BusinessMagazin

Tag: desen

  • Istoria desenului animat “Nu, pogodi!” – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Istoria desenului animat “Nu, pogodi!” – GALERIE FOTO SI VIDEO

     

     

     

     

     

  • REPORTAJ: Un profesor arădean transformă cu pensula ziduri gri în biblioteci, piscine şi acvarii colorate – GALERIE FOTO

     De 16 ani, de când a terminat Facultatea de Arte şi Design la Timişoara, Sabin Chintoan le predă desen elevilor de şcoală generală şi liceu, iar în paralel cu meseria de dascăl este un artist care poate fi găsit adesea pe schele în biserici, unde pictează pereţi cu motive religioase, sau pe străzile Aradului, unde transformă ziduri murdare în veritabile lucrări de artă expuse în aer liber.

    Arădeanul a prins drag de creion şi pensule în jurul vârstei de zece ani, dar spune că nu profesorii i-au insuflat această pasiune.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Oraşul lui Batman pe străduţele Madridului

    The Dark Knight Rises” a obţinut 160,9 milioane de dolari în weekendul său de debut, potrivit cifrelor definitive publicate luni de societatea Exhibitor Relations. Filmul ocupă locul al treilea în topul peliculelor cu cel mai bun debut din istorie, după “Răzbunătorii/ The Avengers” (207,4 milioane de dolari) şi ultimul film din seria “Harry Potter” – “Harry Potter şi Talismanele Morţii: Partea 2” – (169,2 milioane de dolari).

  • Arta aborigenilor de altădată (FOTO)

    Săpăturile coordonate de Bryce Barker au dat la iveală o parte a unui desen în cărbune de pe o bucată de piatră realizat în urmă cu 28.000 de ani, precum şi dovezi că în situl respectiv ar fi existat oameni acum 45.000 de ani, scrie The Independent. Cum se consideră că aborigenii au ajuns în Australia cu cel puţin 45.000 de ani în urmă, specialiştii se aşteaptă să descopere şi picturi rupestre din acea vreme, ceea ce le-ar câştiga statutul de cele mai vechi ale lumii, deţinut în prezent de picturile de la El Castillo din Spania, vechi de 40.800 de ani.

    Se consideră că probabil aborigenii s-au apucat de pictat la puţină vreme după ce au ajuns în Australia, dar, din cauză că operele lor se aflau în locuri expuse intemperiilor, majoritatea nu s-a păstrat, spre deosebire de Franţa sau Spania, unde oamenii străvechi au pictat pereţii peşterilor, neatinşi de capriciile vremii.

  • Două lucrări semnate de Brâncuşi, scoase la vânzare în România (FOTO)

    Desenul “Pupăza cu moţ” (peniţă pe hârtie, 27,4 x 38 cm, valoare estimată 5.000 – 10.000 de euro) este scos la vânzare de către un colecţionar privat din Bucureşti, care l-a achiziţionat în trecut de la o licitaţie Christie’s. Desenul reprezintă un proiect de ilustraţie pentru volumul de poeme “Plante şi animale”, publicat de Ilarie Voronca la Paris, în 1929. Scriitorul făcea parte din cercul de prieteni ai artistului.

    Cea de-a doua lucrare semnată de Brâncuşi este fotografia-obiect artistic “Peile roşi”, datată în 1906, care are o valoare estimativă cuprinsă între 2.000 – 4.000 de euro. Textul de pe verso, datat şi localizat la 28 septembrie 1906, în Paris, ne spune: “Băeatul Tati! Fă zvon în ţară că steagul Oltului a început să să urzască la buricul pământului. Sunt primit la Salon cu trei opere. Te serut Costachie. Monsieu Ion Georgiean, Doctorand, str. Izvorului, nr. 18, Bucarest, Roumanie”.

    Imaginea de pe faţa cărţii poştale reprezintă “Peile roşi”, una dintre sculpturile distruse de artist în 1907, într-un acces de răzvrătire faţă de ceea ce crease în perioada impresionismului la care Brâncuşi aderase ca elev al lui Rodin. Astfel, cartea poştală trimisă prietenului Gheorghian-Popescu este unicul document rămas, care prezintă una dintre operele dispărute. Fotografia a fost reprodusă cu ocazia Centenarului Brâncuşi din 1976 în “România literară” şi provine din colecţia privată bucureşteană Călin Eftimie.

    Cea mai scumpă operă a sculptorului român, “Madame L.R.”, a fost vândută cu 37,1 milioane de dolari în cadrul unei licitaţii la Paris din 2009.

    În afară de cele două lucrări semnate de Brâncuşi, la licitaţia din 26 ianuarie a casei Artmark sunt oferite 140 de picturi şi sculpturi realizate de de avangardişti români de circulaţie internaţională, precum Jacques Herold, Marcel Iancu, Herman Maxy, Jules Perahim, Arthur Segal şi de expresioniştii români cei mai importanţi, precum Iosif Iser, Ion Ţuculescu, Corneliu Baba, Hans Eder.

