BusinessMagazin

Tag: Cursuri

  • Firmele se confruntă cu noua realitate: Cei care vin acum la interviu întreabă imediat după salariu ce cursuri vor primi din partea companiei (gratis), în plus, spun că vor timp liber, nu vor să muncească peste program şi nu vor să „moară” pentru companie

    Pentru cei care conduc companiile astăzi şi care au început să muncească în anii ’90 sau începutul anilor 2000, interacţiunea cu noua generaţie este extrem de complicată pentru că parametrii/condiţiile din piaţă sunt total diferite. În anii ’90 şi 2000 locurile de muncă bune, corporatiste, la birou, cu salarii şi pachete salariale – asigurare medicală – nu erau atât de multe pentru că multinaţionalele abia intrau pe piaţa românească.

    Companiile româneşti, de stat şi antreprenoriale, aveau angajaţi la uşă, aşa că îşi puteau impune condiţiile, care de cele mai multe ori nu erau extrem de generoase din perspectiva angajatului. Acesta trebuia să fie mulţumit dacă îşi lua salariul la timp. Dar condiţiile din piaţă s-au schimbat enorm, iar interacţiunea cu noua generaţie este total diferită. Acum angajaţii pun condiţii, iar dacă eşti căutat de un headhunter sau de o companie concurentă poţi să ai propria ta listă de solicitări.

    Din start se porneşte de la prezumţia că salariul trebuie să fie mai mare cu 10-20%, dacă nu chiar mai mult, dacă te caută cineva. Apoi urmează întrebările, iar în ultimul timp se pune problema legată de ce cursuri oferă compania, bineînţeles, gratis. Şi nu este vorba numai de cursurile din IT, ci cursuri de contabilitate, financiare, marketing, dezvoltare personală, leadership, resurse umane, de vânzări etc. Fiecare vrea să se pregătească pe banii companiei care vrea să-l angajeze astfel încât, la următoarea interacţiune cu un alt angajator, să poată să treacă în CV cursurile de pregătire făcute.

    Dincolo de acest lucru, angajaţii specifică clar că nu vor să stea peste program, indiferent de situaţia apărută, vor să aibă timp liber în adevăratul sens al cuvântului, să nu fie bătuţi la cap cu teme presante ale companiei şi, în final, „nu vor să moară  la muncă” pentru companie. În anii ’90 şi 2000, românii care reuşeau să intre în management, eşalonul doi şi unu, îşi dădeau viaţa pentru poziţia respectivă, pentru companie, pentru realizarea ţintelor din buget, pentru bonus.

    Acum nu mai este la fel. Bineînţeles că toată lumea vrea să aibă un bonus, dar dacă pentru asta trebuie să iei din timpul tău, dacă trebuie să-ţi petreci ore întregi pentru companie, lumea, noua generaţie nu prea mai este dispusă la acest lucru. Numele companiei unde lucrezi contează, dar la un moment dat, când o altă companie încearcă să te recruteze, fidelitatea dispare. Prima generaţie de români corporatişti care au prins poziţii de management jurau credinţă angajatorului care i-a făcut mari, care i-a făcut manageri, care i-a trimis la cursuri, dar noua generaţie este neutră din acest punct de vedere. Brandul contează, dar dacă primeşti o ofertă de la un brand similar, multe lucruri se uită.

    Din start se porneşte de la ideea că firma trebuie să-ţi ofere cursuri gratuite dacă vrei să ştii mai multe, dar după aceea, când pleci în altă parte, investiţia făcută se uită instantaneu. Dacă prima generaţie de români din multinaţionale îşi dorea să ajungă manageri, să conducă, să prindă poziţii de top, cu salarii bune, să fie ca expaţii şi chiar „mai răi”, noile generaţii nu prea vor să conducă, nu prea vor să fie responsabili de ceea ce fac oamenii din subordine, nu prea vor să moară cu bugetul de gât, să mute munţii etc. Programul de opt ore începe să devină ceva tabu, iar tot ce apare peste nu este luat în considerare, indiferent de „preţ”.

    Piaţa a devenit mai aşezată, lumea îşi dă seama că depăşirile de buget nu mai pot fi realizate atât de uşor, iar în aceste condiţii nu merită să-ţi dai viaţa pentru companie. Pentru că multinaţionalele s-au aşezat bine în piaţă, o bună parte din business se face de la sine, el trebuie doar urmărit. România aduce în continuare rate de rentabilitate mai ridicate decât în ţările-mamă, dar volumul şi businessul nu pot să aibă creşteri spectaculoase, cum a fost acum două decenii.

    Salariile puse pe masă sunt destul de bune pentru România, peste 1.500, peste 2.000 de euro pe lună plus pachetul de beneficii aferent, aşa că, dintr-o perspectivă imediată a acoperirii unor nevoi, aceste lucruri sunt deja realizate. Un city break este ceva curent, nu costă o avere (în anii ’90 un bilet de avion către o ţară occidentală era 300-500 de dolari, în timp ce acum, dacă eşti pe fază, poţi să prinzi oferte şi la 20 de euro către o capitală europeană). Este mai important ca weekendul să fie al tău, decât al companiei. La toată această situaţie contribuie şi faptul că nu mai găseşti oameni care să stea la coadă la uşă să se angajeze şi că firmele trebuie să depună un efort mare ca să găsească oameni, iar angajaţii ştiu acest lucru şi îşi joacă cărţile cât pot de bine.

    Această opinie a apărut prima dată pe Business Magazin.

  • Cei care vin acum la interviu întreabă imediat după salariu ce cursuri vor primi din partea companiei (gratis), în plus, spun că vor timp liber, nu vor să muncească peste program şi nu vor să „moară” pentru companie

    Pentru cei care conduc companiile astăzi şi care au început să muncească în anii ’90 sau începutul anilor 2000, interacţiunea cu noua generaţie este extrem de complicată pentru că parametrii/condiţiile din piaţă sunt total diferite. În anii ’90 şi 2000 locurile de muncă bune, corporatiste, la birou, cu salarii şi pachete salariale – asigurare medicală – nu erau atât de multe pentru că multinaţionalele abia intrau pe piaţa românească.

    Companiile româneşti, de stat şi antreprenoriale, aveau angajaţi la uşă, aşa că îşi puteau impune condiţiile, care de cele mai multe ori nu erau extrem de generoase din perspectiva angajatului. Acesta trebuia să fie mulţumit dacă îşi lua salariul la timp. Dar condiţiile din piaţă s-au schimbat enorm, iar interacţiunea cu noua generaţie este total diferită. Acum angajaţii pun condiţii, iar dacă eşti căutat de un headhunter sau de o companie concurentă poţi să ai propria ta listă de solicitări.

    Din start se porneşte de la prezumţia că salariul trebuie să fie mai mare cu 10-20%, dacă nu chiar mai mult, dacă te caută cineva. Apoi urmează întrebările, iar în ultimul timp se pune problema legată de ce cursuri oferă compania, bineînţeles, gratis. Şi nu este vorba numai de cursurile din IT, ci cursuri de contabilitate, financiare, marketing, dezvoltare personală, leadership, resurse umane, de vânzări etc. Fiecare vrea să se pregătească pe banii companiei care vrea să-l angajeze astfel încât, la următoarea interacţiune cu un alt angajator, să poată să treacă în CV cursurile de pregătire făcute.

    Dincolo de acest lucru, angajaţii specifică clar că nu vor să stea peste program, indiferent de situaţia apărută, vor să aibă timp liber în adevăratul sens al cuvântului, să nu fie bătuţi la cap cu teme presante ale companiei şi, în final, „nu vor să moară  la muncă” pentru companie. În anii ’90 şi 2000, românii care reuşeau să intre în management, eşalonul doi şi unu, îşi dădeau viaţa pentru poziţia respectivă, pentru companie, pentru realizarea ţintelor din buget, pentru bonus.

