Tag: Dinu Patriciu

  • Dinu Patriciu, audiat de poliţişti într-un dosar privind fapte de evaziune fiscală

     Sursele citate au precizat că în acest dosar se fac acte premergătoare începerii urmăririi penale, dosarul fiind deschis în urma unui denunţ.

    Ancheta este derulată de Serviciul de Investigarea Fraudelor Sector 2.

    Anul trecut, Dinu Patriciu a avut dificultăţi financiare atât cu Adevărul Holding SRL, cât şi cu firma MIC.RO RETAIL SRL care a intrat în faliment, pe lista creditorilor existând peste 1.200 de societăţi şi persoane fizice şi aproximativ 5.000 de salariaţi neplătiţi. Printre societăţile păgubite se numără Mercadia Holland BV, acţionarul majoritar al MIC.RO. Pentru garantarea unor împrumuturi luate de Mercadia Holland BV de la BCR, Dinu Patriciu a gajat cu disponibilităţile bancare ale MIC.RO şi cu alte bunuri ale acestei societăţi.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Curtea de Arbitraj respinge cererea Rompetrol împotriva României privind daune de 185 mil dolari

     The Rompetrol Group N.V., companie înregistrată în Olanda, a trimis la sfârşitul anului 2005 o cerere de arbitraj către Secretariatul General al Centrului Internaţional pentru Reglementarea Diferendelor Relative la Investiţii (CIRDI) împotriva României.

    “În motivarea cererii de arbitraj se susţinea că The Rompetrol Group N.V. şi managementul său au fost ţinta unei hărţuiri din partea autorităţilor publice române, devenind victimele unui tratament ostil, discriminatoriu şi arbitrar din partea unor persoane publice (oficiale) şi instituţii publice din România, motiv pentru care investiţia sa în sectorul petrolier din România ar fi fost grav afectată”, se arată într-un comunicat al Ministerului Finanţelor Publice.

    Rompetrol a invocat la acel moment încălcarea de către România a prevederilor Acordului privind promovarea şi protejarea reciprocă a investiţiilor între Guvernul României şi Guvernul Regatului Ţărilor de Jos, ratificat prin Legea 114/1994, drept pentru care a cerut despăgubiri materiale de 139,38 milioane dolari şi despăgubiri morale de 46 milioane dolari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ioan Niculae, singurul român în topul Forbes al miliardarilor lumii. Dinu Patriciu a ieşit din top

     În topul de anul trecut, Forbes estima averea lui Dinu Patriciu la 1,5 miliarde de dolari, în scădere cu 700 milioane de dolari faţă de 2011. Omul de afaceri cunoscut pentru rolul jucat în dezvoltarea grupului Rompetrol şi apoi vânzarea companiei petroliere către societatea de stat KazMunaiGaz din Kazahstan a coborât de pe locul 540 până pe 854 anul trecut şi a ieşit din topul Forbes pe 2013.

    Un alt român din topul Forbes din 2011, omul de afaceri Frank Timiş, cu o avere estimată la 1,1 miliarde de dolari la acea dată, nu se mai găseşte în topurile pe 2012 şi 2013.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Traian Băsescu a câştigat procesul cu Dinu Patriciu la Tribunalul Bucureşti

    Instanţa Tribunalului Bucureşti a respins astfel apelul făcut de Dinu Patriciu în cazul deciziei din 19 octombrie 2011 a Judecătoriei Sectorului 1, care a admis acţiunea aşa cum a fost formulată de şeful statului şi l-a obligat pe Dinu Patriciu la plata a 0,5 lei daune morale, precum şi la publicarea deciziei în două publicaţii cu tiraj naţional, în două numere consecutive.

    Sentinţa Tribunalului Capitalei nu este definitivă, putând fi contestată cu recurs la Curtea de Apel Bucureşti.

