BusinessMagazin

Tag: fabrici

  • Dragoş Damian, CEO Terapia: Muncitorii din fabrici şi santiere au dus şi vor duce greul economiei în 2022

    In avalansa de informatii apreciative despre digitalizare, robotizare, automatizare, tehnologizare; in imnurile care se inchina cinstirii IT-ului, unicornurilor, start-up-urilor, bitcoin-ului, industriilor creative, service-center-urilor; in preamarirea superprofesiilor viitorului gen data-miner, cloud computing expert, cyber security officer, content creator; in era glorioasa a celor 5 job-uri care nu existau acum 20 ani, APP developer, online-streamer, VR / AR designer, strateg de retele sociale, hacker etic.

    Imi fac datoria sa aduc lumea cu picioarele pe pamant si sa amintesc ca greul economiei este dus de muncitorii din fabrici si santiere si ca se cuvine ca acestia sa fie macar din cand in cand creditati pentru valoarea adaugata cu care contribuie in societate – inclusive si mai ales pentru cresterea economica de anul asta.

    Ei se scoala la 5 dimineata si lucreaza in schimburi. Ei se imbraca in salopete, fac munca fizica grea dar opereaza si echipamente din ce in ce mai sofisticate. Ei nu pot lucra de acasa sau de la distanta sau in alte inventii din noua cultura a muncii.

    Ei sunt baza economiei care creste din industria automotive, alimentara, chimica, metalurgica, de constructii, de aparare si din toate celelalte care pun Romania pe harta, prin exporturi. Ei sunt categoria de eroi necunoscuti, lipsiti de lobby, fara scutire de impozit pe venit, rareori amintiti de guvernanti sau de presa, despre care se vorbeste putin si nu suficient de laudativ pe cat ar merita.

    Nu stiu daca toti muncitorii din fabrici si santiere au primit in 2022 compensare pentru inflatie sau daca tuturor le-au crescut salariile cum cresc in mediul public sau daca primesc facilitati cum primesc domenii care aduc zero valoare adaugata. Stiu sigur insa ca duc greul economiei si o vor face inca 100 de ani de acum incolo, oricata singularitate, inteligenta artificiala si Skynet o sa vedem de acum si pana in 2122.

    Cine a calcat vreodata intr-o fabrica sau intr-un santier va fi de acord cu mine.

     

  • Cele mai productive sectoare din industrie. Angajaţii produc de 5-7 ori mai mulţi bani pentru fabricile în care lucrează comparativ cu 2008, dar salariul a crescut doar de trei ori

    ♦ Cele mai productive trei sectoare din industria românească sunt fabricarea produselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, adică rafinăriile, producţia de malţ şi cea de ulei.

    Productivitatea din fabricile româneşti a crescut şi de 5-7 ori faţă de 2008, însă în aceeaşi pe­rioadă salariile abia s-au triplat, arată o analiză a ZF făcută pe baza datelor de la Registrul Comerţului şi INS. 

    România are 229 de CAEN-uri (domenii de activitate) în zona de producţie, este vorba de cele cuprinse între 1011 şi 3320. În 31 dintre aceste domenii, adică în unu din şapte, productivitatea (cifra de afaceri adusă de fiecare angajat) sare de 1 milion de lei în 2021, cele mai recente date publice. Spre comparaţie, în 2008 în doar patru domenii industriale dintr-un total de 230 productivitatea muncii fiecărui salariat depăşea un milion de lei/an. În acel an, salariul mediu net din industrie era de 1.042 de lei, versus 3.500 de lei în 2021.

    Cele mai productive trei sectoare din industria românească sunt fabricarea pro­duselor obţinute din prelucrarea ţiţeiului, adică rafinăriile, producţia de malţ – un ingredient utilizat în sectorul de bere – şi producţia de ulei.

    Fiecare salariat din aceste domenii „produce“ pentru compania al cărei angajat este afaceri care variază între 3,5 şi 6,7 milioane de lei pe an, de 7-13 ori mai mult decât media pe toată economia, arată calculele ZF făcute pe baza datelor de la Registrul Comerţului.

