BusinessMagazin

Tag: dezastru

  • Dezastru pentru districtele comerciale din Marea Britanie: 175.000 de locuri de muncă si 23.400 de magazine urmează să dispară

    În jur de 23.400 de magazine sunt în pericol să fie închise deoarece clienţii evită magazinele din centrul oraşelor în favoarea cumpărăturilor online.

    Aceasta marchează şi o creştere semnificativă faţă de anul trecut, când o serie de retaileri, printre care Toys R Us, Poundworld şi Maplin au închis 20.000 de magazine, fapt care a dus la pierderea a 150.000 de locuri de muncă.

    Mai mulţi proprietari de magazine fizice au cerut autorităţilor să introducă o serie de reguli care să “taie” din avantajul unor giganţi online, aşa cum e Amazon. Potrivit unui sondaj de opinie realizat în rândul patronilor din Marea Britanie, două treimi sunt de părere că Amazon a schimbat complet cursul retailului modern.

    Nume mari precum Marks&Spencer, Debenhams sau House of Fraser se află pe lista celor care vor închide magazine, într-o ultimă încercare de a reduce costurile şi a readuce businessul pe linia de plutire.

  • Ţara în care poluarea a adus dezastrul: Cetăţenii nu mai ies din case pentru că aerul este prea periculos

    Premierul Prayuth Chan-Ocha, le-a cerut cetăţenilor din capitala Thailandei, Bangkok, să stea în case deoarece nivelul de poluare din aer a atins nivele deosebit de periculoase în oraş, potrivit Bloomberg.

    Indexul calităţii aerului, AQI, a urcat la nivelul de 182 în Bangkok – mult mai ridicat decât în faimoasele metropole ale poluării precum New Delhi, Beijing şi Jakarta – înainte de a scădea la 138, potrivit platformei AirVisual care monitorizează poluarea în toată lumea.

    Orice nivel sub 50 este considerat sigur, în timp ce orice nivel peste 300 este considerat catastrofal.

    Oamenii care locuiesc în zonele cu nivele ridicate de poluare în Bangkok ar trebui să evite activităţile „nenecesare” din afara casei sau să poarte măşti, potrivit presei locale.

    A doua cea mai mare economie din sud-estul Asiei vine cu cel mai poluat aer din lume, situaţia fiind cauzată în mare parte de construcţii de emisiile vehiculelor, de fabrici şi de incendii.

    Agenţiile guvernamentale au luat măsuri urgente precum controale aspre la siturile de construcţii şi inspecţii stricte ale vehiculelor care poluează, transmite Puttipong Punnakanta, purtătorul de cuvânt al guvernului.  

     

  • Dezastru pentru cel mai mare creditor german: Deutsche Bank ar putea întinde mâna către statul german pentru a fi salvat

    Gigantul bancar Deutsche Bank a avut mai multe discuţii cu guvernul german în ultima perioadă şi cu principalul competitor din piaţa locală, Commerzbank, în contextul în care investitorii sunt îngrijoraţi că cel mai mare creditor din Germania nu va putea să iasă din actuala criză în care se află fără ajutor din exterior, potrivit Bloomberg.

    Reprezentanţii Deutsche Bank au avut deja zeci de discuţii cu oficialii încă de când a fost format noul guvern în luna martie, la majoritatea participând adjunctul ministrului de Finanţe, Joerg Kukies şi CEO-ul Deutsche Bank, Christian Sewing, precum şi preşedintele board-ului de supraveghere, Paul Achleitner, conform unei scrisoare a ministerul de Finanţe.

    În plus, Sewing s-a întâlnit în mod regulat şi cu CEO-ul Commerzbank, Martin Zielke, potrivit sursei citate.

    Frecvenţa discuţiilor, în cadrul cărora s-a atins şi subiectul „opţiunilor strategice”, subliniază sentimentul de urgenţă resimţit în Berlin şi Frankfurt, în contextul în care Deutsche Bank încă încearcă să îşi revină după mai mulţi ani de piederi şi venituri scăzute.

