În Nikolaievka, la est de o cotitură a fluviului Volga, spun autorităţile, cloruri corozive au intrat, în aprilie, în reţeaua de conducte de petrol de 65.000 de kilometri a Rusiei, provocând prima închidere din istorie a principalei artere de export către Europa. Preşedintele Vladimir Putin s-a grăbit să dea vina pe operatorul naţional Transneft, spunând pe 30 aprilie că această criză provoacă pagube „uriaşe. Opt zile mai târziu, anchetatorii au acuzat o grupare de contrabandişti care lucrau în înţelegere cu o companie locală ce avea acces la sistemul Transneft prin linii de alimentare din Nikolaievka, unde are o rafinărie, scrie Bloomberg.
Valia Martinenko, în vârstă de 72 de ani, poate vedea clar din curtea casei albastre în care trăieşte de-o viaţă depozitul unde se presupune că a avut loc contaminarea. Ea povesteşte că acel du-te-vino continuu de camioane-cisternă care o trezea la orice moment din zi şi din noapte s-a oprit în mod misterios prin aprilie.„Nu le duc lipsa, spune ea în timp ce urmăreşte cu privirea găinile care ciuguleau liniştite de-a lungul drumului. „Nu făceau decât să ridice praful. Iar depozitul ăla nu a angajat niciodată oameni de-ai locului.”
Comisia de Investigaţii a Rusiei acuză grupul de furtul unei cantităţi de petrol în valoare de cel puţin 1 milion de ruble (15.400 dolari) pregătite pentru a fi livrată prin conducte. Hoţii şi-au acoperit urmele înlocuind petrolul cu un volum similar de amestec lichid format din ţiţei brut şi cloruri organice.
Schema a durat aproximativ 10 zile şi a dus la contaminarea a 5 milioane de tone de petrol exportat prin oleoductul Drujba în Belarus şi de acolo mai departe, afectând activitatea rafinăriilor din Europa de Est şi Germania. O parte semnificativă din exporturi a luat calea Balticii, fiind transportată cu tancuri petroliere. Uriaşele vapoare au stat ancorate mult timp prin porturi cu ţiţeiul poluat până când s-a găsit o rezolvare crizei. Clorurile organice pot coroda echipamentele rafinăriilor dacă sunt încălzite.
Nodul din Nikolaievka avea capacitatea de a pompa până la 40.000 de tone de petrol pe lună, sau aproximativ 1.300 de tone pe zi. Asta înseamnă că fiecare tonă de ţiţei fals s-ar putea să fi ajuns să contamineze aproape 400 de tone de petrol aflat deja în reţea.
„Aceasta este o poveste despre lăcomie şi fraudă la scară mică ce se ciocnesc de incompetenţă şi de lipsa controlului asupra a ceea ce se întâmplă în conductă, explică strategul specializat în petrol al Bloomberg Julian Lee. Cel puţin patru dintre cei şase suspecţi luaţi în colimator de Comisia de Investigaţii au fost arestaţi. Printre ei este şi o femeie, proprietarul cu numele al companiei care controlează depozitul din Nikolaievka. Unnele surse spun că adevăraţii proprietari s-ar putea să fie străini.
Fostul proprietar al instalaţiei, Roman Truşev, cetăţean cu dublă cetăţenie, ruso-malteză, a declarat că a vândut depozitul anul trecut, potrivit ziarului rusesc Kommersant. Truşev, care este căutat pentru a fi interogat în Rusia, a spus publicaţiei că era în Germania când scandalul a izbucnit şi arestările au început şi că şi-a anulat planurile de a se întoarce la Moscova. Zvonurile spun că s-ar ascunde în Germania.
Şeful de la Transneft, Nikolay Tokarev, care a fost, ca şi Putin, agent al serviciilor secrete sovietice KGB la Dresda în timpul Războiului Rece, a declarat la întâlnirea cu preşedintele că operatorul de conducte pentru petrol are aproximativ 150 de puncte de colectare în toată ţara similare cu cel din Nikolaievka. Cele mai multe dintre ele, a spus el, sunt operate de mari companii petroliere. Tokarev este prieten cu Putin. O mare parte din petrolul exportat de Rusia este extras de compania de stat Rosneft, condusă de un alt aliat al lui Putin, Igor Secin.
Diluarea petrolului contaminat ar costa Transneft, companie de stat, mai mult de 370 milioane de dolari, potrivit analistului Citigroup Inc. Ronald Smith. Petrolul alterat trebuie amestecat cu ţiţei curat pentru a se evita avarierea instalaţiilor din rafinării.
„Transneft a fost prins cu garda jos pentru că, ei bine, acest lucru nu s-a mai întâmplat niciodată, crede Vitali Iermakov, expert în petrol la Institutul Oxford pentru Studii Energetice de la Moscova. Viceprim-ministrul Dmitri Kozak a declarat că Transneft va plăti factura pentru orice daune fizice suferite de partenerii săi din Belarus, Polonia şi din alte state ca urmare a fluxurilor contaminate. Nota de plată finală va fi probabil sub 100 milioane de dolari, potrivit ministrului energiei, Aleksander Novak.
