BusinessMagazin

Tag: datorie

  • Opinie Cristian Hostiuc, ZF: Cu împrumutul extern de 3 miliarde de euro luat de Ministerul Finanţelor în martie, România va depăşi din nou, după şapte ani, o datorie externă de peste 100 de miliarde de euro. Problema este că principalul vinovat nu este guvernul, ci voi, care aţi făcut 65% din această datorie externă

    Ce mi-a atras atenţia este că datoria externă totală a României a crescut la 99,6 miliarde de euro în februarie 2019,  cu 1,2 miliarde de euro mai mult decât la finalul lui 2018.

    Cu împrumutul pe care l-a luat Ministerul Finanţelor de 3 miliarde de euro de la finalul lunii martie, România va depăşi din nou o datorie externă de 100 de miliarde de euro, nivel unde era la nivelul lui 2012, când soldul era de 100, 875 miliarde de euro.
     
    Atunci încă mai duceam în spate 8 miliarde de euro din datoria către FMI luată în 2009, la începutul crizei.
     
    Din 2012, datoria externă a scăzut până în 2015 de la 100,8 miliarde de euro la 90,4 miliarde de euro, iar de atunci a reînceput să crească, ajungând la 98,4 miliarde de euro la finalul lui 2018 şi 99,6 miliarde de euro la finalul lui februarie 2019.
     
    Este adevărat că din 2012 până în 2018, PIB-ul României a crescut de la 132 de miliarde de euro la 202 miliarde euro, ceea ce a făcut ca datoria externă să se reducă ca pondere în PIB de la 75%, la 48%.
     
    Între timp a crescut datoria internă a statului de la 90 de miliarde de lei la finalul lui 2012, la 160 miliarde de lei la finalul lui 2018, pentru că dobânzile la împrumuturile în lei s-au redus de la 6% la 1% sau chiar sub, în 2016-2017.
     
    Între timp, dobânzile la lei au crescut din nou, depăşind chiar 5% la împrumuturile pe 10 ani, iar creşterea inflaţiei la 4% în martie va însemna dobânzi şi mai mari.
     
    Revenind la datoria externă a României, de 99,6 miliarde de euro la finalul lunii februarie, 68 de miliarde de euro este datorie pe termen lung şi 31,3 miliarde de euro este datorie pe termen scurt.
     

  • BNR: Datoria externă totală a României a crescut cu 193 mil. euro în perioada ianuarie-februarie, la 99,6 mld. euro

    Gradul de acoperire a datoriei externe pe termen scurt, calculată la valoarea reziduală, cu rezervele valutare la BNR la 28 februarie 2019 a fost de 72,8%, comparativ cu 74,3%  la 31 decembrie 2018.
     
    În acelaşi timp, datoria externă pe termen lung a însumat 68,2 mld. euro la 28 februarie 2019   (68,5% din totalul datoriei externe), în creştere cu 0,4% faţă de 31 decembrie 2018.
     
    Rata serviciului datoriei externe pe termen lung a fost 12,5% în perioada ianuarie – februarie 2019, comparativ cu 21,2% în anul 2018.  Gradul de acoperire a importurilor de bunuri şi servicii la 28 februarie 2019 a fost de 4,8 luni, în comparaţie cu 4,9 luni la 31 decembrie 2018.
     

  • Imperfecţiune de sticlă

    Sursa de inspiraţie a acestuia o constituie, după cum singur mărturiseşte, eleganţa imperfectă a naturii, iar printre lucrările sale din sticlă suflată se regăsesc plante, în special copaci răsuciţi în diverse poziţii, animale şi păsări, precum şi unele care amintesc de baloane de săpun sau picături de apă. Alegerea sticlei suflate ca material pentru creaţiile sale se datorează faptului că nici ea nu este perfectă, la fel ca sursele de inspiraţie, afirmă artistul. 

  • Guvernul, nemulţumit de deciziile agenţiei Standard & Poor’s referitoare la ratingul României

    „Ratingurile pentru România continuă să fie susţinute de nivelurile moderate ale datoriei externe private şi publice, precum şi de perspectivele de creştere sănătoase”, subliniază analiştii S&P Ratings.

    În opinia acestora, eficacitatea instituţională a României „rămâne slabă, ceea ce limitează ratingurile”.