    Acţiunile ambilor creditori şi-au pierdut mai mult de jumătate din valoare anul trecut, ceea ce a declanşat iniţial speculaţiile cu privire la o posibilă fuziune. Commerzbank, al doilea cel mai mare creditor listat la bursă al ţării, este încă deţinut şi de guvern după un bailout.

    O fuziune „va deveni mult mai probabil dacă există semne că banca nu-şi va putea reveni nici sub conducerea lui Sewing”, spune Markus Riesselmann, analist în cadrul Independent Research. „Rezultatele care vor fi anunţate pentru T4 nu vor aduce probabil această revenire”.

    Cu toate acestea, guvernul ar susţine o posibilă fuziune între cele două bănci, potrivit surselor din apropierea situaţiei. Guvernul a discutat recent un plan cu mai mulţi executivi pentru a vedea cum poate fi de ajutor în cazul unei posibile fuziuni.

     

  • Dezastru. EXODUL românilor, confirmat: Sute de mii de tineri au FUGIT din ţară

    „Exodul tinerilor este alimentat de guvernarea PSD-ALDE. Cei peste 500.000 de tineri care au plecat din ţară în ultimii zece ani, alături de cei peste două milioane de adulţi, aproape toţi aparţinând grupelor de vârste cu persoane active în muncă, formează o pătură socială extrasă din toate zonele ţării, ale căror aspiraţii de viaţă nu mai pot fi împlinite aici, în primul rând din cauza decalajelor încă foarte mari dintre aşteptările cetăţenilor şi slaba calitate a vieţii, rezultate din politici publice fără consistenţă ale guvernărilor succesive, care nu au reuşit să îndrepte România în direcţia bunei guvernări”, a transmis Marilen Pirtea, într-un comunicat de presă remis, luni, MEDIAFAX.
     
    Liberalul a amai spus că migraţia ridicată în rândul tinerilor activi pe piaţa forţei de muncă va influenţa semnificativ sistemul de pensii din următorii ani, dar şi accentuarea fenomenului îmbătrânirii demografice.
     
    „Cel mai important segment din totalul emigranţilor români, plecaţi din România după 2007, este reprezentat de persoanele din grupa de vârstă 20-29 ani şi din grupa 30-39 ani. Migraţia ridicată în rândul populaţiei şcolare şi a celor activi pe piaţa forţei de muncă va influenţa semnificativ piaţa internă a forţei de muncă şi sistemul de pensii în următorii ani, cu efecte negative multiple şi cu agravarea fenomenului îmbătrânirii demografice”, a completat Pirtea.
     

  • Dezastru fără precedent: Jumătate din populaţia unei ţări cu peste 200 de milioane de locuitori a fost expusă în urma unui incident de securitate naţională

    Datele personale a peste 120 de milioane de plătitori de taxe au fost expuse şi valabile online timp de mai multe săptămâni, potrivit ZDNet.

    Un server care conţine numerele unice de identificare ale plătitorilor de taxe din Brazila a fost expus în urma unui incident de securitate cibernetică, ceea ce aduce riscuri pentru aproximativ 120 de milioane de persoane.

    Codurile numerice fiscale, cunoscute drept Cadastro de Pessoas Fisicas (CPF), sunt emise de Rezerva Federală din Brazilia pentru fiecare cetăţean şi plătitor de taxe din ţară şi sunt legate de aspecte precum istoricul de credit şi de debit şi până la date legate de foşti şi actuali angajatori.

    Potrivit firmei de securitate InfoArmor, care a descoperit incidentul, breşa a afectat 57% din populaţia Braziliei, şi a apărut din cauza unei erori de configurare efectuate la începutul anului.

    După ce au examinat serverul, specialiştii au descoperit că fişierul „index.html” a fost redenumit în „index.html_bkp”, ceea ce a lăsat baza de date deschisă pentru oricine ştia numele fişierului.