    Preşedintele Traian Băsescu i-a dat în judecată pe Dinu Patriciu şi firma Best Media, cea care edita cotidianul Gardianul, cerând despăgubiri de un lei pentru “minciună şi trucarea unor filmări”, acţiunea fiind înregistrată la instanţa Judecătoriei Sectorului 1 la începutul lunii decembrie 2009. Procesul a început în 21 aprilie 2010, iar Judecătoria Sectorului 1 a admis acţiunea preşedintelui Traian Băsescu în 19 octombrie 2011.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Patriciu cere scutirea de taxa de timbru pentru 2,3 mld euro, în procesul de partajare a averii

    Judecătoria Sectorului 1 a început miercuri discuţiile în dosarul în care soţia omului de afaceri Dinu Patriciu solicită partajarea averii şi o jumătate din totalul acesteia. Într-un astfel de caz, persoana care solicită partajul este obligată la plata a trei la sută din suma totală precizată în cadrul acţiunii. Raportat la acest caz, soţia lui Dinu Patriciu cere scutirea de la plata a trei la sută din cele 2,3 miliarde de euro estimate ca reprezentând averea omului de afaceri, notează Mediafax.

    Cererea Danei Patriciu de ajutor public judiciar al statului va fi judecată în şedinţă secretă la 13 februarie. Instanţa a stabilit următorul termen în acţiunea de partajare a averii la 20 martie. În acţiunea de la Judecătoria Sectorului 1, soţia lui Dinu Patriciu a cerut separaţia judiciară a bunurilor deţinute în comun, acuzându-l că, pe fondul unor relaţii extraconjugale şi al unei stări de sănătate precare, a înstrăinat bunuri comune şi a garantat obligaţiii asumate scriptic în favoarea celei cu care are o relaţie extraconjugală. Dana Patriciu a argumentat că este căsătorită cu Dinu Patriciu din 1994, iar în timpul celor 18 ani de căsnicie au dobândit împreună bunuri imobile şi mobile, inclusiv tablouri, bijuterii, acţiuni/părţi sociale la diverse societăţi din România, Elveţia, Anglia, Luxemburg, Olanda, Germania, Franţa, Georgia, Cipru. Ea a indicat o cotă de contribuţie de 50% la dobândirea acestor bunuri. Ea susţine că Dinu Patriciu a dispus de bunuri comune reprezentând piese de moblier şi de decor şi că mai multe obiecte de uz personal şi cadouri au dispărut din reşedinţa situată la Siliştea Snagovului. Ea afirmă că, prin acţiunile soţului său, patrimoniul comun a fost mult diminuat, iar stabilitatea economică a familiei este pusă în pericol în mod real. Dana Patriciu îşi motivează gestul, precizând că, în pofida încercărilor repetate de a-şi determina soţul să înceteze cu acest comportament, nu au reuşit să ajungă la o înţelegere amiabilă, ceea ce face necesară intervenţia instanţei de judecată.

    Toate stirile sunt pe mediafax.ro

  • Dinu Patriciu ar putea fi executat silit. Patriciu, pentru Gândul: ”Nu ştiu despre ce este vorba”

    Judecătoria sector 1 a aprobat pe 11 ianuarie două cereri de executare silită înaintate de RAIFFEISEN BANK.

    O cerere similară a fost admisă pe 24 ianuarie de către Judecătoria Buftea. Pe rolul celor două judecătorii sunt înregistrate numai în 2013 peste zece astfel de cereri de executare silită.
    Contactat de gândul, Dinu Patriciu a declarat că nu ştie despre ce este vorba. “Eu sunt într-o procedură care nu îmi permite să vorbesc. Nu ştiu despre executarea silită. Avocaţii mei trebuie să ştie”, a declarat Dinu Patriciu

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Soţia lui Dinu Patriciu cere partajul acuzându-l că a înstrăinat, gajat şi ipotecat bunuri comune

    Dana Patriciu a argumentat că este căsătorită cu Dinu Patriciu din 1994, iar în timpul celor 18 ani de căsnicie au dobândit împreună bunuri imobile şi mobile, inclusiv tablouri, bijuterii, acţiuni/părţi sociale la diverse societăţi din România, Elveţia, Anglia, Luxemburg, Olanda, Germania, Franţa, Georgia, Cipru. Ea a indicat o cotă de contribuţie de 50% la dobândirea acestor bunuri.