    „În timp ce România continuă să beneficieze de poziţii solide fiscale şi externe, credem că, în special, lărgirea deficitelor fiscale şi externe ar putea să mănânce în timp aceste tampoane şi să facă economia românească din ce în ce mai vulnerabilă la încetinirea ritmului de creştere”, au subliniat analiştii celei mai mari agenţii de rating.

    Reprezentanţii Guvernului de la Bucureşti s-au arătat nemulţumiţi de deciziile agenţiei, astfel încât au făcut un apel.

    „România a făcut recursul la decizia S&P Global Ratings privind perspectivele. S&P Global Ratings a stabilit că condiţiile pentru formularea unui astfel de apel au fost îndeplinite în conformitate cu politicile şi procedurile sale. În consecinţă, ne vom abate de la calendarul nostru pentru 2019 din EMEA în ceea ce priveşte datele pentru anunţarea ratingul datoriilor suverane, regionale, guvernamentale şi locale, pentru a soluţiona apelul. Planificăm să soluţionăm apelul în două săptămâni”, au explicat reprezentanţii S&P Global Ratings.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • Grapini explică momentul ruşinos cu voturile lui Kovesi: Mi-am făcut datoria faţă de ţară

    Laura Codruţa Kovesi a câştigat votul din Comisia LIBE, pentru funcţia de procuror european, cu 26 de voturi. Pe locul doi s-a clasat candidatul francez, cu 22 de voturi.
     
    Totuşi, Maria Grapini a venit să verifice voturile primite de Kovesi cu propria variantă de matematică. Grapini a luat trei voturi, le-a pus deoparte şi a spus că sunt doar două.
     
    Din nefericire pentru ea, a fost văzută de olandeza Judith Sargentini, vicepreşedintele Comisiei LIBE, care i-a spus că va număra ea voturile.
     
    Acum, Maria Grapini spune că nici vorbă să fi încercat să fure voturile lui Kovesi.
     
    „Manipulatorii de serviciu spun că eu am vrut să fur la numărarea voturilor! Ce om normal la cap îşi poate închipui că ar vrea cineva să fure la numărat când ai lângă tine toată presa şi când ai încă trei membri din comisie lângă tine? Şi de ce as fi făcut-o? Şi nu ar fi reacţionat Macovei, dacă ar fi fost aşa?
     
    Ca dovadă că primul teanc care l-am numărat a avut 22 de voturi aşa cum am spus eu şi când a fost renumărat de cea care a cerut să numere ea (este cea care a cerut sancţionarea României şi care a fost pe faţă pro Kovesi)! Cât de mizerabil să fii să acuzi aiurea un om? Eu am conştiinţa împăcată că mi-am facut datoria faţă de ţară şi nu am spus niciun neadevăr faţă de nici un candidat!”, a scris Maria Grapini despre moment, scrie stirileprotv.ro

  • Antreprenorul care face 4 milioane de euro pe an din miere

    „Este foarte importantă nişa pe care o alegi. Validarea ideii de business investind sume mici este un mod bun de a începe. Avantajul nostru este că România are încă mare nevoie de produse şi servicii de foarte bună calitate, aşa că există multe oportunităţi”, spune Ovidiu Bodea, fondatorul ApiLand. Înfiinţată în urmă cu 15 ani, în Baia Mare, afacerea specializată în comerţul produselor apicole a înregistrat creşteri constante, ajungând ca în 2018 să marcheze o cifră de afaceri de 19,1 milioane de lei, cu prognoze optimiste şi pentru anul în curs, pentru care reprezentanţii companiei aşteaptă creşteri ale veniturilor cuprinse între 4 şi 6 milioane de lei. 

    Ovidiu Bodea, fondatorul ApiLand, se autodescrie în câteva tuşe: a absolvit liceul nr. 4 (în prezent Gheorghe Bariţiu) din Baia Mare, profilul poştă şi telecomunicaţii, este pasionat de yoga şi se declară adeptul unui stil de viaţă sănătos. Ideea unei afaceri cu produse apicole i-a venit în 2002, de la faptul că pe atunci, cu toate că erau cel puţin 30 de firme care exportau miere, nişa polenului apicol nu era exploatată deloc de marii jucători din industria mierii.