     

     

     

  • Dezastru pentru una dintre cele mai bogate familii din Europa, a pierdut 16 miliarde de dolari „peste noapte”

    Averile preşedintelui şi vice-preşedintelui companiei au scăzut cu 53%, în condiţiile în care compania s-a confruntat cu creşteri de costuri şi condiţii de afaceri dificile în Europa şi Asia, care vor afecta profiturile. Un executiv a declarat, săptămâna aceasta, că această situaţie va continua şi în 2019.
     
    Valoarea averii lui Georg Schaeffler şi a mamei sale este de 14,1 miliarde de dolari, potrivit indicelui Bloomberg Billionaires, după ce au suferit, în acest an, cel mai mare declin al averii dintre cele mai bogate familii din Europa. Cei doi controlează Schaeffler AG, un grup german de inginerie care se confruntă cu aceeaşi situaţie. Acţiunile ambelor companii au scăzut cu peste 40% în acest an.
     
    Germania are cel mai mare număr de miliardari din Europa printre 500 cei mai bogaţi din lume, printre care acţionarul majoritar al Bayerische Motoren Werke AG Susanne Klatten şi co-fondatorul SAP SE, Hasso Plattner.
     

  • Victimele războiului din Ucraina devin deschizători de drumuri la Cernobîl

    Şi Vadim Minzuyk a fugit şi şi-a luat ideile de afaceri cu el. Acestui pionier, Cernobîl îi oferă şansa unui nou început şi, de ce nu, a succesului. Despre el scrie BBC într-un reportaj intitulat „Oamenii care s-au mutat la Cernobîl”.
    În fiecare zi, Vadim Minzuyk îşi plimbă câinele de-a lungul gardului de sârmă înalt care marchează începutul zonei de excludere. Este locul lui preferat, unde se bucură de ciripitul păsărilor şi de liniştea pădurii.

    „Este ca şi cum ai trăi în nordul Finlandei sau în Alaska“, spune Vadim. „Această zonă are cea mai mică densitate de populaţie de oriunde în Ucraina – doar două persoane pe kilometrul pătrat.“

    În oraşul de unde a plecat, Horlivka, din estul Ucrainei, Vadim era un întreprinzător cu afaceri de un milion de dolari pe an. Însă după ce oraşul a ajuns pe prima linie a frontului, lovite de artilerie, fabricile şi depozitele sale odinioară înfloritoare au fost rase de pe faţa pământului – pe locul unora dintre ele sunt acum doar cratere. Horlivka este încă pe linia frontului.

    Vadim îşi aminteşte că îi putea vedea prin fereastra din spatele casei pe rebeli ridicând o baricadă chiar din gardul său de la grădină. Uneori, cele două armate ajungeau la numai 100 de metri distanţă una de alta.

    Timp de peste un an, familia sa trecea prin verificări zilnice de identitate la punctele de control militare din oraş. Au văzut cadavre lăsate pe marginea drumului. Au fost chiar martori la o crimă, când un om a fost scos din maşină în faţa lor de rebeli şi executat ziua în amiaza mare.
    După ce şi-au scos copiii din oraş, Vadim şi soţia sa au plecat şi ei. Fugind cu maşina din Horlivka, au lăsat totul în spatele lor.

    Oamenii au plecat de teama radiaţIilor sau goniţi de sărăcia care a urmat. Natura şi-a reintrat complet în drepturi, cucerind străzi, blocuri, case şi fabrici ruinate. Acum, un nou dezastru zdruncină liniştea ucrainenilor – războiul din est dintre armata guvernamentală şi separatiştii sprijiniţi de ruşi. Conflictul a alungat oamenii, iar câţiva dintre ei şi-au ales ca refugiu casele dărăpănate de la marginea zonei de alienaţie.

    Timp de mai multe luni, trăind din economii, Vadim a călătorit prin Ucraina în căutarea unor şanse prin care familia să reînceapă o viaţă normală. Într-o zi, a primit un pont.

