BusinessMagazin

Tag: fiscalitate

  • ANAF actualizează procedurile pentru declararea inactivităţii / reactivarea fiscală a unui contribuabil. Ce trebuie să ştie cei vizaţi

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală propune, prin prezentul proiect de ordin, următoarele:

    – includerea în conţinutul procedurilor de aplicare a art. 92 din Codul de procedură fiscală, a fluxurilor privind declararea contribuabililor inactivi, îndreptarea erorilor materiale şi reactivarea contribuabililor declaraţi inactivi de către organele cu atribuţii de executare silită;

    – actualizarea procedurii privind reactivarea contribuabililor declaraţi inactivi, precum şi a formularelor utilizate pentru reactivarea contribuabililor declaraţi inactivi, potrivit noilor prevederi legale aduse Codului de procedură fiscală prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016.

    Potrivit prevederilor art. 92 alin. (1) din Legea nr. 207/2015 privind Codul de procedură fiscală, cu modificările şi completările ulterioare, contribuabilul este declarat inactiv şi îi sunt aplicabile prevederile Codului fiscal privind efectele inactivităţii dacă se află în una din următoarele situaţii:

    a) nu îşi îndeplineşte, pe parcursul unui semestru calendaristic, nicio obligaţie declarativă prevăzută de lege;

    b) se sustrage controalelor efectuate de organul fiscal central prin declararea unor date de identificare a domiciliului fiscal care nu permit organului fiscal identificarea acestuia;

    c) organul fiscal central constată că nu funcţionează la domiciliul fiscal declarat;

    d) inactivitatea temporară înscrisă la registrul comerţului;

    e) durata de funcţionare a societăţii este expirată;

    f) societatea nu mai are organe statutare;

    g) durata deţinerii spaţiului cu destinaţia de sediu social este expirată.

    Totodată, potrivit art. 92 alin. (5) din Codul de procedură fiscală, contribuabilul declarat inactiv, conform alin. (1) lit. a), d) – g) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, următoarele condiţii:

    a) îşi îndeplineşte toate obligaţiile declarative prevăzute de lege;

    b) nu înregistrează obligaţii fiscale restante;

    c) organul fiscal central constată că funcţionează la domiciliul fiscal declarat.

    De asemenea, conform art. 92 alin.(6) din Codul de procedură fiscală, în cazul contribuabilului prevăzut la alin. (1) lit. d) – g), în vederea reactivării, pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (5), trebuie să nu se mai afle în situaţia pentru care a fost declarat inactiv, conform menţiunilor înscrise în registrele în care a fost înregistrat.

    Însă, prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016 pentru modificarea şi completarea unor acte normative din domeniul financiar-fiscal, au fost aduse modificări condiţiilor referitoare la reactivarea contribuabililor.

    Astfel, conform alin. (5^1) al art. 92 din Codul de procedură fiscală, introdus prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 84/2016, contribuabilul declarat inactiv conform alin. (1) lit. b) şi c) se reactivează dacă sunt îndeplinite, cumulativ, condiţiile prevăzute la alin. (5) şi dacă organul fiscal central care a propus reactivarea constată că acesta funcţionează la domiciliul fiscal declarat.

    Totodată, potrivit alin. (6) al art. 92 din Codul de procedură fiscală, modificat prin acelaşi act normativ mai sus menţionat, în cazul contribuabilului prevăzut la alin. (1) lit. d) – g), în vederea reactivării, pe lângă condiţiile prevăzute la alin. (5), trebuie să nu se mai afle în situaţia pentru care a fost declarat inactiv, conform menţiunilor înscrise în registrele în care a fost înregistrat, precum în nicio altă situaţie din cele prevăzute la alin. (1) lit. d) – g).