    Ea susţine că Dinu Patriciu a dispus de bunuri comune reprezentând piese de moblier şi de decor şi că mai multe obiecte de uz personal şi cadouri au dispărut din reşedinţa situată la Siliştea Snagovului. Ea afirmă că, prin acţiunile soţului său, patrimoniul comun a fost mult diminuat, iar stabilitatea economică a familiei este pusă în pericol în mod real.

    Dana Patriciu îşi motivează gestul, precizând că, în pofida încercărilor repetate de a-şi determina soţul să înceteze cu acest comportament, nu au reuşit să ajungă la o înţelegere amiabilă, ceea ce face necesară intervenţia instanţei de judecată.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Dinu Patriciu, după decizia Tribunalului Bucureşti: “Mă aşteptam la o achitare. M-am ştiut nevinovat şi am avut încredere în Justiţie”

    Omul de afaceri a spus că este convins şi că recursul se va soluţiona tot cu o achitare. “Şi recursul se va încheia la fel”, a declarat Dinu Patriciu Tribunalul Bucureşti a decis marţi 28 august să îl achite pe Dinu Patriciu în dosarul Rompetrol. Procurorii au cerut în acest dosar 20 de ani de închisoare pentru omul de afaceri. Decizia Tribunalului Bucureşti nu este definitivă ea poate fi atacată de procurori.

    Alte stiri pe gandul.info

  • Dinu Patriciu a fost achitat în dosarul Rompetrol

    Totodată, instanţa i-a achitat şi pe ceilalţi 11 inculpaţi din dosar, printre care Sorin Roşca Stănescu, Sorin Pantiş şi Gabriela Anghelache. Decizia de marţi, care nu este definitivă, a fost luată după două amânări ale pronunţării, în 2 şi 20 august. Tribunalul Bucureşti a încheiat în 18 iulie judecarea dosarului Rompetrol, iar instanţa a stabilit atunci că decizia va fi pronunţată în 2 august. La data stabilită, instanţa care a judecat cauza a amânat decizia pentru 20 august. La ultimul termen de judecată, Parchetul instanţei supreme a cerut judecătorilor Tribunalului Bucureşti condamnarea lui Dinu Patriciu şi a lui Alexandru Bucşă la pedeapsa maximă pentru infracţiunile de care sunt acuzaţi în dosarul Rompetrol, respectiv 20 de ani de închisoare. În cazul celorlalte persoane acuzate în acest dosar, procurorul a cerut instanţei orientarea către minimum pedepsei, cu executare, ceea ce ar însemna zece ani de închisoare.

    Mai multe pe mediafax.ro

  • De ce a dat faliment Mic.ro

    Eduard Dinu, profesor doctor la Academia de Studii Economice din Bucureşti, analizează pentru Ziarul Financiar falimentul Mic.ro.

    Ceea ce trebuia demonstrat s-a întâmplat zilele acestea, un cunoscut întreprinzător român fiind nevoit să recunoască şi de jure, nu numai de facto, eşecul afacerii numite Mic.Ro. Personal am fost sceptic încă de când am auzit de planul de afaceri care prevedea pătrunderea pe o nişă a comerţului cu amănuntul, mizând pe proximitate şi produse autohtone, într-un sector dominat de giganţi. Aşa-numitele atuuri întrezărite de întreprinzătorii locali sunt în fapt simple himere. Răzvan Petrovici a cunoscut acelaşi eşec cu reţeaua Univers’all, ca de altfel şi Cornel Penescu cu lanţul Pic. Asta pe segmentul formatelor mari de magazine. Şi exemplele pot continua. Simpla consultare a datelor statistice publicate periodic arată că sectorul cu rata cea mai ridicată de faliment în România este comerţul cu amănuntul.

    Magazinele de formate mici supravieţuiesc cu greu în lumea modernă. Căci diferenţa uriaşă de talie conferă giganţilor adevăratele atuuri: putere de negociere net superioară în raport cu furnizorii de mărfuri (multe lanţuri europene deţin centrale unice de achiziţie a mărfurilor), costuri operaţionale minime pe metrul pătrat de suprafaţă comercială, sortimente diversificate de mărfuri etc.