    Acum nu mai este la fel. Bineînţeles că toată lumea vrea să aibă un bonus, dar dacă pentru asta trebuie să iei din timpul tău, dacă trebuie să-ţi petreci ore întregi pentru companie, lumea, noua generaţie nu prea mai este dispusă la acest lucru. Numele companiei unde lucrezi contează, dar la un moment dat, când o altă companie încearcă să te recruteze, fidelitatea dispare. Prima generaţie de români corporatişti care au prins poziţii de management jurau credinţă angajatorului care i-a făcut mari, care i-a făcut manageri, care i-a trimis la cursuri, dar noua generaţie este neutră din acest punct de vedere. Brandul contează, dar dacă primeşti o ofertă de la un brand similar, multe lucruri se uită.

    Din start se porneşte de la ideea că firma trebuie să-ţi ofere cursuri gratuite dacă vrei să ştii mai multe, dar după aceea, când pleci în altă parte, investiţia făcută se uită instantaneu. Dacă prima generaţie de români din multinaţionale îşi dorea să ajungă manageri, să conducă, să prindă poziţii de top, cu salarii bune, să fie ca expaţii şi chiar „mai răi”, noile generaţii nu prea vor să conducă, nu prea vor să fie responsabili de ceea ce fac oamenii din subordine, nu prea vor să moară cu bugetul de gât, să mute munţii etc. Programul de opt ore începe să devină ceva tabu, iar tot ce apare peste nu este luat în considerare, indiferent de „preţ”.

    Piaţa a devenit mai aşezată, lumea îşi dă seama că depăşirile de buget nu mai pot fi realizate atât de uşor, iar în aceste condiţii nu merită să-ţi dai viaţa pentru companie. Pentru că multinaţionalele s-au aşezat bine în piaţă, o bună parte din business se face de la sine, el trebuie doar urmărit. România aduce în continuare rate de rentabilitate mai ridicate decât în ţările-mamă, dar volumul şi businessul nu pot să aibă creşteri spectaculoase, cum a fost acum două decenii.

    Salariile puse pe masă sunt destul de bune pentru România, peste 1.500, peste 2.000 de euro pe lună plus pachetul de beneficii aferent, aşa că, dintr-o perspectivă imediată a acoperirii unor nevoi, aceste lucruri sunt deja realizate. Un city break este ceva curent, nu costă o avere (în anii ’90 un bilet de avion către o ţară occidentală era 300-500 de dolari, în timp ce acum, dacă eşti pe fază, poţi să prinzi oferte şi la 20 de euro către o capitală europeană). Este mai important ca weekendul să fie al tău, decât al companiei. La toată această situaţie contribuie şi faptul că nu mai găseşti oameni care să stea la coadă la uşă să se angajeze şi că firmele trebuie să depună un efort mare ca să găsească oameni, iar angajaţii ştiu acest lucru şi îşi joacă cărţile cât pot de bine.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Investiţie pe viaţă, cu randament garantat

    Viena. O aulă plină de bărbaţi îmbrăcaţi la costum şi câteva femei răsfirate printre ei. În mijloc, patru studenţi îşi expun, într-o engleză mai stâlcită sau fără nicio ezitare, cu zâmbetul pe buze sau puţin crispaţi, în faţa unei comisii mixte, partea de prezentare prin care încheie cursurile unui Executive MBA local din portofoliul unei universităţi austriece. Nu sunt însă tineri aflaţi la început de drum, ci manageri cu experienţă în companii de top din diverse industrii. Ce beneficii le poate aduce o astfel de pregătire în carieră şi cât de dificilă e parcurgerea unui program de specializare pe timp de criză?

    „Nu a fost niciodată un moment mai bun decât acum pentru a urma un MBA sau un program educaţional. De ce? Pentru că avem mult mai multe întrebări, provocări, decât în vremuri normale. Şi nu doar pentru că obţii partea de cunoştinţe, ci din punct de vedere al interacţiunii. Vezi lucrurile la clasă, cu alţi peste 30 de oameni care trec prin exact aceeaşi situaţie. Şi nimeni nu are răspunsurile perfecte. Aşa că ai toate aceste discuţii cu alţi executivi, într-un spaţiu sigur, în clasă. Nu e nimic mai bun ce poţi face în aceste timpuri decât să investeşti în propriul potenţial şi să primeşti ajutor şi suport de la manageri experimentaţi, de la cei ce care au de-a face cu aceste situaţii de criză”, spune Barbara Stöttinger, decan al WU Executive Academy, parte a Vienna University of Economics and Business, una dintre cele mai mari universităţi de business din Europa.

    În cadrul WU Executive Academy funcţionează şi Executive MBA Bucharest, singurul program full-time al instituţiei dezvoltat în afara Austriei. Lansat în urmă cu 16 ani, EMBA-ul are o catedră alcătuită din 14 profesori de la şcoli din Austria, Spania, Germania, Statele Unite şi Israel şi a înregistrat, în intervalul 2006-2022, peste 400 de absolvenţi. Programul durează 16 luni şi constă în 14 module, având o taxă de 39.000 de euro, suportată fie de studenţi, fie de compania care îi trimite la studii. Există însă şi o serie de burse care se acordă pentru a facilita înscrierea anumitor candidaţi. Potrivit mediei ultimelor trei sesiuni de admitere, profilul ţintă al celor care urmează acest program este alcătuit din persoane cu vârsta medie de 36 de ani, cu o experienţă de lucru de aproximativ 15 ani şi experienţă de management de circa şapte ani. Numărul de studenţi dintr-o clasă este de circa 25-30 de persoane, iar procentajul femei-bărbaţi e în jur de 40% vs. 60%, deşi „situaţia ideală ar fi 50 – 50”, spune Prof. Phillip Nell, acad. dir. Executive MBA Bucharest. Potrivit lui, România şi celelalte ţări din blocul estic sunt mai focusate să promoveze femei, în timp ce Germania şi alte state din Vest sunt mai conservatoare.

    Ca specific sau nivel profesional, 48% dintre cursanţi sunt din top management, 34% din middle management, 12% sunt pe poziţii de entry level management, 2% self-employed sau antreprenori, în timp ce 4% nu deţin responsabilităţi de echipă. Sectoarele de activitate din care provin studenţii EMBA Bucharest sunt IT/telecomunicaţii (28%), finanţe/asigurări (12%), comerţ (11%), construcţii/inginerie (10%), bunuri de consum (6%), transport (5%), câte 4% venind din sectoarelor energie, industrie/producţie, consultanţă şi servicii, sănătate – 3%, farma 3%, 2% agricultură, 2% educaţie, 1% legal şi 1% servicii sociale. Din punct de vedere al naţionalităţii, proporţia e de 88% studenţi români şi 12% alte provenienţe (Moldova ‒ 4%, Bulgaria ‒ 2%, ş.a.m.d.).

    Cum se face însă selecţia? „Căutăm oameni care aduc valoare adăugată acestui program. Cele mai importante atuuri pe care trebuie să le aibă un candidat sunt ambiţia şi dorinţa de a se dezvolta”, susţine Phillip Nell. Potrivit lui, programul este flexibil, căci studenţii pot, de pildă, să pună pauză un an sau pot achita cursul în trei rate, şi oferă „într-un timp scurt multe informaţii comprimate, îi învaţă pe aceştia tehnici-cheie, le oferă o pregătire mai complexă” şi reprezintă „un element clar în carieră” care îi ajută pe cei înscrişi să obţină un nivel mai bun. Concret, cifrele puse la dispoziţie de reprezentanţii EMBA-ului arată că 84% dintre alumni au făcut o schimbare în carieră, 47% au beneficiat de creşteri salariale în trei ani de la data absolvirii, iar 13% şi-au pornit propriul business. „Nu sunt prea mulţi cei care îşi pornesc propriile businessuri – unii îşi dau seama că nu sunt antreprenori. Avem şi manageri care pleacă spre o carieră internaţională – sunt bine văzuţi, e o universitate globală, conţinutul curricumului e internaţional”, subliniază Nell. La nivelul întregii instituţii, creşterile salariale înregistrate de cei care au finalizat cursurile WU Academy au fost de 30%, cu o evoluţie de 36% în ţările din regiunea CEE, faţă de nivelul salarial dinaintea începerii cursurilor, potrivit unui sondaj efectuat în 2020, în rândul absolvenţilor.  