    Totodată, productivitatea a crescut şi de 5-7 ori în mai multe sectoare din zona de producţie (fabricarea cauciucului, a pesticidelor, a uleiurilor, dar şi altele) în timp ce la nivelul întregii economii, ea abia s-a dublat, ajungând la 500.000 de lei.

    Acest indicator demonstrează astfel, încă o dată, cât de mult a avansat industria României, fie că e vorba de producţia de alimente, băuturi şi tutun, fie de cea de maşini şi componente, de electronice şi electrocasnice sau cea de fabricare a produselor chimice şi a îngrăsămintelor.

    Pentru a vedea cum a evoluat industria locală, ZF a analizat productivitatea per angajat în 2021 şi în 2008 şi a căutat să vadă care sunt sectoarele cu cele mai bune rezultate şi evoluţii. Fabricare tutunului şi producţia de bere au ieşit din rândul celor mai productive industrii în perioada 2008-2021. Au urcat puternic producţia de maşini, cea de electronice sau de îngrăsăminte.

  • Fabricile americane duduie din nou, cu firmele aducându-şi în ritm accelerat producţia acasă din China

    În cercurile financiare a exis­tat teama că graba executivilor ame­ricani de a scurta liniile de aprovizio­nare şi a readuce producţia pe plan local se va dovedi temporară, însă du­pă doi ani tendinţa continuă şi pa­re chiar să se accelereze, scrie Bloomberg.

    Afectaţi de ultimul val de lockdownuri stricte din China, hubul preferat de producţie al multinaţio­nalelor, directorii de companii şi-au anunţat intenţia de a-şi muta pro­ducţia în ritm mai alert în acest an. Şi mai important, există semne concrete că mulţi dintre ei chiar îşi urmează aceste planuri.

    Construcţia de noi unităţi de pro­ducţie în SUA a crescut cu 116% în ultimul an. În Phoenix sunt în con­struc­ţie două fabrici uriaşe de semi­con­ductoare, iar fabrici de aluminiu şi oţelării sunt ridicate în sud.

    O multitudine de companii mai mici urmează paşi similari. Nu toate sunt exemple de reshoring, unele fiind menite să extindă capacitatea, dar toate indică acelaşi lucru: o reevaluare majoră a lanţurilor de aprovizionare în urma blocajelor din porturi, penuriilor de componente şi costurilor în creştere dramatică pentru transportul maritim care au răvăşit bugetele companiilor din SUA şi de pe întreg globul.

    Peste 90% din participanţii din cadrul unui sondaj recent realizat în rândul directorilor de companii au declarat fie că sunt în curs de a-şi muta producţia din China, fie că au planuri în acest sens. Iar aproximativ 80% au declarat că ar urma să re­aducă o parte din producţie în SUA.

    Tendinţa se află bineînţeles la în­ce­put, iar în plus aprecierea puter­nică a dolarului riscă să obstrucţio­ne­ze astfel de planuri. Pentru unele com­panii, primul im­puls primit pentru regândirea li­niilor de apro­vizionare a venit cu doi ani înainte de pandemie, când Trump a început să impună tarife după tarife produselor din China.

    Generac Holdings, producător de generatoare, a început să-şi creioneze planurile de relocare a unei părţi din producţie din China, iar pandemia i-a accelerat planurile respective.

    Mai apoi, războiul din Ucraina i-a atras atenţia directorului de operaţiuni al companiei, Tom Pettit, iar asta nu numai pentru că acesta a amplificat haosul de la nivelul lanţurilor de aprovizionare, dar i-a amintit că China ar putea încerca ceva similar în Taiwan.

    Brusc, cadrul geopolitic favorabil care a încurajat atât de mulţi executivi să-şi globalizeze operaţiunile în ultimele decenii dispărea. Iar aceasta l-a încurajat pe Pettit să-şi accelereze planurile de schimbare. 

    „Credem în continuare că China este incredibil de competitivă. Totuşi, trebuie să dispunem de surse duale în afara acesteia“.

