BusinessMagazin

Tag: fortare

  • Cum vor mai mulţi tineri să rezolve una dintre cele mai mari probleme avute de companii în perioada pandemiei de COVID

    Care poate fi soluţia pentru un proces de livrare a coletelor mai ieftin şi în acelaşi timp mai eficient? Un grup de antreprenori cu experienţă în curierat, logistică şi IT au pariat încă de anul trecut că răspunsul pentru această problemă, una dintre cele mai complexe pentru jucătorii din e-commerce, stă într-o platformă bazată pe inteligenţă artificială care învaţă cu fiecare comandă procesată să le ofere retailerilor cea mai avantajoasă opţiune. 

    „Colegii mei care vin din curierat s-au întâlnit frecvent cu situaţii în care clienţi din zona de retail îşi doreau să adauge şi alte companii de curierat în portofoliu însă nu ştiau foarte clar şi li se părea foarte greu cum să decidă modul de alocare a comenzilor de la un curier la celălalt. Noi, având experienţa complementară am hotărât să dezvoltăm această platformă care simplifică întregul proces.

    Noi simplificăm un proces complex, de livrare, care pleacă de la nevoia clientului de a avea livrarea la timp – conform promisiunii – de a avea multiple opţiuni de livrare, de a avea o notificare constantă asupra livrării. Retailerii s-au simţit blocaţi în faţa unei situaţii la care trebuia să reacţioneze, dar nu prea aveau instrumente să facă asta. Fie pot face acest lucru singuri, dar asta necesită timp şi bani, fie pot căuta soluţii în piaţă, dar acestea nu existau. Noi atunci ne-am gândit de ce nu am face noi această soluţie, cu know-how-ul nostru la un loc, şi să o punem în mâna companiilor de retail iar ei să plătească o taxă pe comandă şi să scape de toată această complexitate”, a relatat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Daniel Nicolae, CEO şi cofondator al Innoship. El, alături de Andrei Paul, Dan Ungureanu şi Robert Tănase – toţi cu o experienţă îndelungată în companii precum Orange, Penny şi Urgent Cargus, a pus bazele start-up-ului în iulie anul trecut, iar în februarie anul acesta a avut loc lansarea comercială a platformei dezvoltate de Innoship.

    „Am plecat noi, cei 4 cofondatori, cu fondurile personale. Ne-am asumat să cheltuim o anumită sumă până la prima investiţie. Suma totală cheltuită de noi se ridică la 80.000 de euro, din banii personali. Mai apoi am hotărât că având în vedere ritmul nostru de creştere, în contextul în care  plăteam tot în regim de externalizare nişte oameni dedicaţi care lucrau pentru noi, ne-am dat seama că nu putem continua în acest ritm în care adopţia din rândul clienţilor creşte. Am evoluat către zona de investiţii şi am hotărât să închidem runda de finanţare de tip seed de 550.000 de euro împreună cu partenerii noştri de la Gapminder”, a precizat Daniel Nicolae legat de finanţele cu care a pornit la drum împreună cu partenerii lui.
    Start-up-ul a primit finanţarea de la Gapminder recent, modelul de business şi eficacitatea platformei fiind deja validată pe piaţa locală de jucători cunoscuţi din domeniul e-commerce şi distribuţie precum Miniprix, Kalapod, OLX , Depanero, Network One Distribution, Dentstore, Oralix, Topline, xpertbeauty.ro, Arco Expert, Algernon, green-future.ro, mezoni.ro sau Generalmotor.
    Ce face însă platforma Innoship mai exact? Platforma optimizează interacţiunile dintre retaileri şi curieri, eficientizând costurile aferente serviciilor de curierat cu până la 25% şi crescând  performanţa de livrare cu până la 15%  printr-o alocare dinamică a comenzilor în funcţie de criteriile selectate de retailer în platformă. Tehnologia Innoship creşte calitatea experienţei serviciilor de curierat, asigură accesul facil la noi opţiuni de livrare rapidă, în acelaşi timp reducând substanţial costurile cu acest serviciu. Soluţia Innoship poate fi integrată cu toate platformele mari de comerţ electronic, warehouse management system, ERP (enterprise resource planning), fulfillment şi marketplace active în România şi la nivel regional. Algoritmii avansaţi de machine-learning ai soluţiei analizează performanţa diferitelor opţiuni de livrare din întreaga arie geografică relevantă şi punctele de livrare ale unui retailer pentru a aloca comenzile de livrare pe baza unor criterii personalizate şi a abordării stabilite de fiecare retailer. Până acum, o astfel de soluţie de gestiune optimă a livrărilor, era disponibilă doar pentru marile platforme de comerţ electronic.
    „Noi încercăm să punem un know-how dual în zona de logistică şi curierat împreună cu elemente de tehnologie care să genereze cu totul nişte beneficii foarte concrete companiilor de retail. Am plecat şi de la nişte provocări pe care eu le-am experimentat în partea de supply chain în cadrul unui retailer din piaţă”, a punctat el.
    Cu ajutorul finanţării primite de la Gapminder, Innoship a reuşit să îşi crească echipa tehnică cu patru noi colegi lună trecută astfel încât să poată accelera integrarea de noi curieri.
    „Este extrem de important ca o companie de retail în momentul în care lucrează cu noi să-şi regăsească toate opţiunile de transport în piaţă, pentru noi este businessul de bază să avem integrări cu cât mai multe companii de transport şi cât mai mulţi parteneri şi atunci am accelerat etapa aceasta de implementare şi implicit am crescut echipa de IT. În acelaşi timp ne concentrăm efortul şi în a regândi modul de aderare la platformă, am lansat un proces de înrolare digital, în momentul acesta orice retailer de orice dimensiune poate să înceapă să folosească singur serviciile Innoship fără a fi asistat de nimeni”, a explicat cofondatorul Innoship.
    Start-up-ul şi-a pus deja ca ţintă atragerea unei noi finanţări în primul trimestru al anului viitor, pentru a se extinde pe pieţele externe.
    „Noi vrem să ajungem în martie 2021 în etapa în care să discutăm următoarea rundă de finanţare, rundă care ar trebui să ne aducă resurse proaspete să mergem către Europa Centrală şi de Est. În momentul acesta suntem în linie cu aşteptările noastre.

    Până atunci compania deja lucrează pe alte pieţe externe pentru clienţii existenţi care solicită acest lucru, un exemplu fiind Depanero, compania de reparaţii deţinută de eMAG. „Vom continua să susţinem până la finalul primului trimestru din 2021 piaţa locală. Nu pentru că avem neapărat o preferinţă ci pentru că adopţia de către clienţi ne-a ajutat să avem exemple bune de utilizare a soluţiei noastre, inclusiv cu branduri foarte mari internaţionale. Asta ne ajută foarte mult, ca experienţa locală să fie un mesager bun pentru grup, pentru companiile-mamă pentru ca ele apoi să susţină şi să recomande implementarea soluţiei şi în celelalte ţări din regiune. În martie anul viitor urmează să ne extindem cu forţe proaspete pentru a ne extinde în teritoriile învecinate. Însă în paralel orice retailer care are nevoie să livreze în ţările apropiate pentru noi este esenţial să-l ajutăm să facă asta. Aşa cum i-am ajutat pe cei de la Depanero să-şi optimizeze operaţiunile din Ungaria (colectare de la un client din Ungaria la un service din Ungaria şi apoi produsul reparat trimis înapoi la clientul din Ungaria), la fel vom face cu fiecare companie din portofoliul nostru care vrea să se extindă“.

