BusinessMagazin

Tag: farma

  • Procurorul general al României despre dosarul Hexi Pharma:Vom da o soluţie până la sfârşitul anului sau la începutul lui 2017

    Procurorul general al României, Augustin Lazăr, a declarat, joi dimineaţa, că o soluţie va fi dată în dosarul Hexi Pharma “până la sfârşitul anului sau în primele zile ale anului următor”, precizând de asemenea că şi dosaul Mineriadei este “spre stadiul de finalizare”.

    “Acest dosar este în faza de finalizare şi vom avea o soluţie probabil până la sfârşitul anului sau în primele zile ale anului următor”, a declarat procurorul general al României, Augustin Lazăr

    Întrebat despre dosarul Mineriadei, procurorul general al României a precizat: “Este un dosar ceva mai complex însă este spre stadiul de finalizare şi acest dosar”.

    Surse judiciare au declarat pentru agenţia de presă MEDIAFAX că rezultatele Hexi Pharma venite din Cehia arată că dezinfectanţii sunt ineficienţi.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Pierzătorii şi câştigătorii de pe bursele europene

    Deşi s-a scris mult că pieţele au avut destul timp să ia în calcul o posibilă victorie a republicanului Do­nald Trump în cursa pentru Casa Albă, câştigarea alegerilor de către acesta a produs turbulenţe pe burse. Profit pentru unii înseamnă pierdere pentru alţii. Wall Street Journal a identificat cine are de câştigat pe bursele europene sau, din contră, cine pierde prin victoria lui Trump.

    Acţiunile companiilor farma au crescut ieri pe bursele europene după ce timp ce câteva luni au fost ţinute jos de perspectiva unor acţiuni contra politicilor lor de preţ din partea autorităţilor americane dacă democrata Hillary Clinton este aleasă preşedinte. Acţiunile companiilor farma sunt consi­derate ca active-adăpost în vremuri cu turbulenţe politice. Glaxo­Smith­Kline şi AstraZeneca se numără printre câştigători.

    Citiţi continuarea pe www.zf.ro

  • Microsoft: În acest an 50% din veniturile noastre vor fi generate de platforma de cloud. Companiile din energie & utilităţi, farma, retail şi sectorul financiar au în derulare cele mai multe proiecte de implementare a unor soluţii de cloud

    Explozie şi pe segmentul micilor dezvoltatori de aplicaţii.

    Veniturile generate de platforma de servicii cloud vor creşte şi în acest an fiscal cu peste 100% şi vor ajunge să genereze o jumătate din afacerile subsidiarei locale a gigantului american Microsoft, în condiţiile în care com­paniile au înce­put să migreze ma­siv spre acest tip de soluţii.

    “Anul trecut 30% din veniturile noastre au venit din cloud. În acest an fiscal estimăm că 45-50% din venituri vor fi ge­nerate de platforma de cloud. Este o evo­luţie care spune multe. Există un ritm de creştere al veniturilor Microsoft de la an la an. Să creşti ponderea serviciilor de cloud cu o asemenea anvergură de la an la an înseamnă că într-adevăr clienţii merg în direcţia respectivă”, a declarat într-un interviu pentru ZF Daniel Rusen, Cloud & Enterprise Lead la Microsoft România. Anul trecut compania a raportat la Finanţe afaceri de 238 mil. lei (54 mil. euro), în creştere cu 22% faţă de anul anterior.

    Platformele de cloud le permit com­paniilor sau cli­en­ţilor rezi­den­ţiali să acceseze prin internet servicii furnizate din mari centre de date, plătind doar pentru ceea ce folosesc. Spre exemplu companiile pot stoca date în cloud şi instala aplicaţii pe aceeaşi platformă plătind un abonament în funcţie de spaţiul de stocare şi puterea de procesare utilizată, evitând astfel investiţiile în propriile servere.

    “Nu mai suntem în situaţia în care clienţii se întreabă dacă merg sau nu către cloud. Acum pentru companiile mari decizia este clară, întrebarea este doar când se va face pasul spre cloud. În cazul start-up-urilor, decizia este luată aproape din start. Foarte multe start-up-uri din România aleg de la început să îşi dezvolte tehnologia într-o platfomă de cloud iar companiile care au deja o acoperire naţională, o infrastructură deja cumpărată se gândesc cum să facă să adauge şi o platformă de cloud. Pentru orice IT manager, CIO, director de IT există un punct în agendă – «Când voi face pasul către cloud, şi pentru ce activitate»?“, a adăugat reprezentantul Microsoft. Această evoluţie are loc în contextul în care veniturile com­paniei din platforma de cloud au continuat să crească de la an la an cu peste 100%, chiar dacă numărul de clienţi a crescut puternic.

