BusinessMagazin

Tag: ecologie

  • Cum se conservă cu bani puţini un parc naţional

    Aceasta este soluţia adoptată de unele parcuri naţionale din SUA, care trimit echipe de voluntari, însoţiţi de experţi, pentru stârpirea plantelor invazive, scrie San Francisco Chronicle. Sarcinile voluntarilor sunt, spre exemplu, smulgerea cenuşarilor (oţetari falşi) sau a usturoiţei ori curăţatul apelor de plante acvatice ca hydrilla verticillata.

    Stârpirea invadatorilor din Statele Unite, pentru a permite plantelor autohtone să crească nestingherite, este organizată de către anumite organizaţii ecologiste, care se bucură de succes, deoarece, spun şefii lor, starea actuală a economiei le permite oamenilor să aibă mai mult timp liber şi, în plus, multă lume nu mai e dispusă să cheltuiască bani pe vacanţe scumpe.

  • Ce este şi cum se măsoară sustenabilitatea unei afaceri

    FRATE, FRATE, DAR BRÂNZA E PE BANI – sunt vorbele unui proverb românesc care face referire la faptul că, pe lângă intenţii bune, interesul financiar primează. Ideea este susţinută de faptul că bugetele pe care companiile le dedică acţiunilor de caritate sunt în directă şi strânsă legătură cu evoluţia profitului.

    Este însă evident că în cazul a sute – şi chiar mii – de companii la nivel global sustenabilitatea este pe ordinea de zi a organizaţiilor. Cuvântul în sine sună destul de pompos şi nu spune multe, dar reuneşte, în puţine litere, preocupări cum sunt grija pentru mediu, sănătatea consumatorilor, dezvoltarea angajaţilor, implicarea în comunitate, schimbările climaterice, reciclare.

    Or, evoluţia acţiunilor companiilor cotate la bursă poate fi influenţată de cât de mult se străduieşte o companie să reducă emisiile de gaze, să consume mai puţine materii prime sau de cât de bine îşi tratează angajaţii.

    Pentru că există investitori interesaţi de aceste subiecte, altminteri nu ar exista gama de indici Dow Jones Sustainibility (DJSI), lansată în septembrie 1999, care urmăreşte evoluţia celor mai mari companii din lume. În total, 2.500 de companii listate de Dow Jones sunt incluse în cercetările DJSI şi nu sunt luate în considerare companiile care obţin venituri din alcool, tutun, jocuri de noroc, armament şi pornografie. Pentru calcularea DJSI World Index sunt luate în calcul circa 300 de companii, faţă de 80 de companii în 2008, când a fost lansat.

    Şi companiile din România şi-au sporit activităţile pentru a face afaceri mai “verzi”. Unilever, de pildă, are mai multe direcţii în planul de sustenabilitate. Unele dintre ele se traduc, concret, în bani. De pildă, “reducerea cantităţii de plastic la unele deodorante stick înseamnă o economie de 15 milioane de euro pe an pe plan mondial”, spune Jarek Malinowski, managing director al Unilever South Central Europe. Unilever este de altfel lider în Dow Jones Sustainability World Indexes în rândul producătorilor din industria alimentară vreme de 13 ani consecutivi.

    În portofoliul său se regăsesc mărci ca Knorr, Hellmann’s, Lipton, Dove, Omo, Cif, Signal şi Domestos. La sfârşitul anului trecut compania a anunţat lansarea unui proiect nou, parţial finanţat cu fonduri europene, care va avea ca rezultat reducerea distanţei pe care camioanele companiei o parcurg pe drumurile europene cu aproximativ 200 de milioane de kilometri până la sfârşitul anului 2014. Dintre aceştia, 4,5 milioane de kilometri vor fi economisiţi pe teritoriul României.

    La momentul lansării programului, Jan Zijderveld, preşedintele Unilever Europa, declara că proiectul este un pas important, reprezentând deopotrivă o scădere majoră a impactului pe care businessul nostru îl are asupra mediului şi “economii pe termen lung, ce ne vor ajuta să devenim mai eficienţi şi în ceea ce priveşte costurile”.

  • Culmea ecologiei: Costumul de înmormântare cu ciuperci – VIDEO

    De aceea propune un costum de înmormântare special, care conţine miceliu de ciuperci; acestea vor fi în măsură să elimine elementele poluante conţinute de corpul uman. Iar ciferele din spatele iniţiativei sunt cel puţin interesante: peste 2000 de kilograme de mercur sunt eliberate în atmosferă numai din incinerarea cadavrelor, într-un an.

    O prezentare ciudată, poate puţin macabră, făcută în iulie 2011 la TED.

  • Veniţi, veniţi cu pluta!

