BusinessMagazin

Tag: femei

  • Tânăra care le învaţă pe femei cum să îşi găsească soţi bogaţi. Este vorba despre trei elemente cheie

    O bloggeriţă care le învaţă pe femei cum să se întâlnească cu bărbaţi milionari şi să fie acceptate în cercurile înalte ale societăţii a împărtăşit cele trei trucuri secrete care le permit acestora să se evidenţieze.

    Anna Bey are 32 de ani şi locuieşte în Londra, iar în mediul online este cunoscută drept „JetSetBabe”.Ea subliniază importanţa încrederii, eleganţei şi feminităţii şi condamnă curentul actual al concentrării pe sexualitate.

    Anna, de origine suedeză, are propriile teorii legate de găsirea unui soţ bogat; ea însăşi are un prieten bancher şi împărtăşeşte tuturor aspecte din viaţa sa zilnică în mediul online: are pe Instagram peste 35.000 de followers.

    Ea a explicat cum încrederea poate transforma pe oricine în Kate sau Meghan şi este de părere că bărbaţii ar alege-o întotdeauna pe actriţia italiană Monica Belluci în locul starului reality Kim Kardashian.„Less is more” (puţin înseamnă mai mult) se pare că este principiul care ajută în găsirea perechii ideale.

    Încrederea, eleganţa şi feminitatea sunt cele trei elemente cheie potrivit tinerelor pentru succesul în atingerea acestui obiectiv.

     

  • A ajuns în topul celor mai bogate femei din lume, după ce şi-a deschis un business cu 500 de dolari în dormitorul locuinţei

    Însărcinată cu primul copil, Kendra Scott, o tânără americană din Austin, Texat, al cărei soţ era şomer, s-a gândit că este timpul să găsească o soluţie pentru a pune capăt problemelor financiare ale familiei sale, aşa că a început să creeze bijuterii în dormitorul propriei locuinţe. 

    S-a născut şi a crescut în Wisconsis, a studiat la o universitate din Texas, pe care mai târziu a abandonat-o pentru a-şi urma iubitul în Austin, Texas. Prima iniţiativă ca antreprenor a constat într-o afacere cu pălării pentru femeile bolnave de cancer. Ideea de a porni un business cu bijuterii i-a venit după ce a constatat că pe piaţă există doar game foarte scumpe sau foarte ieftine de accesorii, dar nu şi o categorie intermediară ca preţ.

    Povestea sa de success a început în 2002 când, cu doar 500 de dolari din economiile proprii, a pus bazele unui business de un miliard de dolari. După ce s-a născut fiul său, tânăra a decis să meargă împreună pentru a încerca să vândă cercei şi alte accesorii.

    “Am mers din uşă-n uşă pe la toate buticurile din Austin, pentru a-mi vinde accesoriile. În prima zi, am vândut toată marfa. Acela a fost începutul business-ului meu“, povesteşte femeia, astăzi în vârstă de 44 de ani. În 2010, compania a intrat pe piaţa de retail, deschizând prima locaţie în Austin.

    Azi, compania care îi poartă numele este evaluată la peste un miliard de dolari, iar averea sa personală a fost estimată la 500 de milioane de dolari. Scott a fost clasată pe locul 36 în topul celor mai bogate antreprenoare din Statele Unite, după Taylor Swift şi Beyonce.

    În prezent, compania numără 80 de magazine de retail în SUA, un website care distribuie accesorii la nivel global şi 2000 de angajaţi, din care 96% sunt femei. “Kendra este ca un unicorn al industriei noastre”, declară Karen Giberson, preşedinte al Consiliului accesoriilor, organizaţie care reprezintă brandurile de accesorii.

    Compania se implică activ şi în activităţi caritabile. Anul trecut, compania a donat cinci milioane de euro şi mii de bijuterii organizaţiilor de caritate, în special a celor care se ocupă de femei şi copii.

  • A riscat toţi banii familiei pentru a începe o afacere de care prietenii au râs la început. Acum este una dintre cele mai bogate femei din lume

    În urmă cu 18 ani Sara Blakely a pus bazele unei companii producătoare de ciorapi modelatori cu o cifră de afaceri  de 250 de milioane de dolari. În vârstă de 44 de ani, Blakely a fost numită în martie 2012 cea mai tânără miliardară din Statele Unite care şi-a făcut averea prin forţe proprii de către revista Forbes, iar în prezent are o avere estimată la un miliard de euro.