    “Ritmul de creştere al utilizării serviciilor de cloud a avut o creştere exponenţială. Câteodată este greu sa estimezi o creştere de la an la an, de peste 100%, aşa cum a avut Microsoft pentru serviciile sale de cloud odată ce ajungi la o bază mare de clienţi. Pentru că spui în felul următor: în primul an creşti cu 150% – dau un exemplu, în al doilea cu 120% pentru că baza este din ce în ce mai mari iar ritmul acesta de creştere dacă îl ţii la acelaşi nivel este foarte greu sustenabil odată ce creşti foarte mult baza. Spre surprinderea noastră plăcută ritmul acesta de creştere s-a menţinut, la peste 100%, pentru serviciile de cloud. Chiar dacă avem o bază substanţială de clienţi şi o bază substanţială de utilizatori lunari ai serviciilor respective ritmul de creştere este la fel, foarte susţinut în continuare. Companiile au din ce în ce mai multă apetenţă faţă de tehnologie şi văd că tehnologia le uşurează foarte mult procesele zilnice de business şi automat caută noi modalităţi de a deveni mai eficienţi, în a deveni mai agili”.

    Companiile din energie & utilităţi, farma, retail şi sectorul financiar au în derulare cele mai multe proiecte de implementare a unor soluţii de cloud, adaugă Daniel Rusen.

    “Sunt câteva verticale unde într-adevăr am reuşit să schimbăm procesele tehnologice ale companiilor şi să eficientizăm foarte mult procesele lor de business: este vorba de servicii financiare, oil&gas sau farma. Retailul este iarăşi un segment cu o mare creştere pentru că în general retailul tinde să se schimbe într-un mod foarte dinamic. Toate companiile care au un lanţ de retail încearcă să vină cu ce ceva nou, inovator către clienţi şi automat aici platforma de cloud le ajută foarte mult să vină cu facilităţi şi inovaţii către clienţi. În retail trebuie să uimeşti clientul, pentru că de când intră pe uşă el caută o experienţă nouă, pentru că altfel cumpără din online, unde poate este preţul mai mic. Clientul vrea să fie uimit. Asta poţi să o faci dacă foloseşti ceva invovativ, nou pe care doar platforma de cloud poate să îl ofere.“

    Dincolo de companiile mari, Microsoft a observat şi o creştere exponenţială a utilizării în cadrul dezvoltatorilor mici de aplicaţii sau a freelancerilor din domeniul hi-tech. “Nu doar companiile mari au apetenţă pentru cloud. Este o greşeală frecventă, generată de faptul că implementările de la companiile mari sunt deregulă spectaculoase.cUn contract la o companie mare este un proiect cu care te lauzi. Totuşi unul dintre marile avantaje ale soluţiei de cloud este că democratizează accesul la tehnologie. Până acum câţiva ani doar marile companii şi universităţile îşi permiteau să facă o analiză de date pe clienţii lor, să înţeleagă comportamentul clienţilor. Pentru a realiza acest lucru era nevoie în trecut de investiţii semnifiactive în servere, de exemplu, suma de pornire era de 200.000-300.000 de euro şi putea ajunge la milioane de euro. Acum poţi să cumperi aceeaşi putere doar pentru perioada de folosire. Un institut de cercetare dacă vrea să analizeze nişte date de proiectare, sau un arhitect de design care vrea să facă o evaluare a unei clădiri la cutremure poate apela la cloud. Dacă voia să facă o evaluare pentru o clădire de birouri îi trebuiau cateva servere care să funcţioneze câteva zile ca să realizeze care ar fi impactul unui cutremur din mai multe puncte de vedere. Acum poate să facă acelaşi lucru într-un timp şi mai scurt şi cu o investiţie mult mai mică. Se poate face acum acelaşi lucru într-o oră folosind mai multă putere de calcul şi în loc să investească 300.000 de euro în infrastructură poate să plătească 2.000 de euro pentru puterea de calcul necesară acelei evaluări. Gradul de investiţie este mult, mult mai mic. Avem foarte mulţi clienţi mici care folosesc puterea cloudului pentru proiecte punctuale, atunci când au nevoie plătind sume relativ mici de bani pentru acea utilizare. Vedem o creştere foarte mare a dezvoltatorilor mici de software, de aplicaţii pentru Appl, iOS, Google Android, Microsoft care pentru a-şi eficientiza procesele apelează la API-urile disponibile în platforma de cloud Azure. Este o creştere fantastică: de la lună la lună sunt sute de noi astfel de mici dezvoltatori de software, mici specialişti în IT, de freelanceri în tehnologie care folosesc platforma de cloud punctual pentru anumite proiecte pe care le derulează.”

    Soluţiile bazate pe platforma de cloud vor reprezinta şi una dintre temele centrale ale evenimentului Microsoft Summit 2016, care acoperă tematica transformării digitale din perspectiva mai multor industrii.

    Unul dintre speakerii invitaţi la eveniment este Mehis Sivhart, şeful Centrului pentru Registre şi Sisteme de Informaţie din Estonia (RIK). Din această poziţie el a condus implementarea unora dintre cele mai avansate servicii de e-guvernare din lume, servicii a căror integrare a făcut ca acum Estonia să fie considerată prima „ţară digitală” din lume.  Responsabil de implementarea unora din cele mari şi mai tehnic-avangardiste proiecte digitale publice, Mehis Sivhart priveşte transformare digitală prin prisma posibilităţilor pe care le deschide pentru politicile de administraţie, legislative şi de justiţie precum şi a responsabilităţii faţă de cetăţeni. Microsoft Summit 2016 va avea loc în data de 8 noiembrie la Teatrul Naţional din Bucureşti.