    Că pluta nu mai e deloc materialul umil de altădată o demonstrează creaţii recente, cum ar fi Serpentine Gallery Pavilion din Hyde Park de la Londra, realizat anul trecut de către o echipă formată din firma de arhitectură Herzog & Meuron şi artistul chinez Ai Weiwei, care l-a conceput ca pe un adevărat peisaj din plută, scrie Wall Street Journal. La rândul său, oraşul Guimaraes din Portugalia, una dintre capitalele culturale Europene în 2012, a prezentat o casă construită în totalitate din plută de către sculptoriţa Gabriela Gomes.

    Obţinut din scoarţa stejarului de plută, acest material a ajuns să-şi găsească noi utilizări, după ce în domeniul pe care îl domina – îmbutelierea – a apărut concurenţa, cu alte cuvinte capacele care se înşurubează pe sticle, capacele de plastic sau recipientele din aluminiu. Aşa se face că a început, în schimb, să atragă atenţia ca material ecologic, a cărui extracţie şi prelucrare nu produce deşeuri poluante. La imaginea de material “verde” contribuie şi campaniile de reciclare a dopurilor de plută lansate de unele companii aeriene, comercianţi sau cazinouri din Las Vegas.

    Pe lângă calitatea sa ecologică, pluta are şi alte proprietăţi care utilizarea sa în alte domenii. Calităţile sale izolatoare i-au adus întrebuinţări diverse la construcţia acoperişurilor, a planşelor de surf sau a chiar a unor chiuvete de baie realizate complet din plută. Până şi constructorul brazilian de avioane Embraer sau producătorul auto Mercedes-Benz au ajuns să ia în calcul pluta pentru produsele lor, iar NASA o foloseşte pentru izolarea termică a vârfului capsulelor sale.

  • De ce nu-s bune hainele ieftine

    Elizabeth Cline afirmă că în urmă cu cincizeci sau şaizeci de ani, hainele de-a gata care se puteau cumpăra de la un magazin aveau preţuri medii, dar între timp, odată cu declinul clasei mijlocii, preţurile s-au polarizat înspre foarte mici şi foarte mari. Preţul foarte mic al hainelor are însă ca efect doar dulapuri burduşite, nu şi consumatori mai bine îmbrăcaţi, iar în plus are un impact prost asupra mediului înconjurător, prin creşterea cantităţii de fibre textile folosite, majoritatea sintetice, deci obţinute prin procedee poluante într-o măsură mai mică sau mai mare, argumentează Cline.

    Cantitatea de haine aruncate de fiecare american este şi ea enormă, de circa 34 de kilograme pe an, pe lângă hainele donate unor magazine administrate de societăţi de binefacere, care nu reuşesc nici ele să vândă tot ce primesc şi, ca atare, apare o nouă sursă de poluare. În plus, hainele ieftine sunt în general produse în ţări în care costul cu forţa de muncă este foarte scăzut, afectând industria textilă a SUA.

    O soluţie pentru cei care vor să se simtă bine atunci când îşi cumpără haine o reprezintă site-ul Fashioningchange.com, unde utilizatorii specifică mărcile şi magazinele de unde cumpără haine şi în schimb li se sugerează alternative locale, etice şi mai puţin poluante.

  • Cum să vinzi produse de lux fără să trezeşti scrupulele morale ale clienţilor

    Ilaria Fendi, care a părăsit renumita casă de modă pentru a-şi urma propriul drum, a creat o gamă de produse ce se adresează cumpărătorilor de articole de lux care vor să fie percepuţi ca atenţi faţă de mediul înconjurător. Accesoriile, fie ele genţi sau bijuterii, sunt confecţionate din materiale refolosibile, cum ar fi bucăţi de lemn, PVC, bucăţi de materiale textile şi piele sau chiar mânere vechi de la sertare ori capace de sticle sau cauciuc de la jucării vechi.

    Gama Ilariei Fendi, denumită Carmina Campus, cuprinde genţi şi bijuterii cu preţuri de la câteva sute la câteva mii de dolari şi se înscrie într-un curent din care fac parte game de lux de la firme ca Monique Péan sau Alabama Chanin, menite a-i face pe clienţi să se simtă bine când cumpără un produs scump, ştiind că a fost realizat din materiale reciclate, în fabrici care nu exploatează muncitorii şi confecţionat prin metode nepoluante.

    Articolele de acest tip se adresează celor care deja au genţi, bijuterii ori alte articole clasice produse de companiile din industria luxului şi care caută ceva diferit. Gama Carmina Campus s-a dovedit atât de apreciată, încât acum diverse firme îi pun la dispoziţie Ilariei Fendi materia primă necesară.