    În cadrul Executive MBA-ului global din cadrul WU Executive Academy, 72% dintre studenţi sunt străini, ponderea femei-bărbaţi fiind de 32% vs. 68%. Legat de studenţii ruşi, a doua naţionalitate după austrieci ca număr de participanţi, decanul spune că e prea devreme să se pronunţe în legătură cu o eventuală scădere. „Depinde cum va evolua criza. Studenţii trebuie să se decidă dacă rămân în Rusia sau pe o piaţă internaţională. Acum vor fi şi problemele financiare, nesiguranţa jobului.”

    Work-life-balance-ul, pus pe hold

    Dacă înainte de pandemie cursurile se desfăşurau fizic, la Bucureşti, odată cu apariţia crizei sanitare acestea au fost mutate în online. „(Programul – n. red.) a fost intens. Probabil faptul că am avut această pandemie a făcut ca lucrurile să fie ceva mai digerabile. Dacă ar fi trebuit să ne vedem lună de lună fizic ar fi fost un alt consum de energie şi de stres. Dar chiar şi aşa, nu pot să spun că am avut un moment de pauză în care am spus: Gata! Nu mă mai gândesc la MBA”, povesteşte Răzvan Dobrescu, Country Lead & Channel Sales Manager, Fujitsu, şi proaspăt absolvent al Executive MBA Bucharest.

    Nu e singurul care spune că perioada de formare în cadrul programului a fost una draconică. Un coleg din seria sa îl descrie drept „sinistru”, iar un altul recunoaşte că echilibrul între viaţa personală şi profesională nu a existat pe durata studiilor. Sinan Mustafa, Deputy General Manager, Distribuţie Energie Electrică România, susţine însă la rândul său că promoţia 2022 a fost puţin favorizată de pandemie „pentru că nu am pierdut timp pe drumuri”. El spune că lucrurile au fost mai puţin dificile şi pentru că în acest program e încurajată mult munca de echipă. „Noi nu am venit pentru grade-uri, nu a fost niciodată o competiţie între noi. Ne-a interesat să ne ajutăm. Vrem să învăţăm ceva, să plecăm de aici cu ceva. (…) Veniţi şi faceţi (programul – n. red.)! Nu sunteţi prea manageri, nu aveţi prea multă experienţă, nu aveţi prea puţin timp”, le transmite el altor reprezentanţi din business.

    Aveam să aflăm că nu doar programul din Bucureşti, ci şi MBA-ul din Viena, din cadrul aceleiaşi instituţii, este la fel de provocator. „Work-life balance-ul a fost zero. Şase luni nu am ieşit în weekend în oraş, pentru a avea timp să scriu. (…) A implicat multe sacrificii”, povesteşte Alexandra Burchiu, Product Marketing Manager, UNIQA International AG şi fostă studentă a WU Executive Academy, în cadrul programului „People & Organizational Management”. Ea povesteşte că a ales programul din Viena deoarece voia să se stabilească în Austria şi i-a plăcut curricula. „Nu ştiam dacă voi face faţă schimbării. (Prin acest program – n. red.) îţi testezi limitele, te surprinzi tu pe tine, şi acumulezi un know how important. Totul era nou, totul în engleză. Am avut multe key studies şi programe de citit.” Şi-a plătit singură cursul şi, pentru că l-a considerat o investiţie şi a presupus un efort financiar important, dar şi o bună organizare logistică, i s-a dedicat cu sârguinciozitate. Recunoaşte însă că sacrificiile au meritat. „Nu poţi să te duci sub un anumit plafon salarial dacă ai un MBA.” Potrivit Alexandrei Burchiu, austriecii pun mult accent pe studii şi îi respectă pe cei care au o pregătire academică intensă. „Diploma are greutate foarte mare, titlul contează mai mult decât oriunde, iar un program educaţional făcut aici are mai multă valoare. Şi la interviu a avut greutate MBA-ul. În plus, contează şi partea de networking.”

    Spune că a avut colegi din toată lumea dar că, deoarece programul era unul foarte intens, majoritatea studenţilor care erau şi părinţi erau bărbaţi. Mai povesteşte că nu a luat în calcul să se întoarcă în România, unde nu se regăseşte. „Îmi place stilul organizat, îmi plac regulile. (Austriecii – n. red.) investesc în sistemul sanitar, educaţional, stau bine economic. Dar sunt mai reci. Din România îmi lipseşte căldura, partea umană.”

    O altă româncă care a ales să studieze aici, dar un Professional MBA, este Cristina Dobriţă, Project Manager for IT & Digital Projects, OMV. Întăreşte, la rândul său, spusele Alexandrei Burchiu. „Austriecii se uită foarte mult la ce ai studiat. E important să ai o carieră de succes şi ca backgroundul educaţional să fie în linie cu cariera aleasă, e un punct important la interviu.” Potrivit ei, la modul general, unul dintre plusurile studiilor în Austria sunt mijloacele tehnice pe care cei din Austria le pun la dispoziţie. „În România e multă teorie, nu ne focusăm pe prezent. În sistemul austriac au multe platforme educaţionale, exerciţii pentru studenţi şi alte gadgeturi, dar şi multă interacţiune între colegi. În cadrul MBA-ului imitam situaţii din viaţa reală, aveam sarcini bazate pe situaţii cu care chiar ne confruntam la locul de muncă.” Ea îi sfătuieşte pe tinerii români care merg la studii în Austria să nu se simtă mai prejos decât ceilalţi. „Suntem toţi la acelaşi nivel. Da, trebuie să muncim mai mult decât ceilalţi pentru că nu avem mijloacele tehnice necesare. Dar nu trebuie să aibă un sentiment de inferioritate. Au nevoie de concentrare şi atenţie.”

    Barbara Stöttinger spune că românii sunt foarte puternici, dezvoltă rapid relaţii şi conexiuni cu ceilalţi studenţi/absolvenţi, privesc lucrurile dintr-o perspectivă pozitivă şi au o „let’s do attitude”. „Sunt flexibili, agili, au abilităţi sociale, sunt ambiţiosi, determinaţi şi gata să înveţe şi să împărtăşească”. Sfatul său pentru studenţi e să încerce lucruri diferite – internshipuri, companii –, pentru a descoperi ce le place şi ce nu. Despre managerii care se înscriu la cursurile instituţiei pe care o reprezintă spune că, deşi au deja experienţă şi ştiu ce le place şi ce nu, vor să meargă mai departe dar nu neapărat mai sus în carieră, ci să descopere ce îi împlineşte, să îşi descopere chemarea, ce îi motivează să se trezească, să vrea să aibă un impact, să schimbe lucrurile, să facă ceva pentru ei şi pentru ceilalţi. „Şi asta e parte din experienţa unui MBA, care se completează cu activităţile de carieră.”Veribus esenditibus dolum quid mil

    Barbara Stöttinger, decan, WU Executive Academy

    „Nu a fost niciodată un moment mai bun decât acum pentru a urma un MBA sau un program educaţional. De ce? Pentru că avem mult mai multe întrebări, provocări, decât în vremuri normale.”

    Phillip Nell, acad. Dir. Executive MBA Bucharest

    „Căutăm oameni care aduc valoare adăugată acestui program. Cele mai importante atuuri pe care trebuie să le aibă un candidat sunt ambiţia şi dorinţa de a se dezvolta.”

    Alexandra Burchiu, Product Marketing Manager, UNIQA International AG şi absolventă a WU Executive Academy

    „(În Austria –  n. red.) diploma are greutate foarte mare, titlul contează mai mult decât oriunde, iar un program educaţional făcut aici are mai multă valoare. Şi la interviu a avut greutate MBA-ul. În plus, contează şi partea de networking.”

    Sinan Mustafa, Deputy General Manager, Distribuţie Energie Electrica România, proaspăt absolvent al Executive MBA Bucharest

    „Nu sunteţi prea manageri, nu aveţi prea multă experienţă, nu aveţi prea puţin timp (pentru a urma programul – n. red.)”

    Răzvan Dobrescu, Country Lead & Channel Sales Manager, Fujitsu, şi proaspăt absolvent al Executive MBA Bucharest

    „Probabil faptul că am avut această pandemie a făcut ca lucrurile să fie ceva mai digerabile. Dacă ar fi trebuit să ne vedem lună de lună fizic ar fi fost un alt consum de energie şi de stres. Dar chiar şi aşa, nu pot să spun că am avut un moment de pauză în care am spus: Gata! Nu mă mai gândesc la MBA.”