    Ziarul Financiar este partenerul media al Microsoft Summit 2016. 

  • Unul dintre patronii Sensiblu îşi vinde vila: buşteni de pin, piatră din Alpi şi ardezie braziliană. Preţul cerut este fabulos – GALERIE FOTO

    Unul dintre patronii Sensiblu îşi vinde vila din judeţul Buzău cu 2,5 milioane de euro. Vila, scoasă la vânzare, se află pe domeniul Carpathian Estates care este administrată de Robert Ludovic Charles Simon, unul dintre fondatorii grupului A&D Pharma, care deţine lanţul de farmacii Sensiblu, potrivit Digi 24

    Vila de lux, denumită Nature Getaway, a fost proiectată de arhitectul american Jim Ruscitto,  este construită din buşteni de pin, pietre din Alpii Francezi şi ardezie din Norvegia şi Brazilia. Suprafaţa vilei este de 1200 mp, iar pe domeniu se află o piscină încălzită de 22 de metri, jacuzii pentru 8 persoane, sauna pentru 5-6 persoane şi o zonă de fitness. Casa poate fi şi închiriată cu 1800 de euro/weekend.

    Proprietatea include 10 hectare de pajişte, două lacuri şi o livadă, dar şi o pădure de stejari, cireşi şi lămâi, de aproximativ 50 de hectare, potrivit informaţiilor de pe Imoteca.ro, compania care vinde imobilul.


     

  • Şi-a început cariera în zona farma, iar acum lucrează în imobiliare. A gestionat peste 50.000 de metri pătraţi în ultimii 2 ani

    Din 2008 conduce, în cadrul DTZ Echinox, departamentul Office, care gestionează tranzacţiile de închiriere a spaţiilor de birouri. În ultimele 24 de luni, echipa de care este responsabilă a închiriat peste 50.000 de metri pătraţi de birouri. Licenţiată a Facultăţii de Limbi şi Literaturi Străine din cadrul Universităţii Bucureşti, Mădălina Cojocaru s-a angajat la începutul carierei sale, în 2000, în echipa de marketing & sales a A&D Pharma, şi se ocupa de promovarea produselor dermocosmetice din portofoliul Mediplus.

    Apoi, în anul III de facultate, a fost recrutată de directorul comercial al hotelului Sofitel (acum Pullman) şi a lucrat în hotelărie timp de şase ani ca account manager în departamentul de vânzări, iar apoi încă un an în cadrul hotelului Novotel din Bucureşti. Povesteşte că nu a avut un plan de carieră şi nici nu a terminat una dintre facultăţile care i-ar fi putut da o direcţie clară din punct de vedere profesional, precum cele tehnice, de drept sau de medicină. „Totuşi, cunoaşterea limbii franceze şi-a pus amprenta asupra primilor ani de carieră şi m-a ajutat să intru în lumea corporate într-o perioadă în care comunitatea de business franceză din Bucureşti era extrem de activă.“

    Însă intrarea în sectorul imobiliar a fost premeditată, deoarece observase că era un domeniu cu potenţial, iar contactele create în industria ospitalităţii au ajutat-o la semnarea rapidă a primelor tranzacţii. „Era o piaţă extrem de dinamică, în sectorul de birouri se construia foarte mult, rata de neocupare ajunsese la un moment dat la 1%, astfel că munca brokerilor era mai degrabă concentrată pe identificarea spaţiilor decât pe cea a diversificării portofoliului de chiriaşi.“

    Apoi a urmat declinul pieţei imobiliare, perioada 2009 – 2010 fiind cea mai dificilă din cariera sa: „Trebuia să fii creativ, să-ţi diversifici serviciile, să vizezi clienţi care aveau nevoie de servicii de consultanţă pentru reducerea cheltuielilor şi eficientizarea spaţiului. Era un moment în care aproape nimeni nu mai dorea să se mute, majoritatea chiriaşilor fiind concentraţi pe scăderea costurilor de ocupare“. În acea perioadă, peste 50% din volumul tranzacţiilor intermediate de membrii departamentului Office au vizat renegocieri de contracte de închiriere.

    Spune că pe termen lung, peste zece ani, şi-ar dori să-şi continue activitatea în zona imobiliară: „Este un domeniu extrem de dinamic, plin de provocări, din care ai mereu ceva de învăţat şi în care filosofia «it’s not personal, it’s business» nu se aplică“.

