BusinessMagazin

Tag: festival

  • Românii care au dus designul românesc la târgul internaţional de la Madrid

    „Designul se găseşte peste tot în jurul nostru, chiar şi în cele mai simple lucruri”, spune Álvaro Matías, directorul Madrid Design Festival, făcând astfel intrarea spectatorilor din Centrul Cultural Fernán Gómez într-o expoziţie cu diferite tipuri de ambalaje, aranjate pe rafturi exact ca într-un supermarket. În definitiv, tot o formă de design sunt şi recipientele de care ne agăţăm în fiecare zi. Sunt peste 200 de locuri din Madrid cooptate în festivalul care se organizează pe parcursul întregii luni februarie, de la muzee, la ateliere, meşteşugari, magazine sau producători de textile cu forme şi culori variate. Lor li se adaugă alte 74 de baruri, cafenele, studiouri şi restaurante care organizează diferite activităţi legate de profilul festivalului sau pur şi simplu recomandă clienţilor să treacă măcar printr-unul din locurile emblematice pentru acest eveniment care a pus stăpânire pe capitala spaniolă, la cea de-a doua ediţie a sa.

    „Madrid Design Festival a devenit parte din atmosfera oraşului. Până anul trecut, în Madrid nu exista un festival dedicat designului în general, sub toate formele sale, fiind doar câteva evenimente extrem de nişate. Noi includem însă toate aspectele acestei arte, deoarece am considerat că în Madrid s-au dezvoltat mai multe generaţii de designeri”, explică Álvaro Matías. Scopul demersului organizatorilor este să-i încurajeze pe artiştii locali, născuţi, crescuţi şi şcoliţi în Madrid, după ce mulţi dintre ei au plecat în străinătate. Aşa se face că, de exemplu, printre expozanţi se numără şi artişti spanioli get beget care acum au pentru prima dată o expoziţie în ţara lor natală.

    Dar cine stă în spatele unui eveniment de asemenea calibru, încât aduce, la doar a doua ediţie, turişti de peste graniţe? „Festivalul este organizat de La Fábrica, o organizaţie nonguvernamentală cu profil cultural, fondată în urmă cu 25 de ani. Acum trei ani, ne-am gândit să lansăm un proiect specializat pe design, pentru că am considerat că acesta face parte din noi, proprietarii La Fábrica, fiind o artă la care ţinem foarte mult. Am început să vorbim cu artişti din diferite zone, cu potenţiali sponsori, să vedem cum privesc ei această iniţiativă”, povesteşte Álvaro Matías, directorul evenimentului.

    Madrid Design Festival nu este singurul eveniment de care se face „responsabilă” La Fábrica, aceeaşi organizaţie punându-şi semnătura şi pe Photo España, un eveniment de referinţă în lumea fotografică spaniolă, care se desfăşoară de-a lungul verii, dar şi pe diferite evenimente dedicate lecturii, teatrului şi industriilor culturale în general. De la ideea unui festival de design la punerea ei în practică nu a fost nevoie decât de un an, în care toate planurile au devenit, uşor-uşor, realitate. Anul trecut a fost prima ediţie a evenimentului, care a strâns 173.000 de vizitatori, din care circa 10% au venit de peste graniţe. „Anul acesta aşteptăm mai mulţi vizitatori, deoarece am adăugat noi locuri de desfăşurare a festivalului. Spre exemplu, într-o singură zi am avut 900 de participanţi”, spunea Álvaro Matías la mijlocul lunii februarie. Această perioadă a anului a fost aleasă pentru a nu se suprapune cu alte evenimente, Madridul fiind totuşi o metropolă care nu prea intră în amorţire. În plus, cele 15 grade în medie care dezmiardă oraşul în această perioadă sunt perfecte pentru plimbări lungi (şi dese) între punctele de interes ale festivalului.

    „Am avut un juriu care a ales artiştii incluşi în această ediţie a festivalului. Nu avem doar expozanţi spanioli, ci şi străini. Dacă anul trecut Helsinki a fost oraş invitat, anul acesta am ales Bucureştiul, de unde avem expoziţia Cartierului Creativ. Au venit de asemenea artişti din Danemarca, Italia, Franţa, Portugalia. Vrem să fim un megafon, care să redea şi să ducă mai departe vocea acestui festival.” Bugetul pentru Madrid Design Festival a ajuns anul acesta la circa 600.000 de euro, cu 50% mai mult faţă de anul trecut. Din această sumă, 20% vin de la primăria locală a Madridului, alte 2-3 procente sunt acordate de alte instituţii de stat care oferă granturi pentru evenimente de acest tip, iar restul investiţiei a venit de la sponsori, de la companii spaniole din domeniul modei, până la giganţi mondiali din domeniul tehnologiei sau din industria auto. Semn că designul chiar se găseşte oriunde. Pentru unele spaţii expoziţionale se percepe o taxă de 95 de euro, care presupune accesul, timp de trei zile, în locurile cu plată. Sistemul de taxare a funcţionat până acum, deşi, spune Álvaro Matías, spaniolii nu prea sunt obişnuiţi să plătească pentru a vedea expoziţii.

    Formule cu un numitor comun: designul
    În Festivalul de Design de la Madrid, şi-au făcut loc anul acesta oameni şi companii din cele mai variate domenii. Gancedo, de pildă, este numele unuia dintre cei mai vechi producători de textile din Spania încă activi pe piaţă, fondat în anii ’40. Compania produce textile pentru casă, dar şi pentru restaurante, hoteluri sau chiar palate, fiind implicată în recondiţionarea unor clădiri monumente istorice. „Acum suntem doi fraţi care ne ocupăm de acest business, însă povestea a început de la bunicii noştri. Frâiele au fost ulterior preluate de tatăl nostru, iar afacerea s-a extins treptat. Noi reprezentăm astfel a treia generaţie a businessului Gancedo, iar nepotul meu se pregăteşte să ne calce pe urme. Avem furnizori din toată lumea şi lansăm noi colecţii în fiecare an”, spune Manuel Gancedo, directorul general al companiei.
    Atelierul din Madrid este înţesat de materiale de toate culorile şi cu toate modelele, de la feţe de perne moi şi îmbietoare, la pături fine, draperii diafane şi modele infinite de tapet.