     

  • ANAF începe REVOLUŢIA. Schimbările pe care Fiscul vrea să le facă. Ce trebuie să ştie contribuabilii

    Agenţia Naţională de Administrare Fiscală propune, printr-un proiect de ordin, aprobarea unui formular special, formularul 700 “Declaraţie de înregistrare/modificare a categoriilor de obligaţii fiscale declarative înscrise în vectorul fiscal”, în vederea eficientizării administrării fiscale. 

    Prin acest formular, contribuabilii vor avea posibilitatea de modificare, prin intermediul Internetului, a categoriilor de obligaţii fiscale declarative, care, potrivit legii, sunt înscrise în vectorul fiscal, cu excepţia solicitării de înregistrare în scopuri de TVA. 

    Acesta este doar începutul. Vedeţei AICI ”revoluţia” ANAF. Schimbările pe care Fiscul vrea să le facă. Ce trebuie să ştie contribuabilii

     

  • Fiscul va şti totul despre tine: Ce maşini ai, ce case sau ce chirii încasezi

    ”Măsura are scopul să contribuie la îmbunătăţirea relaţiei cetăţenilor cu administraţia fiscală, prin creşterea creşterea gradului de informatizare şi, implicit, simplificarea procedurilor administrative. Acest Centru va fi înfiinţat în aparatul central al Ministerului Finanţelor Publice, până la 1 septembrie 2017, prin comasarea tuturor structurilor din minister şi instituţiilor subordonate cu atribuţii în tehnologia informaţiei şi comunicaţiilor (structuri din MFP, ANAF – aparat central şi direcţii generale regionale, Agenţia Naţională de Achiziţii Publice şi Comisia Naţională de Prognoză)”, se arată într-un comunicat de presă remis MEDIAFAX.

    Potrivit sursei citate, Centrul Naţional pentru Informaţii Financiare va fi ulterior dezvoltat conform unui plan de măsuri stabilit prin Memorandum.
     
    Pe termen scurt, respectiv pentru 2017-2018, Planul de măsuri include desemnarea şi tratarea Sistemului Informatic al MFP ca infrastructură critică de interes naţional, elaborarea unei Strategii unitare de dezvoltare şi menţinere în funcţiune a Sistemului Informatic al MFP, stabilirea necesarului de resurse şi alocare de fonduri necesare pentru servicii de menţinere şi pentru înnoirea etapizată a infrastructurii hardware şi software a Sistemului Informatic al MFP, angajare de personal de specialitate TIC la nivel central şi local, implementarea mai multor proiecte în curs: Factura electronică, centralizarea sistemului de administrare a creanţelor bugetare etc.
     

     

  • Top 100 cei mai admiraţi CEO: Ionuţ Simion, country managing partner PwC România

    De-a lungul anilor a acumulat experienţă mai cu seamă în domeniul preţurilor de transfer, în structurarea fiscală internaţională, precum şi în proiecte de fuziuni şi achiziţii.

    El a fondat şi a coordonat echipa specializată în analiza preţurilor de transfer a PwC România şi a făcut o specializare în acest domeniu timp de 6 luni la biroul PwC din New York. Începând cu anul 2012, a coordonat departamentul de taxe al PwC de la Chişinău, din Republica Moldova.

    Este doctor în economie şi predă în prezent la Academia de Studii Economice din Bucureşti în cadrul unui program de masterat în fiscalitate. Este membru al Asociaţiei Internaţionale de Fiscalitate (IFA), membru asistent în cadrul forumului mixt al Uniunii Europene privind preţurile de transfer şi al Camerei Consultanţilor Fiscali din România.

  • Oferta economică a partidelor în oglindă: Fiscalitatea, creşterea salariilor şi birocraţia în programele PSD, USR şi PNL

    Birocraţia va scădea, presiunile fiscale vor tinde spre zero, statul va încuraja capitalul autohton şi va sprijini familiile active economic şi, în general, cetăţeanul va fi servit de către funcţionari. Toate aceste promisiuni se regăsesc în ofertele economice ale partidelor, analizate de MEDIAFAX

    Pe lângă ofertele sociale sau de politici publice, platformele electorale lansate de partide conţin şi o substanţială componentă economică. Promisiunile la acest capitol converg către o reconciliere a statului cu investitorii, în special cu cei români, dar şi către o relaxare aproape totală a regimului de taxe, impozite şi contribuţii sociale.