    Cristina Dobriţă, Project Manager for IT & Digital Projects, OMV şi absolventă a WU Executive Academy

    „Îi sfătuiesc pe tinerii români care vin la studii în Austria să nu se simtă mai prejos decât ceilalţi. Suntem toţi la acelaşi nivel. Da, trebuie să muncim mai mult decât ceilalţi pentru că nu avem mijloacele tehnice necesare. Dar nu trebuie să aibă un sentiment de inferioritate. Au nevoie de concentrare şi atenţie.”

  • (P) Globalizarea Mediului de Afaceri Românesc – tema Conferinţei A_BEST “Ascensiunea în Mediul de Business prin Limbile Străine”, ediţia a VII-a

    A_BEST, unul dintre cele mai mari centre independente de învăţare a limbilor străine din România, organizează în data de 05 Mai 2022, de la orele 18.00, la Palatul Noblesse, din Bucureşti, Conferinţa „Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, ed. a VII-a, în colaborare cu nume valoroase din mediul de afaceri. Acest eveniment se adresează profesioniştilor de resurse umane din companiile multinaţionale, managerilor din companii, precum şi antreprenorilor.

    ——————————————————————————————————————————————

    Apartenenţa la o lume globală de business prin limbile străine, remote work & digitalizare, misiunea marca A BEST pentru România, de peste 13 ani, în cifre:

    Cu un portofoliu de peste 15 limbi străine, trei acreditări internaţionale şi una naţională, Centrul de Limbi Străine A_BEST a avut, de-a lungul celor peste 13 ani de activitate pe piaţa de profil, aproximativ 400 de clienţi persoane juridice (companii multinaţionale sau naţionale, din domenii diverse precum: FMCG, retail, logistică, banking, PHARMA, transport, banking, IT&C, BPO, TELECOM, asigurări, turism etc, instituţii, ambasade etc).

    În ultimii 5 ani, echipa A_BEST a livrat peste 40.000 de ore de cursuri corporate de limbi străine, cu preponderenţă de limba engleză, franceză şi germană, dintre care aproximativ 18.000 de ore în perioada de pandemie, integral online.

    De ce să investeşti în cursuri de limbi străine pentru angajatii tăi?

    Studiul PIMLICO (Promoting, Implementing, Mapping Language and Intercultural Communication Strategies in Organisations and Companies) efectuat în 20 de state membre ale UE subliniază creşterea cu 10-25% a vânzărilor în cazul companiilor care au o strategie coerentă privind limbile străine.

    Continuăm misiunea noastră de globalizare a mediului de afaceri românesc

     

    “Onorăm eforturile companiilor ce au investit în cursuri de limbi străine alături de A_BEST şi, de asemenea, continuăm misiunea noastră ?? ??????????? ? ???????? ?? ??????? ???â????. Anul acesta, îi premiem pe cei mai buni dintre cei buni, oferindu-le ??????? ?_???? – ???????? ??????? ???????. Scopul acestui premiu este acela de a încuraja companiile să investească în cursuri de limbi străine pentru angajaţii lor, investiţie care se traduce prin creşterea afacerii, dezvoltarea competenţelor forţei de muncă din România, internaţionalizarea mediului de afaceri românesc, atragerea de investiţii străine în România.”, declară Aura Icodin, Founder & CEO – Centrul de Limbi Străine A_BEST,  organizatorul Conferinţei. 

     

    Din panelul moderat de Mădălina Samoilă, Jurnalist, Public Speaker & Media Trainer, vor face parte, în calitatea de ???????? (în ordine alfabetică):

     ♦️ Adela Jansen – Board Director

    ♦️ Ileana Botez –  Head of Listing & Coordinator of Fluent in Finance educational program, Bursa de Valori Bucureşti

    ♦️ Loreda Dragomir – Director Permanent Placement, Professional Recruitment Executive Search Division, Adecco Romania

    ♦️ Laura Drăghici – Employee Experience Manager, Teleperformance.

     

    Gazda evenimentului va fi Aura Icodin, Founder & CEO – Centrul de Limbi Străine A_BEST.

     

    Invitaţii se vor bucura şi de un recital de voce special, oferit de solista Meena Cristiana, în stilurile jazz şi  bossa nova.

     

    Accesul la conferinţă se face exclusiv pe baza invitaţiei, în limita locurilor disponibile, şi nu presupune nicio taxă de participare.

     

    Limba în care se va derula evenimentul: limba română.

     

    Evenimentul este de tip hibrid, se va transmite şi online.

     

    ???????????:

    Centrul de Limbi Străine A_BEST

     

    ????????? EVENIMENT (în ordine alfabetică):

    DPH

    Dynamic Business Connections

    EBW

    InspirAction

    Nexus HRP

    Open4Business

    StarPerformining

    TBS – Total Business Solutions

    UndeLucram.ro

     

    PARTENERI MEDIA (în ordine alfabetică)

    Comunicatedepresa.ro

    Revista Patronatului Român

     

     Fiţi alături de noi ca să aflaţi către cine va merge ??????? ?_???? – ???????? ??????? ??????? în 2022, la Conferinţa “Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, editia cu numărul VII, în format inedit!

     

    ????: office@abest.ro

     

    Despre Centrul de Limbi Străine A_BEST

    A_BEST a fost înfiinţat în 2008 şi este unul dintre cele mai mari centre independente de învăţare a limbilor străine din Bucureşti, România. A_BEST oferă servicii lingvistice complete, la standarde internaţionale: cursuri de limbi străine – limbaj general/ de afaceri/ specializat, open/ corporate; cursuri de limba română pentru expaţi; cursuri de limbi străine pentru copii şi adolescenţi; testări cu recunoaştere internaţională; traduceri; audit lingvistic; evenimente dedicate mediului academic.

    Cu un portofoliu de peste 15 limbi străine, trei acreditări internaţionale şi una naţională, Centrul de Limbi Străine A_BEST a avut, de-a lungul celor peste 13 ani de activitate pe piaţa de profil, aproximativ 400 de clienţi persoane juridice (companii multinaţionale sau naţionale, din domenii diverse precum: FMCG, retail, logistică, banking, PHARMA, transport, banking, IT&C, BPO, TELECOM, asigurări, turism etc, instituţii, ambasade etc).

     

    Pentru detalii, vă invităm pe http://abest.ro/.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • (P) Globalizarea Mediului de Afaceri Românesc – tema Conferinţei A_BEST “Ascensiunea în Mediul de Business prin Limbile Străine”, ediţia a VII-a

    A_BEST, unul dintre cele mai mari centre independente de învăţare a limbilor străine din România, organizează în data de 05 Mai 2022, de la orele 18.00, la Palatul Noblesse, din Bucureşti, Conferinţa „Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, ed. a VII-a, în colaborare cu nume valoroase din mediul de afaceri. Acest eveniment se adresează profesioniştilor de resurse umane din companiile multinaţionale, managerilor din companii, precum şi antreprenorilor.

    ——————————————————————————————————————————————

    Apartenenţa la o lume globală de business prin limbile străine, remote work & digitalizare, misiunea marca A BEST pentru România, de peste 13 ani, în cifre:

    Cu un portofoliu de peste 15 limbi străine, trei acreditări internaţionale şi una naţională, Centrul de Limbi Străine A_BEST a avut, de-a lungul celor peste 13 ani de activitate pe piaţa de profil, aproximativ 400 de clienţi persoane juridice (companii multinaţionale sau naţionale, din domenii diverse precum: FMCG, retail, logistică, banking, PHARMA, transport, banking, IT&C, BPO, TELECOM, asigurări, turism etc, instituţii, ambasade etc).

    În ultimii 5 ani, echipa A_BEST a livrat peste 40.000 de ore de cursuri corporate de limbi străine, cu preponderenţă de limba engleză, franceză şi germană, dintre care aproximativ 18.000 de ore în perioada de pandemie, integral online.

    De ce să investeşti în cursuri de limbi străine pentru angajatii tăi?

    Studiul PIMLICO (Promoting, Implementing, Mapping Language and Intercultural Communication Strategies in Organisations and Companies) efectuat în 20 de state membre ale UE subliniază creşterea cu 10-25% a vânzărilor în cazul companiilor care au o strategie coerentă privind limbile străine.