    A investit la început 37.500 de dolari în acest business, din care aproximativ 2.500 de dolari din surse proprii, alături de împrumuturi de la câţiva prieteni apropiaţi şi familie. Restul sumei a fost acoperit de un credit oferit din partea apicultorilor care „au dat polen apicol uscat în valoare de 35.000 de dolari, pe încredere”, povesteşte antreprenorul.

    Produsele sunt distribuite atât prin intermediul unei reţele tip B2B – în prezent, ApiLand colaborează cu aproximativ 500 de magazine şi farmacii, zona de B2B reprezentând 55-60% din volumul vânzărilor – cât şi direct către consumatorii finali. Numărul acestora din urmă a ajuns la peste 35.000, înregistrând o creştere anuală de aproximativ 30%. În ceea ce priveşte profilul lor, potrivit lui Bonea, aceştia „provin din mediul urban, au vârste cuprinse între 30 şi 65 ani, preponderent mame ce se încadrează în orice categorie de venituri”.

    De asemenea, de peste 16 ani, businessul are colaborări şi cu „o reţea extinsă de apicultori în toate zonele de deal şi munte din Transilvania”, iar în ultimii ani a dezvoltat relaţii şi cu alţi producători şi apicultori din Uniunea Europeană.

    Lăptişorul de matcă pur, polenul crud, păstura de albine, tonicele apicole şi mierea de Manuka se numără printre cele mai căutate produse ApiLand, iar valoarea medie a bonului pentru comenzile online este de 240 de lei.

    Produsele ApiLand sunt livrate în toată ţara; aproximativ 30% dintre comenzi vin din Bucureşti, urmat de Iaşi, Constanţa, Timişoara şi Cluj-Napoca, iar circa 15-20% din vânzările totale ale companiei sunt generate de vânzările pe alte pieţe din Europa.

    Investiţiile bugetate pentru anul acesta se vor ridica la aproximativ 10% din cifra de afaceri şi vor fi direcţionate în continuare în dezvoltarea de produse noi, în finalizarea unui proces de redesign al ambalajelor şi etichetelor început în 2018 şi în activităţi de marketing, mare parte a bugetului fiind dedicată zonei digitale.
    Executivul de la ApiLand spune că principala provocare în dezvoltarea companiei a fost cea legată de construirea unei echipe solide. Totuşi, chiar dacă „este o provocare să faci bussines în România, sunt şi multe motive pentru care merită început”, crede el. Momentan, Bonea nu a primit oferte pentru vânzarea ApiLand, dar pe viitor nu exclude vânzarea businessului – asta doar în cazul unei „oferte senzaţionale”. Totuşi, în prezent, reprezentanţii companiei se concentrează pe creşterea afacerii.

    Cât de educaţi sunt însă românii în privinţa consumului de produse apicole? „Pe zi ce trece există tot mai mult interes din partea românilor pentru aceste produse. În ultimul an am observat că unii medici încep să recomande şi produse apicole complementare tratamentelor clasice pentru diferite afecţiuni”, spune antreprenorul. Potrivit lui, piaţa locală de produse apicole are încă potenţial de creştere de 10-20% pe an.

    Potrivit datelor INS, citate de ZF, apicultorii români au produs în 2017 peste 30.000 de tone de miere, din care au exportat circa 12.200 de tone, în valoare de circa 48,4 milioane de euro, importul de miere ridicându-se la 10,5 milioane de euro, rezultând astfel un excedent comercial de 37,9 milioane de euro pe acest produs.

  • Bursa din Jamaica a devenit cea mai performantă bursă de acţiuni din lume

    Undeva în Marea Caraibilor, cea mai performantă bursă de acţiuni din lume funcţionează foarte diferit faţă de Wall Street. Nimeni nu se plânge cu privire la fondurile gigant de hedging care influenţează preţurile acţiunilor sau de traderii care încearcă să facă pariuri de tip short, pentru că niciuna din aceste categorii nu există aici.

    Tranzacţionarea înainte de deschiderea şedinţei sau după închiderea acesteia sunt de asemenea un mit aici, încât bursa din Jamaica tranzacţionează doar trei ore şi jumătate pe zi, potrivit Bloomberg.