    Proiect: Innoship
    Ce face? Dezvoltă o platformă software care ajută retailerii să optimizeze costurile cu livrările
    Investiţie iniţială: circa 80.000 euro
    Finanţăre totală primită până acum: 550.000 euro
    Invitat: Daniel Nicolae, CEO şi cofondator Innoship 

    Proiect: MSing with Trauma

    Ce face? Dezvoltă o aplicaţie mobilă ce transformă imaginile RMN (rezonanţă magnetică nucleară) ale pacienţilor ce suferă de scleroză multiplă în compoziţii muzicale care au efect terapeutic.
    Invitat: Ioana Dobroiu, fondator & CEO MSing with Trauma

    Proiect: PolyMore
    Ce face? Lucrează la o soluţie ce foloseşte algoritmi de inteligenţă artificială pentru gestionarea deşeurilor plastice
    Invitat: Claudia Budimir, cofondator PolyMore 

    Proiect: BeeLog
    Ce face? Dezvoltă o soluţie inteligentă pentru eficientizarea proceselor dintr-o stupină formată dintr-un dispozitiv inteligent conectat la senzori ce colectează date din stupi şi dintr-o aplicaţie software unde se pot vedea şi analiza datele stocate
    Invitat: Gabriel Postolache, fondator BeeLog 

    Proiect: Mobile Control – Solarino
    Ce face? Aplicaţie mobilă care le permite proprietarilor de sere şi solarii să controleze o serie de acţiuni specifice direct de pe telefonul mobil
    Invitat: Adrian Chicireanu, cofondator Mobile Control

    Proiect: Confidas
    Ce face? Platformă online care agregă prin procese automatizate date despre companii, pentru a ajuta firmele să ia decizii despre partenerii de business
    Invitat: Eduard Burghelia, fondator & CEO Confidas

    ZF IT Generation, emisiune lansată de ZF împreună cu Banca Transilvania şi casa de avocatură Stratulat & Albulescu, are ca ţintă descoperirea start-up-urilor hi-tech cu idei de produse sau servicii care vor duce la dezvoltarea unei noi generaţii de milionari din IT ai României. În cadrul emisiunii sunt invitaţi şi antreprenori sau investitori care îşi povestesc experienţa în business şi dau sfaturi start-up-urilor.

    Urmăreşte de luni până vineri emisiunea pe www.zf.ro şi pe pagina de Facebook a Ziarului Financiar de la ora 19,00 sau accesează platforma www.zf.ro/zf-it-generation

  • Cel mai vechi restaurant al lumii, faţă în faţă cu pandemia

    „Când am închis restaurantul din cauza pandemiei am fost devastaţi fiindcă nu a fost închis niciodată, nici în perioada Războiului Civil spaniol, când era administrat de bunicul meu”, a spus Antonio González, general manager al Botin pentru The New York Times.

    De-a lungul secolelor, mai mulţi autori cunoscuţi au luat cina acolo, printre care Ernest Hemingway şi F. Scott Fitzgerald. De altfel, Hemingway a şi scris despre acest restaurant în romanul „Soarele răsare (sau Fiesta)”. Restaurantul a fost redeschis pe 1 iulie şi, dacă în vremurile normale servea 600 de clienţi zilnic, acum a ajuns să servească 60 de clienţi pe zi. Gonzalez nu este însă descurajat şi spune că „de-abia aştept să trecem de această criză şi să devenim mai puternici şi mai buni decât înainte. Este o oportunitate fantastică să reflectăm şi să îmbunătăţim tot ce putem”.

  • Cum a distrus pandemia unul dintre cele mai importante oraşe din istorie. Acesta a pierdut peste 60% din populaţie în doar câţiva ani şi a intrat într-un declin abrupt

    În urmă cu şapte secole, oraşul toscan Siena era o forţă bancară şi protoindustrială cu peste 50.000 de locuitori – o populaţie mai mare având doar „megaoraşe” medievale precum Paris, Londra şi Milano. Însă în 1348, când înfloritorul oraş era în plină epocă de aur, prosperitatea Sienei a fost curmată brusc de Moartea Neagră, scrie Politico. Chiar dacă pandemia de COVID-19 nu este la fel de mortală precum bolile medievale, perturbările sociale şi economice lasă urme adânci asupra oraşelor moderne din Europa. 

    În doar câţiva ani, oraşul Siena a pierdut 60% din populaţie şi a intrat într-un declin abrupt, căzând în obscuritate. Abia în secolul XX şi-a revenit la dimensiunea de dinainte de pandemie. COVID-19 nu este la fel de mortal cum a fost ciuma bubonică medievală, însă perturbările sociale şi economice pe care le-a provocat lasă deja urme fizice asupra oraşelor moderne din Europa: cartierele de afaceri aglomerate se golesc pe măsură ce oamenii aleg să lucreze de acasă. 

    Magazine şi restaurante s-au închis. Transportul public a încetinit. City-ul londonez este acum tăcut. Există, de asemenea, motive să credem că această pandemie ar putea avea un impact de durată mai mare decât cele anterioare. Pentru prima dată de când au apărut primele oraşe în Semiluna fertilă din Orientul Apropiat acum aproximativ 6.000 de ani, centrele urbane concentrate nu mai au un monopol asupra conexiunilor economice şi culturale care fac civilizaţiile să înainteze.

    Pentru mulţi angajaţi îngrijoraţi de coronavirus – şi pentru angajatorii care doresc să reducă costurile în timpul crizei economice care a urmat – tehnologii precum videoconferinţa, documente partajate şi mesagerie instant oferă alternative viabile la clădirile-turn de birouri. Între timp, servicii precum streamingul video şi social media şi site-urile web ca Reddit şi Twitter oferă aroma efervescenţei culturale şi  comunităţii care i-a atras pe atât de mulţi în oraşe mari de-a lungul secolelor. Nu mai este nevoie de un bar sau club pentru a găsi dragostea vieţii: aplicaţii precum Tinder, Bumble sau Grindr pot face legătura între posibilii parteneri.

    „Această pandemie are potenţialul de a afecta cu adevărat oraşele”, spune Peter Clark, profesor de istorie urbană europeană la Universitatea din Helsinki. „Dacă nu va fi un al doilea val, schimbările pot fi mult mai puţine decât speculează oamenii. Dar dacă există, am putea vedea modelul european al «oraşului cultural» sever afectat.”

    „Din cauza dezindustrializării, începând cu anii 1980 am avut o schimbare către sectorul serviciilor pentru a menţine prosperitatea urbană”, a adăugat el. „Pandemia reprezintă o ameninţare directă pentru acest model”. Nu există nicio îndoială că pandemia a transformat viaţa profesională. La începutul primăverii, pe măsură ce coronavirusul s-a răspândit prin Europa, restricţiile guvernamentale i-au obligat pe toţi angajaţii în afară de cei esenţiali, cum ar fi lucrătorii din sănătate şi din supermarketuri, să muncească de de acasă pentru a aduce sub control pandemia. Cererea industrială a încetinit sau s-a oprit complet pe măsură ce achiziţiile de maşini şi alte produse s-au prăbuşit. Înainte de blocare, munca de la distanţă nu era frecventă în majoritatea ţărilor europene. Conform datelor culese de Eurofound, doar 11% dintre germani şi 8% dintre italieni lucrau ocazional de la distanţă în 2015.