Truşev, fostul proprietar, a declarat pentru Kommersant că depozitul din Nikolaievka nu are o capacitate atât de mare încât să poată contamina atât de mult petrol. Transneft testează fluxul de contaminanţi la fiecare 10 zile, aşa că dacă Nikolaievka a fost singura sursă de diclorură, atunci concentraţia trebuie să fi fost extraordinar de ridicată, apreiază Rustam Tankaev, şeful consultanţei Infotek-Terminal de la Moscova.
„Companiile de petrol mari nu se ating de soluţie pentru că este vorba de tehnologie din epoca de piatră, iar micii producători care o folosesc nu au capacitatea de a face rău, a spus Tankaev. „Aşa că, dacă nu a fost un accident, probabil că a fost un act intenţionat. Şi autorităţile de la Kremlin dau de înţeles că şi ele cred la fel.
Înapoi în sat, Elena şi Valeri, un cuplu, ambii trecuţi de 50 de ani, spun oricui îi întreabă că ştiau că ceva nu este în regulă când instalaţia şi-a schimbat proprietarii, iar noii patroni au încetat să interacţioneze cu localnicii. Ei povestesc că vechiul management era generos, construind o biserică şi oferind cadouri şcolii în timpul sărbătorilor.„Însă de la noul management noi nu am obţinut nimic, a spus bărbatul. În plus, intervine Martinenko, care trăieşte din copilărie în acel sat, toţi acei oameni ai petrolului sunt inofensivi în comparaţie cu pericolul real – instalaţia de reciclare a bateriilor de la marginea oraşului. „Nu poţi respira când vântul se schimbă în direcţia greşită, a spus ea. „Am încercat totul pentru a o închide, dar nimic nu merge. De ce nu este acesta un scandal internaţional?”
Între timp, Ungaria a raportat că a început să primescă petrol curat prin oleoductul Drujba. La fel şi mai multe rafinării din Germania. Rusia este cel mai mare furnizor de petrol al Germaniei, iar principala rută de transport pentru acest combustibil către cea mai mare economie europeană este conducta Drujba, construită în anii 1960, aminteşte Deutsche Welle.
Nu există date exacte, dar se estimează că această criză a adus producţia de petrol a Rusiei la minimul ultimelor 11 luni şi a forţat unele ţări să-şi folosească rezervele strategice. Unele rafinării şi-au redus la minimum activitatea. În Germania de Est, criza a provocat o penurie de păcură, iar preţurile combustibilului au urcat rapid. Cu toate acestea, cazul Drujba nu a avut parte de prea multă acoperire în presa naţională germană, sau internaţională, în ciuda faptului că a afectat o bună parte din ţări est-europene, printre care Polonia, Ungaria, Slovacia, Republica Cehă, Belarus şi Ucraina. În Germania, este posibil ca mass-media să fi fost înşelată de politica oficială de informare. Timp de câteva săptămâni, oficialii ruşi, precum şi companiile petroliere europene s-au grăbit să minimalizeze impactul sau chiar să ascundă consecinţele a ceea ce a fost probabil cel mai mare dezastru din istoria industriei petroliere din Rusia.
De exemplu, pe pagina de start a rafinăriei PCK din Schwedt, Germania – care este alimentată prin conducta Drujba încă din perioada fostei Germanii de Est – nu se menţionează oprirea livrărilor de petrol. „Problema petrolului brut este coordonată de partenerii noştri, a declarat pentru DW purtătorul de cuvânt al PCK, Vica Fajnor. Iar aceşti parteneri sunt compania rusească deţinută de stat Rosneft şi grupul anglo-olandez Shell, care are interese mari în Rusia. Interese mari acolo are şi compania petrolieră franceză Total, care operează o rafinărie în oraşul Leuna din estul Germaniei – este vorba de una dintre cele mai mari rafinării din Europa. Şi această rafinărie a avut de suferit de pe urma importului de petrol contaminat. În luna mai, exporturile de petrol către Polonia şi Germania au fost efectiv zero, în timp ce exporturile către Cehia, Slovacia şi Ungaria au scăzut cu 60%.
Unii comentatori cred că arestările făcute de autorităţile ruse sunt doar peşti mărunţi prăjiţi pentru miros, pentru a crea impresia de ospăţ. Sunt zvonuri care spun că poluarea ţiţeiului exportat prin Drujba este un act de sabotaj, executat într-o perioadă în care concurenţa cu SUA creşte, iar Rusia intenţiona ca în mai să-şi majoreze exporturile lunare până la maxime pe cinci ani, înainte de expirarea unei înţelegeri privind reduceri de producţie convenite cu OPEC. Conducta are o capacitate de 1 milion de barili pe zi sau 1% din cererea globală totală de ţiţei, ceea ce are un impact asupra preţurilor la nivel mondial. Preţurile petrolului Brent au sărit la maximul pe 6 luni, de 75 de dolari pe baril, din cauza contaminării. Rusia este al doilea exportator de petrol ca mărime din lume, după Arabia Saudită. Moscova se pare că a pierdut o jumătate de miliard de dolari pe zi în profiturile din petrol.