    Ideea companiei Spanx a pornit de la dresurile pe care Sara era nevoită să le poarte atunci când lucra ca agent de vânzări de faxuri pentru compania Danka. Pe o parte, ciorapii modelatori o stânjeneau, iar pe de-o altă parte o făceau să arate mai atractivă, subţiindu-i corpul. Blakely a născocit ideea colanţilor fără picior, asumându-şi un mare risc odată ce a investit toate economiile sale, în valoare de 5000 de dolari. Cu toate astea, şi-a păstrat jobul, vânzând copiatoare încă doi ani de zile, petrecându-şi nopţile şi weekend-urile ca să realizeze prototipul.

    La 25 de ani, Blakely s-a decis astfel că vrea să aibă propriul produs şi a început să se documenteze. La scurt timp a scris ea însăşi patentul, a ales materialele şi a găsit o fabrică de textile din statul american Carolina de Nord, dispusă să îi producă dresurile modelatoare.

    “Am vrut să creez un produs pe care puteam să-l vând şi singură şi să nu apelez la altcineva. Am vrut să fac ceva pe care puteam să-l vând milioanelor de oameni şi ceva care să-i facă să se simtă bine, a spus ea.  Blakely nu le-a spus nici prietenilor, nici familiei la ce lucra, decât după ce a studiat situaţia îndelung. “Prietenii şi familia au râs când au auzit că ea lucra la această idee pentru mai bine de un an şi au crezut că o să fie o pierdere de vreme”, a scris Gillian Zoe Segal în cartea sa “Getting There: A Book of Mentors”, în urma unui interviu cu Sara.

    Blakely a prezentat prototipul retailerului Neiman-Marcus printr-o demonstraţie care a avut loc la toaleta femeilor. A convins. La numai trei săptămâni, produsul ei era comercializat de retailerul Neiman-Marcus iar vânzările au depăşit aşteptările. Totuşi ea nu şi-a dat demisia de la locul de muncă pentru că “aveam nevoie de securitate, asigurare. Am aşteptat, abia după ce am încheiat contractul cu Neiman Marcus şi Sals Fifth Avenue am avut curajul să-mi dau demisia şi să pornesc pe cont propriu”.

    Despre vânzarea de copiatoare din uşă în uşă spune ca a fost o sesiune de antrenament (7 ani) foarte bună pentru Spanx, deoarece era obişnuită să fie refuzată, iar în primii doi ani ai Spanx “tot ceea ce am auzit a fost nu”.

    Sara s-a ocupat de toate aspectele afacerii sale, de la marketing la logistică şi deşi nu a investit bani în publicitate, dresurile ei au devenit rapid cunoscute, prin intermediul vedetelor care le-au promovat. Realizatoarea americană de televiziune Oprah Winfrey a spus că Spanx este produsul ei preferat. În plus, Spanx a ajuns şi pe paginile revistelor Forbes, Fortune, Entrepreneur, In Style, The New York Times, USA Today, Glamour sau Vogue.

    În 2001, Blakely a semnat un contract cu retailerul online QVC, iar în primele 6 minute de comercializare au fost vândute 8.000 de perechi de dresuri. Spanx a avut vânzări de 4 milioane de dolari în primul an şi de 10 milioane de dolari în cel de-al doilea. Creşterea companiei în următorii ani a fost una spectaculoasă. În prezent, potrivit Forbes, Spanx o cifră de afaceri de 250 de milioane de dolari şi vânzări de 400 de milioane de dolari, conform success.com

    În 2006, după participarea la emisiunea the Rebel Billionaire şi The Inventor, Blakely a pus bazele fundaţiei Sara Blakely Foundation menite să le ajute pe femei prin educaţie şi traininguri de antreprenoriat. Blakely a donat un milion de dolari fundaţiei Oprah Winfrey Leadership Academy, care le ajută pe femeile din Africa de Sud.

    Anul acesta Sara Blakely li s-a alăturat investitorului american Warren Buff şi co-fondatorului Microsoft, Bill Gates în iniţiativa de a dona jumătate din avere spre caritate, devenind astfel prima femeie care face acest lucru.

    Brandul Spanx cuprinde în prezent peste 200 de produse, de la lenjerie intimă la costume de baie şi chiar articole sportive pentru femei şi bărbaţi. Produsele sunt disponibile în peste 40 de ţări. 

  • Femeile din Berlin au reducere la transportul în comun, pentru a compensa diferenţele de salarizare

    Anunţul a fost făcut imediat după ce autorităţile locale au desemnat Ziua Internaţională a Femeii – 8 martie – ca sărbătoare publică.
     