    O rudă a auzit despre o proprietate ieftină de vânzare pe lângă Cernobîl. S-a dus să vadă un siloz de cereale abandonat în satul Ditiatki. Situată la marginea zonei de excludere, proprietatea era ieftină şi suficient de aproape de capitala Kiev (115 km) pentru a deveni o oportunitate de afaceri viabilă.

    „Acoperişul curgea acolo unde localnicii scoseseră tot metalul. L-am întâlnit pe proprietar şi am ajuns la o înţelegere ieftină.“
    A cumpărat depozitul cu 1.400 de dolari şi alte trei case pentru doar 240 dolari, le-a conectat pe toate la reţeaua de electricitate şi şi-a deschis un mic furnal de oţelărie.
    „Strategia mea a fost să încep o afacere prin producerea unui produs făcut din deşeuri. Primul an a fost cel mai dificil, dar în ultimii doi ani a început să-mi meargă mult mai bine“.

    Vadim a recrutat şapte dintre foştii săi lucrători din Donbas, oferindu-le cazare. Pentru aceasta a transformat una dintre casele sale în cămin.
    „Pot să-mi câştig traiul prin muncă şi să-i ajut pe muncitorii mei să facă şi ei bani. Eu sunt cel mai mare contribuabil aici în sat. Până la urmă sunt ucrainean şi vreau să-mi ajut ţara.“

    Vadim spune că se gândeşte uneori la radiaţii. Chiar şi-a cumpărat un detector Geiger de mână pentru a măsura intensitatea acestora.
    Însă nu este îngrijorat. E convins că nivelul radiaţiilor atmosferice este suficient de scăzut pentru a nu-i afecta sănătatea.
    „După câte  am văzut în război, radiaţia nu este nimic. A fost un miracol că am supravieţuit.“ El se bucură de viaţa de aici. Nu este vorba doar absenţa războiului, ci şi de o linişte specială.

    Pe 26 aprilie 1986, la Cernobîl s-a produs cel mai grav dezastru nuclear din istoria omenirii.
    Un experiment conceput pentru a testa siguranţa centralei electrice a eşuat şi a provocat un incendiu care a generat radiaţii timp de 10 zile. Norii care transportau particule radioactive s-au deplasat la mii de kilometri faţă de epicentrul catastrofei, provocând o ploaie toxică peste tot în Europa.
    Cei care trăiau aproape de Cernobîl – aproximativ 116.000 de oameni – au fost evacuaţi imediat. O zonă de excludere de 30 km a fost impusă în jurul reactorului distrus. Aceasta a fost ulterior extinsă pentru a acoperi mai multe zone afectate.