  • Tânăra de 33 de ani care decide cine se angajează la Xerox: “Orice discuţie este o experienţă de învăţare”

    Manuela Son are o experienţă de zece ani în domeniul resurselor umane dar şi în consultanţă şi recrutare în domenii variate (FMCG, IT, telecom, outsourcing sau farma). Manuela Son spune că timpul petrecut în zona de consultanţă şi ca sales consulting i-a oferit „o perspectivă amplă asupra pieţei de muncă din România, a culturilor organizaţionale foarte diferite şi a cerinţelor schimbătoare ale clienţilor“.

    În prezent ocupă poziţia de HR director la Xerox (Central Eastern Distribution Group) şi Learning and Development Middle East & Africa, unde spune că cea mai mare provocare este legată de motivarea şi păstrarea angajaţilor-cheie. În ciuda schimbărilor de structură, „aici intervine creativitatea şi experienţa omului de HR, care în baza unei diagnoze organizaţionale corecte poate să ţintească sursa problemei“. Iar responsabilitatea sa pe partea de Learning & Development spune că a ajutat-o să vadă cu alţi ochi „analiza nevoilor de training şi să înţeleg care este gap-ul real“.

    Consideră că reuşita în carieră „constă în mixarea unui rol regional cu unul local şi, mai ales, în capacitatea de a prioritiza şi de a înţelege stilurile diferite de management“, dar şi „faptul că am putut să am o traiectorie profesională ascendentă timp de zece ani şi să deţin un rol principal în echipa de management“. Despre planurile pe termen lung spune că nu mai sunt fezabile în lumea dinamică în care trăim şi că „mai productiv ar fi să ne folosim resursele şi să valorificăm oportunităţile care ni se oferă“.

    „Consider că orice interacţiune, discuţie este o experienţă de învăţare, depinde doar de agilitatea noastră de a conştientiza asta şi de a vedea partea plină a paharului“, spune adaugă ea. Manuela Son a absolvit Facultatea de Psihologie din cadrul Universităţii din Bucureşti şi un master de Resurse Umane şi Comunicare.

  • Jobul visat

    Jobul acesta este cel al visurilor mele”, spune Emmanuelle Valentin-Fouchs, franţuzoaica ce a preluat la sfârşitul anului trecut conducerea Sanofi România şi Moldova, unul dintre cei mai mari jucători farma de pe piaţa locală. „Privindu-mi retrospectiv cariera, am acumulat experienţă în domenii precum finanţe, comercial, dezvoltarea afacerii etc., dar mi-am dorit un job care să le înglobeze pe toate”, povesteşte Valentin vorbind în engleză cu accent franţuzesc.

    Entuziasmul cu care vorbeşte despre mandatul său la conducerea Sanofi în România nu dă indicii că domeniul în care lucrează trece prin cea mai tensionată perioadă din ultimii ani. Provocările pe care le-a primit la pachet cu „jobul visurilor” nu o sperie, ci din contră, le atacă direct şi le expune fără nicio reticenţă: „Impredictibilitatea este cea mai mare dificultate de care mă lovesc acum. E foarte greu să conduci o afacere când pot interveni schimbări radicale în fiecare zi. De când sunt aici, este a patra schimbare a ministrului sănătăţii, unul dintre ei fiind numit pentru cinci ore”, adaugă franţuzoaica, vorbind degajat oricât de sensibil ar fi subiectul de discuţie atins.

    Industria farma se află într-o continuă tensiune din cauza schimbărilor pe bandă rulantă pe care le impun autorităţile în acest domeniu, afirmă Emmanuelle Valentin-Fouchs. Ca un bonus, domeniul sănătăţii se confruntă în ultima peioadă cu o serie de scandaluri care au determinat reacţii din partea autorităţilor, a reprezentanţilor domeniului, dar şi a opiniei publice.
    Anul trecut, piaţa farma a înregistrat prima scădere din ultimul deceniu, de 4,7%, ajungând la o valoare de 11,7 miliarde de lei, similară nivelului din 2012-2013. Scăderea a avut loc în condiţiile în care valoarea vânzărilor de medicamente cu prescripţie (Rx), care reprezintă aproximativ 70% din piaţă, a înregistrat un minus de peste 10% anul trecut.

    Cu o cifră de afaceri de 1,17 miliarde de lei, conform IMS MAT (decembrie 2015), Sanofi a ocupat anul trecut prima poziţie în topul jucătorilor farma din punctul de vedere al vânzărilor; vânzările includ şi produsele Zentiva, divizia de medicamente generice. Conform Cegedim, în primul trimestrul al anului 2016 valoarea totală a pieţei de medicamente s-a ridicat la 3,04 miliarde lei, cu 7% sub nivelul înregistrat în acelaşi trimestru al anului 2015.

    Anul trecut a adus o rocadă între locurile doi şi trei din piaţă: Novartis (643 de milioane de lei) a urcat pe locul doi şi Hoffmann la Roche (611 milioane de lei) a coborât pe poziţia a treia, iar în 2016 s-a produs o altă schimbare importantă în piaţă: compania americană Abbvie a avansat puternic în clasament, datorită decontării medicaţiei pentru hepatita virală cronică.