    Nu departe de Gancedo se află Centrul Cultural Fernán Gómez, gazda expoziţiei dedicate biroului de design Darro, fondat în 1959, despre care se spune că a schimbat modul în care spaniolii percepeau designul de mobilă. Ideea expoziţiei este să reconstituie mobila produsă de arhitecţii de la Darro, adică peste o sută de piese recuperate, unele dintre ele găsite în stare intensă de degradare. „Există însă unele elemente care au ajutat aceste piese să reziste timpului, astfel că acum putem vedea cum designerii de la Darro au asociat tradiţia cu modernitatea acelor timpuri, fiind una dintre primele firme care a realizat mobilier în serie”, explică Pedro Feduchi, curatorul expoziţiei.

    Într-un atelier de pe o străduţă tipic spaniolă, cu clădiri colorate şi uşi inedite, se ascunde Plutarco, un showroom de încălţăminte, unde, în contextul Madrid Design Festival, câţiva meşteri pantofari au ţinut o lecţie de tipul „Cum se face”. Astfel, le-au arătat doritorilor care sunt paşii pe care îi urmează până când schiţa de pe hârtie se transformă în pantof numai bun de pus în picioare. „Durează circa 15-16 ore să faci o pereche de încălţăminte”, spune Catuxa, reprezentanta brandului de încălţăminte de lux Aldanondoyfdez, de profesie arhitect. Una dintre piesele de rezistenţă ale Madrid Design Festival este însă casa mobilă concepută de Beatriz şi Carmina, două arhitecte ale biroului MYCC. Ele au conceput o casă în care materialul de bază este lemnul, foarte practică din punctul de vedere al utilizării spaţiului şi simplu de transportat, denumită „Home, Urban Home”. „Este, practic, un refugiu în mijlocul unei case mai mari. Aici vor locui, pentru scurte perioade de timp, artişti, care vor fi încurajaţi să creeze în timp ce îşi vor petrece câteva zile aici, vor dormi, vor mânca, se vor relaxa în această casă ca din poveşti”, spune Beatriz. Imobilul în miniatură – cu o suprafaţă totală de 18 metri pătraţi – este amplasat momentan în curtea clădirii-monument Conde-Duque, urmând să fie mutat în interiorul aceluiaşi edificiu. Acestea sunt doar câteva dintre numeroasele proiecte de design care şi-au deschis porţile în februarie la Madrid.

    Creativii români,
    la Madrid
    Prezenţa românului Andrei Borţun, creierul creativ din spatele fundaţiei The Institute, la Madrid Design Festival este rezultatul unei poveşti mai întortocheate. Andrei Borţun, prin The Institute, este organizatorul Romanian Design Week – o expoziţie anuală amplă dedicată designerilor români, astfel că, în condiţiile în care Bucureştiul a fost oraş invitat la evenimentul de la Madrid, a fost o decizie firească propunerea ca Romanian Design Week să fie inclus în circuitul din Spania. Mai nou însă, de numele lui Andrei Borţun se leagă un alt proiect – Cartierul Creativ, care ar putea duce, în viitor, la coagularea unei zone centrale efervescente a Bucureştiului. Astfel, antreprenorul s-a gândit că promovarea acestuia la Madrid ar fi o idee mult mai utilă şi eficientă pentru încurajarea businessurilor locale să se dezvolte, mai ales că, în reţeaua cartierului, intră şi locuri destinate designului.

    Astfel că, în loc de Romanian Design Week, a fost ales Cartierul Creativ pentru expoziţia de la Madrid. Concret, Cartierul Creativ cuprinde mai multe tipuri de locuri din jurul parcului Cişmigiu – galerii, spaţii expoziţionale, studiouri, ateliere şi agenţii, teatre, cinematografe şi muzee, universităţi de profil (Conservatorul şi Universitatea de Artă), magazine, restaurante şi baruri – care se recomandă între ele clienţilor şi colaborează pentru a da naştere unor proiecte comune.

    Antreprenorii şi creativii din această reţea se întâlnesc cam o dată la două luni pentru a discuta despre cum pot dezvolta cartierul. Eficienţa programului se măsoară prin numărul de organizaţii noi care se alătură, multe dintre ele din proprie iniţiativă, dar şi prin creşterea afacerilor şi a proiectelor creative deja existente, numărul finanţatorilor şi valoarea sumelor investite. Până la sfârşitul anului trecut, 113 entităţi se înscriseseră în Cartierul Creativ, a cărui arie de desfăşurare este cuprinsă între bulevardul Regina Elisabeta (la sud), Calea Griviţei şi bulevardul Dacia (la nord), Calea Victoriei (la est) şi Strada Berzei (la vest). Ideea a prins în rândul organizatorilor Madrid Design Festival, astfel că Andrei Borţun a avut o expoziţie dedicată în cadrul evenimentului, amplasată în noul sediu din capitala Spaniei al Institutului Cultural Român – filiala spaniolă. ICR are în total circa 20 de astfel de reprezentanţe în străinătate. „Vrem să reţinem şi să atragem talentele în România, să creştem consumul cultural şi să sprijinim brandul de ţară. De asemenea, intenţionăm să facem din Cartierul Creativ o alternativă la timpul petrecut în malluri sau în faţa televizorului ori a computerului”, a spus Andrei Borţun la evenimentul de inaugurare a expoziţiei „Made in Bucharest – Creative Quarter”.

    „Atunci când ni s-a propus ca Bucureştiul să fie oraş invitat la această ediţie (a Madrid Design Festival – n. red.), ne-am gândit imediat la ce poate fi mai reprezentativ pentru Bucureşti din perspectiva industriilor creative. Aşa că am ajuns să discutăm cu The Institute despre proiectul Cartierul Creativ, o platformă creată special pentru a coagula energiile creative şi potenţialul antreprenorial şi de dezvoltare urbană dintr-un spaţiu delimitat geografic în jurul parcului Cişmigiu, în inima Bucureştiului”, spune Liliana Ţuroiu, preşedintele Institutului Cultural Român, instituţia care a finanţat cheltuielile logistice ale expoziţiei de la Madrid. Pe lângă proiectele derulate în Spania, reprezentanţa de la Madrid a ICR organizează evenimente culturale şi în Mexic şi Argentina.