    În următoarele câteva luni, încă 234.000 de persoane au fost mutate. Aproape toţi au plecat în grabă. Unii au primit doar câteva ore să-şi împacheteze toate bunurile. Alţii au crezut că vor fi plecaţi doar câteva zile, dar nu au fost lăsaţi să se întoarcă niciodată. Mulţi dintre evacuaţi, care practicau agricultura de subzistenţă, au fost mutaţi în blocuri-turn de beton.
    Însă unii oameni nu au plecat niciodată.
    Astăzi este încă ilegal să locuieşti în interiorul zonei de excludere. Cu toate acestea, aproximativ 130-150 de persoane o fac. Multe sunt femei, bătrâne, care încă trăiesc din ce le dă pământul pe care-l au din moşi-strămoşi.
    Vadim şi ai săi vorbesc despre plăcerea lor de a face plimbări lungi şi liniştite în pădure. Traiul este destul de primitiv, însă familia nu vrea să se mute într-un oraş mai mare, chiar dacă ar însemna mai mulţi prieteni sau oportunităţi. Nevoia lor de linişte după ce au fugit din haosul războiului îi aduce cu picioarele pe pământ.
    Vadim spune că soţia sa, Olena, uneori face comparaţii între ruinele din zona de excludere şi fostul lor oraş distrus de război.
    Însă există o distincţie clară – aici, la marginea zonei de excludere, Olena crede că familia lor are un viitor.
    „Am simţit ca şi cum am pierdut totul“, spune Vadim. „Dar acum, trăind aici, lucrurile se îmbunătăţesc.“
    Marina Kovalenko n-are spirit de întreprinzător. Însă are curaj. În această zi caldă de vară, se joacă fotbal în curte cu cele două fete ale sale. Irina şi Olena, la vârsta adolescenţei, râd de cum câinele de familie încearcă să prindă mingea, împrăştiind puii de găină uimiţi. Însă dincolo de gardul curţii din spatele casei, totul este tăcut şi nemişcat.
    Numeroase case, un magazin şi o bibliotecă stau pustii în satul Steşcina din nordul Ucrainei. Numai pădurea câştigă teren, pe măsură ce plantele târâtoare cuceresc crăpăturile din acest sat abandonat. Familia are câţiva vecini, dar aproape toţi sunt trecuţi de 70 de ani.
    În pofida lipsei de facilităţi sau de oportunităţi, în urmă cu patru ani, Marina şi fiicele ei au împachetat tot ceea ce puteau lua cu ele şi au străbătut sute de kilometri pentru a veni să locuiască aici – la doar 30 km de zona de alienaţie de la Cernobîl.
    Casa femeii şi a fiicelor sale are nevoie urgentă de reparaţii. Podelele putrezesc, iar caloriferele metalice sunt crăpate – o problemă majoră într-un loc unde temperaturile pot scădea şi sub -20C în timpul iernii.
    Au facilităţi de bază – gaze la butelie, electricitate şi semnal de telefonie mobilă, ceea ce înseamnă că au acces la internet. Însă pentru a merge la toaletă trebuie să iasă în curte. Apa este o problemă – singura lor sursă este un puţ poluat care se conectează la casă printr-o singură conductă. Apa trebuie fiartă înainte de a fi folosită.
    O casă în stare bună în sat ar putea costa 3.500 de dolari, dar astfel de proprietăţi sunt rare. Cele mai multe dintre casele pustii – multe din lemn – sunt vândute de foştii locatari pentru cel mult câteva sute de dolari.
    Marina era prea săracă pentru a cumpăra chiar şi una dintre acestea când a sosit. De aceea, consiliul de conducere a oferit familiei o soluţie de cazare neobişnuită. În schimbul dreptului de a locui acolo, familia trebuia să aibă grijă de un bărbat în vârstă în fazele terminale ale demenţei. Când acesta a murit în urmă cu doi ani, familia a moştenit casa.
    În curte, Irina şi Olena sunt mândre să-i prezinte pe ceilalţi membri ai familiei – câteva găini, iepuri, capre, chiar şi câţiva porcuşori de Guineea. Când nu sunt la şcoală – aflată la 5 km de mers pe jos – fetele îşi petrec mult timp ajutându-şi mama în grădină, cultivând legume şi îngrijind animalele.
    Singura sursă de venit a familiei sunt ajutoarele de la stat – 183 dolari pe lună (5.135 grivne ucrainene). Cultivarea hranei şi îngrijirea animalelor pentru lapte şi carne sunt esenţiale pentru bugetul lor.