    Pentru scăderea birocraţiei, Partidul Social Democrat (PSD) promite eliminarea a 102 taxe care „afectează Produsul Intern Brut cu doar 0,1%”. Partidul Naţional Liberal (PNL) promite „readucerea statului din postura de opresor al întreprinzătorilor în cea de partener al acestora” şi „reducerea poverii administrative cu 40% până în 2018”. Iar Uniunea Salvaţi România (USR) promite o „evaluare generală a administraţiei publice, după criteriile managementului administrativ performant”, cu „scăderea numărului de instituţii contradictorii sau redundante”.

    La capitolul fiscalitate, ofertele partidelor sunt dintre cele mai generoase. 

    Citiţi continuarea pe www.mediafax.ro

  • Calculele experţilor: Cine câştigă şi cine pierde din posibilele modificări ale fiscalităţii

    Pentru un angajat care este plătit la nivelul salariului mediu pe economie de 2.681 de lei brut (respectiv 1.890 de lei net), noile măsuri nu ar aduce modificări semnificative ale veniturilor, în calculele lui Emilian Duca, consultant fiscal Tax& Business Solutions impactul fiind de -1 leu la venitul net al salariatului plătit, pe contract de muncă, cu salariul mediu pe economie.

    În acelaşi timp, noile modificări ar aduce economii de 70 de lei pe lună angajatorilor pentru fiecare angajat plătit la nivelul mediu pe economie.

    În cazul unei PFA care desfăşoară o activitate independentă, iar veniturile lunare sunt la nivelul salariului mediu pe economie (echivalentul actual al unui venit net pe PFA de 2.338 de lei), în noul regim de taxare care s-ar putea aproba respectiva PFA ar pierde câte 406 lei în fiecare lună, ca urmare a majorării cotelor de contribuţii.

    În schimb, pentru un angajat care primeşte 1.000 de euro net pe lună (4.500 de lei) pe contract de muncă, noile măsuri fiscale ar aduce o majorare a salariului net cu 25 de lei în fiecare lună, în timp ce angajatorul ar face economii lunare în cuantum de 167 de lei pentru fiecare angajat pe care îl plăteşte cu 1.000 de euro net.

    Pentru o PFA care are venituri lunare de 1.000 de euro pe lună, pierderea netă lunară în scenariul noului regim de impozitare ar fi de 973 de lei în fiecare lună, adică peste 17% din veniturile pe care le obţine respectiva PFA în regimul actual de taxare.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • PwC: Noile reglementări fiscale trebuie însoţite de noi reforme şi investiţii în infrastructură

    “Suntem în faţa unui nou început din punct de vedere fiscal, însă măsurile fiscale singure nu sunt suficiente pentru a repune România în mod durabil pe o traiectorie de creştere. Va fi totodată nevoie de continuarea reformelor structurale şi de accelerarea investiţiilor în infrastructură pentru a putea construi economia performantă pe care ne-o dorim cu toţii”, a declarat Mihaela Mitroi, liderul departamentului Consultanţă Fiscală şi Juridică, PwC România, într-un comunicat.

    Ea a adăugat că adoptarea noului Cod Fiscal şi a Codului de Procedură Fiscală “pune România într-o situaţie favorabilă”, urmând să crească interesul investitorilor.

    PwC apreciază că noile reglementări aduc “elementele de clarificare legislativă şi de predictibilitate a politicii fiscale”.

    Compania a prezentat, totodată, cele mai importante zece teme fiscale care vor influenţa semnificativ mediul de afaceri şi vor marca evoluţia economiei româneşti în următoarea perioadă.