    Arta şi tehnologia, la pachet
    Andrei Borţun nu a fost singurul expozant român din februarie de la Madrid. Marilena Oprescu Singer, o tânără artistă al cărei pseudonim este Saint Machine, a ajuns şi ea, susţinută de Institutul Cultural Român, cu două expoziţii, de această dată în cadrul festivalului MADATAC, un eveniment aflat la cea de-a zecea ediţie, care îmbină arta cu tehnologia. „Am început încă din 2016 construcţia celor două instalaţii pe care le-am expus aici şi le-am îmbunătăţit de la un festival la altul la care am participat, în Austria, Franţa, Grecia, dar şi România”, spune Marilena Oprescu Singer. MADATAC a avut loc în perioada 13-24 februarie şi a reunit peste 100 de lucrări semnate de artişti din zona artelor multimedia. „Artista (româncă – n. red.) contribuie la festival cu două instalaţii: «Hybrid Sensorium», un proiect cu conţinut 3D interactiv, şi «I, Human (body installation)», o instalaţie interactivă prin care utilizatorii pot controla o sculptură din lumină laser printr-un efort colectiv”, descrie Liliana Ţuroiu, preşedintele Institutului Cultural Român, cele două proiecte din cadrul MADATAC.

  • Un nou festival de muzică în Bucureşti. Cine cântă şi unde se desfăşoară

    Fall in Love Festival îşi va deschide porţile în perioada 31 august – 1 septembrie 2019, la Palatul Mogoşoia.

    Pe durata celor două zile ale evenimentului petrecute la minunatul domeniu Mogoşoaia, participanţii se vor bucura de artişti şi Dj-i care vor urca pe scenele festivalului, dar şi de o serie de activităţi alternative, precum: instalaţii de artă şi multimedia, jocuri, photo cornere inedite, spaţii de relaxare în natură, plimbări pe marginea lacului, picnic pe pajiştile domeniului, plimbări şi sesiuni de dans, toate asezonate din plin cu delicii vizuale şi culinare.

    Legenda Oasis, Liam Gallagher (William John Paul pe numele său întreg) va cânta, pentru prima dată în România, la Fall in Love Festival. Idol al multor generaţii, Liam s-a făcut remarcat pe scena muzicală internaţională ca vocal al cunoscutei trupe britanice Oasis, una dintre cele mai de succes formaţii ale anilor ‛90, o perioadă dominată de proiecte muzicale Brit-pop. De-a lungul carierei sale, între 1991 – 2000, Liam a fost parte din lansarea unora dintre cele mai intonate hit-uri, precum: „Wonderwall”, „Supersonic” sau „Don’t look back in anger”, piese care au rămas zeci de zile în topurile muzicale din numeroase ţări din întreaga lume şi datorită cărora au primit un număr impresionant de nominalizări venite din partea BRIT, MTV, Grammy sau New Musical Express. 

    Abonamentele, acces general, pentru Fall in Love Festival 2019 s-au pus în vânzare la preţul de 129 lei + taxe. Concertele şi activităţile alternative din cele două zile ale Fall in Love Festival vor avea loc pe domeniul de peste 12 hectare al uneia dintre cele mai importante clădiri istorice din România – Palatul Mogoşoaia. Situat la aproximativ 15 kilometri de Bucureşti, într-un parc secular aflat pe malul stâng al râului Colentina, domeniul a rămas martor la poveştile scrise de-a lungul a trei sute de ani de istorie.

     

  • Cum poate să coste un peşte milioane de dolari? – VIDEO

    Un campion la un festival dedicat acestei specii de peşte din Japonia a fost vândut cu 1,8 milioane de dolari în 2017. Acesta a fost cel mai scump peşte din această specie vândut vreodată.

    A fost vândut de ferma japoneză Sakai Fish, specializată pe creşterea peştilor Koi de peste 100 de ani. Peştii din această rasă, originară din Japonia, sunt de o varietate enormă. Distincţiile între ei se fac în funcţie de criterii precum coloritul şi dimensiunea.

    Japonia este responsabilă de 90% din producţia totală de astfel de peşti. În 2016,  a exportat 295 de tone de peşti Koi. Dar nu doar japonezii vând crapi japonezi. Pe site-urile româneşti de profil sunt populare anunţurile de vânzare de icre sau de peşti Koi, cu preţuri care ajung la câteva sute de lei pentru un crap japonez.

  • Insula paradisiacă din Europa unde găseşti ceva de făcut în orice perioada a anului. Mii de români au ajuns deja acolo – VIDEO

    Sardinia, insula italiană situată în Marea Mediterană, între Corsica (Franţa) şi Africa (Algeria şi Tunisia), este o destinaţie luxoasă pentru vacanţele la mare, dar şi una completă pentru ceea ce înseamnă agroturism – de la stâne şi ferme ale localnicilor la crame moderne de vin şi festivaluri tradiţionale. Astfel, Sardinia poate fi aleasă ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul sezonului primăvară-vară, ci şi toamna, când activităţile turistice se pot îmbina perfect între mare şi munte, în condiţiile în care temperatura ajunge până la peste 20 de grade până înspre finalul lunii octombrie.

    Sardinia se întinde pe 24.000 km pătraţi, zona cu cele mai multe atracţii pentru turişti fiind partea centrală şi de nord, partea sudică fiind mai mult zonă industrială. Insula îmbină peisajele date de interioarele de granit cu gastronomia specifică zonei mediteraneene – peşte şi fructe de mare –, cu istoria ţinuturilor sarzilor – de la vestigii ale culturii nuraghi, culturilor cartagineze şi romane la influenţele barocului spaniol, alături de zona rurală, o oază de linişte neatinsă de agitaţia şi stresul zilnic de pe continent.   

    Din Bucureşti se poate ajunge prin zbor direct în Alghero, capitala insulei, situată în partea de nord-vest. Turiştii pot opta pentru plimbări în centrul vechi al oraşului – cetatea Alghero, în port, de unde se poata explora cu barca întreaga zonă de coastă, sau pe străduţele înguste cu biserici medievale şi magazine tradiţionale pentru bijuteriile din coralul special din acea zonă.

    Aeroportul Alghero a fost refăcut şi extins în urma unei investiţii de 18 milioane de euro, din care 60% provin din fonduri europene. Astfel, acum, aeroportul din Alghero găzduieşte zboruri din peste 52 de destinaţii europene.

    „Alghero este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice de city break de către români în această toamnă”, potrivit lui Stefano Iervolino, fondatorul şi CEO-ul agenţiei online de turism Fly Go. Aceasta are sedii în România, Italia şi Spania, cifra de afaceri pentru anul în curs fiind estimată la 50 milioane de euro. 