  • Cultura tacerii

    Face parte din segmentul de cultura urbana cu care rezonez cel
    mai bine, mica doza de inventivitate si energie creativa cheltuite
    de cineva care nu asteapta vreo rasplata – asta in cazul in care
    zambetul meu si al altor trecatori nu este deja un mare castig. Ce
    vedeti este modul in care artistii anonimi care sunt autorii
    acestor grafitti-uri s-au gandit sa il omagieze pe Emil Cioran,
    nascut pe 8 aprilie in urma cu 100 de ani. Au facut un desen
    inteligent, au scris Cioran 100, au umplut trotuarul de pe
    Bulevardul Dacia, intre Institutul Francez si Piata Romana, o
    legatura simbolica intre Franta unde a ales filozoful sa traiasca
    si Romania renegata de tristul ganditor.

    Mi s-a parut cel mai frumos lucru cu care m-am intalnit in
    ultima perioada, o dovada ca mai exista oameni pentru care cultura
    mai inseamna ceva. Inainte de a pleca sa fac fotografiile am citit
    un comentariu al colegei mele de la Mediafax Indira Crasnea despre
    situatia manscriselor si documentelor personale ale lui Cioran
    scoase la licitatie saptamana trecuta. Ministerul Culturii si
    Institutul Cultural Roman si-au declinat competentele – nu
    participa la licitatie, nu pot si nu au facut demersuri. “Mai rea
    decat uitarea este indiferenta. Mai rea decat saracia sunt
    ignoranta, ingratitudinea si, judecand din perspectiva statului,
    impotenta institutionala. Cu filosoful singuratic din Cartierul
    Latin, prima sa patrie a fost cam meschina. Are o modesta casa
    memoriala in Rasinari(i) copilariei sale. Manuscriselor licitate
    intr-un hotel parizian le-ar fi stat bine si firesc acolo,
    intregind fericit spiritul locului. Dar cine mai plateste, azi,
    pentru bine si firesc?”, spune colega mea si nu pot sa nu ii dau
    dreptate.

    Ulterior, Consiliul de Administratie al TVR a decis sa participe
    la licitatie, dar acesta deja nu mai este subiectul meu. Subiectul
    meu este indiferenta, o cultura a tacerii pe care o respectam, voit
    sau nu, lucrurile despre care credem ca nu ne intereseaza, nu ne
    ating, nu ne pasioneaza. Cioran nu aduce nici voturi nici venituri
    la bugetul statului, de ce ar trebui sa se intereseze cineva de el?
    Si ce sa faca o institutie cu hartoagele unui filozof nebun care
    si-a renegat natia? Cioran, documentele si licitatia, dar si
    discretia cu care este tratat centenarul Cioran sunt un bun exemplu
    despre ce inseamna cultura tacerii, chiar daca nu cel mai
    reprezentativ.

    Ganditi-va de cate ori v-ati intalnit cu urmatoarea situatie:
    discutie pe o tema data, fotbal sa zicem. Goluri, galerii, tactici
    de joc, drepturi de televizare, cluburi, bani pentru jucatori, bani
    pentru finantatori, subiecte fascinante pentru un absolut
    necunoscator al sportului-rege, asa cum sunt eu. Discutia ajunge la
    influenta vreunui personaj dubios si actiunile acestuia si aici se
    termina distractia – fiecare participant la discutie ia un aer
    cunoscator, mormaie ceva de genul “..a, ala!?” si gata, distractia
    se termina pentru ca intervine discretia aceasta de neinteles.

    Situatia poate fi extrapolata la jocuri politice, influente in
    economic, jocuri de culise in privatizari sau decizii luate aiurea,
    in pripa sau gresit, dar care afecteaza multi oameni. Si nu se
    discuta la modul serios despre astfel de situatii, despre cum se
    fura in Romania cu legea in mana, despre dedesubturile
    intoxicarilor din presa, despre viitorul unui tari in care bolnavi
    in stadiu terminal sunt abandonati, iar femeile nasc prin
    closete.

    Despre planurile de dezvoltare ale unui stat in care, imi permit
    sa atentionez pe cine o fi interesat, nu putem fi toti
    exportatori.

    Despre hotie, prostie, nepricepere, indolenta si nepasare.
    Despre Cioran, care, renegandu-ne, ne ofera dimensiune.

    Nu se discuta despre elefantul aflat in magazinul de
    portelanuri, pe care il vede toata lumea si despre care toti stiu
    ca va porni curand si va face praf magazinul.

    Cand linistea este norma, apar dezinteresul, nepasarea, credinta
    ca diferentele de opinie sunt daunatoare sau incorecte. Toata lumea
    are astfel de probleme; revista germana Spiegel are un articol
    trist despre cultura tacerii practicata la TEPCO, compania de
    electricitate care detine centrala de la Fukushima. Nu este
    vinovata compania pentru un cutremur de noua grade sau pentru valul
    tsunami, dar este vinovata pentru falsificari de documente,
    folosirea unor instrumente de masura defecte, omiterea raportarii a
    29 de accidente care au avut loc in anii ’90. Toate acestea trebuia
    discutate, analizate, asumate si poate astazi efectele cutremurului
    ar fi fost mult atenuate.

    Pentru a fi clar, cand spun discutii, nu ma gandesc la presa,
    televiziune sau discutii la bere, intre prieteni. Daca nu
    intelegeti, cumparati-l pe Cioran.