     

  • Noile fabrici Tesla pierd miliarde de dolari, spune Musk

    Multimiliardarul a numit, de asemenea, fabricile din Berlin şi Austin, Texas, “furnale gigantice de bani”.

    Blocajele Covid-19 din China din acest an, inclusiv în Shanghai, unde Tesla are o fabrică uriaşă, au făcut tot mai dificilă activitatea producătorilor.

    În ultimele săptămâni, Musk a avertizat cu privire la reducerea locurilor de muncă la firmă.

    Uzinele “pierd miliarde de dolari în acest moment. Există o tonă de cheltuieli şi aproape nicio producţie”, a adăugat el într-un interviu acordat celor de la Tesla Owners of Silicon Valley, un club recunoscut de companie.

    Musk a declarat că aşa-numitele gigafabrici se luptă să crească producţia de când au fost deschise, la începutul acestui an.

    Site-ul Tesla din Austin produce în prezent un număr “minuscul” de maşini, în parte din cauza faptului că unele componente pentru bateriile sale au fost “blocate” într-un port chinezesc “fără ca cineva să le mute efectiv”, a spus el.

    “Toate acestea se vor rezolva foarte repede, dar necesită multă atenţie”, a adăugat Musk.

    Interviul a fost înregistrat la sfârşitul lunii trecute, dar această parte a conversaţiei a fost postată miercuri.

    Autorităţile din China au blocat mai multe oraşe la începutul acestui an ca răspuns la o creştere a infecţiilor cu Covid-19.

    Au fost impuse restricţii dure privind circulaţia persoanelor şi a materialelor, inclusiv în centrul financiar, de producţie şi de transport maritim din Shanghai.

    Musk a declarat că închiderea Shanghaiului a fost “foarte, foarte dificilă” pentru Tesla, care ar fi oprit cea mai mare parte a producţiei la gigafabrica sa din oraş timp de câteva săptămâni.

    Site-ul va fi în mare parte închis din nou timp de două săptămâni luna viitoare pentru lucrări de modernizare, potrivit agenţiei de ştiri Reuters. Aceasta are ca scop creşterea producţiei sitului, apropiindu-l de obiectivul companiei ca uzina să producă 22.000 de maşini în fiecare săptămână, potrivit raportului.

    Tesla nu a răspuns imediat la o solicitare de comentarii din partea BBC.

    Săptămâna trecută, compania a majorat preţul întregii sale game de maşini în SUA cu aproape 5%, deoarece costul materiilor prime, inclusiv al aluminiului şi litiului, a crescut.

    Săptămâna aceasta, Musk a declarat că Tesla intenţionează să renunţe la 3,5% din forţa sa de muncă la nivel mondial, după ce anterior a spus că are un “sentiment super rău” în legătură cu economia.

    Între timp, constructorul auto german BMW a declarat joi că a început oficial producţia la noua sa fabrică de 2,2 miliarde de dolari din oraşul Shenyang din nord-estul Chinei.

    BMW a declarat că uzina, care este a treia din China, va creşte producţia anuală în această ţară de la 700.000 la 830.000 de unităţi.

  • Doar patru fabrici de peste 100 de milioane de euro s-au deschis în România în ultimii cinci ani

    Patru fabrici construite de la zero în urma unor investiţii de peste 100 mil. euro şi-au deschis porţile în ultimii cinci ani în România, potrivit datelor autorităţilor şi din anunţurile companiilor care au investit în producţia locală.

    În total, circa 4.000 de oameni lucrează în cadrul acestor companii, în industria aeronautică, de electro­casnice, lemn sau combustibil bio.

    Cea mai recentă deschidere a unei fabrici de peste 100 mil. euro a fost chiar în această săptămână, elveţienii de la Clariant anunţând inaugurarea oficială a fabricii de biocombustibil realizat din paie la Podari, Dolj. Trei ani a durat de la debutul construcţiei, din toamna lui 2019, până la inaugurare, dintre care un an au durat autorizaţiile şi testele din noua fabrică.