    Din Alghero se poate ajunge cu uşurinţă, în circa 15-20 minute, la una dintre locaţiile agroturistice pentru a vedea cum se prepară diferite brânzeturi tradiţionale sau pastele tradiţionale din Sardinia, fregola, şi a degusta totodată o serie din preparatele locale în cadrul unei cine – de la măsline, brânzeturi şi mezeluri la paste şi berbecuţ la proţap. Unul dintre aceste locuri este ferma agroturistică Sa Mandra (regiunea Nurra), unde totul este păstrat conform tradiţiei şi decorat pitoresc.

    „Cum Alghero este în topul destinaţiilor de city break în această toamnă pentru români, turiştii pot experimenta Sardinia agroturistică în cadrul unui complex de poveste în imediata apropiere a oraşului, în regiunea Nurra, Azienda Agrituristica Sa Mandra – fermă, restaurant şi spaţii de cazare. Sa Mandra este un business de familie, dar, mai întâi de toate, o fermă: hectare de câmpuri de cereale cultivate ecologic, plantaţii de măslini, turme de oi, herghelii de cai, măgari şi porci, crescătorie de pui”, a explicat Iervolino.

    În afară de experienţa culinară autentică pe care turiştii o pot avea la ferma Sa Mandra, aceştia pot admira totodată şi un adevărat muzeu al tradiţiei locale, proprietarii fiind pasionaţi de istoria sardă şi obiectele realizate de meşteşugarii locali.

    „Turiştii sunt invitaţi ca înainte să se aşeze la masă sau să se cazeze, să rătăcească pe aleile Sa Mandra şi în sălile de expoziţie, unde vor face un pas înapoi în timp şi vor lua contact cu obiecte ce spun istoria sutelor de secole trecute. În cei 30 de ani de la deschiderea unităţii, Sa Mandra a adunat sute de piese originale: unelte folosite de fermieri în stâne şi de gospodine, dar şi covoare, ceramică, cuţite, mobilier, creaţii ale artizanilor locali.”

    Plaje ca în insulele paradisiace din Asia

    Pornind din Alghero înspre partea de nord, se pot vizita o serie de locuri cu peisaje ce îţi taie respiraţia, cum ar fi parcul regional Porto Conte şi Castelsardo. Continuând drumul spre nordul insulei, se ajunge în zona Costa Smeralda (Baja Sardinia – Porto Cervo), una dintre cele mai scumpe zone din Sardinia, unde au case cu vedere la mare designeri vestimentari renumiţi precum Armani. Această zonă luxoasă are de oferit unele dintre cele mai frumoase plaje din Marea Mediterană, arhipelagul La Maddalena fiind în imediată apropiere. Acesta poate fi vizitat într-o zi cu croazierele care opresc la mai multe plaje de pe insulele arhipegului, cum ar fi La Spargia, La Maddalena sau Santa Maria. De asemenea, se trece şi pe lângă plaja roz din arhipelag – Spiaggia Rosa, de pe insula Budelli, care nu se poate vizita decât în condiţii speciale, fiind protejată în cadrul parcului naţional La Maddalena. Nisipul de culoare roz este dat de scoicile şi coralul de culoare roşie care împânzesc plaja.

    La scurtă distanţă cu maşina de Baja Sardinia se poate ajunge la una dintre cramele moderne din Sardinia – Surrau, care a câştigat o serie de premii pentru vinurile sale roşii şi albe, cum ar fi cel mai bun vin roşu din Italia în 2017, potrivit revistei italiene de specialitate Gambero Rosso, şi premiul festivalului de vin din Potro Cervo pentru cel mai bun vin alb (Sciala).

    Pe lângă plajele desprinse din paradis din zona de nord a insulei, unde un sejur de 7 nopţi cu demipensiune în Baja Sardinia la un hotel de 4 stele ajunge la aproape 1.200 de euro pentru o persoană, turiştii pot vizita şi zona de munte din Sardinia, unde se pot face o serie de excursii şi incursiuni în tradiţiile păstrate de sute de ani de localnici.

    „Sardinia nu este numai pentru mare, ci şi pentru munte. Poţi veni atât vara, cât şi iarna să vizitezi insula”, a punctat reprezentantul unui lanţ de patru hoteluri din zona Baja Sardinia, Porto Cervo.

    „Noi colaborăm şi cu alte câteva hoteluri din zona de munte a Sardiniei, care sunt deschise pe tot parcursul anului”, a adăugat ea, menţionând că au în total 25 de propuneri diferite pentru turiştii care vor să viziteze insula, printre care şi retreaturi de yoga, agroturism, trasee montane, festivaluri, croaziere şi o serie de activităţi şi sporturi de apă.

    Barbagia, experienţa autentică din zona de munte a insulei

    Pentru a trăi adevărata experienţă rurală din Sardinia, trebuie vizitată zona Barbagia din inima insulei, unde se pot face excursii pe munte şi se pot vizita stânele autentice ale localnicilor, care păstrează metode de producţie din tată-n fiu, agricultura fiind sustenabilă.

    „Sardinia este o minunăţie rurală, lucru pe care localnicii doresc să îl arate tuturor turiştilor. Dacă timpul le permite, le recomandăm vizitatorilor să se aventureze în inima insulei, în zona Barbagia – o regiune montană, sălbatică şi fascinantă, un teritoriu ce merită descoperit în mai multe zile, pentru că obiceiurile şi tradiţiile sarde sunt menţinute la tot pasul. În Barbagia, turismul este fără doar şi poate sustenabil, sarzii fiind deosebit de atenţi cu natura. În această perioadă a anului – din septembrie până în decembrie – are loc unul dintre cele mai frumoase festivaluri, Toamnă în Barbagia, ce se desfăşoară în satele din Barbagia – fiecare săptămână este dedicată unui sat – şi atrage anual turişti din întreaga lume. Fiecare etapă a festivalului este unică şi irepetabilă. Fiecare sat îşi prezintă cultura şi tradiţiile specifice, produsele locale, de la brânzeturi până la carne, gemuri, murături, carne de miel sau carne de porc, paste proaspete, dulciuri, lichioruri şi vinuri, toate home-made şi după reţete tradiţionale”, a menţionat fondatorul Fly Go.

    În aceeaşi regiune, turiştii au la posibilitatea să viziteze oraşul pitoresc Orgosolo, renumit pentru desenele sale murale de pe străzi.
    În primele nouă luni ale acestui an, Sardinia a atras peste 3,6 milioane de turişti, dintre care 1,8 milioane sunt din afara Italiei. Dintre aceştia, circa 10.000 sunt români.