    Practic, piaţa aceasta nu este pregătită pentru efervescenţa din birourile de tranzacţionare de la New York sau Londra. Nu încă, cel puţin. Nu există nicio acţiune jamaicană inclusă în ETF-urile americane, nici măcar în cele care urmăresc pieţe de frontieră precum Kazahstan, Sri Lanka şi Vietnam – cele mai emergente dintre pieţele emergente. Cu toate acestea, randamentele bursei din Jamaica sunt de tipul celor care ar putea convinge un investitor global să se aventureze în Marea Caraibilor, mai ales în contextul în care furtuna de pe pieţele bursiere de la finalul anului trecut a răvăşit portofoliile multor investitori.

    Doar în 2018 principalul indice bursier a crescut cu 29%, aceasta fiind cea mai mare creştere dintre toţi cei 94 de indici bursieri naţionali urmăriţi de experţii de la Bloomberg.
    Supraperformanţa bursei jamaicane în ultimii cinci ani este evidenţiată de un rezultat şi mai uluitor: bursa din Jamaica a crescut cu aproape 300%, o creştere de cinci ori mai mare faţă de următorul cel mai performant indice urmărit de publicaţie şi de şapte ori mai mare decât S&P 500.
    Cum pot fi însă explicate aceste creşteri exponenţiale? Un miracol economic pe care întreaga lume l-a trecut cu vederea? Nu chiar. Creşterea reală din Jamaica este în medie sub 1% pentru ultimii cinci ani şi ar trebui să se situeze la circa 1,7% pentru 2018.
    Zona de bull market este în principiu o perspectivă matematică, încât nu este nevoie de investiţii masive în termeni absoluţi pentru a genera un boom într-o piaţă minusculă. Valoarea totală a celor 37 de companii incluse în indicele principal din Jamaica se situează sub 11 miliarde dolari, adică de cinci ori mai puţin decât capitalizarea de piaţă a companiei Tesla, spre exemplu.
    Cu toate acestea, supraperformanţa bursei din Jamaica este şi rezultatul unui efort sincronizat al autorităţilor de a reinventa Kingstonul drept un hub financiar, în timp ce guvernul încearcă să îşi reducă datoria locală ce a aruncat ţara în pragul colapsului economic în urmă cu un deceniu.
    „Cu siguranţă, capitalul se duce oriunde se simte confortabil”, spune Paul Simpson, bancher şi investitor în vârstă de 36 ani din Kingston. „Dacă vedem capital care vine aici, înseamnă că oamenii se simt confortabil”.

    Industria financiară din Jamaica este concentrată în principal în vecinătăţile Kingstonului – care nu se aseamănă deloc cu imaginea care domină percepţia globală atunci când oamenii se gândesc la Jamaica. Reporterul de la Bloomberg notează că acei turişti care petrec nonstop sau locurile foarte sărace precum Trench Town nu mai sunt atât de vizibile cum erau până acum. În schimb, au apărut reprezentanţe ale unor giganţi precum Audi şi Porsche, precum şi câteva cafenele Starbucks care vând cafea din boabe măcinate chiar în apropierea locaţiilor.
    În ultimul deceniu, activele din sectorul financiar jamaican s-au triplat, iar numărul instituţiilor financiare din ţară a crescut de opt ori, potrivit cifrelor de la Fondul Monetar Internaţional. Mai mult, în timp ce Kingston apare în mod regulat pe lista globală a celor mai periculoase oraşe, Banca Mondială a situat capitala Jamaicăi pe locul şase în privinţa celui mai facil oraş în care poţi porni un business.
    „Dacă aş putea ţine un megafon prin care să le strig investitorilor că acesta este momentul, aş face-o”, spune economistul Uma Ramakrishnan, şeful misiunii Fondului Monetar Internaţional în Jamaica.

    Unii investitori au primit deja mesajul. Compania chineză Jiuquan Iron & Steel plănuieşte o investiţie de 6 miliarde de dolari în teritoriu pentru a extinde capacitatea de producţie de aluminiu printr-o fabrică şi pentru a construi încă un parc industrial. Mai mult, numărul investitorilor jamaicani care deţin conturi de brokeraj a crescut de la sub 5% la peste 10% în ultimul deceniu.