    Marina şi fiicele ei au fugit din Toşkivka, un oraş industrial mare din regiunea Donbas din estul Ucrainei. În patru ani de conflict în estul ţării, aproximativ 10.000 de persoane au fost ucise şi aproximativ 2 milioane au ajuns pe drumuri. Conflictul a început în 2014. După anexarea Peninsulei Crimeea la Rusia, separatiştii înarmaţi care pretind că acţionează în numele localnicilor vorbitori de rusă din estul Ucrainei au decis să treacă la acţiune. Luptătorii au declarat două enclave separatiste în jurul oraşelor Doneţk şi Lugansk din Donbas, inima industriei cărbunelui din Ucraina.
    Când separatiştii proruşi au început să cucerească satele şi să-i scoată pe militarii ucraineni din oraşele şi localităţile din regiune, casa Marinei şi a fiicelor acesteia a ajuns sub ploaia de obuze.
    Cu excepţia câtorva ore în fiecare dimineaţă, bombardamentul era  neobosit. În timpul acestor armistiţii temporare, toată lumea încerca să recapete un sentiment de normalitate. Irina şi Olena se duceau la şcoală, în timp ce Marina se ducea la piaţă. Dar la prânz focul era deja în toi. Cele mai multe nopţi au fost petrecute în pivniţă. Venind de la şcoală într-una din aceste pauze, Irina şi Olena au fost prinse neaşteptat sub foc încrucişat. Cu grenadele de mortar picând ca ploaia, Marina nu putea ajunge la ele. Fetele au supravieţuit datorită unui negustor, care le-a târât de pe stradă în siguranţă în pivniţa sa.
    Pentru Marina, acela a fost semnul că trebuie să plece. Există cel puţin zece alte familii din regiunea Donbas care au făcut aceeaşi călătorie lungă în satele abandonate din apropierea zonei de excludere.
    La fel ca Marina, cei mai mulţi dintre ei au venit la recomandarea unor vechi prieteni sau vecini. O femeie chiar spune că pur şi simplu a căutat pe Google „cel mai ieftin loc de trăi din Ucraina“. Rezultatul – aproape de Cernobîl.
    De la dezastru, oamenii de ştiinţă au monitorizat încontinuu nivelurile de radiaţii din sol, de pe copaci, plante şi animale din jurul Cernobîlului, chiar şi în zonele din afara zonei de excludere.
    Nu mai există riscul de emisii de radiaţii în atmosferă, spune Valery Kasparov, de la Institutul de Radiologie Agricolă din Ucraina. Însă în unele zone contaminarea solului ar putea reprezenta o ameninţare pentru sănătatea oamenilor.
    Kasparov şi echipa sa au descoperit recent niveluri potenţial periculoase de cesiu-137 radioactiv în laptele de vacă produs în unele zone din afara zonei de excludere. Particulele de cesiu, absorbite de rădăcinile de iarbă, au fost transmise bovinelor.
    În cantităţi mari, ingerarea poate afecta celulele umane şi în unele cazuri poate duce la boli grave, cum ar fi cancerul tiroidian.
    Dar aceste riscuri, spune Kasparov, sunt limitate la zone specifice. Timp de peste 30 de ani, echipa sa a lucrat pentru a cartografia aceste zone fierbinţi, astfel încât să poată estima riscul potenţial pentru persoanele care locuiesc şi lucrează în jurul zonei de excludere.
    Pe o hartă care prezintă dispersia de cesiu-137 de la reactorul nuclear de la Cernobîl, Kasparov se uită la satul Steşcina unde locuiesc Marina şi fiicele ei. El spune că riscul de a consuma legume sau lapte de capră produse într-un loc precum Steşcina este foarte scăzut. Însă zona este în curs de investigare pentru riscul de radiaţii în produsele alimentare sălbatice, cum ar fi ciupercile de pădure sau fructele de pădure.
    Marina spune că s-a gândit la posibilele riscuri generate de radiaţii. Însă se gândeşte şi la faptul că familia ei fugea de ceva mult mai periculos – ameninţarea războiului.
    „Radiaţia ne poate ucide încet, dar nu ne împuşcă şi nu ne bombardează“, spune Marina. „Este mai bine să trăieşti cu radiaţii decât cu războaie. Nu-mi pasă de radiaţii. Îmi pasă doar că nu mai există obuze care să zboare peste copiii mei, este linişte aici, dormim bine şi nu mai trebuie să ne ascundem.“