    Însă, pe măsură ce criza a progresat, muncitorii şi companiile s-au adaptat rapid la noua realitate. Întâlnirile guvernamentale, corporative şi de altă natură s-au mutat online; orele de şcoală au fost predate virtual; e-medicina şi terapia virtuală şi-au luat zborul spre înălţimi. Întrebarea este dacă aceste noi comportamente se vor fi de durată sau dacă majoritatea oamenilor se vor întoarce la birourile lor cât de curând posibil. Nicholas Bloom, economist la Universitatea Stanford şi expert în telemuncă, spune că, deşi nu este realist să se aştepte ca toată lumea să lucreze de la domiciliu la nesfârşit, între 50% şi 60% din populaţie ar putea să rămână cu munca de acasă. „O treime din populaţia care lucrează – angajaţi la birou, conducere superioară – poate lucra de la distanţă 100% din timp.

    O altă treime – designeri de îmbrăcăminte, agenţi imobiliari, cercetători ştiinţifici – o pot face de cele mai multe ori, dar va trebui uneori să fie prezenţi la faţa locului. Şi o altă treime nu o poate face deloc: majoritatea acestor oameni sunt muncitori din sectorul serviciilor cu salarii mai mici, dar şi profesionişti precum medicii stomatologi, chirurgii, piloţii.”

    Bloom crede că este încă prea devreme pentru a spune cât de dur va fi impactul pandemiei, dar este puţin probabil ca angajaţii de birou să dorească să se întoarcă la serviciu, chiar dacă se va dezvolta un remediu sau un vaccin pentru COVID-19.

    „Zgârie-norii şi clădirile de birouri din centrele oraşului care erau cele mai appreciate active imobiliare ale noastre au devenit locuri pe care oamenii le evită din cauza fricii de infecţie”, a spus Bloom. „Nu văd ca oamenii să se simtă confortabil în trenurile de metrou şi în ascensoarele aglomerate, iar firmele nu vor vrea să se deschidă şi să se închidă de fiecare dată când apare un val.“

    „Este teama de virus care îi ţine pe oameni acasă”, a spus Sven Smit, partener principal la McKinsey & Company şi copreşedinte al McKinsey Global Institute. El a adăugat că, deşi este prea devreme pentru a fi sigur că schimbările vor rămâne, „există o tendinţă de schimbare pe termen mai lung.” Companiile au observat deja oportunităţile de reducere a costurilor. O analiză a Credit Suisse indică faptul că pierderea veniturilor din închirierea spaţiilor de birouri a fost „până în prezent limitată”. În acelaşi timp, „consiliile de conducere – inclusiv cele ale marilor corporaţii globale – au identificat potenţialul latent de a face economii şi caută deja să reducă spaţiul pe care îl folosesc”. Investiţiile în proprietăţi comerciale au scăzut cu 44% în medie în Europa între mijlocul lunii martie şi sfârşitul lunii mai, conform cifrelor publicate de BNP Paribas Real Estate. Declinul a fost semnificativ mai ales în Irlanda, unde Irish Times a raportat că tranzacţiile pentru proprietăţile comerciale au scăzut cu 79% în acea perioadă.

    Într-un semn că tendinţa este probabil să continue, companii de tehnologie precum Twitter şi Google şi-au anunţat planurile pentru ca angajaţii lor să continue să lucreze de la distanţă, iar un nou sondaj realizat de Institutul Ifo din Germania arată că 54% dintre companiile de acolo doresc să utilizeze de acum inainte mai mult birourile de acasă.
    CEO-ul Facebook, Mark Zuckerberg, a declarat că se aşteaptă ca jumătate din forţa de muncă a companiei să lucreze de acasă în următorul deceniu – şi că angajaţii care s-au mutat în zone mai ieftine îşi vor vedea salariile reduse pentru a reflecta costul traiului.

    Michel Serafinelli, lector de economie la Universitatea din Essex, spune că este de aşteptat ca valoarea spaţiului de birouri să scadă. „De ce să închiriaţi un birou mare pe care doar câţiva salariaţi vor putea să-l folosească la un moment dat şi doar în anumite zile pe săptămână?“

    Sfârşitul muncii la birou, dacă se va întâmpla, ar transforma peisajul urban. Muncitorii, scutiţi de naveta matinală, vor fi liberi să graviteze către suburbii şi spre mediul rural. Europa are o lungă tradiţie cu locuitori bogaţi ai oraşelor care fug de ciumă în mediul rural lăsând în urmă săracii şi clasa muncitoare. În „Decameronul”, reper literar al secolului al XIV-lea scris de  Giovanni Boccaccio, florentinii înstăriţi s-au ascuns de Moartea Neagră în mediul rural toscan.

    În timpul crizei coronavirusului, elitele urbane din ţări puternic afectate ca Spania şi Franţa au părăsit oraşul pentru pajişti mai curate şi mai sigure. Fostul premier spaniol José María Aznar s-a dus la vila sa de vacanţă din Marbella pentru a nu rămâne închis în Madrid. Dacă vor exista noi valuri de COVID sau dacă  munca la domiciliu continuă să prolifereze, această tendinţă poate deveni de durată cu uşurinţă. De ce cineva ar plăti chirie într-un oraş mare pentru un apartament subdimensionat dacă poate urma o carieră la fel de atractivă dintr-o casă de pe deal? Iar din punctul de vedere al angajatorului, de ce ar plăti salariile oraşelor mari dacă poate beneficia de acelaşi talent pentru mai puţin?

    Dar chiar dacă telemunca devine omniprezentă, nu toată lumea va putea – sau va dori – să fugă în suburbii şi la ţară. Iar cei care rămân în urmă ar putea găsi că oraşul pe care îl numesc acasă adevenit un loc foarte diferit. „Oraşele vor deveni mai mult ca sigur mai ieftine, deoarece mai multe spaţii vor deveni disponibile”, a spus Bloom. „Acest lucru ar putea ajuta la rezolvarea crizei de accesibilitate pe care o vedem în centrele urbane, dar acest lucru va lăsa un gol.“ Artiştii, a adăugat el, „s-ar putea muta în spaţiile libere, dar ei nu cheltuie prea mulţi bani, iar aceasta este o problemă pentru oraşele care se bazează pe venituri pentru a oferi servicii”.

    Afacerile suferă deja de efectele perturbatoare ale golirii zonelor de afaceri şi centrelor oraşului. Magazinele, restaurantele şi alte servicii care depind de corporatişti şi de altă clientelă se clatină sub impactul economic al pandemiei.
    „Restaurantele în care directorii ies să ia prânzul, cafenelele unde secretarele  beau cappuccino, magazinele unde salariaţii îşi fac cumpărăturile de zi cu zi… Dacă birourile dispar, ne putem aştepta la scăderea cu o treime a cheltuielilor urbane”, a spus Bloom. „Aceasta este o lovitură pe care majoritatea spaţiilor comerciale nu o pot încasa şi rezista.”
    În Cartierul European din Bruxelles, dispariţia eurocraţilor şi a angajaţilor de birou care obişnuiau să inunde Rue de la Loi şi sensul giratoriu Schuman a dus deja la închiderea uneia dintre cele mai populare cafenele din zonă.