    Cele zece teme sunt:

    – reconsiderarea modului de organizare a grupurilor de companii şi gestionarea cash-flowului la nivelul acţionariatului prin introducerea cotei reduse de 5% pentru impozitul pe dividende începând cu 1 ianuarie 2016;

    – îmbunătăţirea fluxului de numerar şi încurajarea consumului prin reducerea, simplificarea şi diversificarea cotelor de TVA şi, în acelaşi timp, reducerea costurilor si a poverii administrative prin eliminarea accizelor nearmonizate;

    – statuarea principiului că jurisprudenţa europeană în materie fiscală se aplică în mod direct la nivel naţional, iar daca legislaţia naţională este mai puţin restrictivă, trebuie să se recunoască dreptul contribuabilului de a beneficia de aceasta;

    – atragerea în România a cât mai multor companii de tip holding prin recalificarea companiilor străine ca fiind impozitate în România dacă locul conducerii efective a acestor companii este în România (corelat şi cu reducerea impozitului pe dividende);

    – reducerea costurilor aferente fluxului de numerar prin simplificarea procedurii privind grupul unic fiscal;

    – reducerea perioadei de timp în care companiile pot beneficia de recuperarea TVA în cazul clienţilor aflaţi în insolvenţă;

    – tendinţa de uniformizare a bazei de impunere a persoanelor fizice, indiferent de sursa de venit, corelat şi cu noua metodologie de inspecţie asupra persoanelor fizice;

    – schimbarea metodologiei de control în ceea ce priveste inspecţiile fiscale şi a modului de administrare a marilor contribuabili;

    – recent introdusa aministie fiscală este o măsură care încurajează conformarea voluntară;

    – măsuri introduse în codul de procedura fiscală precum penalitatea de nedeclarare ar trebui însoţite şi de alte măsuri pentru stimularea conformării, cum ar fi declararea voluntară, similar sistemului anglo-saxon.

  • Opinie Dragoş Pătroi, consultant fiscal: Varianta fiscală a principiilor “lăsaţi-mă să cumpăr” şi “lăsaţi-mă să vând”

    DRAGOŞ PĂTROI este consultant fiscal şi cadru universitar asociat la ASE Bucureşti.

    Am lecturat, într-o primă fază, acest proiect de act normativ, aflat în prezent în dezbatere publică şi trebuie să recunosc că forma propusă este una foarte curajoasă, de natură să stimuleze – în forma sa generală, fără a lua în calcul unele aspecte particulare – atât mediul investiţional, cât şi consumul, printr-o fiscalitate mai competitivă ca în prezent.

    Însă, pe lângă o fiscalitate competitivă – aflată, cel puţin deocamdată, doar la nivel de bune intenţii – cred că mediul de afaceri are nevoie de ceva mai mult: de predictibilitate şi de securizarea afacerii. Altfel spus, de materializarea în doctrina şi practica fiscală de zi cu zi a două principii absolut necesare, pe care personal le-aş denumi simplu şi sugestiv “lăsaţi-mă să cumpăr” şi “lăsaţi-mă să vând”.

    Ce ar însemna materializarea în practica fiscală a principiului “lăsaţi-mă să cumpăr” ? Că un contribuabil nu se va trezi în ipostaza în care, dacă a efectuat achiziţii de la un anumit furnizor, organele de inspecţie fiscală îi vor limita ulterior exercitarea dreptului său legitim de deducere (atât la nivelul impozitului pe profit, cât şi al TVA), pe motiv că respectivul furnizor a avut un comportament fiscal inadecvat.

    Dacă e aşa, apare întrebarea firească de ce fiscul nu l-a inclus în lista contribuabililor inactivi şi, pe cale de consecinţă directă, de ce nu i-a anulat validitatea codului de TVA? Cred că dreptul de deducere al taxei se poate exercita în condiţiile îndeplinirii corelative a cerinţelor formale şi a criteriilor de fond prevăzute de legislaţia fiscală, iar atitudinea organelor fiscale – nu generalizată, dar dominantă – de limitare a acestui drept al contribuabililor, doar pe baza unor aprecieri subiective care au la bază prerogativele conferite de art.11 din codul fiscal, este o atitudine discreţionară (asta ca să fiu elegant în exprimare şi să nu zic direct abuzivă). 