    Astfel, brandul Viekirax al Abbvie, a cărui comercializare a început în luna mai 2015, a înregistrat în primele şase luni ale anului vânzări de peste 580 milioane lei.

    În acest context, Sanofi are o situaţie stabilă, apreciază Emmanuelle Valentin-Fouchs: „Sanofi are o poziţie unică şi diferită pe piaţă din mai multe motive”. Compania este lider de piaţă, cu o amprentă puternică atât pe segmentul de medicamente generice, cât şi inovative, OTC-uri, vaccinuri sau boli rare. Datele companiei arată că unu din opt medicamente vândute în România este produs de Sanofi, ceea ce se traduce în 12% cotă de piaţă în volum şi 8% cotă de piaţă în valoare, conform IMS MAT (decembrie 2015).

    Emmanuelle Valentin-Fouchs spune despre 2015 că a fost „un an normal, nici bun nici rău” din punctul de vedere al vânzărilor, dar important din punct de vedere al schimbărilor din sistemul de sănătate şi din industria farma: „Ne-am lovit de marile provocări ale politicii de preţuri în România”, referindu-se la alinierea preţurilor produselor originale cu cele generice, un subiect fierbinte aflat la masa discuţiilor dintre guvern şi producătorii de medicamente.

    În primă instanţă, gândind din punct vedere economic, pacienţii consideră de bun augur această decizie, spune şefa Sanofi, dar tot ea explică de ce decizia nu ar fi favorabilă pe termen lung. În Europa, preţurile sunt reglementate în fiecare an, iar în cele mai multe cazuri, bazate pe ţările de referinţă. Asta înseamnă că în România preţurile se bazează pe cele practicate în alte ţări europene, la fel cum în alte pieţe sunt luate în considerare preţurile din farmaciile româneşti. Astfel, „dacă legea ne cere asta, o scădere de preţuri în România cu 35% va avea un impact în toată Europa, o situaţie dificilă pentru companiile internaţionale.

    În cazul în care decizia va fi aplicată – la 1 noiembrie 2016 – există riscul ca de pe piaţa românească să dispară o serie de medicamente. „Nu avem de ales, conducem companii internaţionale. Orice decizie am lua s-ar răsfrânge deopotrivă asupra pacienţilor din România, cât şi a celor din întreaga Europă”, spune franţuzoaica.

    DINCOLO DE OBIECTIVE IMEDIATE

    Un om cu viziune pe termen lung, după cum se autodescrie, Emmanuelle Valentin spune că îngrijorarea sa nu ţine doar de afacerea pe care o conduce, ci se declară preocupată şi de situaţia pacienţilor români, care vor fi nevoiţi să renunţe la unele medicamente unice pe piaţă. Consideră că rolul său aici este de a contribui la un sistem sustenabil din punct de vedere economic pentru România, dar acceptat, de asemenea, de companiile internaţionale. „De când sunt aici, nu am obiective pe termen scurt, ci am privit în perspectivă, am o viziune strategică şi vreau să văd cum putem construi, împreună cu autorităţile din România, un sistem sustenabil, lucru care poate fi într-adevăr benefic pentru pacienţii din România, pentru afacerea mea şi pentru întreaga industrie”, spune directoarea Sanofi.

  • A construit în 25 de ani o afacere cu aparatură pentru laboratoare din aproape toate domeniile

    „O zi obişnuită de muncă? Nu am. Cel mai frumos lucru la munca mea este că în fiecare zi fac altceva. Aseară am venit de la Viena, azi discut cu dvs., apoi cu colegii mei de la tehnic şi şeful de laborator, o să văd care sunt iniţiativele lor pentru perioada următoare, voi lucra şi cu colega de la marketing. Mâine plec la Iaşi“, spune Carmen Bittenbinder, antreprenoarea care a construit afacerea Sartorom pe parcursul unui sfert de secol. Anul trecut, compania, din domeniul echipamentelor de laborator, a înregistrat o cifră de afaceri de 7,4 milioane de euro, mai mare decât în 2014 (5,8 milioane de euro), motoarele de creştere fiind cererea de aparatură specifică în agricultură, institute de cercetări şi industria auto.

    „Anul trecut a fost mult mai bun decât începutul lui 2016, când am resimţit reţinere din partea clienţilor, deşi nu am înţeles de ce“, afirmă Bittenbinder, care se aşteaptă ca anul acesta rulajele să nu mai ajungă la nivelul de anul trecut. Cât priveşte profitabilitatea, în acest domeniu, antreprenoarea ţine să prezinte cele două unghiuri din care poate fi privit acest indicator: „Pe de o parte sunt concurenţii noştri care îşi plătesc angajaţii cu minimul pe economie şi mai scot bani pe care îi dau la negru; în acest caz profitabilitatea este extraordinară. Dacă eşti o firmă corectă ca noi – de când ne-am înfiinţat şi până acum ce e în mână e şi în cartea de muncă, ne plătim toate impozitele la stat – profitabilitatea e aşa cum e, 7-8%. Alţii, care lucrează şi cu foarte multe şpăgi pe la stat şi dau cu plicul, au altă profitabilitate. Noi preferăm să fim corecţi“. Marja de profitabilitate a Sartorom este similară însă cu cea a altor firme de profil din pieţele dezvoltate. În fiecare din industriile pe care le adresează, Sartorom concurează cu alte maximum zece firme, dintre care doar jumătate sunt „serioase“, după cum le califică antreprenoarea.