    În timp ce relaxarea restricţiilor de circulaţie a ajutat într-o anumită măsură barurile şi puburile locale, cerinţele de distanţare socială au răsturnat scaunul de sub modelul lor de afaceri; mulţi îşi fac griji că nu vor rezista până la sfârşitul anului. Odată cu plecarea lucrătorilor de birou şi cu pierderea multor locuri de muncă din servicii, demografia oraşelor s-ar schimba şi ea. Impactul inegal al trecerii la telemuncă este evident în analiza recentă a Organizaţiei de Cooperare şi Dezvoltare Economică, care arată că în timp ce 30% din angajaţii din toată regiunea OCDE se pot adapta complet la munca de la distanţă, probabilitatea scade pentru cei care nu au studii mai sus de liceu şi pentru cei „cu niveluri mai scăzute ale abilităţilor de alfabetizare”.

    Cu mai puţini plătitori de taxe din comerţ şi cu o proporţie mai mare de rezidenţi mai săraci, eventual şomeri, administraţiile oraşelor ar putea vedea o scădere a veniturilor fiscale care ar putea afecta în cele din urmă serviciile publice. „Deşi există un nivel ridicat al călătoriilor cu transportul public, guvernele tind să investească foarte mult în el”, explică economistul Serafinelli de la Universitatea Essex. „Dar atunci când nivelul scade, municipalităţile au mai puţine resurse sau stimulente pentru a face acest lucru, şi cu mai puţine investiţii există adesea un interes public mai mic în utilizarea acestuia. Se creează astfel o spirală”.

    Acelaşi lucru se întâmplă atunci când angajaţii părăsesc o zonă: restaurantele şi magazinele se închid pentru că nu există clienţi, iar lipsa atracţiilor înseamnă că puţini au motive să meargă acolo mai târziu, a adăugat el. „Combaterea acestei situaţii necesită un calcul atent şi investiţii.” Cu siguranţă, mutarea în mediul rural este mai uşor de spus decât făcut – mai ales pentru orăşenii obişnuiţi cu divertismentul şi traiul convenabil. Instagram, Facebook şi TikTok ar putea fi surse populare de clipuleţe şi meme – dar nu pot surprinde magia unui spectacol live şi nu pot aduce un cappuccino perfect.
    Zonele rurale nu au infrastructura cu care sunt obişnuiţi locuitori oraşului modern, spune Apostolos Tzitzikostas, preşedintele grec al Consiliului Regiunilor.

    „Cum poţi lucra într-o zonă rurală, chiar dacă lucrezi de acasă, fără să ai bandă largă de internet? Cum vă puteţi creşte copiii dacă nu aveţi şcoli corespunzătoare? Cum puteţi face faţă coronavirusului dacă nu aveţi servicii spitaliceşti adecvate?” atrage el atenţia. Soarta oraşelor va depinde în mare măsură de deciziile luate de către decidenţii politici. Deoarece liderii UE promit un fond de recuperare în valoare de 750 de miliarde de euro, alături de următorul buget de şapte ani al blocului, autorităţile regionale sunt dornice să se asigure că programele de stimulare ale Uniunii nu ajută doar oraşele importante, ci şi regiunile de pe planul second ale Europei. Conform datelor Eurostat din 2018, 44,8% din populaţia UE locuieşte în oraş, 36% în aşa-numitele zone intermediare, cum ar fi localităţile şi suburbiile, şi 19,2% în zonele rurale.

    Tzitzikostas a spus că finanţarea UE ar trebui să se îndrepte către investiţii cheie, cum ar fi construirea de infrastructuri de transport şi digitală atât de necesare în zonele rurale. Criza actuală a ajutat la demonstrarea faptului că, datorită tehnologiilor digitale, există alternative la oraş, a explicat Birgit Honé, ministru regional al afacerilor federale şi europene şi de dezvoltare regională din Saxonia Inferioară, land din nord-vestul Germaniei. Aceasta deschide „oportunităţi de îmbunătăţire a zonelor rurale”, a spus ea, venind cu stimulente pentru start-up-uri şi alte afaceri să se mute în zonele rurale, de exemplu. „Vedem acum că se poate trăi altfel”, a adăugat ea.

    O redistribuire a populaţiei Europei către oraşele provinciale şi zonele rurale ar putea transforma multe regiuni mai puţin înstărite, spune Serafinelli. „Dacă există o conexiune de bandă largă şi o legătură de tren suficient de bună pentru a ajunge în capitală de câteva ori pe lună, s-ar putea vedea multe mutări în oraşe secundare şi un efect de multiplicare a locurilor de muncă”, a spus el. „Aceşti foşti muncitori de oraş ar sprijini localurile locale atunci când îşi beau băutura de după muncă, pot apela la un arhitect să-şi refacă locuinţă din provincie, pot porni o afacere mică. Acest şoc ar putea crea o mulţime de locuri de muncă.“

    Nu toată lumea este convinsă că pandemia înseamnă sfârşitul centrelor de oraş vibrante. Giuseppe Sala, primarul din Milano, unul dintre oraşele cele mai afectate de coronavirus, a declarat pentru Politico că, deşi „uneori visează să rămână în casa din Liguria”, nu crede că oraşele vor fi grav ameninţate de pandemie din termen lung. „Şi acum 30 de ani vorbeam de oamenii că s-au săturat de oraşe, iar realitatea a demonstrat că nu a fost cazul”, a spus el. Primarul a acceptat, totuşi, că criza din sănătate obligă oraşele – aflate deja sub presiunea schimbărilor climatice, ale poluării aerului şi ale altor pericole pentru mediu – să îşi regândească ofertele. „Oraşele va trebui să se schimbe”, a spus Sala.

     

    Pe măsură ce autorităţile regionale îşi pregătesc campania de revigorare a comunităţilor rurale, oraşele nu stau degeaba: lansează iniţiative care vizează, în parte, să amortizeze impactul coronavirusului şi păstrea rezidenţii mai bogaţi. Milano a construit noi piste pentru biciclete şi a pus la dispoziţia magazinelor mii de metri pătraţi pentru a instala spaţii în aer liber astfel încât oamenii să poată menţine distanţarea socială şi a pus la dispoziţie noi măsuri de eficienţă energetică – mişcări orientate spre a face mai atractiv oraşul. În cadrul campaniei sale de realegere reuşită, primăriţa Parisului, Anne Hidalgo, a elaborat planuri ambiţioase de a face viaţa oraşului mai locală şi mai lentă. Parisul, la fel ca Milano, a lansat noi scheme de încurajare a ciclismului şi a făcut din mai multe străzi spaţii pietonale pentru a permite oamenilor să se deplaseze evitând aglomeraţia.

    „Oraşele trebuie să fie mai bune şi trebuie să ofere o calitate mai bună a vieţii, a aerului şi a securităţii rutiere, dar criza coronavirusului va pune mai multă presiune în sensul accelerării acestor politici de creare a unui oraş în care să trăiască mai bine”, a declarat Bart Dhondt, membru al consiliului municipal al Bruxelles. „Viaţa la oraş înseamnă mult mai mult decât doar jobul tău: este reţeaua culturală socială există”, a adăugat el. „Trebuie să facem eforturi pentru ca oamenii să rămână, pentru ca oamenii să se întoarcă.” Serafinelli consideră că oraşele vor evolua pe măsură ce angajaţii talentaţi încep să meargă la birou doar de două ori pe săptămână sau câteva zile (consecutive) pe lună. „În măsura în care va fi mai puţin trafic şi poluare, oraşele pot deveni mai atractive. Noile start-up-uri pot fi atrase de chiria mai mică pentru spaţiul de birou.” El a prezis că combinaţia dintre birou şi munca la domiciliu va permite ca majoritatea oraşelor mari să continue să atragă angajaţi bogaţi: serviciile de înaltă tehnologie şi cu consum intens de informaţii vor rămâne probabil pentru a menţine cel puţin parţial contact faţa în faţă care stimulează creativitatea. Vorbind din experienţa personală, Serafinelli a spus că universitatea este unul dintre multele domenii în care Zoom poate fi folosit pentru a implementa un proiect, „dar ideile creative provin cel mai adesea din conversaţii aleatorii cu colegii în sala de relaxare”.