  • Insula paradisiacă din Europa unde găseşti ceva de făcut în orice perioada a anului. Mii de români au ajuns deja acolo

    Sardinia, insula italiană situată în Marea Mediterană, între Corsica (Franţa) şi Africa (Algeria şi Tunisia), este o destinaţie luxoasă pentru vacanţele la mare, dar şi una completă pentru ceea ce înseamnă agroturism – de la stâne şi ferme ale localnicilor la crame moderne de vin şi festivaluri tradiţionale. Astfel, Sardinia poate fi aleasă ca destinaţie de vacanţă nu doar pe timpul sezonului primăvară-vară, ci şi toamna, când activităţile turistice se pot îmbina perfect între mare şi munte, în condiţiile în care temperatura ajunge până la peste 20 de grade până înspre finalul lunii octombrie.

    Sardinia se întinde pe 24.000 km pătraţi, zona cu cele mai multe atracţii pentru turişti fiind partea centrală şi de nord, partea sudică fiind mai mult zonă industrială. Insula îmbină peisajele date de interioarele de granit cu gastronomia specifică zonei mediteraneene – peşte şi fructe de mare –, cu istoria ţinuturilor sarzilor – de la vestigii ale culturii nuraghi, culturilor cartagineze şi romane la influenţele barocului spaniol, alături de zona rurală, o oază de linişte neatinsă de agitaţia şi stresul zilnic de pe continent.   

    Din Bucureşti se poate ajunge prin zbor direct în Alghero, capitala insulei, situată în partea de nord-vest. Turiştii pot opta pentru plimbări în centrul vechi al oraşului – cetatea Alghero, în port, de unde se poata explora cu barca întreaga zonă de coastă, sau pe străduţele înguste cu biserici medievale şi magazine tradiţionale pentru bijuteriile din coralul special din acea zonă.

    Aeroportul Alghero a fost refăcut şi extins în urma unei investiţii de 18 milioane de euro, din care 60% provin din fonduri europene. Astfel, acum, aeroportul din Alghero găzduieşte zboruri din peste 52 de destinaţii europene.

    „Alghero este una dintre cele mai căutate destinaţii turistice de city break de către români în această toamnă”, potrivit lui Stefano Iervolino, fondatorul şi CEO-ul agenţiei online de turism Fly Go. Aceasta are sedii în România, Italia şi Spania, cifra de afaceri pentru anul în curs fiind estimată la 50 milioane de euro. 

    Din Alghero se poate ajunge cu uşurinţă, în circa 15-20 minute, la una dintre locaţiile agroturistice pentru a vedea cum se prepară diferite brânzeturi tradiţionale sau pastele tradiţionale din Sardinia, fregola, şi a degusta totodată o serie din preparatele locale în cadrul unei cine – de la măsline, brânzeturi şi mezeluri la paste şi berbecuţ la proţap. Unul dintre aceste locuri este ferma agroturistică Sa Mandra (regiunea Nurra), unde totul este păstrat conform tradiţiei şi decorat pitoresc.

    „Cum Alghero este în topul destinaţiilor de city break în această toamnă pentru români, turiştii pot experimenta Sardinia agroturistică în cadrul unui complex de poveste în imediata apropiere a oraşului, în regiunea Nurra, Azienda Agrituristica Sa Mandra – fermă, restaurant şi spaţii de cazare. Sa Mandra este un business de familie, dar, mai întâi de toate, o fermă: hectare de câmpuri de cereale cultivate ecologic, plantaţii de măslini, turme de oi, herghelii de cai, măgari şi porci, crescătorie de pui”, a explicat Iervolino.

    În afară de experienţa culinară autentică pe care turiştii o pot avea la ferma Sa Mandra, aceştia pot admira totodată şi un adevărat muzeu al tradiţiei locale, proprietarii fiind pasionaţi de istoria sardă şi obiectele realizate de meşteşugarii locali.

    „Turiştii sunt invitaţi ca înainte să se aşeze la masă sau să se cazeze, să rătăcească pe aleile Sa Mandra şi în sălile de expoziţie, unde vor face un pas înapoi în timp şi vor lua contact cu obiecte ce spun istoria sutelor de secole trecute. În cei 30 de ani de la deschiderea unităţii, Sa Mandra a adunat sute de piese originale: unelte folosite de fermieri în stâne şi de gospodine, dar şi covoare, ceramică, cuţite, mobilier, creaţii ale artizanilor locali.”

    Plaje ca în insulele paradisiace din Asia

    Pornind din Alghero înspre partea de nord, se pot vizita o serie de locuri cu peisaje ce îţi taie respiraţia, cum ar fi parcul regional Porto Conte şi Castelsardo. Continuând drumul spre nordul insulei, se ajunge în zona Costa Smeralda (Baja Sardinia – Porto Cervo), una dintre cele mai scumpe zone din Sardinia, unde au case cu vedere la mare designeri vestimentari renumiţi precum Armani. Această zonă luxoasă are de oferit unele dintre cele mai frumoase plaje din Marea Mediterană, arhipelagul La Maddalena fiind în imediată apropiere. Acesta poate fi vizitat într-o zi cu croazierele care opresc la mai multe plaje de pe insulele arhipegului, cum ar fi La Spargia, La Maddalena sau Santa Maria. De asemenea, se trece şi pe lângă plaja roz din arhipelag – Spiaggia Rosa, de pe insula Budelli, care nu se poate vizita decât în condiţii speciale, fiind protejată în cadrul parcului naţional La Maddalena. Nisipul de culoare roz este dat de scoicile şi coralul de culoare roşie care împânzesc plaja.

    La scurtă distanţă cu maşina de Baja Sardinia se poate ajunge la una dintre cramele moderne din Sardinia – Surrau, care a câştigat o serie de premii pentru vinurile sale roşii şi albe, cum ar fi cel mai bun vin roşu din Italia în 2017, potrivit revistei italiene de specialitate Gambero Rosso, şi premiul festivalului de vin din Potro Cervo pentru cel mai bun vin alb (Sciala).

    Pe lângă plajele desprinse din paradis din zona de nord a insulei, unde un sejur de 7 nopţi cu demipensiune în Baja Sardinia la un hotel de 4 stele ajunge la aproape 1.200 de euro pentru o persoană, turiştii pot vizita şi zona de munte din Sardinia, unde se pot face o serie de excursii şi incursiuni în tradiţiile păstrate de sute de ani de localnici.