    Alte proiecte majore de investiţii finalizate în ultimii ani au fost fabrica de MDF – un lemn de o calitate superioară PAL-ului – a grupului turc Yildiz Entegre România, fabrica de maşini de spălat rufe şi vase din Dâmboviţa a Artic, deţinută de grupul turc Arcelik şi fabrica de piese din aluminiu pentru avioane a Universal Alloy Corporation Europe din Maramureş.

     

  • Viaţa INGROZITOARE a femeilor care se OTRAVESC zi de zi in fabrici pentru ca noi să avem cele mai noi telefoane

    Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung. 

    Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.

    Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.

    Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.

    Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.

    Han Hye-kyung la tratament

    Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.

    Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.

    Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.

    Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.

     

  • Viaţa INGROZITOARE a femeilor care se OTRAVESC zi de zi in fabrici pentru ca noi să avem cele mai noi telefoane

    Zeci dintre aceşti muncitori au fost spijiniţi de organizaţia Banolim să obţină compensaţii pentru bolile de care suferă sau au suferit, din pricina condiţiilor de muncă. Grupul s-a constituit iniţial pentru a-l sprijini pe Hwang Sang-ki, un taximetrist a cărui fiică a murit din pricina unei forme agresive de leucemie, boală declanşată pe vremea când ea lucra pentru o fabrică Samsung. 

    Banolim s-a implicat în documentarea mai multor dosare pentru bolnavi de cancer care au suferit din pricina condiţiilor de muncă. Reprezentanţii organizaţiei lucrează acum cu femei care acuză probleme de inferitilitate ca urmare a aceloraşi condiţii de muncă. În prima parte a acestui an, o decizie judecătorească i-a dat câştig de cauză lui Kim Mi-yeon, acesta fiind primul dosar care a acceptat infertilitatea ca boală profesională.

    Park min-sook, acasă împreună cu fiica sa. Park are 44 de ani şi a lucrat vreme de şapte ani într-o fabrică de semiconductori a Samsung. S-a îmbolnăvit de cancer de sân, infertilitate şi a avut mai multe pierderi de sarcină.

    Pozele lui Min-sook de pe vremea când lucra în fabrica de semiconductori.

    Kim Shinyeo o ajută pe fiica sa Han Hye-kyung să coboare din maşină pentru a ajunge la centrul de tratament. Han are 39 de ani şi a lucrat într-o fabrică Samsung de LCD. Are o tumoare cerebrală care îi afectează vorbirea, vederea şi mobilitatea.

    Han Hye-kyung la tratament

    Han Hye-kyung este ajutată de mama sa să urce în scaunul cu rotile după ce şi-a petrecut noaptea protestând în faţa sediului central al Samsung din Seoul. În partea dreaptă a imaginii este Hwang Sang-ki, tatăl lui Hwang Yu-mi, care a lucrat şi ea într-o fabrică Samsung şi a fost răpusă de o formă agresivă de leucemie în 2007.

    Han Hye-kyung şi Kim Shinyeo acasă la ele.

    Han Hye-kyung doarme după un protest în faţa sediului Samsung din Seoul.

    Un altar pentru Hwang Yu-mi, realizat în timpul unui protest în faţa sediului central din Seoul.

     

  • Proprietarii de fabrici şi depozite au ajuns să construiască blocuri pentru angajaţi în lupta pentru a atrage şi reţine forţa de muncă. Makita pregăteşte două blocuri noi la Brăneşti pentru viitorii angajaţi

    ♦ Makita EU, producător japonez de scule electrice, P3 Logistic Parks (P3), investitor din logistică, şi producătorul de tâmplărie Barrier din Bacău au ridicat deja sute de locuinţe pentru angajaţi ♦ Cererea de muncitori pentru fabrici şi depozite s-a dublat în 2021, peste 150.000 de oferte de muncă pentru angajaţi din acest domeniu fiind adăugate într-un an pe platforma OLX.