    Chiar dacă oraşele nu dispar, pandemiile precum cea de COVID-19 au potenţialul de a schimba norocul. Siena a pierdut în faţa Florenţei. Zonele urbane din Europa care au rezistat mai bine la criză decât altele pot deveni mai atractive, în timp ce acelea care n-au reuşit să-şi protejeze populaţia îşi pot pierde din atractivitate. „Stockholm este un oraş care poate pierde în această criză“, a spus Serafinelli. „Este un cluster de înaltă tehnologie care a fost foarte atractiv în ultimul deceniu, dar modelele de mobilitate ale angajaţilor talentaţi ar putea fi influenţate de percepţia că abordarea suedeză a COVID a fost prea riscantă. Oamenii ar putea începe să opteze pentru securitatea unor locuri precum Zürich, München şi Berlin.
    „Londra, Munchen, Amsterdam, Berlin au fost clusterele de înaltă tehnologie înainte de COVID şi motoarele inovaţiei europene”, a adăugat el. „În mare măsură, vor rămâne aşa”. Potrivit unui raport al McKinsey privind viitorul muncii, 48 de oraşe dinamice, inclusiv Amsterdam, Copenhaga, Londra, Madrid, München şi Paris, găzduiesc doar 20% din populaţia Europei, dar au reprezentat 43% din creşterea PIB şi 35% din creşterea locurilor de muncă în ultimii 20 de ani. „Întotdeauna există o concurenţă enormă între oraşe”, a spus Clark, istoricul. „Va fi interesant să vedem ce oraşe şi regiuni urbane ies mai puternice din pandemie.”

    Foto / alberto bianchini / unsplash

    Foto / kai pilger / unsplash

    Foto / taylor smith / unsplash

  • DSP te poate ţine cu forţa în carantină sau izolare? Un avocat clarifică situaţia

    Un pacient nu va putea fi închis cu forţa în spital sau în carantină instituţionalizată în baza unei decizii a DSP

    Avocatul Adrian Toni Neacşu, fost judecător, spune că vorbim despre o decizie administrativă ce nu are bază legală pentru a folosi forţa

    „Decizia administrativă a DSP a fost văzută ca un mandat de arestare preventivă. Ei bine, nu este aşa”.

    Atunci când cineva refuză carantina la domiciliu, DSP emite o decizie prin care este fie internat, fie plasat în carantină instituţionalizată

    Legea carantinei şi izolării le permite medicilor să te izoleze în spital sau să te plaseze în carantină instituţionalizată sau la domiciliu în caz de confirmare sau suspiciuni de Covid-19. Însă, dacă refuzi, nimeni nu te poate forţa să rămâi închis deoarece vorbim de un act administrativ.

    „Decizia administrativă a DSP a fost văzută ca un mandat de arestare preventivă sau de aducere astfel încât nu şi-au pus problema asupra modului în care vor fi executate. Ei bine, nu este aşa. O decizie administrativă emisă de DSP nu se poate executa niciodată cu forţa, adică cu concursul poliţiei. Nu există un cadru legal pentru executarea cu forţa a deciziilor de carantinare. sau de izolare emise de DSP. Dacă o persoană refuză să se prezinte în spaţiul destinat pentru carantinare sau chiar la spital în cazul izolării, acesta va primi, în cel mai rău caz, amenzi contravenţionale pentru nerespectarea măsurilor prevăzute în starea de alertă, dar nu va putea fi luată pe sus şi închisă cu forţa”, spune Adrian Toni Neacşu, avocat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro
     

  • Accelerarea spre online, forţată de context

    Fondat în 2010 de doi parteneri de business de origine germană, Andreas Schneider şi Reinhard Grzesik, brandul Mercari a intrat pe piaţa locală în urmă cu cinci ani. Decizia de extindere a fost,  potrivit lui Andreas Schneider, care ocupă totodată şi funcţia de CEO al companiei, una „logică, determinată de faptul că România este următoarea piaţă importantă de lângă ţara de origine, conexiunea cu Bucureştiul cu ajutorul maşinii şi al avionului este, la rândul său, facilă”, un alt argument fiind perspectiva foarte bună de creştere economică a ţării. „În ultimii 10 ani, Mercari a evoluat de la o companie de tip outlet la un retailer bine structurat”, spune executivul.
    În 2018, ultimul an pentru care există date disponibile, compania a înregistrat în piaţa locală o cifră de afaceri de 9,2 milioane de lei, potrivit datelor publicate pe site-ul Ministerului Finanţelor Publice. Principalele provocări întâmpinate în dezvoltarea businessului local, spune Schneider, au fost legate de operare, de a găsi „calea potrivită pentru a face lucrurile cum trebuie”.
    Operaţiunile din România au început cu două magazine, iar înainte de apariţia pandemiei de COVID-19, businessul ajunsese la o reţea de
    12 unităţi, planurile de creştere organică vizând pentru anul acesta alte patru deschideri în Bucureşti, Constanţa şi Cluj.
    Odată cu apariţia noului context de piaţă, reprezentanţii afacerii au fost însă nevoiţi să închidă trei magazine locale, mai ales că „majoritatea proprietarilor de spaţii comerciale nu au vrut să micşoreze chiriile”. În ciuda provocării neaşteptate, ei s-au reorientat rapid, lansând, în aprilie, platforma mercari.ro, „ca reacţie la blocajul impus”. Cu toate că este prea devreme pentru a oferi nişte cifre relevante, executivul spune că observă totuşi o creştere de 20% a vânzărilor, impulsionată de deschiderea magazinului virtual.
    „În Bulgaria, situaţia a fost mai uşoară, deoarece nu a trebuit să închidem magazinele. La drept vorbind, a fost mai bine aşa, deoarece am putut avea încasări. În România am fost total blocaţi. Mai bine să ai încasări de 20% şi să ţii lucrurile în mişcare, decât să nu ai deloc”, descrie Andreas Schneider diferenţele apărute pe fondul pandemiei de COVID-19 în funcţionalitatea celor două filiale ale businessului pe care îl conduce. În Bulgaria, compania deţine 19 unităţi, după ce, tot din cauza pandemiei, a trebuit să închidă două magazine, şi are o echipă de peste 100 de angajaţi. Pentru echipa locală, care numără 50 de persoane, executivul spune că au apelat la sprijinul acordat de stat dar, prin prisma problemelor apărute în special cu plata chiriilor, au fost nevoiţi să facă anumite reduceri de costuri. „Primul pas a fost să oprim bonusurile salariale, pe care le vom reintroduce însă în curând. Salariul de bază nu a fost afectat.”
    În piaţa locală compania are circa 800.000 de clienţi, majoritatea femei (85%), cu vârste cuprinse între 25 şi 55 de ani şi cu venituri de 700-1.500 de euro/ lună, iar valoarea medie a unei comenzi este de 200 de lei. În prezent, în portofoliul companiei se regăsesc în jur de 3.000 de branduri, dintre care Nike şi Adidas sunt cel mai căutate. Anul trecut, businessul a vândut, în ambele pieţe pe care operează, peste 500.000 de produse, iar numărul celor care au trecut pragul magazinelor Mercari a depăşit 3,8 milioane.
    Este greu de estimat cu exactitate ce impact va avea pandemia asupra evoluţiei companiei, spune Schneider. „Criza se regăseşte, cu preponderenţă, în mintea şi în buzunarul clienţilor noştri. În planul nostru de intern business, estimăm o scădere de 40%, pe fondul celor două luni de blocaj din România şi al crizei economice aşteptate. Nu ne aşteptăm la un alt blocaj în toamnă, dar suntem pregătiţi pentru această variantă, cu speranţa însă că nu va avea loc.” Pentru moment, el spune că e posibil să înceapă să relocheze o parte din magazine, iar în viitorul mediu reprezentanţii companiei vor să reia planurile de extindere, primele state vizate fiind Grecia şi Ungaria.

