ajungeau undeva la 60.000 – 70.000 de dolari pe an. În 2004 însă au decis să închidă şi acest business fiindcă după 1999, spune Nicolae, au început să dezvolte prea multe firme: împreună cu un asociat, de pildă, începuseră să construiască şi să vândă  cuptoare de patiserie, la un moment dat au închis această firmă din cauza unor neînţelegeri cu asociatul. În intervalul 2000 – 2007 au făcut şi un cabinet oftalomologic în care au investit circa 100.000 de dolari.  O altă idee pe care au avut-o a fost să dezvolte un vitezograf de locomotivă – l-au omologat, au făcut peste 120 de vitezografe – dar, potrivit lui Cristian Nicolae, aveau un singur client şi acela era statul român, prin CFR; aveau probleme cu aceştia în obţinerea banilor pentru vitezografele cumpărate.  La un moment dat, doi dintre cei patru asociaţi în această firmă au plecat (foşti studenţi ai tatălui său), însă o nouă afacere a început să se contureze în planurile familiei Nicolae.

    În 1999, tatăl lor please în Statele Unite cu o delegaţie de afaceri; la întoarcere le-a spus că acolo toată lumea vorbeşte despre soft; şi-a propus astfel ca următorul business din portofoliul familiei să fie în acest domeniu. Au înfiinţat firma Softexpert Mobility, pe care au deţin şi în prezent. Iar dacă la început lucrau pentru străini, în 2003 au luat decizia să dezvolte produse pentru piaţa din România. Printre acestea se numără o soluţie de customer relationship management (CRM) pentru companiile farmaceutice – Medexpert, creată ca urmare a experienţei fraţilor Nicolae în domeniu.

    Ulterior, după criză, au observat că, din cauza concurenţei cu marile firme de software, devenea din ce în ce mai grea această activitate; din 2013-2014 au decis să facă produse ieftine şi de masă – B2C. ”În final, am ajuns să avem trei soluţii în care credem foarte mult”, descrie Nicolae produsele aflate acum în portofoliul firmei: o aplicaţie numită Audiolibrăria – despre care spune că este singura aplicaţie din România de ascultat audiobook-uri, disponibilă pe Android şi iOS; aplicaţia Prokinetic, realizată în parteneriat cu un antreprenor care a dezvoltat o clinică de kinetoterapie la Craiova – prin intermediul acesteia vând exerciţii video de kinetoterapie pentru mai multe grupe musculare sau afecţiuni; Amazing University, o aplicaţie de dezvoltare personală, realizată într-un parteneriat cu Dragoş Brătăşanu, un român care stă în Noua Zeelandă şi este speaker internaţional.

    Librăria virtuală se monetizează în baza unui comision luat la achiziţia cărţilor, iar în Prokinetic, un tutorial video costă în jur de 25 de lei. Pentru Amazing University, unde sunt publicate video tutoriale şi un film, preţurile pornesc de la 40 de dolari şi ajung la 200 de dolari, în funcţie de tematica abordată.

    Aplicaţiile sunt dezvoltate inhouse – 6 oameni lucrează pentru acestea, în Craiova. Nicolae spune că este prea devreme pentru a face o previziune de venituri, acestea fiind lansate în 2017 şi anul acesta. Pentru fiecare aplicaţie au investit în jur de 30.000 de euro, în contextul în care dezvoltarea lor a durat între 6 şi 12 luni.

    După ce a obţinut mai multe certificări, Cristian Nicolae a început să desfăşoare şi coachinguri de dezvoltare personală, precum şi traininguri pentru companii. Totodată, el povesteşte despre parcursul antreprenorial şi tinerilor de liceu sau facultate, principalul mesaj pe care îl transmite acestora fiind: ”Dacă vreţi să plecaţi din ţară şi credeţi că este bine dincolo, duceţi-vă, dar gândiţi-vă de 100 de ori înainte; nimeni nu vă aşteaptă  să vă ia în braţe. Puteţi să aveţi succes şi în România – greu – dar puteţi să vă împliniţi – vrei să te duci dincolo să înveţi ceva, du-te, dar apoi vino în ţara ta şi pune umărul să schimbăm ceva în bine aici.” El este de altfel optimist şi este de părere că, prin perseverenţă, se poate ajunge la succes oriunde: ”Principiile sunt universal valabile: eşti om muncitor, eşti optimist, reuşeşti în final 100% şi în România sau oriunde altundeva îţi doreşti să ajungi.”

    Softexpert Mobility a ajuns în 2016, potrivit mfinante.ro, la o cifră de afaceri netă de 364.845 lei.
     

     

     

  • Fiul lui Dolănescu ales deputat în Costa Rica

    ”Am muncit enorm de mult pentru acest câştig electoral, sper să fac ceea ce este mai bine pentru poporul costa rican, popor care m-a adoptat” a spus Dragoş Dolănescu, la Antena 3.

    El a mai precizat că a primit peste 100.000 de voturi.

    Mare festivitate în ziua alegerilor: ”A fost o mândrie să văd atât de multe steaguri cu tricolorul românesc în Costa Rica”Dragoş Dolănescu, citat de Dcnews.ro: ”Costa Rica este o ţară cu o lungă istorie democratică, peste trei ani împlinim 200 de ani de viaţă democratică, este una dintre cele mai vechi şi atunci tradiţia democratică e foarte mare, se face o mare petrecere naţională în ziua alegerilor, pentru mine, a fost o mândrie să văd atât de multe steaguri cu tricolorul românesc în Costa Rica, nu am obţinut preşedinţie, cum aş fi dorit şi cum s-a făcut efortul, dar sperăm ca-n 2022, la următoarele alegeri, să ajungem la preşedinţi”.

    Prin lege, în Costa Rica sunt doar 57 de deputaţi, iar Dragoş Dolănescu se afla, potrivit sondajelor de acum două săptămâni, pe primele locuri, după cum a precizat acesta.