    „Compania (Makita EU – n. red.) a pregătit două blo­curi noi de locuinţe moderne în apropiere de Bucureşti, la Brăneşti, judeţul Ilfov, la aproximativ 1,5 km de fabrică, pentru viitorii angajaţi, care în prezent locuiesc la distanţă mare de fabrică. Astfel, procesul de recrutare şi selecţie este deschis pentru persoane din întreaga ţară, indiferent de localitatea în care locuiesc, pentru a-şi începe o carieră la fabrica Makita EU“, anunţă reprezentanţii grupului din România.

    Makita EU, producător japonez de scule electrice, avea în 2020, ultimul an pentru care există date disponibile, un număr mediu de 2.300 de angajaţi. În acelaşi an compania a raportat o cifră de afaceri de 2,1 mld. lei, în creştere cu aproape 40% faţă de anul anterior, şi un profit net de 159 mld. lei, plus 68%, potrivit confidas.ro.

    Facilităţile de cazare dezvoltate de producător includ garsoniere mobilate şi utilate, cu suprafaţa de 36 de metri pătraţi, pază permanentă şi camere de supraveghere video, bucătărie mobilată şi utilată, contorizări individuale pentru utilităţi, internet şi TV la cerere.

    Încă de acum cinci-şase ani ZF scria despre fabricile din vestul ţării care doreau să aducă muncitori din alte judeţe, unde rata şomajului era mai mare, însă problema cazării acestora era un impediment serios. Companiile şi-ar fi dorit atunci ca autorităţile locale să preia această iniţiativă de a ridica blocuri pentru angajaţi, în timp ce primăriile aruncau mănuşa spre mediul privat. „Construiţi voi dacă aveţi nevoie“. De atunci, România a apelat la contingente de muncitori din afara UE pentru a acoperi din golurile de pe piaţa muncii, iar iniţiativa de a dezvolta locuinţe a fost asumată de câţiva investitori privaţi.

    „În anii interbelici, Aradul avea un mare investitor, un mare finanţator local care se numea Baronul Neuman, care a făcut şi stadionul UTA. Pe vremuri, el a construit un cartier întreg pentru muncitorii lui, iar aceasta a fost o investiţie strict privată“, spunea în octombrie 2016 Călin Bibarţ, viceprimarul Aradului, prezent la ZF HR Insider, o dezbatere a ZF care căuta soluţii pentru piaţa muncii.

    În 2022, Adrian Gârmacea, antreprenorul care deţine producătorul de tâmplărie Barrier din Bacău, cu 400 de angajaţi, a ales să investească într-un bloc de locuinţe pentru angajaţi din dorinţa de a nu apela la muncitori străini şi de a atrage forţa de muncă locală. „L-am construit pentru angajaţii din localităţile şi judeţele limitrofe, în principal din mediul rural, care nu îşi permit să plătească o chirie de 150 de euro în Bacău, aşa că noi le vom cere în jur de 200 de lei pe lună. Vor veni aici cu familiile, sunt deja 30 de angajaţi care au spus că se vor muta“, spunea recent Gârmacea pentru ZF.

    Investiţia în blocul de locuinţe de lângă fabrica Barrier este de 600.000 de euro, iar proprietarul companiei spune că a luat în calcul să dezvolte şi o grădiniţă, tot ca o facilitate pentru salariaţi.

    Pe acelaşi model a mizat şi P3 Logistic Parks (P3), investitor şi dezvoltator pe termen lung de proprietăţi logistice în Europa. Compania a inaugurat, la începutul acestui an, blocul de locuinţe pentru personalul angajat în parcul logistic P3 Bucureşti A1. Proiectul este amplasat în centrul parcului, iar ideea din spatele dezvoltării acestuia a venit din nevoia de a face faţă crizei forţei de muncă.

    „Noua facilitate oferă un grad mai mare de confort pentru ocupanţi şi sperăm că acest lucru va contribui la păstrarea pe termen lung a angajaţilor. Proiectul a reuşit să înregistreze gradul maxim de ocupare chiar înainte de livrare“, spune Sînziana Pardhan, managing director al P3 în Romania.