    Nu sunt atât de naiv să neg că există mecanisme – unele chiar foarte ingenioase – de fraudare a obligaţiilor fiscale în materie de TVA, prin clasica metodă de tip carusel, prin firme de tip suveică sau de tip bidon. Foarte bine, cine aderă la aceste practici, să suporte toate consecinţele legale care se impun, cred că toată lumea e de acord cu asta. Eu doresc însă să mă refer aici strict la contribuabilii de bună credinţă – care efectuează achiziţii ale căror substanţă economică poate fi probată, din punct de vedere al relevanţei stării de fapt fiscale – şi nu la cei implicaţi în circuitele infracţionale de fraudare a obligaţiilor fiscale prin aşa-numitul „comerţ cu hârtii”.

    Cu atât mai mult în situaţia în care intrările de la furnizorii prezumaţi a fi de tip fantomă sunt din categoria unor bunuri refacturate ulterior către alţi beneficiari. Atâta timp cât un contribuabil deţine un înscris care îndeplineşte – din punct de vedere contabil şi fiscal – rolul de document justificativ de aprovizionare (chiar dacă este emis de un contribuabil cu un comportament fiscal inadecvat) şi, ulterior, derulează operaţiuni taxabile (prin refacturarea bunurilor aprovizionate iniţial) nu văd care ar putea fi problema în exercitarea dreptului de deducere din punct de vedere fiscal, cu atât mai mult cu cât se poate identifica şi trasabilitatea produselor respective, prin circuitul lor de facto corelativ cu circuitul scriptic al documentelor aferente şi întocmite în cauză.

    În opinia mea, problema esenţială este aceea că – de cele mai multe ori – demersul organelor fiscale nu are la bază (aşa cum ar fi normal, pentru anularea exercitării dreptului de deducere) stabilirea unei legături de cauzalitate între deducerea taxei şi participarea – voluntară şi conştientă – a contribuabilului supus inspecţiei fiscale la mecanismul de fraudare a TVA.

    Ori, în jurisprudenţa europeană există Decizii ale Curţii Europene de Justiţie care reglementează tocmai acest principiu, în mod transparent şi explicit – am în vedere chiar o Hotărâre recentă a Curţii, pronunţată în data de 21 iunie 2012, în Cauzele reunite C80/11 şi C142/11. Pe fond, este de reţinut că nu se poate invoca – în anularea exercitării dreptului de deducere a TVA de către contribuabil – motivul că emitentul facturii sau unul din furnizorii săi a săvârşit nereguli, fără ca autoritate fiscală să probeze, în baza unor elemente obiective, că persoana impozabilă în cauză ştia sau ar fi trebuit să ştie de mecanismul de fraudare.

    De asemenea, reţinem şi faptul că persoana impozabilă nu are obligaţia de a se asigura că emitentul facturii – privind livrarea unor bunuri – dispunea legal de bunurile respective şi era în măsură să le livreze, sau că acesta şi-a îndeplinit obligaţiile sale legale privind declararea şi plata taxei în cauză. Altfel spus, persoana impozabilă este exonerată de obligaţia de a identifica indicii privind presupunerea existenţei unor fraude în materie de TVA în sfera emitentului facturii.

    În acest sens, cred că o soluţie de compromis – care ar putea totuşi detensiona situaţia actuală în cadrul derulării unor inspecţii fiscale – ar fi ca autoritatea publică să creeze o bază de date cu firmele cu risc fiscal, astfel încât un contribuabil să ştie, prin consultarea respectivei baze de date – înainte de efectuarea unei operaţiuni de achiziţii de la firmele care figurează în această bază de date – riscurile fiscale la care se poate expune efectuând tranzacţii comerciale cu funizorii în cauză.