    „Sardinia nu este numai pentru mare, ci şi pentru munte. Poţi veni atât vara, cât şi iarna să vizitezi insula”, a punctat reprezentantul unui lanţ de patru hoteluri din zona Baja Sardinia, Porto Cervo.

    „Noi colaborăm şi cu alte câteva hoteluri din zona de munte a Sardiniei, care sunt deschise pe tot parcursul anului”, a adăugat ea, menţionând că au în total 25 de propuneri diferite pentru turiştii care vor să viziteze insula, printre care şi retreaturi de yoga, agroturism, trasee montane, festivaluri, croaziere şi o serie de activităţi şi sporturi de apă.

    Barbagia, experienţa autentică din zona de munte a insulei

    Pentru a trăi adevărata experienţă rurală din Sardinia, trebuie vizitată zona Barbagia din inima insulei, unde se pot face excursii pe munte şi se pot vizita stânele autentice ale localnicilor, care păstrează metode de producţie din tată-n fiu, agricultura fiind sustenabilă.

    „Sardinia este o minunăţie rurală, lucru pe care localnicii doresc să îl arate tuturor turiştilor. Dacă timpul le permite, le recomandăm vizitatorilor să se aventureze în inima insulei, în zona Barbagia – o regiune montană, sălbatică şi fascinantă, un teritoriu ce merită descoperit în mai multe zile, pentru că obiceiurile şi tradiţiile sarde sunt menţinute la tot pasul. În Barbagia, turismul este fără doar şi poate sustenabil, sarzii fiind deosebit de atenţi cu natura. În această perioadă a anului – din septembrie până în decembrie – are loc unul dintre cele mai frumoase festivaluri, Toamnă în Barbagia, ce se desfăşoară în satele din Barbagia – fiecare săptămână este dedicată unui sat – şi atrage anual turişti din întreaga lume. Fiecare etapă a festivalului este unică şi irepetabilă. Fiecare sat îşi prezintă cultura şi tradiţiile specifice, produsele locale, de la brânzeturi până la carne, gemuri, murături, carne de miel sau carne de porc, paste proaspete, dulciuri, lichioruri şi vinuri, toate home-made şi după reţete tradiţionale”, a menţionat fondatorul Fly Go.

    În aceeaşi regiune, turiştii au la posibilitatea să viziteze oraşul pitoresc Orgosolo, renumit pentru desenele sale murale de pe străzi.
    În primele nouă luni ale acestui an, Sardinia a atras peste 3,6 milioane de turişti, dintre care 1,8 milioane sunt din afara Italiei. Dintre aceştia, circa 10.000 sunt români.

  • Filmul românesc “Soldaţii. Poveste din Ferentari”, PREMIU pentru cel mai bun film la Queer Porto

    Filmul regizat de Ivana Mladenovic a câştigat premiul competiţiei oficiale a celei de-a patra ediţii a festivalului, care l-a avut ca invitat special pe scriitorul american Dennis Cooper.

    Din juriu au făcut parte Da Mata (artist şi curator), Liad Hussein Kantorowicz (performer) şi Tiago Alves (jurnalist).

    Premiul, în valoare de 3.000 de euro, a fost susţinut de televiziunea publică RTP2, care a achiziţionat drepturile de difuzare pentru film.

    Juriul a explicat faptul că are de-a face cu un “film excelent, care pune sub semnul întrebării normele heterosexuale româneşti ce pedepsesc corpul şi dorinţele, provocând durere oricui îndrăzneşte să fie diferit”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Povestea lui Tibi Uşeriu, filmată de Ana Preda, este nominalizată la Prix Europa

    Pentru premiul lansat de Parlamentul European împreună cu Comisia Europeană au fost înscrise 590 de producţii de la televiziuni precum BBC, ZDF, YLE, ORF şi France Télévisions.

    25 de producţii au fost nominalizate, iar Ana Preda a reuşit să impună singurul film românesc.

    Filmul va rula la Berlin şi Postdam între 14 şi 19 octombrie, iar câştigătorul va fi prezentat la gala Prix Europa în ultima zi de proiecţii.

    Această nominalizare implică intrarea automată a documentarului “Pe Cale” în altă preselecţie internaţională, cea a festivalului FIPADOC, care va avea loc la Biarritz, în Franţa, între 22 şi 27 ianuarie 2019.

    Festivalul Prix Europa a fost lansat în anul 1987. Este unul dintre cele mai importante festivaluri paneuropene care militează pentru Europa şi diversitatea sa culturală. Evenimentul este susţinut de o alianţă formată din 26 de organizaţii publice media europene, între care se numără EBU, BBC, France Télévisions, ORF, ZDF, TVP şi Czech TV.

    Documentarul “Pe Cale – despre voinţă şi schimbare” vorbeşte despre transformarea lui Tibi Uşeriu. Fost infractor condamnat pentru jaf armat şi închis într-un penitenciar de maximă securitate în Germania, ajutat de familia lui, Tibi devine ultramaratonist de succes şi activist social. Povestea copilăriei sale, din păcate, este încă realitatea multor copii din România: violenţă în familie şi în afara ei, lipsă de educaţie şi de îndrumare reală din partea părinţilor şi a profesorilor.

    “Când nu mai poţi, mai poţi un pas”, spune campionul Tibi Uşeriu, triplu câştigător al uneia dintre cele mai dure competiţii din lume, ultramaratonul 6633 Arctic, în 2016, 2017 şi 2018.

  • Revoluţia din industria ambalajelor

    “Eram în ultimele zile de festival, când majoritatea oamenilor deja plecaseră. În urma lor a rămas un munte de sticle, pahare şi paie din plastic. Ştiam că acel gunoi nu va fi reciclat şi că va polua mulţi ani după. Aşa am decis să fondăm Biodeck. Totodată, călătoriile noastre ne-au inspirat şi soluţia a venit”, descrie Tudor Georgescu modul în care a găsit inspiraţia proiectului Biodeck. Tudor Georgescu, împreună cu Maria Desmirean, Adrian Georgescu şi Laurenţiu Soare, a lansat în urmă cu un an afacerea care oferă în prezent o gamă largă de ambalaje de unică folosinţă 100% biodegradabile şi compostabile (reciclabile – n.red.), făcute din plante. Biodeck îşi propune să ofere astfel o soluţie sustenabilă pentru ambalajele din plastic de unică folosinţă, fiind primul brand românesc care oferă astfel de produse.