    Cum a ajuns însă o absolventă de mecanică fină să dezvolte o afacere cu aparatură de laborator? „Imediat după revoluţie au venit la expoziţiile care se organizau pe atunci multe firme din străinătate, de profil tehnic, din Germania, şi mergeam la standuri ca să fac traduceri.“ S-a întâmplat ca una dintre firme să fie un producător de aparatură de laborator care i-a propus ca la terminarea facultăţii să reprezinte firma în România, ceea ce a şi făcut. A primit sprijinul companiei producătoare de echipamente de laborator şi pentru documentaţia de care a avut nevoie pentru lucrarea de diplomă; la câteva luni de la terminarea facultăţii Carmen Bittenbinder a înregistrat firma şi a mers la câteva traininguri în Germania. „Nu aveam nimic, decât o maşină second-hand, cu care umblam de colo-colo. Era o perioadă în care luam avans de la client, pentru că erau timpuri foarte tulburi. Nu se găsea valută, trebuia să stai în fiecare zi să licitezi valută şi dacă erai un nimeni, ca mine, luai, eventual, 100 de dolari. Dacă erau binedispuşi; dacă nu, nu-ţi dădeau nimic. Şi stăteam cu banii clientului câteva zile sau săptămâni până reuşeam să schimb leii în valută, să plătesc furnizorului şi să aduc marfa. Aşa am început, în 1991“, povesteşte antreprenoarea de 48 de ani, cu alură atletică şi cu discurs rezervat.

    La început făcea singură tot ce era necesar: emitea facturi, chitanţe, se ocupa de importul mărfurilor, interacţiona cu vameşii („Nu pot să vă spun ce înseamnă să interacţionezo cu vameşii din România“), ducea marfa la clienţi. „Nu erau curieri, ca acum, iar Poşta din România transporta sau nu, nu existau asigurări de transport; dacă chiar voiai să te asiguri că ajunge marfa, o puneai frumos în maşină, te duceai la client şi o instalai, indiferent unde era.“ Antreprenoarea spune că de mare folos în dezvoltarea firmei a fost participarea la târguri, mai întâi ca translator şi apoi ca parteneră a producătorilor; „importanţa târgurilor a scăzut foarte mult acum, în era internetului, dar atunci nu aveai informaţii despre clienţi şi nici clienţii despre produse, iar târgurile erau un prilej foarte bun de interacţiune“, spune Bittenbinder.

    O altă modalitate de a găsi clienţi noi era să meargă din uşă în uşă, în zonele industriale; „de pildă la Iaşi, era fabrică lângă fabrică. La fabrica de ulei din Iaşi, care nu mai există acum, am dotat un laborator cap-coadă în anii 90“, spune antreprenoarea. Ea completează că deşi este o persoană foarte optimistă şi nu obişnuieşte să-şi facă gânduri negre, dar în evoluţia firmei au fost două perioade foarte dificile. Una a fost provocată de criza valutară şi naţionalizarea valutei, la mijlocul anilor ’90, „când peste noapte s-au luat nişte decizii la nivel de BNR, a căzut cursul valutar cu 30% şi tot profitul nostru pe un an s-a dus naibii“. Firma a avut de suferit pentru că avea semnate contracte la preţ fix în lei. Un alt moment de cumpănă a fost provocat de criza financiară: „Industria alimentară şi cea auto nu au mai funcţionat, farma a funcţionat cum a funcţionat – nu era un motor aşa important ca acum pentru Sartorom, institutele de cercetare şi universităţile nu au primit vreme de trei ani niciun fel de buget pentru dotarea laboratoarelor“.

  • A construit în 25 de ani o afacere cu aparatură pentru laboratoare din aproape toate domeniile

    „O zi obişnuită de muncă? Nu am. Cel mai frumos lucru la munca mea este că în fiecare zi fac altceva. Aseară am venit de la Viena, azi discut cu dvs., apoi cu colegii mei de la tehnic şi şeful de laborator, o să văd care sunt iniţiativele lor pentru perioada următoare, voi lucra şi cu colega de la marketing. Mâine plec la Iaşi“, spune Carmen Bittenbinder, antreprenoarea care a construit afacerea Sartorom pe parcursul unui sfert de secol. Anul trecut, compania, din domeniul echipamentelor de laborator, a înregistrat o cifră de afaceri de 7,4 milioane de euro, mai mare decât în 2014 (5,8 milioane de euro), motoarele de creştere fiind cererea de aparatură specifică în agricultură, institute de cercetări şi industria auto.