  • Dezastru pentru românii cu credite . A cincea zi de creştere consecutivă pentru ROBOR la 3 luni, indicii la 6 şi 9 luni ating noi maxime

    Cel mai ridicat nivel al indicelui ROBOR la 3 luni din acest an a fost de 3,47%, în săptămâna 30 iulie – 3 august.
    Indicele ROBOR la 6 luni, utilizat în calculul dobânzilor la creditele ipotecare lei cu dobândă variabilă, a crescut la 3,58%, maximul anului, de la 3,56%, iar cel la 9 luni a crescut la 3,63%, maximul anului, de la 3,61%.

    Indicele ROBOR la 12 luni, care reprezintă rata dobânzii plătită la creditele în lei atrase de către băncile comerciale de la alte bănci comerciale pentru o perioadă de 12 luni, a crescut la 3,68%, de la 3,65%.

    Cititi mai multe pe www.medaifax.ro

     

  • Cum vor explica asta? DEZASTRU total pentru PSD. Este cea mai mare prăbuşire din ISTORIE

    Potrivit execuţiei bugetare, la nouă luni din 2018, statul a cheltuit pentru investiţii 9,5 miliarde de lei, creştere de 50% faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut . Doar că în acest coş sunt puşi şi banii Armatei pentru achiziţii de tehnică militară – 2,6 miliarde de lei la nouă luni.
     
    Guvernul a promis că 2018 va fi un an al investiţiilor, după doi ani în care cheltuielile so­ciale au fost pe pri­mul loc. Comisia Na­ţio­nală de Prog­noză anticipează că, în 2018, avansul consumului, care a ţinut sus creş­terea economică în ultimii doi ani, va fi de 5,4%, iar cel al investiţiilor de 8%. Datele BNR arată că, deşi în primul trimestru inves­tiţiile au crescut cu 13,5%, în al doilea tri­mes­tru ele au scăzut, marginal, cu 0,2%, an/an.
     
    O socoteală simplă arată că avansul inves­tiţiilor publice – scăzând cheltuielile Armatei – înseamnă un plus de 7%, nu de 50%, cât indică Finanţele. Asta în condiţiile în care investiţiile au fost tăiate crunt în ultimii ani. „Cheltuielile Armatei cu investiţiile trebuie puse în acelaşi coş, pentru că vorbim de raportări statistice. Sunt simple raportări statistice. Peste tot este aşa în UE.
     
    Dar nu trebuie să ne furăm căciula. Puştile nu înlocuiesc autostrăzile. Puterea politică se laudă, aşa este mereu. Rolul opoziţiei ar fi acela de a arăta cum stau lucrurile”, spune economistul Aurelian Dochia. Raportat la PIB, problema este şi mai complicată. PIB-ul estimat de CNP şi de guvern, pentru 2018, este de 945 de miliarde de lei. O cheltuială cu investiţiile, la nouă luni, de 6,9 miliarde de lei (excluzând cheltuielile Armatei) înseamnă 0,6% din PIB, cea mai mică din anii de după aderarea României la Uniunea Europeană.
     

  • Vasile Puşcaş, fost negociator-şef al României cu UE: Britanicii vor plăti enorm de scump ieşirea din UE, dar un Roexit ar fi un dezastru pentru România

     UE se va transforma pe principiul integrării diferenţiate, iar unul dintre criteriile acestei integrări este cel al competitivităţii. Dacă România nu ţine pasul cu integrarea, costul finanţării statului va deveni cumplit de amar. Românii sunt proeuropeni, dar politicienii României nu au vrut convergenţă cu UE, ci doar banii UE.
     
    „La Începutul anilor 30 ani ai seco­lului trecut, românii au pus gaz peste focul din Europa, în aşa fel încât, câţiva ani mai târziu, şi-au dat foc şi la propria lor casă. În loc să construim edificiul numit România, noi am dat foc cetăţii şi, în anii 40 ai secolului trecut, Ro­mânia a fost destruc­turată cu largul nostru concurs”, amin­teşte Vasile Puşcaş, fost nego­ciator-şef al României cu UE, fost ministru al integrării europene, azi profesor la Universitatea Babeş-Bolyai, cea mai mare universitate din România şi între cele mai prestigioase din ţară, cu peste 40.000 de studenţi, masteranzi şi doctoranzi.