    Însă chiar şi pentru investitorii care aud strigătul economistului Uma Ramakrishnan există câteva limitări enorme de luat în calcul, începând cu dimensiunea minusculă a pieţei de acţiuni. Numărul de acţiuni deschise pentru public este însă şi mai mic, încât multe companii sunt deţinute majoritar de către conglomerate, în special de investitori străini care îşi fac intrarea în piaţa de capital din Jamaica.
    NCB Financial Group, cea mai mare bancă din ţară, care reprezintă aproape o treime din întreaga valoare a bursei în termeni absoluţi, este deţinută pe jumătate de miliardarul jamaiano-canadian Michael Lee-Chin. Scotia Group Jamaica, a doua cea mai mare companie de pe bursă, este deţinută în mare parte de Bank of Nova Scotia.

    Este un fenomen comun pe bursa jamaicană ca anumite acţiuni să nu aibă volum deloc pentru zile sau chiar săptămâni la rând. În orice moment sunt privite graficele bursiere din Jamaica, se poate observa că numărul acţiunilor netranzacţionate îl depăşeşte pe cel al acţiunilor vândute sau cumpărate.

    Marlene Street Forrest, managing director al bursei, a declarat pentru publicaţia americană că este familiarizată cu toate criticile aduse la adresa sectorului financiar jamaican, însă lucrează pas cu pas spre îmbunătăţirea situaţiei.
    Mai întâi, timpul pentru încheierea unei tranzacţii a fost scurtat de la trei zile la două zile pentru a se conforma standardelor internaţionale. Mai mult, bursa se pregăteşte să introducă şi alte instrumente cu care investitorii din pieţe mai mari sunt obişnuiţi, precum conturile marjă care permit investiţii cu bani împrumutaţi sau posibilitatea de short, pentru a paria pe scăderea preţurilor. Însă Street Forrest consideră că nu există niciun motiv momentan să extindă programul de tranzacţionare dacă cererea din partea investitorilor nu există încă. „Vrem să ne asigurăm că suntem pregătiţi înainte să facem o mutare”, spune ea.

    Street Forrest spune că deja se pregăteşte pentru 20 de listări noi doar anul acesta, printre care şi listarea furnizorului de energie deţinut de stat Wigton Windfarm, ca parte a unui efort de privatizare, precum şi a altor companii mici care vin pe piaţa secundară – o piaţă chiar şi mai mică şi mai puţin lichidă decât indicele principal.

    Bursa a fost creată în urmă cu 50 de ani de Edward Seaga, un jamaican educat la Harvard care şi-a început caeriera ca producător muzical în anii ’60. Mai târziu el a intrat în politică şi a fost numit ministru de finanţe. În anii ’70, Seaga a condus Partidul Muncitoresc din Jamaica, devenind rivalul capitalist al liderului socialist Michael Manley – care muta Kingstonul mai aproape de Havana, Cuba, decât de Washington.
    Probabil aportul cel mai mare în dezvoltarea bursei din Jamaica l-a avut efortul sincronizat de a scăpa de povara datoriei guvernamentale, un proiect care nu a venit fără costuri pentru poporul jamaican. Pentru mult timp, singurul mod evident în care puteai obţine profit în Jamaica era să creditezi ţara. În lumina crizei financiare bancare din anii ’90 şi a crizei globale din deceniul anterior, datoria guvernamentală a crescut cu 145% faţă de economie.
    Dobânzile plătite pe titlurile de stat au înghiţit mai mult de jumătate din veniturile guvernamentale, blocând proiecte importante de investiţii sociale şi proiecte de infrastructură. Jamaica avea totuşi un istoric impecabil la plată, însă criza din 2008 a ameninţat acest demers, încât pilonii principali de dezvoltare, printre care turismul şi exporturile de bauxită şi de aluminiu, au început să se diminueze.
    Ratingurile ţării au fost reduse, dolarul jamaican s-a prăbuşit, iar dobânzile cerute de investitori pe titlurile de stat pe termen scurt au sărit la un nivel cutremurător de 25%. Pentru ajutor, Jamaica s-a întors către FMI, cu care a avut o relaţie disfuncţională în ultimele cinci decenii.
    Printr-o strategie denumită iniţial „un experiment unic”, FMI a reuşit să restructureze o parte din datoria ţării şi, cu ajutor de la Banca Mondială, din 2010 încoace cifrele cu privire la economia jamaicană arată din ce în ce mai bine. Şomajul a atins un minim record de 8,4% în 2018, dolarul jamaican a rămas relativ stabil în ultimii doi ani, după decenii întregi de depreceiere, iar inflaţia a scăzut de la peste 9% la sub 4% în ultimii cinci ani.
    Banca centrală chiar se laudă cu rezultatul actual, distribuind pe contul de Twitter al instituţiei un video muzical cu versurile „Inflaţia redusă şi stabilă reprezintă pentru economie linia de bass din muzica reggae”.