    Pe de altă parte, materializarea în practică a principiului “lăsaţi-mă să vând”, s-ar referi la faptul ca, în momentul în care vând, agenţii economici ar trebui să aibă posibilitatea să solicite un instrument de plată care să le garanteze efectiv posibilitatea de a-şi încasa contravaloarea mărfurilor livrate şi/sau a serviciilor prestate – într-un termen rezonabil, de maxim 30 de zile de la scadenţă – chiar dacă clienţii lor nu-şi onorează obligaţiile de plată care le revin sau emit CEC-uri fără acoperire.

    Eventual, ar trebui să se structureze o modalitate prin care să se introducă un instrument de plată cu clauză penală, iar – ulterior – autoritatea publică să aibă posibilitatea să se îndrepte către acei clienţi rău platnici, dar fără a afecta dreptul contribuabililor oneşti de a-şi încasa sumele care le revin, cu atât mai mult cu cât aceştia ar solicita unele garanţii specifice (reglementate prin cadrul normativ) în acest sens şi, astfel, şi-ar lua măsurile de precauţie necesare. 

    În absenţa introducerii şi transpunerii în procedura fiscală a acestor principii, contribuabil se va simţi permanent pe o poziţie de inferioritate faţă de organele fiscale, ca şi cum exercitarea unor drepturi legitime ale sale de deductibilitate fiscală ar fi un semn de bunăvoinţă (sau nu !) din partea organelor fiscale, aspect ce ar putea genera, pe viitor, noi stări şi situaţii conflictuale.

  • Ponta asigură firmele din turism că va scădea TVA la 9% şi va emite norme pentru tichete de vacanţă

    Şeful Executivului a făcut aceste afirmaţii înaintea tăierii panglicii inaugurale a Târgului de turism, Ediţia 33, eveniment care are loc la Romexpo, şi după ce a ascultat discursul vicepreşedintelui Asociaţiei Naţionale a Agenţiilor de Turism (ANAT), Alin Burcea.

    “S-a menţionat aici despre cele două iniţiative recente (ale Guvernului-n.r.) care sunt venite să sprijine în mod fundamental dezvoltarea turismului. În primul rând, reducerea TVA la 9% pentru pachetele all inclusive şi pentru zona de alimentaţie. Am înţeles aluzia subtilă că ar trebui să extindem acest regim de 9% la tot ceea ce ţine de turism şi cred că această doleanţă extrem de legitimă se va regăsi în noul Cod fiscal”, le-a promis Ponta reprezentanţilor companiilor din turism prezenţi la deschidere.

    Totodată, premierul a arătat că în următoarea perioadă va fi rezolvată şi problema tichetelor de vacanţă.

    “În problema voucherelor de vacanţă, am făcut primul pas. În general, în România ne iese primul pas, nu ne iese al doilea, şi anume normele de aplicare. Sper ca, în cel mai scurt timp, împreună cu Ministerul de Finanţe, să avem şi acest al doilea pas şi sunt convins că 2015, cu aceste două instrumente, va fi cel mai bun an pentru turismul românesc pe care l-am avut cu siguranţă din 1989 încoace”, a mai spus Ponta.

    Industria turismului din România a pierdut de la începutul acestui an aproximativ 50 de milioane de euro pentru că nu se aplică legea voucherelor de vacanţă, care ar fi trebuit să intre în vigoare la 1 ianuarie 2015, potrivit reprezentanţilor patronatelor din domeniu.

    Reprezentanţii agenţiilor de turism şi hotelierilor de pe litoral au cerut, vineri, demisia Simonei Man de la conducerea Autorităţii Naţionale pentru Turism, acuzând-o că blochează proiecte precum emiterea voucherelor de vacanţă şi aplicarea impozitului forfetar, iar Man le-a răspuns că de vină este birocraţia.