    Continuăm misiunea noastră de globalizare a mediului de afaceri românesc

     

    “Onorăm eforturile companiilor ce au investit în cursuri de limbi străine alături de A_BEST şi, de asemenea, continuăm misiunea noastră ?? ??????????? ? ???????? ?? ??????? ???â????. Anul acesta, îi premiem pe cei mai buni dintre cei buni, oferindu-le ??????? ?_???? – ???????? ??????? ???????. Scopul acestui premiu este acela de a încuraja companiile să investească în cursuri de limbi străine pentru angajaţii lor, investiţie care se traduce prin creşterea afacerii, dezvoltarea competenţelor forţei de muncă din România, internaţionalizarea mediului de afaceri românesc, atragerea de investiţii străine în România.”, declară Aura Icodin, Founder & CEO – Centrul de Limbi Străine A_BEST,  organizatorul Conferinţei. 

     

    Din panelul moderat de Mădălina Samoilă, Jurnalist, Public Speaker & Media Trainer, vor face parte, în calitatea de ???????? (în ordine alfabetică):

     ♦️ Adela Jansen – Board Director

    ♦️ Ileana Botez –  Head of Listing & Coordinator of Fluent in Finance educational program, Bursa de Valori Bucureşti

    ♦️ Loreda Dragomir – Director Permanent Placement, Professional Recruitment Executive Search Division, Adecco Romania

    ♦️ Laura Drăghici – Employee Experience Manager, Teleperformance.

     

    Gazda evenimentului va fi Aura Icodin, Founder & CEO – Centrul de Limbi Străine A_BEST.

     

    Invitaţii se vor bucura şi de un recital de voce special, oferit de solista Meena Cristiana, în stilurile jazz şi  bossa nova.

     

    Accesul la conferinţă se face exclusiv pe baza invitaţiei, în limita locurilor disponibile, şi nu presupune nicio taxă de participare.

     

    Limba în care se va derula evenimentul: limba română.

     

    Evenimentul este de tip hibrid, se va transmite şi online.

     

    ???????????:

    Centrul de Limbi Străine A_BEST

     

    ????????? EVENIMENT (în ordine alfabetică):

    DPH

    Dynamic Business Connections

    EBW

    InspirAction

    Nexus HRP

    Open4Business

    StarPerformining

    TBS – Total Business Solutions

    UndeLucram.ro

     

    PARTENERI MEDIA (în ordine alfabetică)

    Comunicatedepresa.ro

    Revista Patronatului Român

     

     Fiţi alături de noi ca să aflaţi către cine va merge ??????? ?_???? – ???????? ??????? ??????? în 2022, la Conferinţa “Ascensiunea în mediul de business prin limbile străine”, editia cu numărul VII, în format inedit!

     

    ????: office@abest.ro

     

    Despre Centrul de Limbi Străine A_BEST

    A_BEST a fost înfiinţat în 2008 şi este unul dintre cele mai mari centre independente de învăţare a limbilor străine din Bucureşti, România. A_BEST oferă servicii lingvistice complete, la standarde internaţionale: cursuri de limbi străine – limbaj general/ de afaceri/ specializat, open/ corporate; cursuri de limba română pentru expaţi; cursuri de limbi străine pentru copii şi adolescenţi; testări cu recunoaştere internaţională; traduceri; audit lingvistic; evenimente dedicate mediului academic.

    Cu un portofoliu de peste 15 limbi străine, trei acreditări internaţionale şi una naţională, Centrul de Limbi Străine A_BEST a avut, de-a lungul celor peste 13 ani de activitate pe piaţa de profil, aproximativ 400 de clienţi persoane juridice (companii multinaţionale sau naţionale, din domenii diverse precum: FMCG, retail, logistică, banking, PHARMA, transport, banking, IT&C, BPO, TELECOM, asigurări, turism etc, instituţii, ambasade etc).

     

    Pentru detalii, vă invităm pe http://abest.ro/.

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

     

  • Afacerea care vă învaţă angajaţii limbi străine. Anual, compania livrează peste 150.000 de ore de instruire

    Motivaţi de o experienţă educaţională sub aşteptări, soţii Delia şi Silviu Dragomir au decis, în urmă cu două decenii, să pună bazele propriei afaceri prin care să ofere cursuri de limbi străine pe segmentul corporate. Ce companii apelează la serviciile lor?

    Delia Dragomir a pus bazele businessului Eucom în 2002, alături de soţul său, „pentru a răspunde nevoilor şi provocărilor companiilor aflate în plină expansiune şi integrare în mediul de afaceri globalizat”. Povestea afacerii a început în Timişoara, când Silviu Dragomir a participat la un curs de limba italiană de care nu a fost mulţumit şi, „povestind la ceas de seară, am realizat că noi putem şi ne dorim să facem lucrurile mai bine în acest domeniu. Ne doream să furnizăm cursuri de limbi străine într-un mod interactiv, să concepem un mediu în care omul să înveţe şi să se simtă bine în acelaşi timp, să vină cu plăcere şi implicare la cursuri. Şi aşa a luat naştere ideea de business şi implicit viaţa de antreprenor”.

    La ora actuală, fondatoarea spune că Eucom este cel mai mare furnizor de cursuri de limbi străine pentru sectorul corporate din România. Businessul are zece angajaţi în sediul central şi aproximativ 200 de colaboratori, precum traineri şi evaluatori. Anual, compania livrează peste 150.000 de ore de instruire, având circa 25.000 de participanţi la cursuri, precum şi persoane care au fost evaluate, de la peste 90 de companii-client în 2021.

    „Noi ne adresăm segmentului corporate, astfel că toţi cursanţi noştri vin la cursuri prin intermediul companiei client.” Businessurile care apelează la serviciul companiei provin din toate domeniile de activitate, precum bănci, agricultură, automotive, telecom şi IT, medicină, turism, diplomaţie, servicii publice şi nu numai. „De-a lungul anilor, am lucrat cu companii mari precum Siemens, Deloitte, OMV Petrom. Predăm şi de asemenea evaluăm în peste 30 de limbi.” Costurile cursurilor diferă în funcţie de nivel şi de limba străină studiată, însă, în medie, preţul unui curs de o oră este de 38 de euro. Lucrând cu companiile, de-a lungul anilor fondatorii au constatat că nevoia businessurilor este ca agajaţii să poată folosi limba străină la locul de muncă, în activitatea de zi cu zi, „însă omul are propriile pasiuni, propriile interese, şi atunci a apărut conceptul de a ne alinia atât cu compania client cât şi cu participanţii la cursuri, astfel încât să răspundem cât mai bine nevoii ambilor”. Au personalizat astfel fiecare curs în parte, încât să răspundă nevoilor pe care le au participanţii.

    Delia Dragomir spune că, alături de soţul său, a şi inventat un nou sistem de predare, „Agile Learning”, care îmbină tehnologia cu partea umană. „Am crezut dintotdeauna că tehnologia ne poate ajuta, doar să ştim să o folosim în avantajul nostru.” Astfel, de peste zece ani compania a dezvoltat propria platformă de gestiune a activităţii şi a cursurilor.

    Potrivit ei, în compania sa cele mai căutate cursuri de limbi străine sunt cele de engleză, franceză, germană, „deoarece companiile folosesc cu precădere aceste limbi în activitatea lor de zi cu zi”. Însă cele mai multe cursuri sunt cele de limba engleză, „pentru că există senzaţia că toată lumea ştie sau ar trebui să ştie limba engleză”, Delia Dragomir spune că de la a şti engleza cât să te descurci într-o discuţie simplă, informală, când călătoreşti, spre exemplu, până la a comunica lucruri din sfera de business, a face prezentări complexe, este cale lungă. „De aceeea, engleza rămâne în top.” În ceea ce priveşte partea de evaluare a nivelului – un alt segment pe care compania activează, acolo lucrurile stau puţin diferit, „în sensul că pentru evaluare sunt căutate cu precădere limbile mai rare, unde vorbitorii se găsesc mai greu. Şi atunci acolo avem un volum mai mare pe limbile nordice, slave, etc.”.