  • Cum să creezi o operă de artă din hârtie

    Acesteia îi place să se joace cu foile de hârtie, care, în opinia sa ascund numeroase posibilităţi de exprimare, reuşind să taie cu mare precizie tot felul de forme de animale şi plante, foarte detaliate. Printre cele mai spectaculoase creaţii ale sale se numără şerpi, pisici, păsări, peşti sau flori, iar alegerea acestei modalităţi de expresie artistică, spune Pippa Dyrlaga, se datorează costului redus al materialelor şi uşurinţei depozitării lucrărilor, elemente foarte importante la începutul carierei sale, de pe vremea studenţiei. 

  • Ce se întâmplă dacă cea mai îndatorată ţară din lume ar fi forţată să îşi restructureze datoria? Investitorii se aşteaptă la un măcel

    Goldman Sachs Group, una dintre cele mai mari bănci americane, nu consideră încă restructurarea datoriei Libiei drept o necesitate iminentă, însă analizează cât ar putea recupera investitorii, încât cea mai îndatorată ţară din lume se clatină în pragul crizei financiare, potrivit Bloomberg.

    Pe baza scenariului celor de la Goldman, investitorii străini ar recupera circa 35 de cenţi la dolar, susţine Farouk Soussa, economist în cadrul Goldman Sachs.

    Însă el susţine că orice restructurare a datoriei ar da prioritate băncilor spre recuperearea datoriilor, ceea ce înseamnă că „valoarea reală pe care o vor recupera” ar fi semnificativ diferită pentru a evita un colaps total al economiei.

    Creditorii local sunt printre cei mai mari deţinători ai datoriei Libiei.

    Incertitudinea şi instabilitatea politică corelate cu o creştere economică redusă ridică întrebări cu privire la momentul în care economia Libiei se va prăbuşi şi cum va afecta mai departe o regiune devastată de războiul din Siria şi de tensiunile dintre Israel şi Hezbollah.

    Datoria Libiei a crescut cu 280 puncte de bază şi a trecut de 800 de puncte anul trecut, ceea ce o transformă în a treia cea mai prost performantă economie din lume, potrivit datelor Bloomberg.

    În raportul său, Soussa arată că este puţin probabil ca datoria să devină sustenabilă prin modificări fiscale deoarece asta ar însemna o reducere masivă şi rapidă a dobânzilor de referinţă sau o creştere economică substanţială. În timp ce ambele par posibile, ambele sunt „mult dincolo de controlul reglementatorilor, şi depind foarte mult de dezvoltarea economică şi politică a regiunii”, scrie acesta în raportul asupra datoriei Libiei.

     

     

  • AVEREA românilor. Cât de bogaţi suntem: De la avuţia personală, la datoria pe persoană | INFOGRAFIC

    Populaţia din România a ajuns în primul se­mes­tru din acest an la active de aproape 1.929 de miliarde de lei (aproximativ 415 mld. euro), iar cea mai mare pon­dere, de 78%, revi­ne activelor imobiliare, potrivit datelor Băncii Naţionale, citate de ZF. 

    Fiecare român are, în medie, o avu­ţie netă de peste 21.000 de euro, în timp ce dato­ria pe persoană ajun­ge în România la aproa­pe 1.610 euro, potrivit datelor BNR din cea mai recentă ediţie a rapor­tului asupra sta­bilităţii financiare.
     
    Avuţia netă a populaţiei s-a majorat cu 4,6% în S1/2018 faţă de nivelul de la finele anului 2017, evo­lu­ţia fiind determinată atât de avansul activelor finan­ciare, cât şi de majo­ra­rea deţinerilor de active imo­biliare. În raport cu nivelul din aceeaşi perioadă a anului trecut, creş­terea avuţiei nete a populaţiei a fost de 8%.
     
    În acest an, avuţia netă a populaţiei a atins cel mai ridicat nivel din ultimul deceniu şi se apropie de vârful din anul de boom economic 2008, când ave­rea urcase la 2.047 mld. lei.