    „Anul trecut a fost mult mai bun decât începutul lui 2016, când am resimţit reţinere din partea clienţilor, deşi nu am înţeles de ce“, afirmă Bittenbinder, care se aşteaptă ca anul acesta rulajele să nu mai ajungă la nivelul de anul trecut. Cât priveşte profitabilitatea, în acest domeniu, antreprenoarea ţine să prezinte cele două unghiuri din care poate fi privit acest indicator: „Pe de o parte sunt concurenţii noştri care îşi plătesc angajaţii cu minimul pe economie şi mai scot bani pe care îi dau la negru; în acest caz profitabilitatea este extraordinară. Dacă eşti o firmă corectă ca noi – de când ne-am înfiinţat şi până acum ce e în mână e şi în cartea de muncă, ne plătim toate impozitele la stat – profitabilitatea e aşa cum e, 7-8%. Alţii, care lucrează şi cu foarte multe şpăgi pe la stat şi dau cu plicul, au altă profitabilitate. Noi preferăm să fim corecţi“. Marja de profitabilitate a Sartorom este similară însă cu cea a altor firme de profil din pieţele dezvoltate. În fiecare din industriile pe care le adresează, Sartorom concurează cu alte maximum zece firme, dintre care doar jumătate sunt „serioase“, după cum le califică antreprenoarea.

    Cum a ajuns însă o absolventă de mecanică fină să dezvolte o afacere cu aparatură de laborator? „Imediat după revoluţie au venit la expoziţiile care se organizau pe atunci multe firme din străinătate, de profil tehnic, din Germania, şi mergeam la standuri ca să fac traduceri.“ S-a întâmplat ca una dintre firme să fie un producător de aparatură de laborator care i-a propus ca la terminarea facultăţii să reprezinte firma în România, ceea ce a şi făcut. A primit sprijinul companiei producătoare de echipamente de laborator şi pentru documentaţia de care a avut nevoie pentru lucrarea de diplomă; la câteva luni de la terminarea facultăţii Carmen Bittenbinder a înregistrat firma şi a mers la câteva traininguri în Germania. „Nu aveam nimic, decât o maşină second-hand, cu care umblam de colo-colo. Era o perioadă în care luam avans de la client, pentru că erau timpuri foarte tulburi. Nu se găsea valută, trebuia să stai în fiecare zi să licitezi valută şi dacă erai un nimeni, ca mine, luai, eventual, 100 de dolari. Dacă erau binedispuşi; dacă nu, nu-ţi dădeau nimic. Şi stăteam cu banii clientului câteva zile sau săptămâni până reuşeam să schimb leii în valută, să plătesc furnizorului şi să aduc marfa. Aşa am început, în 1991“, povesteşte antreprenoarea de 48 de ani, cu alură atletică şi cu discurs rezervat.

    La început făcea singură tot ce era necesar: emitea facturi, chitanţe, se ocupa de importul mărfurilor, interacţiona cu vameşii („Nu pot să vă spun ce înseamnă să interacţionezo cu vameşii din România“), ducea marfa la clienţi. „Nu erau curieri, ca acum, iar Poşta din România transporta sau nu, nu existau asigurări de transport; dacă chiar voiai să te asiguri că ajunge marfa, o puneai frumos în maşină, te duceai la client şi o instalai, indiferent unde era.“ Antreprenoarea spune că de mare folos în dezvoltarea firmei a fost participarea la târguri, mai întâi ca translator şi apoi ca parteneră a producătorilor; „importanţa târgurilor a scăzut foarte mult acum, în era internetului, dar atunci nu aveai informaţii despre clienţi şi nici clienţii despre produse, iar târgurile erau un prilej foarte bun de interacţiune“, spune Bittenbinder.

    O altă modalitate de a găsi clienţi noi era să meargă din uşă în uşă, în zonele industriale; „de pildă la Iaşi, era fabrică lângă fabrică. La fabrica de ulei din Iaşi, care nu mai există acum, am dotat un laborator cap-coadă în anii 90“, spune antreprenoarea. Ea completează că deşi este o persoană foarte optimistă şi nu obişnuieşte să-şi facă gânduri negre, dar în evoluţia firmei au fost două perioade foarte dificile. Una a fost provocată de criza valutară şi naţionalizarea valutei, la mijlocul anilor ’90, „când peste noapte s-au luat nişte decizii la nivel de BNR, a căzut cursul valutar cu 30% şi tot profitul nostru pe un an s-a dus naibii“. Firma a avut de suferit pentru că avea semnate contracte la preţ fix în lei. Un alt moment de cumpănă a fost provocat de criza financiară: „Industria alimentară şi cea auto nu au mai funcţionat, farma a funcţionat cum a funcţionat – nu era un motor aşa important ca acum pentru Sartorom, institutele de cercetare şi universităţile nu au primit vreme de trei ani niciun fel de buget pentru dotarea laboratoarelor“.