  • Nimeni nu scapă de pandemia de COVID-19. Unul dintre cele mai celebre companii de spectacole trage cortina: se pregăteşte de faliment şi lasă mii de oameni din toată lumea fără locuri de muncă

    Compania a acumulat datorii de aproape un miliard de dolari şi a fost nevoită să dea afară aproximativ 3.500 de angajaţi. Cirque du Soleil urmăreşte o reeşalonare a datoriilor sale prin intermediul ajutorului oferit de guvernul canadian şi de firmele private. De asemenea, organizaţia Cirque du Soleil a primit o infuzie de capital în valoare de 300 de milioane de dolari pentru a plăti anumite datorii restante către angajaţi şi partenerii afectaţi de oprirea spectacolelor.

    Cirque du Soleil a fost înfiinţat pe 16 iunie 1984 în Canada, de Guy Laliberté şi Gilles Ste-Croix, şi a devenit cel mai mare producător de circ contemporan al lumii.

    Compania a avut dificultăţi financiare şi la început, când a fost ajutată de granturi de la guvern, însă după mai multe eşecuri în anii ‘80,  s-a extins rapid în anii ‘90 şi 2000, crescând de la un spectacol la 44 în peste 300 de oraşe de pe fiecare continent, cu excepţia Antarcticii. Compania avea 4.900 de angajaţi din 50 de ţări şi genera venituri anuale de aproximativ 1 miliard de dolari.

    În aprilie 2015, Guy Laliberté a vândut 90% din companie grupurilor de investiţii TPG Capital, Fosun Capital Group şi La Caisse de dépôt et placement du Québec în schimbul a 1,5 miliarde de dolari, păstrând doar 10% din companie. Sub noii proprietari, compania a început un program de restructurări astfel încât să se concentreze pe creşterea profitabilităţii. În 2017, compania a cumpărat Blue Man Group, un alt grup cunoscut, axat pe spectacole muzicale.

    Pandemia de COVID-19 a forţat compania să îşi suspende toate cele 44 de spectacole pe care le avea în toată lumea.

    „Timp de 36 de ani, Cirque du Soleil a fost o organizaţie extrem de profitabilă şi de succes. Totuşi, din cauza veniturilor zero generate de închiderea forţată a tuturor spectacolelor noastre din cauza COVID-19, managementul a decis să acţioneze decisiv în scopul protejării viitorului companiei.” 
    Daniel Lamarre, preşedintele şi CEO-ul Entertainment Group

  • Cui îi este frică de taxa pe avere?

    Bernie Sanders, fost candidat la preşedinţia SUA, se autodescrie ca socialist democrat. Printre măsurile extreme propuse de el se numără taxarea celor mai bogaţi americani. Elizabeth Warren, de asemenea fostă candidată la preşedinţia SUA, a propus şi ea impozitarea capitalului miliardarilor, dar îmbrăţişează fără rezerve şi piaţa liberă. Jamie Dimon, executivul puternicei bănci americane JPMorgan Chase, a descris-o pe Warren ca fiind un politician care-i „denigrează pe oamenii de succes”.

    Şi Sanders, şi Warren au renunţat în cele din urmă la candidatură în această primăvară, având rezultate prea slabe. Dar între timp s-a stârnit furtuna economică produsă de pandemia de COVID-19, s-a instalat o recesiune soră cu marea depresiune economică, milioane de americani au rămas în doar câteva săptămâni fără loc de muncă, acutizând o inegalitate a distribuirii avuţiei ţării care schimbase deja radical peisajul politic al Americii. Au venit apoi cele mai mari proteste sociale din ultimii 50 de ani, care s-au răspândit rapid în alte ţări, inclusiv din Europa.

    Odată cu aceste probleme au revenit în forţă dezbaterile privind introducerea taxei pe averile celor mai bogaţi. Ar fi o soluţie pentru diminuarea inegalităţilor. Dar şi pentru susţinerea guvernului în faţa cheltuielilor uriaşe pe care le implică lupta contra şocurilor economice cauzate de pandemie. La fel de în forţă a revenit şi opoziţia. Pe Dimon îl cunoaşte toată lumea. Dar despre el cu greu se poate spune că este un „om de succes”. „În principiu, există doar cinci modalităţi de a acumula un miliard de dolari şi niciuna dintre ele nu are de-a face cu succesul pe o piaţă cu adevărat liberă”, după cum scrie în The Guardian Robert Reich, economist, profesor şi comentator american.

    Prima modalitate este exploatarea unui monopol, spune el. Jamie Dimon are o avere de1,6 miliarde de dolari. Strânsă nu pentru că a reuşit sub capitalismul pieţei libere. În 2008, guvernul american a salvat JPMorgan şi alte patru bănci mari de pe Wall Street, considerându-le „prea mari pentru a putea fi lăsate să se prăbuşească”. Această salvare este în realitate o poliţă de asigurare ascunsă, încă în vigoare, cu o valoare pentru marile bănci estimată la 83 miliarde de dolari pe an. Dacă JP Morgan nu ar fi atât de mare şi, prin urmare, i s-ar permite să falimenteze, averea lui Dimon ar valora cu mult sub
    1,6 miliarde de dolari.

    Există însă prin opoziţia faţă de taxa pe avere şi nume care nu se învârt neapărat prin lumea miliardarilor. Emma Agyemang de la Financial Times, care a remarcat că puţine soluţii de înmulţire a veniturilor bugetare stârnesc mai multă agitaţie ca taxa pe avere, a încercat să-i scoată pe aceşti oameni la lumină. Când FT a organizat o sesiune de întrebări şi răspunsuri pentru cititori în privinţa taxei, aşteptările erau să apară sentimente puternice. N-a fost aşa, dar reacţia a fost totuşi surprinzătoare: au existat peste 300 de comentarii la întrebarea „Cum ar funcţiona o taxă pe avere?”. Acesta este cel mai mare număr de răspunsuri primit în oricare dintre sesiunile live interactive de întrebări şi răspunsuri organizate până atunci de FT. Munca a fost solicitantă pentru specialistul jurnalului, dar acesta a aflat multe din discuţii. În primul rând, majoritatea cititorilor FT nu sunt în favoarea impozitului pe avere.