    Potrivit Deliei Dragomir, românii stau destul de bine la capitolul limbi străine cunoscute, şi asta din mai multe motive. „În primul rând, româna se înrudeşte cu alte limbi de circulaţie internaţională precum italiana, spaniola, franceza. Asta ne dă un avantaj din start, faţă de un vorbitor nativ de limbă engleză, să spunem, căruia îi este mai greu să asimileze o limbă de origine latină.” În al doilea rând, ea adaugă că românii învaţă o limbă străină de nevoie. „Faptul că limba română nu este o limbă de circulaţie internaţională ne face să învăţăm o altă limbă, pentru a ne descurca pe plan profesional, dar şi pe plan personal, când călătorim etc. Cei care se nasc într-o ţară cu o limbă răspândită la nivel global sunt mai comozi din acest punct de vedere, pentru că le este mai uşor să se folosească de limba nativă în interacţiunile cu persoanele din alte ţări. Aici mă refer la vorbitorii nativi de engleză, în special, dar şi la cei de spaniolă, de exemplu.” Apoi, aminteşte şi faptul că la noi filmele şi desenele animate sunt subtitrate şi nu dublate, precum în alte ţări (Franţa, Spania etc.), lucru care ne ajută din nou, pentru că ne expune la alte limbi. „Astfel ne construim o mică bază chiar de dinainte de a ne apuca să învăţăm, la modul organizat, o limbă străină. Un copil, de exemplu, chiar înainte de a învăţa limba engleză într-un cadru organizat, deja a fost expus limbii engleze datorită desenelor animate, a filmelor, cântecelor şi nu numai”

    În opinia sa, toate cele menţionate până acum constituie doar o bază, care ne face mai uşoară călătoria de a învăţa o limbă străină, însă nu este de ajuns. „Aceasta este fundaţia iar de aici, pentru a vorbi fluent, trebuie să contruim mai departe şi să învăţăm într-un cadru organizat.” Potrivit ei, un adult asimilează mai greu o limbă străină faţă de un copil, însă adevăratul impediment este de fapt timpul, deoarece este ocupat, are job, copii etc. şi este mai greu să strecoare această prioritate în programul său. „Dar odată ce te decizi să aloci timp pentru o limbă străină, contează să rămâi motivat. Aici este cheia pentru a ajunge fluent într-o limbă străină: diciplina. Trebuie să te ţii de cursuri şi să studiezi/exersezi şi pe cont propriu.” Ea spune că e greu de estimat în cât timp poţi deprinde o nouă limbă străină, „depinde de nivelul de implicare al fiecăruia însă, în medie, dacă eşti constant, poţi ajunge la un astfel de nivel conversaţional în aproximativ doi ani”. Subliniază însă pentru a ajunge la un nivel de native speaker este nevoie de ani de zile de învăţat şi exersat şi este un proces care nu se încheie niciodată.

    În ceea ce priveşte generaţiile cel mai bine pregătite, consideră că milenialii şi nativii digitali au un avantaj faţă de generaţiile precedente, pentru că ei trăiesc în era globalizării şi a evoluţiei tehnologiei. „Sunt expuşi zilnic şi folosesc limbi străine, cu precădere engleza, de la vârste fragede. Mulţi au setările de la telefon în engleză sau citesc articole şi postări online în această limbă.”

    Delia Dragomir spune că, odată cu apariţia pandemiei, foarte mulţi oameni s-au obişnuit cu lecţiile online şi mai mult, a devenit mai comod aşa, pentru că astfel nu mai consumi timp pe drum, iar adulţii preferă un mix între un curs într-un cadru organizat şi extra activităţi pe care le fac în timpul liber. „De fapt, şi noi încurajăm persoanele care participă la cursurile noastre să continue învăţarea şi în viaţa de zi cu zi, să asculte muzică, podcasturi, să urmărească filme în limba respectivă.”

    Ca planuri de viitor, „viziunea noastră este ca în 10 ani să ajutăm 1 milion de oameni să progreseze în carieră”, încheie antreprenoarea.

  • Studenţi români la vânătoare de diplome străine

    Trendul studiilor în străinătate era unul bine conturat înainte de apariţia pandemiei. Restricţiile impuse în ultimii doi ani au adus însă schimbări fără precedent în modul de desfăşurare a cursurilor. A afectat criza sanitară dorinţa românilor de a se forma în cadrul facultăţilor de peste graniţe? Răspunsul îl au consultanţii educaţionali.

    Cel puţin în România, pandemia a avut un efect pozitiv asupra plecatului la studii în străinătate. În cadrul Edmundo, numărul studenţilor pe care i-am ajutat să aplice la studii în afara graniţelor a crescut”, susţine Adina Cristescu, manager echipă consilieri Edmundo, un programul de consiliere şi asistenţă pentru admiterea la instituţii din străinătate, lansat de Educativa. Potrivit ei, această creştere se datorează şi faptului că în 2020 multe universităţi au permis începerea semestrului de toamnă online, de acasă, dând astfel posibilitatea unui număr destul de mare de studenţi să rămână în România, dar să înveţe online la o universitate din străinătate.

    Trendul pozitiv e confirmat şi de Ana Maria Papp, business development manager al consultantului educaţional pentru studii în străinătate şi pentru programele Work and Travel în SUA IntegralEdu, prezent în piaţa locală din 2008, cu birouri în Bucureşti, Constanţa, Craiova, Galaţi, Timişoara şi Iaşi. „Faţă de anii anteriori, nu observăm diferenţe majore în ceea ce priveşte dorinţa de a merge la studii în străinătate. Doar că procesul de decizie solicită un timp mai îndelungat, întrucât apar întrebări noi de tipul: «Voi învaţa online sau fizic?», «Oare viaţa de student va fi aceeaşi?»”, afirmă ea.

    Ana Maria Papp, business development manager, IntegralEdu: Faţă de anii anteriori, nu observăm diferenţe majore în ceea ce priveşte dorinţa de a merge la studii în străinătate. Doar că procesul de decizie solicită un timp mai îndelungat, întrucât apar întrebări noi de tipul: «Voi învaţa online sau fizic?», «Oare viaţa de student va fi aceeaşi?».

    Remarcă, totodată, că pe studenţi nu i-a dat înapoi nici necesitatea desfăşurării cursurilor într-o variantă mixtă, un studiu realizat de University World News, pe care Ana Maria Papp îl citează, indicând faptul că 79% dintre viitorii studenţi au ales să aibă experienţa de studiu în străinătate în formă fizică, studiind în campus, în pofida faptului că această variantă poate fi una hibridă. „Acelaşi trend îl regăsim în rândul tinerilor cu care ne întâlnim zilnic: vor să experimenteze viaţa de student internaţional cu tot ce are ea de oferit, în ţara de destinaţie aleasă. În septembrie 2021 am înregistrat creşteri ale numărului de studenţi înregistraţi în universităţile din străinătate, comparat cu septembrie 2020.” La începutul acestui an, comparativ cu aceeaşi perioadă a anului trecut, IntegralEdu a înregistrat o evoluţie de 20% a aplicaţiilor, destinaţia cu cea mai importantă creştere (50% – pentru studiile de licenţă) fiind SUA.

     

    Impactul Brexitului, mai mare decât al pandemiei. O creştere – de circa 20% – a numărului de studenţi care au plecat la studii prin intermediul programului a fost înregistrată şi de Edmundo, evoluţia fiind similară atât la nivelul anului 2020, cât şi 2021. Totuşi, „anul acesta ne aşteptăm la o scădere de aproximativ 20% din cauza Brexitului şi efectului său. Înainte de 2022, toţi studenţii europeni puteau opta pentru un împrumut guvernamental din partea Marii Britanii pentru acoperirea taxelor de şcolarizare. De anul acesta, acest împrumut nu mai este valabil, iar studenţii români care vor să studieze în UK vor plăti sume între 13.000 şi 20.000 de lire pentru un an de studiu. Evident, nu mulţi români îşi permit să plătească această sumă şi deci mulţi s-au reorientat să studieze în România”, subliniază Adina Cristescu.

    Adina Cristescu, manager echipă consilieri, Edmundo: În România, pandemia a avut un efect pozitiv asupra plecatului la studii în străinătate. În cadrul Edmundo, numărul studenţilor pe care i-am ajutat să aplice la studii în afara graniţelor a crescut.