    Imobilul se întinde pe o suprafaţă de aproximativ 2.000 de metri pătraţi şi este compus din 63 de camere mobilate şi dotate cu frigider, televizor, aer condiţionat şi wi-fi. Fiecare etaj are o bucătărie şi o spălătorie, iar la parter, o zonă socială, cu acces direct la un spaţiu de recreere special amenajat. Capacitatea totală a unităţii de cazare este de 252 de persoane.

    P3 Logistic Parks are peste 6,5 milioane metri pătraţi de active în administrare şi o bancă de terenuri de 1,6 milioane metri pătraţi pentru dezvoltare ulterioară. P3 are activităţi comerciale în 11 ţări şi investeşte şi se dezvoltă pe pieţele europene de două decenii. Compania are sediul central la Praga şi are o echipă de 200 de angajaţi în 11 birouri din oraşe cheie ale Europei.

    Lipsa personalului în domeniul producţiei, al depozitelor şi a logisticii a reprezentat, aşadar, punctul de plecare în dezvoltarea acestor proiecte rezidenţiale destinate angajaţilor.  Fabricile şi depozitele care au demarat astfel de proiecte au speranţa că numărul angajaţilor va creşte şi că distanţa nu va mai fi un obstacol în alegerea locului de muncă, în special atunci când vorbim despre oameni care vin să lucreze din alte părţi ale ţării.

    Potrivit unui studiu OLX, categoria „Lucrători producţie – Depozit – Logistică“ a trecut pe primul loc anul trecut în topul domeniilor cu cele mai multe locuri de muncă, după ce în 2020 ocupa cea de-a doua poziţie. Numărul mare de anunţuri de angajare publicate de angajatori confirmă, de asemenea, deficitul major de personal din acest domeniu.

    Astfel, pe parcursul anului trecut, arată studiul, companiile au adăugat pe OLX peste 151.000 de oferte de muncă pentru muncitorii din acest domeniu, cu 112% mai multe decât în anul anterior.

  • Dragoş Damian, Terapia Cluj: Domnule Ciucă, Domnule Ciolacu, iodura de potasiu este mai mult decât iodura de potasiu. Prietenii dumneavoastră cei mai buni sunt fabricile din ţară. Veţi conduce cel puţin până în 2028. Vă rog faceţi din industrializarea României un Proiect de Ţară.

    Iodura de potasiu reprezinta simbolic o mare victorie. 

    Pentru prima data Guvernul atribuie unei fabrici din tara executia unui proiect exceptional, in conditii exceptionale, iar aceasta se achita de obligatie in conditii impecabile.

    Este aceeasi companie care era pe farasul privatizarilor oneroase in 2006, probabil ca sa lase locul unui falnic mall sau unei cladiri de birouri sau unui cartier-dormitor.

    Este aceeasi companie care a facut obiectul unui atac mizerabil in 2016 cand a fost acuzata pe nedrept, intr-un anume context “favorabil”, ca ar fabrica produse de calitate indoielnica. Daca oricare dintre cele doua atacuri marsave ar fi reusit, astazi trebuia sa importam inclusiv iodura de potasiu, la pret dublu.

    Romania a inchis 7000 de fabrici pentru ca a fost si din pacate continua sa fie guvernata de aventurieri care indruga despre  “regenerare urbana”, de oratori care le stiu pe toate dar n-au intrat in viata lor intr-o sectie de productie, de incompetenti fara idei, daramite viziune strategica pentru productia industriala. Si, desigur, de think-tank-uri pretioase platite copios din banii importatorilor, cu mandat sa inchida fabricile din tara, lasand astfel libera calea indatorarii, a crizei de forta de munca, a pierderii suveranitatii economice. Stam cu mana intinsa la altii exact in domeniile unde ar trebui sa fim puternici, energie, chimie, mancare, medicamente si, mai nou, aparare.

    Vom ramane indatorati pentru totdeauna daca nu lansam programe strategice de reindustrializare in aceste sectoare. Nu exista nici o alta tara membra a UE care sa-si fi macelerit propriile situri de fabricatie, mai ales pe cele strategice gen energie, chimie, mancare, medicamente si aparare, asa cum am facut-o noi. Pana si Ucraina, tara devastata de razboi inca din 2014, are un surplus de balanta comerciala fata de Romania.