    Acest lucru este în contrast cu un sondaj recent realizat de YouGov, care a pus întrebări la 1.682 de adulţi din Marea Britanie şi a constatat că 61% dintre ei ar aproba o taxă pe avere pentru cei cu active mai mari de 750.000 lire sterline. Într-un sens, acest lucru nu este surprinzător, spune Agyemang. Majoritatea cititorilor FT sunt semnificativ mai bogaţi decât adultul mediu din Marea Britanie. Sau, după cum a spus un cititor cu sarcasm: 

    „Majoritatea persoanelor care au spus că susţin un impozit pe avere nu ar fi cei care ar plăti din banii lor. Sunt întotdeauna mai uşor de folosit banii altor oameni.“
    Să însemne acest lucru că sentimentul puternic antiimpozit exprimat în comentarii se reduce la interesul de a evita plata şi mai multor impozite? Categoric. Cu toate acestea, chiar şi atunci când această motivaţie a fost exprimată, ea a fost adesea însoţită de alte opinii. „Impozitul pe venit, NIC –„contribuţii de asigurări naţionale”, TVA, taxa pe combustibil, acciza pe bere, taxa de timbru, impozitul pe câştiguri de capital, lista poate continua. Toate aceste impozite există şi sunt plătite; de ce sunteţi atât de dornici să daţi şi mai mult din banii dumneavoastră Marii Britanii pentru salariile a 200.000 de funcţionari publici pentru gestionarea unor lanţuri de aprovizionare care nici măcar nu pot duce echipamentele medicale de protecţie dintr-un depozit la un spital?”, a întrebat un cititor. Câţiva comentatori au spus că ei cred că atât oamenii, cât şi guvernele au „responsabilitatea de a economisi pentru zile negre” şi că o taxă pe avere ar „pedepsi” persoanele care au economisit şi le-ar descuraja să facă rezerve pentru viitor. Este vorba despre oameni „care şi-au găsit un rost în viaţa şi care nu reprezintă o povară pentru public”, a spus o persoană.

    O minoritate importantă s-a opus ideii. Ei au susţinut că averea nu este întotdeauna creată sau câştigată prin muncă şi economisire, ci uneori prin moştenire sau câştiguri neimpozitate. „Banii care creează active nu au fost neapărat impozitaţi ca venituri, dimpotrivă”, arată un cititor.
    „Cea mai mare parte din avuţia din sud-est se datorează faptului că boomerii au cumpărat proprietăţi în urmă cu 20-30 de ani şi nu au făcut nimic de valoare economică pentru a crea acel activ valoros.” „Cei mai săraci sunt taxaţi în mod disproporţionat, taxele reprezintă cea mai mare parte din averea lor”, a scris o altă persoană. „În schimb, la cei mai bogaţi, în timp ce ca număr absolut contribuţia este mai mare, procentul din averea lor care se duce la guvern este mult mai mic. Prin urmare, impactul pe care impozitele îl au asupra celor bogaţi este mult mai mic. Acest lucru nu este nici corect, nici durabil.”
    Aceşti cititori spun, în general, că ar fi dispuşi să plătească mai mult – fie ca impozit pe avere, fie prin creşterea ratelor la câştigurile de capital sau prin impozitul pe moştenire. Unii o văd ca pe un argument moral. „Impozitul este, de asemenea, o funcţie a unei societăţi morale, astfel încât cei care o duc mai bine oferă o plasă de siguranţă pentru cei ce nu se pot descurca în perioadele grele”, arată un răspuns. Această confruntare politică între cei care cred într-un stat mic, cu funcţii şi impozite limitate, şi cei care cred într-un stat intervenţionist care oferă o plasă de siguranţă cuprinzătoare este responsabilă pentru o mare parte din energia din discuţiile din jurul impozitelor pe avere. Un comentator a pus punctul pe i când a scris: „Există o întrebare culturală imensă la care trebuie găsit răspuns. Marea Britanie este cea mai de dreapta ţară din Europa din punct de vedere economic. Este puţin probabil să devenim Franţa”. Aceste valori culturale sau economice ar putea explica de ce ideea impozitului pe avere nu a avut niciodată multă tracţiune în Marea Britanie, deşi este colectat în patru ţări europene – Norvegia, Spania, Belgia şi Elveţia. Însă în Marea Britanie, ideea că valorile pot fi schimbate în favoarea impozitelor mai mari este responsabilă pentru o mare parte din frica evidentă în comentariile formulate în sesiunea de întrebări şi răspunsuri a FT. În faţa unui guvern conservator care a adoptat cel mai mare program de susţinere fiscală pe timp de pace şi a condus o extindere masivă a datoriei publice, oamenii înstăriţi sunt nesiguri de ceea ce înseamnă aceasta pentru viitorul ţării şi al activelor lor. Cititorii au mai spus că pandemia a pus accentul pe inegalitatea economică înfricoşătoare dintre tineri şi bătrâni – o problemă care nu mai poate fi ignorată. „Este despre faptul că pentru a proteja baby boomerii înstăriţi, care sunt deja ieşiţi la pensie, tinerii săraci în active a trebuit să sufere. O taxă pe averea celor care deţin proprietăţi scumpe ar fi o modalitate bună de a repara acest dezechilibru”, a spus un cititor. O temă înrudită din comentarii este despre cum un impozit pe avere ar putea fi conceput pentru a limita evaziunea, luându-i în considerare şi pe cei care deţin active valoroase, dar au bani puţini. Franţa lui Emmanuel Macron, considerat preşedintele bogaţilor, a eliminat parţial taxa pe avere în 2017 deoarece a generat venituri reduse. Acestea sunt doar câteva dintre problemele care ar trebui să fie rezolvate înainte de introducerea unui astfel de impozit. Este puţin probabil ca miniştrii să elaboreze planuri pentru acest lucru, deoarece acestea se vor încadra cu cerinţele zilnice ale unei crize economice şi de sănătate. În Marea Britanie, există un consens din ce în ce mai mare între politicieni, economişti şi experţi fiscali – precum şi printre cititorii FT – că şansele pe termen lung ca bogatului să i se ceară să plătească mai mult s-au redus dramatic. În Franţa, însă, Macron dă semne că ia în considerare reintroducerea impozitului pe avere.

  • Turcii s-au răzgândit: Erdogan anulează decizia de a prelungi restricţiile cu încă 48 de ore, forţat de perspectivele sumbre la nivel social şi economic

    Milioane de oameni din Turcia vor putea ieşi din nou din casă în timpul weekendului pentru prima dată în câteva luni, după ce preşedintele Recep Erdogan a renunţat la planurile de a prelungi restricţiile stricte pentru încă 48 de ore, potrivit FT.

    Prelungirea restricţiilor era programată să intre în vigoare la miezul nopţii, după ce ministrul de Interne al Turciei a anunţat joi că cetăţenii din 15 regiuni majore vor fi forţaţi să mai stea în casă şi în acest final de săptămână, ceea ce ar fi extins măsurile de carantină impuse în luna aprilie.

    După ce oamenii au răbufnit pe platformele de socializare, inclusiv antreprenorii cărora decizia de ultim moment le-ar fi dat planurile peste cap, Erdogan a anunţat că a decis anularea prelungirii.

    El a spus că îşi doreşte să evite „consecinţele economice şi sociale” pe care le-ar putea resimi cei care încearcă să se pună pe picioare după luni de restricţii.

    Decizia preşedintelui turc venită la scurt timp după anunţul Ministerului de Interne scoate la iveală tensiunile dintre Erdogan şi ministrul Suleyman Soylu.