    Femeile vor putea să meargă cu metroul, tramvaiul şi autobuzul cu bilete care vor avea o reducere de 21% în luna martie, pentru a ilustra diferenţele de salarizare dintre acestea şi bărbaţi, au explicat reprezentanţii companiei de transport în comun.
     
    Aşa numitul “Frauenticket” (bilet pentru femeie) va fi disponibil la automatele din Berlin pe 18 martie şi vor fi valabile pâna la ora 03.00 dimineaţa a zilei următoare. Reducerea se va aplica biletelor valabile pentru o zi pentru zonele A şi B din oraş, schimbând preţul de la 7 euro la 5,50 euro.
     

  • Femeile din Berlin au reducere la transportul în comun, pentru a compensa diferenţele de salarizare

    Anunţul a fost făcut imediat după ce autorităţile locale au desemnat Ziua Internaţională a Femeii – 8 martie – ca sărbătoare publică.
     
    Femeile vor putea să meargă cu metroul, tramvaiul şi autobuzul cu bilete care vor avea o reducere de 21% în luna martie, pentru a ilustra diferenţele de salarizare dintre acestea şi bărbaţi, au explicat reprezentanţii companiei de transport în comun.
     
    Aşa numitul “Frauenticket” (bilet pentru femeie) va fi disponibil la automatele din Berlin pe 18 martie şi vor fi valabile pâna la ora 03.00 dimineaţa a zilei următoare. Reducerea se va aplica biletelor valabile pentru o zi pentru zonele A şi B din oraş, schimbând preţul de la 7 euro la 5,50 euro.
     

  • „Cadou” de 8 martie: Gigantul bancar UBS le-a plătit cu mai puţini bani pe femeile care au intrat în concediu de maternitate

    Odată cu 8 martie şi cu Ziua Internaţională a Femeii, CEO-ul grupului elveţian UBS, Sergio Ermotti, a ţinut un discurs legat de modalităţi prin care trebuie sporită diversitatea la locul de muncă pentru a deveni un loc mai bun.

    Câteva zile mai târziu, a ieşit la iveală informaţia conform căreia banca elveţiană a impus reducerea bonusurilor pentru o serie de angajate care au fost plecate în concediu de maternitate, potrivit Bloomberg.

    Atitudinea mediului de business de a îmbrăţişa diversitatea a fost acompaniată de valuri şi valuri de promisiuni şi statistici. Cu toate acestea, acţiunile elveţienilor arată o problema care iese în afara statisticilor.

    Şi-anume că mai multe femei angajate din cadrul grupului au fost afectate de tăieri de bonusuri după ce au născut şi au intrat în concediu de maternitate.

    Financial Times scrie că pentru angajatele din divizia de wealth management aceste reduceri au rămas permanente de mai mulţi ani deja.

    Mai mult, unele dintre acestea situaţii au fost revizuite intern de şeful diviziei de diversitate şi incluziune, însă nimic nu s-a schimbat.

    UBS a transmis o declaraţie publică unde susţine că face eforturi constante de a închide orice fel de decalaj, oriunde apare în firmă, şi le-a îndemnat pe angajatele care au fost defavorizate să contacteze departamentul de resurse umane.

    Egalitatea şi recunoaşterea egală a muncii prestate de ambele sexe ar putea părea un prim pas evident pentru cel mai mare manager de investiţii din lume – care a promis public în 2015 că vrea să ajungă la o pondere de 30% femei în roluri de management.

    În timp ce datele făcute publice până la acest moment ar putea transmite un tablou incomplet, progresul pare totuşi unul lent.

    Ponderea femeilor în poziţii de directorat sau mai sus a ajuns la 24% în UBS la finalul anului 2017, acestea fiind cele mai recente cifre publice. Astfel, se poate observa doar o evoluţie de aproape 2% în doi ani.

     

     

  • Locul în care femeile au mai mulţi soţi. Aici, poliandria este văzută drept o măsură de controlare a natalităţii

    Între Nepal şi Tibet, în Valea Nyimba (”valea însorită a înălţării”), trăieşte o comunitate de practicanţi ai poliandriei.

     
    În acest tip de societate, femeile au mai mulţi soţi, însă acest lucru nu înseamnă că ele îşi pot alege orice bărbat. Dimpotrivă, fraţii îşi aleg o femeie pe care să o împartă. 
     