    Lumea industriei de manufactura se schimba pentru ca noua cortina de fier va schimba regulile. Vom intra probabil intr-o noua revolutia industriala dominata de re-shoring, penurii si scumpiri la utilitati, materii prime si materiale, lanturi de aprovizionare scurte, trasee comerciale redesenate, resursa umana provenind din migratia est-vest.

     

    Domnule Ciuca, Domnule Ciolacu, prietenii Dumneavostra cei mai buni sunt fabricile din tara.

     

    Veti conduce Romania cel putin pana in 2028, va rog faceti din Industrializarea Romaniei Proiect de Tara.

    Trimiteti parlamentarii, ministri si ceilalti sefi din partide in vizite in fabrici; mai bine chiar, puneti-le birourile in fabrici, ca sa inteleaga care sunt noile prioritatile industriale.

    Evaluati-va consultanti, sfatuitorii si think-tank-urile care va soptesc in ureche, sunt slabi si au propriile agende, habar n-au unde sunt fabricile din tara, stiu doar de unde se poate importa.

    Striviti sinecurile, PR-ul si suficienta academica din sistemul de invatamant si obligati-l sa se conecteze la nevoile fabricilor din tara.

    Obligati primarii sa atraga investitii industriale.

    Propuneti pe listele eligibile la alegerile din 2024 pentru Parlamentul Romaniei si cel European cel putin 10 directori ale celor mai mari fabrici din Romania; ce mai, sustineti la Presedintia Romaniei seful unei fabrici cu 10-15-20 de mii de angajati – asta da game-changer.

    Domnule Ciuca, Domnule Ciolacu, sunteti cei care trebuie sa mute Romania din logica asistentei sociale si a pomenilor electorale in cea a crearii de locuri de munca in situri de manufactura. Veti reusi in Proiectul de Tara cand topul milionarilor romani va fi dominat de patroni de fabrici, asa cum e in G20, nu de importatori si imobiliari.

     

     

     

     

  • Cu toată degringolada de acasă, turcii fac investiţii de zeci de milioane de euro în România

    ♦ Un grup din Turcia a finalizat o fabrică de amidon la Medgidia cu 78 mil. euro ♦ Uzina Ford de la Craiova va fi transferată către Ford Otosan ♦ În 2018, grupul Yildiz Entegre a investit 150 mil. euro într-o fabrică de MDF la Oarja (judeţul Argeş) ♦ Turcii de la Martur au semnat în 2018 extinderea fabricii de scaune auto din Oarja ♦ ETI lucrează la extinderea fabricii de 50 mil. euro de la Craiova

    Cu toată slăbiciunea economică de acasă, investitorii turci ri­di­că pe piaţa locală fabrici de la zero în industria alimentară, a mo­bilei, iar mai nou în agro­busi­ness, busines­suri care se bazează pe pre­lu­crarea re­sur­selor locale, de la lemn până la porumb. Tot mai multe sectoare de pe pia­ţa locală sunt cucerite de investitori turci, în timp ce în Turcia mo­ne­da s-a prăbuşit, a pier­dut 47% din valoare în ultimul an, iar inflaţia a ajuns la maximul ulti­milor 20 de ani (54,4% în februarie)

    „România este o piaţă cu po­ten­ţial. Aici găsim materia primă, porumbul. Am fina­li­zat construcţia fabricii de amidon din Medgidia, cea mai mare fabrică din Eu­ro­pa, o investiţie de 78 de milioane de euro. Pro­ducem ami­don pentru in­dustria alimentară şi pen­tru fabricile de hârtie şi carton. Putem pro­cesa 120.000 de tone de porumb pe an pen­tru început“, a spus pentru ZF Arslan Ozgun, directorul ad­mi­nis­tra­tiv al com­pa­niei Omnia Europe, de­ţi­nută de gru­pul Tosmur Grup (con­tro­lat de omul de afa­ceri turc Fatih Tosmur). Grupul are activităţi în pro­duc­ţia de amidon  şi con­tro­lează do­uă fabrici de ami­don în Adana, Turcia, dar şi alte busi­nes­suri în agri­cultură (livezi, ferme). Fabrica se întinde pe 10 hectare.