  • Cum marii producători farma transformă generozitatea în profit, pe socoteala plătitorului de taxe

    În august 2015, la doar câteva luni de la înfiinţare, compania Turing Pharmaceuticals şi pe atunci directorul ei executiv Martin Shkreli au cumpărat un medicament numit Daraprim şi au majorat imediat preţul cu peste 5.000%, scrie Bloomberg. După câteva zile, Turing a luat legătura cu Patient Services Inc. (PSI), o fundaţie de caritate care ajută oamenii să-şi achite coplăţile pentru medicamentele scumpe.

    Turing a propus fundaţiei să creeze un fond pentru pacienţii cu toxoplasmoză, o infecţie produsă de un parazit ce poate fi tratată cu Daraprim. După ce a făcut acest medicament mult mai scump, Turing se oferea acum să-l facă mai accesibil.

    PSI, care derulează pograme similare pentru mai mult de 20 de boli, n-a stat mult pe gânduri şi a îmbrăţişat cu entuziasm oferta, sugerând companiei să pornească lucrurile cu o donaţie de 22 de milioane de dolari, care să includă 1,6 milioane de dolari pentru acoperirea costurilor fundaţiei.

    Suma a atras atenţia producătorului de medicamente (în afară de Daraprim mai produce Vecamyl, folosit pentru atenuarea efectelor hipertensiunii): „Ai văzut ce de bani??? 22 de milioane de dolari!!!“, scria într-un e-mail către un coleg Tina Ghorban, director de top la Turing. Mesajul a fost obţinut printr-o anchetă a Congresului SUA privind politicile de stabilire a preţurilor practicate de companie. În cele din urmă cele două personaje din poveste au convenit asupra unei contribuţii de un milion de dolari pentru fondul pacienţilor plus 80.000 de dolari pentru acoperirea costurilor PSI.

    PSI este o organizaţie caritabilă de asistare a pacienţilor, cunoscută şi ca organizaţie de coplată. În afară de ea mai există alte şase fundaţii mari similare şi mai multe mici. Ele oferă asistenţă pentru 40 de milioane de americani acoperiţi de programul guvernamental de asigurare medicală Medicare.

    Pentru cei care îndeplinesc condiţiile de venit organizaţiile caritabile pot plăti o mare parte sau chiar tot ce înseamnă cheltuieli rambursabile pentru medicamente: o coplată (o sumă de bani determinată) iniţială mare pentru o reţetă, o altă sumă cunoscută ca „gaura din gogoaşă“, sau breşă în acoperire, şi costuri curente mai mici. După ce Turing a scumpit Daraprimul, pentru unii bolnavi de toxoplasmoză înscrişi în Medicare, cheltuielile rambursabile iniţiale au crescut şi până la 3.000 de dolari.

    Acesta este doar o mică parte din costul total. Preţul nou al unui tratament de şase săptămâni cu Daraprim este de 60.000-90.000 de dolari. Cine plăteşte diferenţa? Pentru bolnavii înscrişi în Medicare, povara este suportată de plătitorii de taxe. Medicare nu publică date complete privind plăţile pe care le face către companiile farmaceutice în fiecare an, însă un lucru este clar: cu o contribuţie de un milion de dolari pentru o organizaţie caritabilă de coplată, un producător farma poate împiedica sute de pacienţi să abandoneze medicamentele pe care le-au scumpit, primind totodată acces la milioanele de dolari de la Medicare.

    De asemenea, contribuţiile dau bine şi în ochii lumii atunci când producătorii farma sunt criticaţi pentru creşterea preţurilor.

    Un studiu realizat în octombrie de Turing despre cum ar trebui să se vorbească referitor la majorarea preţurilor (analiză publicată de Congres) conţine sugestia că ar trebui „să se facă referinţă în mod repetat“ la programele de asistare a pacienţilor.

    „Dă bine pentru companiile farma să spună că ajută pacienţii să-şi capete medicamentele“, spune Adriane Fugh-Berman, doctor care a studiat timp de trei decenii practicile de marketing ale pieţei medicamentelor. Doctorul este profesor de farmacologie şi fiziologie la Universitatea Georgetown.

    Scopul acestor donaţii, explică ea, este de a „face să ricoşeze critica adusă creşterii preţurilor. Între timp, producătorii „împing spre faliment sistemul de sănătate“. Daraprim nu este singurul medicament cu care se fac abuzuri. În 2014, producătorul farma Retrophin, condus la acea vreme de Shkreli, a cumpărat Thiola, un medicament aflat pe piaţă de 26 de ani şi folosit în tratamentul unei afecţiuni rare din cauza căreia bolnavii fac frecvent pietre la rinichi.

    După ce a majorat preţul cu 1.900%, Retrophin a dat bani PSI pentru coplată pentru pacienţii cu piatră la rinichi. În 2010, Valeant Pharmaceuticals International a cumpărat două medicamente, de asemenea aflate de foarte mult timp pe piaţă, care tratează boala Wilson, o disfuncţie rară din cauza căreia cuprul se acumulează în organism. Trei ani mai târziu, după o serie de majorări de preţ, care în total au ajuns la 2.600%, Valeant a donat bani către fundaţia Patient Access Network (PAN) pentru coplată pentru pacienţii cu boala Wilson.