    Firma a fost înfiinţată în 2017, dar operaţiunile de vânzări au început susţinut în 2018. „Ne propunem să închidem anul 2019 la o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, cu o echipă de 12 persoane”, descrie Tudor Georgescu obiectivele pentru anul următor.

    Pentru dezvoltarea proiectului, au găsit finanţare prin intermediul producătorului de mase plastice Prodplast SA, o companie al cărei director executiv este Georgescu şi despre care el spune că „a înţeles impactul plasticului asupra mediului şi a decis să oprească producţia de plastic de unică folosinţă încă de acum 10 ani”. În prezent, aceasta produce doar plastic care are o întrebuinţare îndelungată, cum ar fi cel pentru cablurile electrice. „Şi care da, e bine să nu se biodegradeze”, subliniază el.

    Primul pas în direcţia lansării afacerii a fost să înţeleagă industria ambalajelor de unică folosinţă, dar şi motivele pentru care nu au avut loc inovaţii în acest domeniu. Au explorat apoi soluţiile tehnologice – iar căutările le-au fost răsplătite, devenind în scurt timp primii producători de saci şi pungi biodegradabile din România.

    „Trecem practic prin toate provocările prin care trece un start-up, nu credem că aici ne deosebim prin ceva anume faţă de celelalte companii aflate la început de drum. Poate un diferenţiator ar fi faptul că suntem deschizători de drumuri în această industrie, a ambalajelor sustenabile”, descrie Tudor Georgescu parcursul făcut în dezvoltarea Biodeck. 

    El detaliază caracteristicile produselor Biodeck, precum şi procesul reciclării acestora: ele au la bază plante, resurse rapid regenerabile, cum ar fi amidonul de porumb sau trestia de zahăr. În comparaţie cu produsele obişnuite din plastic, care au la bază petrolul, şi procesul de producţie este unul mult mai prietenos cu mediul. În funcţie de tipul de produs, emisiile de carbon scad cu 30-75%. După ce au fost folosite, produsele pot fi compostate, unele acasă, iar altele în centre de compostare industrială.

    Deoarece ele se încadrează în categoria resturilor organice, sunt singurele ambalaje care se pot composta împreună cu resturile alimentare. În urma procesului de compostare rezultă compostul, un îngrăşământ cu eliberare prelungită, ce poate fi folosit în agricultură. „Ne dorim să respectăm ciclul naturii şi de aceea pentru noi este important ca tot ce provine din natură să se întoarcă în natură, fără să aibă efecte dăunătoare asupra acesteia. Toate produsele noastre respectă reglementările UE cu privire la biodegradabilitate şi compostabilitate şi au certificările necesare care să le ateste calităţile”, spune Tudor Georgescu. 

    Potrivit informaţiilor furnizate de fondatorii Biodeck, ambalajele reprezintă 40% din consumul anual de plastic, iar România se situează pe ultimele locuri în Uniunea Europeană la cantităţile pe care le reciclează, recuperând sub 10% din plasticul pe care îl foloseşte. Biodeck îşi propune să susţină economia circulară şi să schimbe radical industria de ambalaje din România, înlocuind plasticul de unică folosinţă cu alternative sustenabile.

    Soluţia pe care Biodeck o oferă răspunde astfel unor probleme presante cu care se confruntă România – în primul rând, poluarea cu plastic de unică folosinţă. Apoi, a doua problemă pe care o adresează prin afacerea lor este risipa alimentară şi cantităţile imense de mâncare care se aruncă la gunoi. Majoritatea ambalajelor nu pot fi reciclate din cauză că sunt „contaminate” cu mâncare, iar Biodeck oferă singurul tip de ambalaj care poate fi reciclat (compostat) împreună cu resturile alimentare. Acest lucru face practic posibilă reciclarea mâncării, în contextul în care românii aruncă în prezent o treime din ceea ce cumpără. „În mod evident aceste aspecte au un impact dramatic la nivel social, financiar şi de mediu”, subliniază Georgescu.

    Avantajele produselor lor par a fi înţelese de cei cărora li se adresează; Georgescu spune că după lansare au găsit multă susţinere din consumatorilor, oamenilor de afaceri şi chiar şi autorităţile, care au interzis anul acesta utilizarea pungilor din plastic subţire, şi-au manifestat interesul faţă de acest domeniu.

    „Publicul nostru este educat, tânăr şi dornic de o schimbare. Este atent la alegerile pe care le face, îşi conştientizează rolul pe care îl are în comunitate. Este un public cu care ne identificăm, deoarece şi noi ne dorim să lăsăm în urma noastră o lume mai bună decât cea pe care am găsit-o”, descrie reprezentantul Biodeck profilul clienţilor lor. 

    În viitor, îşi doresc mai multe campanii de educare despre sustenabilitate, responsabilitate şi reciclare. În plus, nu vor să se limiteze la piaţa locală, ci îşi doresc să se adreseze şi pieţelor din restul Europei.

    „Iniţiativele de acest gen sunt foarte populare în Europa datorită faptului că au la bază principiile economiei circulare şi datorită beneficiilor pe care le au produsele”, explică cofondatorul Biodeck motivele pentru care genul acesta de iniţiative sunt mai des întâlnite pe pieţele vestice. Este optimist însă şi în privinţa potenţialului pieţei locale: „Credem că şi România se va alinia la standardele UE şi am început prin legea care interzice ca pungile de transport de la casele de marcat să fie realizate din plastic. Credem că acest tip de măsuri sunt obligatorii, dar, desigur, trebuie să fie reglementat şi implementat un sistem de colectarea selectivă şi de reciclare”.

    Pe de altă parte, câteva dintre dificultăţile cu care se confruntă pe plan local sunt lipsa de educaţie cu privire la alternativele sustenabile şi, uneori, chiar lipsa de interes sau de asumare a responsabilităţii a fiecăruia  cu privire la protejarea mediului şi la reducerea avut asupra acestuia.

    „Noi credem că România ar putea avea rezultate extraordinare în ceea ce priveşte reciclarea şi compostarea dacă s-ar implementa un sistem integrat de colectare şi de management al deşeurilor şi de informare a cetăţeanului. Românii sunt receptivi, dar trebuie să oferim soluţii simple, la îndemână, care să le îmbunătăţească nivelul de trai, nu să le creeze şi mai mari bătăi de cap”, consideră reprezentantul Biodeck.  