    Turcia se află în pre­zent pe locul 15 în to­pul celor mai mari investitori străini în România, cu capitalul social subscris  de 2,5 mld. lei (500 mil. euro). Sunt active pe piaţa locală 16.800 de companii cu acţionariat tur­cesc, arată datele din ianuarie de la Registrul Comerţului. În 2018 erau prezente pe piaţa locală 15.100 de firme, valoarea capitalului so­cial subscris era de 2 mld. lei (430 mil. euro).

    „Vedem o clasă matură a oamenilor de afaceri  turci, mentalitatea lor susţinută de infrastructura mediului de afaceri, respectiv de sistemul bancar, sistemul de asigurări, le oferă suportul pentru afaceri în alte ţări. Plus tradiţia de sute de ani a turcilor în afaceri, de pe vremea Imperiului Otoman. Şi situaţia haotică din Turcia îi impulsionează să iasă pe alte pieţe“, este de părere analistul economic Aurelian Dochia.

    Prezenţa investitorilor turci se extinde şi în industria auto pe piaţa locală. În urma reorganizării la nivel mondial, uzina Ford de la Craiova este transferată către Ford Otosan, un joint venture între Koc Holdings, cea mai mare companie din Turcia cu afaceri de peste 30 mld. euro, şi Ford Motor Company.

    Ford Otosan este un gigant în Turcia, cu trei uzine şi o divizie de cercetare dezvoltare. Koc Holding, acţionarul Ford Otosan, este deja prezent în România prin Arcelik, proprietarul Arctic, ce a făcut investiţii de 320 de mil. euro la Arctic, inclusiv investiţia de 150 de mil. euro la noua fabrică de la Ulmi, judeţul Dâmboviţa. Companiile turceşti sunt prezente în aproape toate sectoarele de activitate.

    Una din cele mai mari investiţii de la zero a unui investitor turc pe piaţa locală aparţine grupului Yildiz Entegre, care a ridicat cu 150 de mil. de euro o fabrică de MDF la Oarja (judeţul Argeş) în 2018.

    Tot în judeţul Argeş, compania Martur, controlat de grupul turc Ustunberck semna la final de 2018 un acord pentru extinderea fabricii de scaune şi componente pentru scaune autot din Oarja, valoarea ajutorului de stat aprobat la final de 2018  era de 41,3 mil. lei.

    Investitorii din Turcia au pariat şi pe sectorul alimentar. Grupul turcesc ETI a investit peste 50 de mil. de euro în deschiderea unei fabrici la Craiova (pe 8 hectare), una din cele mai mari investiţii făcute în industria locală a dulciurilor. În fabrică sunt produşi biscuiţi, checuri în mod industrial, burger cu lapte.

    Joi are loc un summit în Istanbul pe tema relaţiilor internaţionale România-Turcia. Este organizat de Camera de Comerţ Româno-Turcă împreună cu Preşedinţia Turciei şi cu Guvernul României.

    „Vom prezenta proiectul Constanţa Business Park ca o potenţială platformă pentru dezvoltarea investiţiilor turceşti din România. Sunt familii foarte multe, controlează segmente de piaţă foarte importante în industrii critice automotive. (…) Au crescut prin antreprenorialul turcesc. Sunt nişte persoane foarte antreprenoriale. Le place să facă, vorbesc mai puţin, fac mai mult şi au reuşit să acumuleze o pătură de capitalişti care gestionează valori şi sume importante de bani în industrii critice. Arctic Electrocasnice este un exemplu foarte bun de industrie de bunuri de larg consum pe care o domină de o manieră incontestabilă.Cred că înainte să îi luăm ca model trebuie să îi luăm ca parteneri“, a spus  Sorin Preda, CEO al Global Vision, în cadrul ZF Live.