    Prin urmare, dacă anterior crizei sanitare cele mai populare destinaţii printre cei care plecau la cursuri în afara ţării, cu ajutorul Edmundo, erau Marea Britanie, Olanda, Danemarca, Suedia şi Belgia, de anul acesta s-a schimbat clasamentul, „nu din cauza pandemiei, ci din cauza Brexitului şi a faptului că în Danemarca, din cauza unor decizii politice, multe programe în limba engleză s-au închis”. Aşadar, preferinţele studenţilor români care aplică prin Edmundo se împart în momentul de faţă între Olanda, Suedia, Belgia, Marea Britanie şi Finlanda.

    Şi în cazul IntegralEdu, înainte de pandemie Marea Britanie ocupa primul loc în clasamentul celor mai dorite destinaţii de studiu, fiind acum devansată de ţări precum Olanda, Franţa, Spania, Italia, Germania şi Statele Unite. Chiar şi aşa, „pentru învăţământul liceal, considerând solicitările pe care le primeşte IntegralEdu, Marea Britanie rămâne principala destinaţie de studiu, fiind urmată de Elveţia, Germania, Austria şi Spania. Observăm o creştere a interesului familiilor şi pentru liceele din SUA şi Canada, dar şi pentru alte destinaţii care oferă programe educaţionale în special cu predare în limba engleză.” Dorinţa de a călători, de a ieşi din pandemie, influenţează decizia copiilor de a alege o universitate în străinătate, având şi sprijinul părinţilor în această direcţie, adaugă Ana Maria Papp.

    Potrivit ei, şi în acest an se păstrează aceeşi proporţie de interes pentru programele de licenţă şi masterat, 70% dintre cei care aplică prin IntegralEdu înscriindu-se la un program de licenţă, în timp ce 30% aleg programe de masterat/certificat/MBA. „În momentul de faţă am început să lucrăm cu tineri care încep studiile la universitate anul viitor (septembrie 2023), fiind în prezent în clasa a 11-a. Familiile ne contactează acum mult mai devreme pentru a începe pregătirea dosarului de admitere sau pentru a se informa referitor la ce acţiuni sunt necesare întocmirii dosarului. Aceştia doresc să maximizeze timpul în mod eficient, pentru a avea un dosar bine întocmit.” Mulţi, adaugă ea, sunt deja documentaţi în ceea ce priveşte domeniul sau universitatea. Reprezentanta IntegralEdu spune că şi în ceea ce priveşte interesul pentru învăţământul liceal în străinătate se menţine trendul ascendent înregistrat în ultimii doi ani. „De asemenea, observăm o scădere a vârstei de la care elevii, având sprijinul familiei, decid continuarea studiilor în şcolile cu internat (boarding schools) din afara ţării.” Procentajul e uşor diferit la Edmundo, unde 80% dintre cei care aplică la o facultate prin acest program merg la studii de licenţă, iar 20%, la master.

    Potrivit Adinei Cristescu, problema cea mai mare pe care reprezentanţii Edmundo au identificat-o printre studenţi odată cu începerea pandemiei a fost pierderea veniturilor din anumite joburi, iar în unele cazuri, imposibilitatea de a se întoarce în ţară. Legat de modul de desfăşurare a orelor, Ana Maria Papp spune că pe durata pandemiei multe ţări au impus de la bun început o modalitate hibridă de desfăşurare a cursurilor, atât fizice (cu o limitare a numărului de studenţi participanţi), cât şi online, respectând normele în vigoare impuse de fiecare ţară, prin distanţare fizică.„S-au luat în considerare şi aplicat toate condiţiile de igienizare a spaţiilor de studiu, prin limitarea accesului la acestea, prezenţa în campus făcându-se în baza certificatului verde.” Ea spune că principalele provocări prin care tinerii români au trecut au fost restricţiile în a experimenta viaţa de student prin socializarea cu alţi colegi, dar şi limitarea acestor interacţiuni, care într-o perioadă pandemică a fost resimţită mai pregnant.

    „Şi în cazul învăţământului liceal, au fost respectate reglementările sanitare impuse la nivel guvernamental. În general, perioadele de studiu online au fost limitate, fiind preferată varianta clasică faţă-în-faţă, a procesului educaţional. Fiind vorba despre şcoli/licee cu internat, elevii au fost şi continuă să fie testaţi periodic în campus, cazurile confirmate pozitiv fiind izolate în locaţie.” Reprezentanta IntegralEdu notează că majoritatea elevilor care aleg să-şi continue studiile în licee din străinătate au ca obiectiv tranziţia spre o universitate de prestigiu. „Liceele oferă atât pregătirea academică centrată pe nevoile educaţionale ale elevului cât şi posibilitatea acestuia de a participa în cadrul campusului la cât mai multe activităţi extracurriculare care să îi îmbogăţească dosarul de aplicaţie la universitate. În acelaşi timp, elevul îşi îmbunătăţeşte nivelul lingvistic şi se familiarizează cu mediul de lucru internaţional.” În rândul studenţilor, IntegralEdu nu are o statistică clară în ceea ce priveşte numărul absolvenţilor români care, după finalizarea studiilor, aleg să rămână acolo sau să se întoarcă în România. „Însă, în mod cert, putem spune că se întorc pentru a ne solicita ajutorul în depunerea candidaturilor pentru programele de master.”

     

    Ce au străinii şi noi nu. În aplicaţiile făcute prin intermediul IntegralEdu, cele mai căutate domenii sunt: business, computer science and engineering, humanities (internaţional relations/journalism/media and communication), game design, medicină. „Pentru alegerea instituţiei se iau în analiză mai mulţi factori cum ar fi: amplasarea universităţii, poziţia în clasamentele internaţionale, nivelul taxei de şcolarizare, oportunităţile de burse şi ajutor financiar.” În ceea ce priveşte principalele criterii pentru care românii aleg alte ţări pentru formarea universitară, Ana Maria Papp enumeră accesul la un program a cărei curriculă este adaptată pieţei muncii curente, accesul la facilităţi şi laboratoare de ultimă generaţie, posibilitatea de a face un internship pe perioada studiilor – „multe universităţi oferă acest program integrat în programa lor, experienţa unei studenţii într-un mediu mulţicultural, precum şi accesul la joburi încă din perioada de studiu”.

    Vorbind la rândul său de criteriile în funcţie de care sunt alese universităţile din afara ţării de către românii care apelează la consultanţii Edmundo, Adina Cristescu e de părere că sunt multe de spus aici. „Voi enumera câteva: prestigiul universităţii, facilităţile de ultimă oră oferite, taxele de şcolarizare, cât şi costurile de trai din oraşul respectiv, posibilităţile de angajare după absolvire, sprijinul constant pe care îl au din partea universităţii pe parcursul studiilor, salarii mai mari şi nu numai.” Cele mai populare domenii printre aplicanţi sunt similare cu cele alese de studenţii care se orientează spre celălalt serviciu de consultanţă: business, computer science, inginerie, psihologie şi ştiinţe sociale. Deşi spune că businessul pe care îl reprezintă nu măsoară acest lucru, „din ce vedem, destul de mulţi dintre studenţii Edmundo rămân în ţara respectivă după absolvire”.

    Dacă îi întrebăm pe absolvenţii români ai unor facultăţi din afară despre motivele care i-au determinat să aleagă drumul străinătăţii, acestea sunt multiple: „Factorul principal care mi-a influenţat decizia de a pleca din România a fost experienţa din liceu. Deşi per total a fost una plăcută, am simţit că sunt mult prea multe materii pentru ce voiam eu să fac mai departe. Mi-a fost frică că se va întâmpla acelaşi lucru la facultate şi, în acelaşi timp, am simţit că nu aş avea nici o oportunitate în România pentru ce îmi doream ca şi carieră”, spune Andreea Coporan, absolventă a Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Coventry, Marea Britanie.

    Andreea Coporan, absolventă a unei facultăţi din Marea Britanie: Eu am avut examene practice la facultate, am avut procese şi am experimentat rolul de avocat încă din primul an. În România nu am auzit pe nimeni care să urmeze Facultatea de Drept şi să facă practica gratis sau să aibă parte de internshipuri fără să plătească un avocat/notar/jurist.