    Planurile lor pe termen lung vizează extinderea internaţională; un prim pas în acest sens a fost distribuţia produselor pe Amazon UK – urmează apoi diversificarea canalelor de distribuţie pe pieţele străine. Totodată, şi-au propus să desfăşoare şi campanii de educaţie de mediu la nivelul regiunii Europei de Est, motiv pentru care au stabilit o serie de parteneriate în această direcţie.

    „Ne propunem ca Biodeck să devină un brand internaţional, cu distribuţie internaţională şi să fie un nume de referinţă în ceea ce priveşte sustenabilitatea.”

  • Festivalul Florilor din Moscova – GALERIE FOTO – VIDEO

  • Cele mai frumoase sate din Transilvania, pe care trebuie să le vizitaţi măcar o dată în viaţă. Veţi petrece o vacanţă de vis. Galerie FOTO

    Sunt mai bine de trei decenii de când Malvine Kloos şi soţul ei, Richard, au plecat din România şi s-au mutat în Germania, în apropierea oraşului Dortmund. În satul Cloaşterf din judeţul Mureş, unde s-a născut Malvine, mai vin acum doar în vacanţe, când îşi aduc şi nepoţii, născuţi şi crescuţi pe meleaguri germane.

    „Câteodată mă întreb «unde sunt acasă?» şi îmi dau seama că rădăcinile mele rămân aici, pentru că aici m-am născut şi am copilărit. Nemţii nu sunt la fel de ospitalieri şi prietenoşi ca noi, de aceea România ne place mult mai mult”, povesteşte Malvine Kloos, de origine săsească.

    În Cloaşterf, familia Kloos petrece cam cinci luni pe an, în casa lor de vacanţă, iar în restul timpului se întoarce în Germania. Spune cu bucurie şi cu un dram de mândrie totodată că nepoţii ei adoră România, la pachet cu obiceiurile, peisajele şi mâncarea de aici.
    Povestea familiei Kloos este doar una dintre cele care şi-au dat întâlnire în perioada 2-6 august în mai multe sate din Transilvania, cu ocazia Săptămânii Haferland. Haferland — „Ţara Ovăzului” — este regiunea cuprinsă între Rupea şi Sighişoara, numită astfel ca urmare a culturilor ce obişnuiau să predomine în această zonă.

    În cadrul evenimentului, care este dedicat promovării culturii săseşti de aici, saşi întorşi în România, turişti străini curioşi să vadă ineditul din ADN-ul acestei populaţii, turişti români „flămânzi” de o gură de aer de ţară s-au plimbat toţi împreună dintr-un sat în altul în cele cinci zile de sărbătoare.

    O sărbătoare ca zilele de vară din copilărie, toropite de soare şi îndulcite de miros de gogoşi aburinde. Archita, Roadeş, Saschiz, Homorod, Rupea, Criţ, Meşendorf, Cloaşterf, Buneşti şi Viscri au fost scenele pe care au dansat tradiţii şi poveşti săseşti, în cadrul balului tradiţional cu oameni îmbrăcaţi în costume populare şi în stare de bine.

    Sâmbătă după-amiază, când soarele era mai dogoritor, toată suflarea din Criţ s-a adunat în biserica fortificată a satului să-l asculte pe violonistul Alexandru Tomescu. Îl văzusem în urmă cu aproape un an şi în Bucureşti, într-un concert la Teatrul Odeon, iar emoţiile care îi tremurau în glas au fost aceleaşi şi în Capitală, şi în Criţ.

    Aş putea pune un pariu că mulţi dintre cei care l-au ascultat în biserica din Criţ nu aveau habar ce e vioara Stradivarius. Şi totuşi, de la vlădică până la opincă, toţi şi-au ţinut respiraţia măcar câteva secunde după ce Alexandru Tomescu a început să cânte, dându-şi coate din când când, ca pentru a-şi atrage atenţia unul altuia: „Tu-l auzi cum cântă?”. Sătenii din Criţ s-au aşezat în primele rânduri, fascinaţi de spectacolul din faţa lor.

    „Se spune că scârţâitul porţii raiului este de fapt un sunet de vioară”, le-a spus Alexandru Tomescu la începutul concertului. Şi tind să cred că i-a cucerit pe toţi. A plecat capul în faţa lor la aplauze, de parcă nici nu le-ar fi meritat, şi a ieşit din scenă cu aceeaşi modestie neclinitită.
    Pregătirea pentru Săptămâna Haferland, care a ajuns anul acesta la a şasea ediţie, începe în luna martie. Coordonatorul proiectului este Fundaţia Michael Schmidt, fondată de omul de afaceri cu acelaşi nume, care controlează grupul Automobile Bavaria. Pe lângă contribuţia fundaţiei însă, fiecare sat are o echipă proprie care se ocupă de evenimentele din respectiva localitate.

    „Festivalul creşte de la an la an, iar oamenii din Haferland se implică din ce în ce mai mult în organizarea acestuia şi propun activităţi sau ateliere de meşteşuguri interesante. Festivalul este finanţat din resurse proprii ale organizatorilor din fiecare sat participant, la care se adaugă resurse atrase din sponsorizări. Evenimentul este cofinanţat de Ministerul Culturii şi de Consiliul Judeţean Braşov”, spune Olivia Stapley, project manager la Fundaţia Michael Schmidt.

    Anul acesta, la Săptămâna Haferland au participat aproape 6.000 de oameni. Dintre aceştia, 20% au fost turişti străini, cei mai mulţi din Europa, în special din Germania şi Marea Britanie, dar şi din Elveţia, Austria şi chiar Statele Unite ale Americii.

    „Săptămâna Haferland este un festival de dimensiuni medii, care are loc într-o zonă rurală unică în România, gazde fiind gospodăriile săseşti, şurile şi bisericile fortificate”, mai spune Olivia Stapley.

    Tocmai şurile şi gospodăriile au fost, de altfel, atracţia principală. Desigur, norocoşii s-au putut plimba şi cu căruţa prin sate şi s-au înfruptat din belşugul care a pus stăpânire pe mesele întinse în curtea bisericii. „Suntem din Sibiu. Anul trecut am venit din întâmplare pe aici în perioada festivalului şi ne-a plăcut. Acum am venit pentru două zile, iar anul viitor vrem să venim trei zile şi să luăm şi câţiva prieteni cu noi. Aici cunoşti şi alţi oameni, e un alt fel de socializare”, descrie evenimentul, în câteva tuşe, o familie din Sibiu, venită la Cloaşterf să asculte concertul de jazz din biserica satului.