     

  • Comisia Europeană: Politica fiscală a României, lipsă de continuitate, predictibilitate şi planificare strategică

    În raport se arată că în cursul anului 2014 contribuţiile de asigurări sociale au fost reduse cu cinci puncte procentuale şi a fost introdusă taxa pe construcţii speciale, care a fost modificată şi redusă în ianuarie 2015. În plus a fost introdusă o scutire fiscală pe profitul reinvestit în echipamente tehnologice, care este aplicabilă în perioada iulie 2014-sfârşitul lui 2016.

    Comisia Europeană notează faptul că astfel de stimulente sunt folosite de regulă mai mult ca instrumente în perioade de scădere economică. De asemenea, consultările cu partenerii sociali legate de unele dintre aceste măsuri au fost limitate, iar termenele de introducere relativ scurte.

    În privinţa reducerii contribuţiei de asigări sociale cu cinci puncte procentuale, Comisia Europeană estimează că măsura va genera pierderea unor venituri bugetare de 0,75% din PIB, în acest an.

    “Guvernul intenţionează să compenseze acest impact în principal prin reduceri ale cheltuielilor, în trimestrul patru al anului trecut, precum şi în 2015. Sustenabilitatea acestei abordări rămâne să fie verificată în cursul anului 2015”, se arată în raport.

    Un alt motiv de îngrijorare menţionat de Comisia Europeană este conformarea la plata TVA. Astfel, începând din anul 2000, decalajul mediu la colectarea TVA a depăşit 40%, cu un nivel de 44% în 2012, cel mai ridicat din Uniunea Europeană şi cu mult peste media de 16% la nivelul a 26 de state membre. Cu toate acestea, raportul menţionează că autorităţile introduc treptat măsuri de îmbunătăţire a colectării TVA, cum ar fi plăţile electronice, o nouă procedură de înregistrare a TVA şi o loterie pentru facturile fiscale.

    Raportul face referire şi la programul de restructurare a creditelor persoanelor cu venituri mici sau medii, introdus în iunie 2014, care ar putea avea un impact negativ asupra disciplinei creditelor şi ar putea avea ca efect necesitatea unor provizioane suplimentare din partea băncilor. Accesarea acestui program este deocamdată limitată, dar autorităţile intenţionează să modifice criteriile de eligibilitate, pentru a-l face mai atractiv.

    Munca nedeclarată şi declararea unor venituri sub nivelul lor real influenţează negativ veniturile fiscale, se mai arată în raportul CE. Discrepanţa dintre nivelul relativ de impozitare a muncii şi veniturile reale din impozitarea muncii sugerează un nivel ridicat al veniturilor nedeclarate. Raportul menţionează raportul annual al Consiliului Fiscal din 2013, potrivit căruia circa 1,57 milioane de persoane din România munceau fără forme legale, în 2012.

    Potrivit CE, deciziile justiţiei şi companiile de stat nerentabile reprezintă riscuri pentru viitoarele deficite bugetare.

    “Deciziile neanticipate ale justiţiei, cu impact bugetar semnificativ, au fost un fapt obişnuit în ultimii ani, iar anticiparea unor posibile riscuri legale rămâne o problemă. Unele companii de stat şi alte companii reclasificate au contribuit la deficitul bugetar, ceea ce reflectă ineficienţă şi slabă guvernanţă corporatistă”, notează raportul.

    În domeniul cheltuielilor publice, ineficienţele semnificative încă afectează potenţialul de creştere al României. Proiectele finanţate local duc lipsă uneori de o pregătire corespunzătoare, potrivit Comisiei. Totodată, absorbţia fondurilor UE este scăzută, de numai 52,2% din fondurile structurale şi de coeziune disponibile la sfârşitul anului 2014.

    Totuşi, continuarea ajustării fiscale şi nivelul sustenabil al datoriei publice contribuie la condiţii confortabile de finanţare. Toate cele trei mari agenţii de rating au acordat României rating recomandabil investiţiilor, iar asigurarea pentru riscul de neplată (CDS-uri) se află la cel mai redus nivel după jumătatea anului 2007.