    Cercetătorii spun că poliandria în Nepal este o consecinţă a culturii matriarhale îndepărtate, iar poliandria ar fi fost introdusă ca măsură de controlare a natalităţii, din moment ce condiţiile de viaţă din regiune sunt foarte dure, în special în anotimpurile reci, scrie picturetank.com.
     
    Oamenii din Valea Nyiamba au fost dintotdeauna negustori care călătoreau de la nord la sud cu căruţele, însă în ultimii ani s-au construit şosele şi aeroporturi, iar caravanele nepalezilor nu au putut ţine pasul. Fiind nevoiţi să se adapteze la noul puls al societăţii, nepalezii din aceste regiuni au început să renunţe la poliandrie, scrie totb.ro.
     
    Fotograful italian Michele Borzoni a călătorit prin aceste locuri, realizând portrete ale familiilor poliandrice. 
     

  • Italienii au cele mai multe femei care nu lucrează din toată regiunea: Dacă ar atinge măcar media zonei euro, PIB-ul ar mai câştiga aproape 90 mld. euro

    Ponderea femeilor care participă la piaţa muncii este cea mai scăzută din regiune.

    Mai puţin de jumătate din femeile din Italia sunt angajate, iar dacă acest nivel ar ajunge măcar la media zonei euro, de 62,3%, PIB-ul ar mai câştiga 88 miliarde euro în fiecare an, potrivit calculelor Bloomberg pe datele Eurostat.
     
    Încurajarea femeilor înspre piaţa muncii necesită „susţinere atât din partea bărbaţilor cât şi din partea femeilor, pentru a ne asigura că există oportunităţi şi pentru a facilita schimbările culturale”, susţine Christine Lagarde, managing director al Fondului Monetar Internaţional.
     
    Impedimentele încă există pentru femei, atât la nivel constituţional în unele situaţii, cât şi la nivel legal în altele, în aproximativ 80% dintre ţările membre, a spus ea în faţa unei audienţe din Londra săptămâna trecută.
     

  • ”Bestia” din lagărele naziste. Femeia care a trimis la moarte 500.000 de persoane

    Mandl şi-a arătat de la început entuziasmul pentru locul său de muncă, brutalitatea sa fiind ceea ce a diferenţiat-o de celelalte femei care păzeau lagărul. ATI scrie că una dintre supravieţuitoarele Holocaustului, Lina Haag, a declarat că erau dezbrăcate şi legate de stâlpi din lemn, apoi bătute. „Mandl ne bătea până când nu-şi mai putea ridica braţul”, a declarat Haag. 

     
    Afinitatea lui Mandl pentru violenţa fizică a ajutat-o să ajungă la cel mai înalt grad al gardienilor în 1939. Lichtenberg a fost înlocuit de Ravensbruck, un lagăr pentru femei mult mai mare, unde Mandl şi-a exercitat funcţia de Oberaufseherin sau supervizor al gardienilor. 
     
    Una dintre prizoniere îşi aminteşte cum Maria Mandl şi partenera sa Dorothea Binz „preferau să bată ele persoanele decât să pună pe altcineva”, astfel şi-a obţinut porecla de „Bestia”. Femeia căuta mereu motive pentru a agresa fizic deţinutele. Una dintre metodele sale preferate era să caute femeile care şi-au ondulat părul (practică interzisă în lagărele de concentrare) pe care le bătea sau le punea să se radă pe cap. Maria Bielicka îşi aminteşte un moment în care Mandl a bătut o prizonieră până când aceasta a murit. 
     

  • Cum a ajuns o tânără din Sibiu să creeze un soft pe care multe din marile companii din lume îl doresc

    Raluca Ada Popa are 30 de ani şi de 11 trăieşte în străinătate. A ajuns în Statele Unite datorită unui profesor căruia şi acum îi mulţumeşte. ”Eram la clasă de mate info intensiv. A venit un profesor din State, sibian, Liviu Iftode şi ne-a încurajat pe cei mai buni să aplicăm pentru facultăţile din America. El a fost cel care m-a ajutat, mi-a dat teste să mă pregătesc….”, povesteşte Raluca, cea care a fost şefă de promoţie în generaţia ei şi olimpică la matematică, fizică şi informatică.

    Şi pentru că informatica era pasiunea Ralucăi, a aplicat la mai multe facultăţi de profil din Statele Unite. A fost acceptată la Caltech. După primul an în care a obţinut doar note maxime, s-a transferat la MIT, o altă instituţie de prestigiu în domeniul informaticii. Aici Raluca a absolvit, a făcut un master, apoi un doctorat şi un post doctorat.