    Cu toate eforturile organelor competente, cum ar fi Consiliul Concurenţei, de exemplu, giganţii valorifică în beneficiul propriu aceste atuuri inclusiv prin taxe de poziţionare, imputarea cheltuielilor de reclamă furnizorilor de mărfuri, stabilirea unilaterală a termenelor de plată către furnizorii de mărfuri etc. Acest lucru se întâmplă peste tot în lume. În acest context iluzia poziţionării pe nişa proximităţii nu are cum să se dovedească inspirată. Pentru că giganţii ocupă agresiv şi acest segment.

    Carrefour este cel mai adecvat exemplu pentru piaţa autohtonă: după ce în primă fază a penetrat piaţa cu hipermarketuri poziţionate marginal, lanţul francez a atacat ulterior şi zona de proximitate cu conceptul Carrefour Market. Asocierea recentă dintre acesta şi lanţul Angst este un mod agresiv de operaţionalizare a strategiei menţionate. Întreg teritoriul va fi ocupat de retailerii internaţionali care deţin resurse financiare importante, au formate de business validate de experienţă şi parteneriate dezvoltate la o scară cu totul alta cu marii producători: Unilever, Procter and Gamble, Coca-Cola etc. Imaginaţi-vă un ring de box în care intră un boxer de la categoria mijlocie-mică convins fiind că deţine secretul de a-l învinge pe unul de la supergrea.

    Întrebarea care se pune nu este cine va fi câştigătorul, ci în ce repriză va fi anunţat k.o.-ul?

    Cele mai eficiente formate de vânzări cu amănuntul sunt cele mari, după atestă şi datele de mai jos:

    Tabel 1 – Total vânzări
    mil. EURO
    Segment de piaţă
    2007
    2008
    2009
    Hipermarket-uri (>2.500 mp)
    2.435
    3.200
    3.550
    Cash & Carry (>5.000 mp)
    2.543
    2.492
    2.500
    Discountere (400 – 2.500 mp)
    573
    733
    960
    Supermarket-uri (400-2.500 mp)
    680
    753
    700
    Total comerţ modern
    6.231
    7.178
    7.710

    Indicator/segment de piaţă
    Suprafeţe totale – mp
    Vânzări euro/mp
    2008
    2009
    2008
    2009
    Hipermarket-uri (>2.500 mp)
    559.200
    632.700
    5.722
    5.611
    Cash & Carry (>5.000 mp)
    329.500
    337.500
    7.563
    7.407
    Discountere (400 – 2.500 mp)
    172.000
    232.800
    4.262
    4.124

    Sursa: ZF 16 aprilie 2010

    Imaginaţi-vă de asemenea ce volum de vânzări poate genera un magazin de câţiva zeci de metri pătraţi, cu o gamă restrânsă de mărfuri: presă scrisă (care oricum este pe cale de dispariţie pe mapamond), sucuri, biscuiţi, conserve, ţigări şi altele de genul acesta în comparaţie formatele de mai sus. Ponderea vânzărilor prin reţelele moderne de comerţ ajunsese în România la finele lui 2009 la cca. 55% comparativ cu numai 26% în anul 2005 potrivit datelor furnizate de către Consiliul Concurenţei iar dinamica indică un singur sens. Din punct de vedere strategic se poate afirma că atractivitatea sectorului de comerţ cu amănuntul pentru un competitor local este foarte scăzută, barierele la intrare fiind importante, nivelul de concurenţă ridicat iar puterea de negociere în raport cu furnizorii scăzută. Toţi aceşti factori înseamnă o probabilitate ridicată de faliment. Sigur, în cazul de faţă, întreprinzătorul nostru ar mai fi putut încerca o ultimă soluţie înainte de a cere insolvenţa propriei afaceri: conversia datoriilor în obligaţiuni şi ulterior a acestora în acţiuni. O singură problemă împiedică însă operaţionalizarea acestei scheme, brevetate în alt context: faptul că spre deosebire de Petromidia principalii creditori ai afacerii sunt privaţi.