    În urmă cu câteva săptămâni, Soylu şi-a oferit demisia după ce o serie de dispute asupra prelungirii restricţiilor ar fi dat de înţeles că există o luptă pentru putere între ministrul de Interne şi preşedintele Erdogan. Erdogan nu a acceptat demisia ministrului de Interne.

  • Vocea investitorilor: Tehnologia nu ia pauză nici în criză

    „«Vibe-ul» (din ecosistemul tech – n. red.) devenise un pic surescitat, să fiu sincer. De asta o criză din când în când ne aduce cu picioarele pe pământ, adică cred că înainte de aceasta începeau să fie finanţate proiecte un pic nerealiste. Cred că acelaşi lucru se întâmpla şi cu forţa de muncă, care devenea tot mai dificil de găsit. Acum cred că va fi o reaşezare şi o accelerare a proceselor. Companiile mai slabe vor ieşi de pe piaţă, oamenii se vor muta către companii mai sănătoase şi cred că vom avea o perioadă de creştere destul de bună după această criză“, a punctat în cadrul emisiunii ZF IT Generation Călin Fusu, unul dintre cei mai cunoscuţi antreprenori locali, care a investit într-o serie de businessuri de success de-a lungul timpului prin intermediul companiei Neogen Capital pe care o controlează. Printre acestea se numără platforma proprie BestJobs, una dintre cei mai mari jucători de pe piaţa de recrutare online din România, Vivre, unul dintre primii retaileri online de mobilă şi decoraţiuni de pe piaţa locală, cu prezenţă în alte opt ţări din regiune, şi Clever Taxi, start-up vândut către Daimler.
    Neogen Capital are în continuare disponibilitatea să investească dacă apar proiecte interesante, a precizat el. „Nefiind un fond de investiţii foarte formal, pentru că investim practic propriile resurse, abordăm situaţia destul de oportunist: nici nu trebuie să investim, nici nu trebuie să vindem la o anumită dată, aşadar nu avem planuri foarte bine definite. Ne ajustăm şi reacţionăm foarte rapid, ne ajustăm la cerere. În principiu, dacă există companii interesante eu pot să investesc săptămâna viitoare liniştit câteva sute de mii de euro fără să mă întâlnesc cu persoana respectivă.“
    Printre ultimele investiţii realizate de Neogen Capital se numără platforma de carsharing CityLink şi platforma de automatizare a proceselor (Robotic Process Automation – RPA) dezvoltată de start-up-ul local MissionCritical.
    „Noi investim doar la ce ne pricepem şi proiectele sunt în general marketplace-uri B2B în ultima perioadă, deci servicii pentru firme care pot fi făcute cu ajutorul altor companii sau al unor freelanceri. Suntem aduşi forţat în epoca digitală, ceea ce este sănătos pe termen lung, e bine să fim mai eficienţi. Pe termen scurt probabil trebuie să avem grijă să nu murim şi la propriu acum, nu doar la figurat ca businessuri, şi eu sunt destul de optimist că este o schimbare sănătoasă pentru societate pe termen lung. Vor fi beneficii timp de decenii de-acum încolo.”
    Tehnologia este de altfel una din industriile cel mai puţin afectată de criza cauzată de pandemia COVID-19, după cum a susţinut şi Dan Călugăreanu, partener al fondului local de investiţii Early Game Ventures, în cadrul emisiunii ZF IT Generation.
    „În general pare că economia ar fi într-o pauză, dar aş spune că în zona de tehnologie pauza nu există cu adevărat. Cred că este una dintre cel mai puţin afectate zone. Ce facem noi în timpul acesta este să stăm foarte aproape de start-up-urile în care am investit. Încercăm cu toate puterile să ajutăm şi, mai important, să păstrăm atitudinea pozitivă şi să vedem de asemenea oportunităţile care pot apărea.“
    El a menţionat totodată că start-up-urile de tehnologie de pe piaţă locală ar trebui să oprească angajările, să taie bugetele de marketing de la platformele scumpe către soluţii mai ieftine precum e-mailul şi să fie gata să muncească mai mult ca niciodată în această perioadă.
    „Recomandăm o stopare a angajării de oameni noi. În principiu nu e momentul potrivit să produci un element total nou, ceva ce nu a mai făcut compania până acum şi atunci credem că putem să păstrăm echipa pe care o avem şi dacă cumva apar sarcini noi ele ar trebui împărţite înăuntrul echipei. O altă sugestie pe care oamenii au respectat-o în principiu este cea legată de costurile de marketing. E foarte probabil ca în zilele acestea ţintirea audienţei să nu fie cea mai bună soluţie de marketing pe care o ai. Şi atunci recomandăm să încercăm să folosim toate tehnologiile, toate tehnicile de marketing mai puţin costisitoare, vezi newsletterele, vezi «apelurile reci» sau, cel mai important, încercarea de a folosi reţeaua fiecăruia dintre investitori, fiecăruia dintre partenerii pe care îi ai.“
    Este important ca start-up-urile să aplice aceste recomandări în condiţiile în care perioada de restricţii s-a prelungit deja, chiar dacă într-o formă mai relaxată, iar până când economia îşi va reveni complet va mai dura destul de mult.
    „Noi estimăm că perioada de lockdown va dura între unul şi două trimestre, apoi va urma o perioadă în care lucrurile încep să nu se mai ducă în jos – estimăm această perioadă la un trimestru, şi probabil o perioadă de 3-4 trimestre de revenire, şi de abia apoi să ne întoarcem la perioada de creştere. Deci ne uităm aici la o perioadă totală de vreo 18-24 de luni, pe care companiile trebuie să le administreze foarte bine şi perioada aceasta, prima, este cea mai importantă pentru că poţi să visezi foarte frumos la creştere şi să ai cel mai minunat proiect, dar trebuie să supravieţuieşti în perioada asta grea, care e grea la nivel uman, la nivel social, la nivel economic“, a declarat Dan Mihăescu, partener fondator al GapMinder, în cadrul ZF IT Generation. GapMinder Ventures este unul dintre fondurile locale de investiţii care se axează strict pe sectorul de tehnologie, acesta având în total fonduri subscrise de 40,2 mil. euro.
    „Noi suntem unul dintre fondurile bine poziţionate, suntem un fond tânăr cu rezerve mari puse deoparte pe care acum le prioritizăm pentru susţinerea portofoliului şi cu rezerve suficient de mari să investim în companii în perioada de revenire, în perioada în care lucrurile încep să crească. Să nu uităm că multe dintre oportunităţile pe termen scurt care sunt supraevaluate în perioada asta şi care par supersexy sunt de fapt pe termen scurt, ele sunt valabile în perioada de criză, în timp ce noi suntem un investitor mai pe termen lung, adică ne uităm la lucruri care cresc pe termen mai lung şi la nivel structural, creează o dependenţă foarte mare între produsul lor şi companiile care le sunt client.“

  • O bonă la distanţă

    Prin intermediul site-ului SitterStream, lansat luna trecută de doi newyorkezi părinţi a patru copii, Stephanie şi Michael Africk, cei care au nevoie de o bonă pot angaja una verificată care să le ţină copiii ocupaţi cu diverse activităţi prin intermediul unor apeluri pe FaceTime (computere şi dispozitive mobile Apple) sau Zoom. Copiii astfel supravegheaţi pot asculta poveşti citite de bonă, pot confecţiona diverse obiecte din hârtie sau carton ori picta sau colora, iar verificarea bonelor se face de către Stephanie Africk, fostă educatoare, şi o companie specializată, CrossChq.