    Raluca s-a specializat în securitate informatică şi în acest domeniu a realizat şi lucrarea de doctorat. ”Lucrarea mea s-a bazat pe protejarea datelor, dar într-un fel diferit. De exemplu, alte programe de acest gen crează un zid în jurul informaţiei, dar care poate fi spart de hackeri. Eu am gândit un program care criptează informaţia. Se poate lucra cu ea, dar accesată din exterior ea e criptată. Cu această lucrare am câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat în informatică de la MIT”, spune Raluca.

    După ce şi-a încheiat studiile, ea a primit propuneri pentru a preda de la cele mai mari universităţi din SUA: Harvard, Berkeley, MIT, Stanford. ”Am ales Berkeley, pentru că aici mi s-a oferit de la început oportunitatea de a mă dezvolta. Am avut posibilitatea să îmi fac laboratorul meu, să lucrez cu studenţii cum credeam că e mai bine, şi în plus e în Silicon Valley”, povesteşte Raluca.

    La finalul lunii noiembrie Raluca o să lanseze oficial PreVeil – programul de securitate inspirat din teza ei de doctorat. ”Deja 36 de companii aşteaptă să îl testeze, iar câteva mii de utilizatori individuali l-au descărcat. Pentru aceştia este gratuit, companiile îl primesc contra cost. Merge pe acelaşi principiu de date criptate, care pot fi văzute doar de cel care le trimite şi de destinatar”, explică Raluca. Deşi promite să se transforme într-o companie de milioane de dolari, Raluca îşi doreşte ca programul ei să ajungă la cât mai multă lume şi să protejeze cât mai multe date.

    Aşa a ajuns românca să predea la una din cele mai bune universităţi din lume. Clasa ei de securitate informatică are peste 500 de studenţi. Raluca nu este singură la curs, ci este ajutată de 19 asistenţi. ”Sistemul de învăţământ de aici este total opus celui din România. Aici eşti ajutat să te dezvolţi, ţi se oferă toate condiţiile, de la resurse la infrastructură, la orice…Nimeni nu îţi pune piedici, dimpotrivă, eşti ajutat pe toate planurile, nu eşti limitat decât de propriile puteri. Asta a fost frustrarea mea în România, că nu mă puteam dezvolta aşa cum îmi doream şi nu aveam acces la informaţii”, povesteşte Raluca.

    Ca fost student în State, iar acum ca profesor, Raluca nu găseşte scuze celor care nu tratează şcoala aşa cum trebuie. Şi nici sistemul. ”Aici nu există să copiezi. S-a mai întâmplat la teme, noi avem un sistem prin care putem verifica asta. Din 500 de studenţi poate se întâmplă la maxim 10 într-un an. Am prins un student, am făcut raport la Centrul pentru Etică, iar studentul a repetat cursul şi a fost obligat să meargă la un gen de cursuri de reeducare în acest domeniu…Dacă la teme se mai poate întâmpla asta, la examene este de neconceput aşa ceva, nici nu se pune problema”, explică Raluca.

    Şi asta se datorează tot sistemului. ”Copiii aici de mici sunt învăţaţi şi îndreptaţi să facă ceea ce le place. De aceea, acum văd la studenţi un entuziasm extraordinar atunci când vorbesc despre ceea ce învaţă. Când vin cu întrebări sau discutăm temele se vede pe faţa lor dorinţa de a învăţa, sunt deschişi la orice fel de informaţie. Fac totul pentru că le place, nu pentru că trebuie”, explică Raluca.

    Faptul că Raluca a terminat MIT, predă la Berkeley, a câştigat premiul pentru cel mai bun doctorat, a studiat un an şi la Swiss Federal Institute of Technology din Zurich, faptul că este un geniu al informaticii recunoscut la nivel mondial, nu a impresionat pe nimeni din România. Nimeni nu a fost interesat să ”profite” de experienţa şi talentul ei. ”Nu m-a contactat nimeni din România pentru vreo colaborare. Aş fi interesată să predau un curs acasă, să ajut cumva. O fac totuşi pentru că sunt membru în Liga Studenţilor Români din Străinătate, şi alături de ei avem proiecte, dar tot doar pentru studenţii români care studiază în străinătate”, spune Raluca.

    Cititi mai multe pe www.oradesibiu.ro