    Spre exemplu, producătorul auto Mini i-a furnizat creatoarei, pentru genţi şi poşete, resturi de la materiale folosite pentru îmbrăcarea scaunelor din maşini, precum şi parasolare, din care au fost confecţionate oglinzi de machiaj. Producătorul de băuturi Campari i-a oferit Ilariei Fendi folii mari de PVC utilizate iniţial pentru afişe publicitare şi care acum şi-au găsit un nou uz ca materie primă de genţi şi poşete.

  • Ultimul lătrat în marketing: genţi cu nume de câine

    După ce şi-a încercat norocul în literatură şi cinematografie, Cornelia Guest a ajuns să creeze o gamă de poşete din categoria “cruelty-free” (produse realizate fără a cauza suferinţa sau moartea vreunui om sau animal), realizate din PVC, dar care arată ca şi cum ar fi din piele.

    Poşetele şi genţile realizate de americancă, cu aspect luxos şi adecvat fiecărui anotimp, costă câteva sute de dolari, fiecare model primind numele unui prieten sau animal de companie al creatoarei. Cornelia Guest are nouă câini, un măgăruş şi o broască ţestoasă.

  • Ia mai lăsaţi betoanele!

    Evoluţia ştiinţei a dus la descoperirea şi utilizarea unor materiale tot mai bune în domeniul construcţiilor, permiţând oamenilor să-şi creeze locuinţe fanteziste sau să ridice zgârie-nori, cu preţul renunţării la materiale tradiţionale ca lutul, considerat într-o oarecare măsură şi materialul de construcţie al săracului. Cum însă multe din construcţiile renumite din vechime erau construite din pământ bătătorit, iar o mare parte din populaţia globului încă mai trăieşte în case de lut, specialiştii moderni îşi îndreaptă din nou atenţia asupra lui.

    Un motiv foarte important al acestei schimbări de mentalitate îl reprezintă dorinţa de a reduce nivelul de poluare, lutul fiind un material ecologic, ajuns chiar obiect de studiu la unele facultăţi care pregătesc arhitecţi şi ingineri. Ca atare, în ultimii ani au început să apară tot felul de construcţii din pământ bătătorit, de la locuinţe la biserici sau cinematografe, chiar şi în zone care nu permit excavarea pământului şi bătucirea lui pe loc, astfel încât necesită realizarea unui zid lung de lut, care apoi este tăiat în bucăţi şi asamblat pe şantier.

    În unele ţări, cum ar fi Marea Britanie, se pot obţine deja mai uşor autorizaţiile necesare construirii dacă se utilizează pământ bătătorit la ridicarea clădirii, pentru că astfel pământul excavat nu este scos din şantier, iar în altele, cum ar fi Italia, nu se permite folosirea acestuia la elemente structurale. La nivel mondial se încearcă chiar stabilirea unor standarde pentru utilizarea lutului ca material de construcţie, acolo unde este posibil, dată fiind nevoia de locuinţe pentru o populaţie în creştere.

  • Confort eco: ce ar trebui să ştie agenţii imobiliari

    Casele cu o arhitectură modernă sunt prevăzute cu tot confortul, inclusiv piscină în multe cazuri, şi nu se remarcă prin opulenţă sau înălţime – proprietarii preferă un singur nivel suprateran – ci par mai degrabă să crească din pământ, integrându-se foarte bine în peisaj, şi au pereţii exteriori din sticlă, pentru o iluminare cât mai bună.

    Unele dintre case sunt chiar construite chiar în coasta unui deal, care le acoperă parţial, reducând nevoia utilizării sistemelor de climatizare.

  • Lâna revine puternic la modă

    Volumul lânii produse în Marea Britanie a crescut cu 12% în 2011 faţă de anul precedent, iar preţul lânii pe piaţa de la Bradford, centrul industriei britanice de profil, a urcat la 38 de pence în 2008 la 160 de pence pe kilogram. Exporturile de lână din Australia, care livrează 90% din toată lâna folosită la nivel global pentru fabricarea de haine, s-au majorat şi ele progresiv în ultimii cinci ani. Campania iniţiată de prinţul Charles în favoarea folosirii lânii ca alternativă la fibrele sintetice a avut şi ea importanţa ei. Unul dintre premiile industriei de modă, International Woolmark Prize, câştigat de Karl Lagerfeld şi Yves Saint Laurent în 1954, a fost relansat în 2011, iar câştigătorul a fost belgianul Christian Wijnants, designer de tricotaje.

    La impunerea tricotajelor de lână contribuie şi creatorii de modă care propun produse cu modele ce amintesc de creaţiile artiştilor graffiti, dar şi, la fel ca în domeniul alimentar, dorinţa cumpărătorilor de a şti cât mai exact de unde provine produsul, aşa cum se întâmplă cu produsele bio locale, după cum spun specialiştii în domeniu.