    De loc din Cluj, a ales să studieze în Regatul Unit deoarece a simţit ca ar avea mult mai multe oportunităţi, atât pentru internshipuri, cât şi pentru job, „plus că aici facultatea a fost foarte concentrată pe studiul legilor şi practică.” În plus, faptul că nu a plătit practica ci, din contră, a fost plătită spune că a fost destul de motivant. În opinia Andreei, oportunităţi de studiu în România există, cu siguranţă, şi se pune o bază de valori şi cunoştinţe încă din clasele primare. „Sunt convinsă că avem facultăţi bune, însă aspirând la Facultatea de Drept nu cred că m-ar fi ajutat mult facultatea din România” – nu pentru că nu ar fi bună, explică ea, ci vorbind de practică şi oportunităţi de job din timpul studiilor şi după terminarea lor. „Eu am avut examene practice la facultate, am avut procese şi am experimentat rolul de avocat încă din primul an, lucru care m-a făcut să mă conving şi mai tare că vreau să fac asta toată viaţa. În România nu am auzit pe nimeni care să facă Facultatea de Drept şi să facă practica gratis sau să aibă parte de internshipuri fără sa plătească un avocat/notar/jurist.”

    Alte lucruri care au convins-o că a făcut alegerea corectă au fost deschiderea oamenilor de acolo şi faptul că birocraţia este aproape inexistentă, totul făcându-se online: „fără ghişee la care stai o zi întreagă, fără oameni care se uită la tine urât”. Când a plecat, povesteşte că a luat din start decizia de a se stabili peste hotare, iar faptul că acolo a întâlnit oamenii deschişi şi săritori a ajutat-o mult în hotătârea de a rămâne. „M-am obişnuit destul de uşor aici şi îmi place viaţa pe care mi-am construit-o în Anglia în 4-5 ani.”

    Un alt student român care a ales să se formeze în străinătate, dar să şi rămână acolo, este Andrei Ionuţ Săcăleanu, absolvent al Multimedia Design & Communication Ă Top-up Innovation and Entrepreneurship în cadrul Business Academy Aarhus din Danemarca, oraşul universitar Aarhaus fiind „al doilea cel mai mare din ţară şi foarte friendly cu expaţii”, după cum îl descrie chiar el. A luat decizia de a pleca la studii peste graniţe în urma unei conferinţe – RIUF – la care a participat de două ori, şi în cadrul căreia i-au atras atenţia diferite facultăţi din străinătate, întrezărind o oportunitate de luat în calcul. A făcut puţin research, analizând iniţial o serie de instituţii din Germania, Suedia, Franţa, Marea Britanie, însă şi-a dat seama că Danemarca oferea cele mai mai multe avantaje – atât financiare, cât şi ca stil de viaţă pentru studenţi. „Îmi oferea o viaţă destul de uşoară. Am ales întâi oraşul, tot din motive financiare, orientându-mă spre Aarhaus deoarece în Copehnaga preţurile erau duble cam la orice.” Abia apoi a ales facultatea, decizia bazându-se pe faptul că aceasta îi oferea un program de interes, înglobând tot ce ţinea de digital, video, foto şi web design.

    Andrei absolvit în urmă cu o lună, după doi ani de studii de bază, completate de un program de „top-up” de un an şi jumătate. „Plănuiesc să rămân aici, pentru că Danemarca îmi oferă tot ce am nevoie. Nu am stresul zilei de mâine. În România, după absolvire, tot ai stresul zilei de mâine. Financiar, aici nu am nicio grijă – legată de la bani, mâncare, cazare.” Momentan lucrează part-time pentru o firmă la care s-a angajat în urmă cu trei ani, însă acum e în căutarea unui job cu normă întreagă.

    Andrei Ionuţ Săcăleanu, absolvent al unei facultăţi daneze: Din trei semestre, unul l-am făcut online, şi a fost destul de dezamăgitor. Nu din pricina studiilor – studiile au fost ok, profesorii au fost pregătiţi, facultăţile la fel. Problema a fost lipsa interacţiunii cu colegii, ştiind că te duci la facultate, îţi cunoşti colegii, lucrezi cu ei.

    Despre provocările aduse de pandemie, spune că în ceea ce îl priveşte nu l-au afectat foarte tare, deşi recunoaşte că i-a lipsit interacţiunea cu colegii. „Programul de multimedia are doi ani, iar eu am mai făcut un an şi jumătate în inovaţie şi antreprenoriat. Aceşti doi ani m-au prins exact în programul de top-up.” Din trei semestre, unul l-a făcut online, şi spune că a fost destul de dezamăgitor. „Nu din pricina studiilor – studiile au fost ok, profesorii au fost pregătiţi, facultăţile la fel. Problema a fost lipsa interacţiunii cu colegii, ştiind că te duci la facultate, îţi cunoşti colegii, lucrezi cu ei.” Nu a trecut nici prin burnout, deşi povesteşte că a avut colegi care au fost afectaţi la nivel psihic. „Nici cu intrarea în România nu au fost probleme, Danemarca a şi avut nivel mare de persoane vaccinate şi, în general, a gestionat foarte bine pandemia, nu au fost prea multe provocări.” O problemă pe care o notează însă este cea amintită şi de reprezentanta Edmundo – faptul că multe facultăţi daneze au renunţat la programele de studii în limba engleză.

    „Danemarca a închis anul trecut, dacă îmi amintesc bine, 70% din programele în limba engleză. Din toată facultatea mea au rămas doar două programe care împreună formează o licenţă, pe limba engleză.” Povesteşte însă că sunt cazuri mult mai rele – în Copenhaga, la KEA (Copenhagen School of Design and Technology) nu a mai rămas niciun program în limba engleză. „Au tăiat programele de la academii pentru că nu aveau un return – studenţii veneau şi, după terminarea studiilor, unii preferau să intre în şomaj în loc să se angajeze, iar alţii aveau dificultăţi în a se angaja, din cauza limbii daneze, a lipsei anumitor skilluri, a cerinţelor prea mari pentru o poziţie de Junior sau a reglementărilor din piaţa muncii. În opinia politicienilor, aceste programe nu contribuiau suficient la angajare.” Potrivit lui, programul de multimedia design a fost păstrat de cele mai multe academii, deoarece oferă mai multe oportunităţi de angajare, fiind destul de vast. În ceea ce priveşte minusurile facultăţilor din ţară, Andrei menţionează atitudinea profesorilor, la un loc cu şpăgile şi examenele prea grele. „Cred că şi în ţară sunt oportunităţi, însă mie nu mi-a convenit atitudinea profesorilor.”

    Deoarece e decis să se stabilească în Danemarca, consideră că nu îl va afecta în mod direct nici situaţia incertă adusă de războiul de la graniţa României, însă spune că îngrijorările pe care le are sunt legate de faptul că familia sa se află în nord-estul ţării, el fiind originar din Iaşi. Recunoaşte însă că nu se aştepta să prindă astfel de vremuri. „E de necrezut.”

  • CIEL România – Soft de salarizare fără cursuri de formare şi timpi de implementare

    Încă de la început, softul de salarizare Salarii CIEL a fost construit pentru a le uşura munca experţilor în salarizare.


    Descrierea inovaţiei:

     

    Softul dispune de o interfaţă intuitivă şi o multitudine de drafturi şi template-uri care să te ghideze să îl înţelegi rapid. Practic, te conduce prin procesele de calcul salarial, depunere a declaraţiilor sau activităţi de administrare a personalului. Poate fi folosi de oriunde, de pe orice device, bazele de date sunt sigure şi nu e nevoie de timpi de implementare sau de cursuri de formare.

    „În România, legislaţia în vigoare se schimbă destul de des şi din păcate, nu e destul de explicită şi clară. De obicei e un efort să înţelegi legea, să o aplici corect şi să faci slalom printre specificaţii încâlcite şi excepţiile în număr mare de la regulile generale. Ce ne propunem noi este să le facem viaţa mai uşoară experţilor în salarizare, să îi ghidăm din soft şi să nu le consumăm timp suplimentar”, explică reprezentanţii companiei.

    Elementul de noutate:

    Salarii CIEL este un soft pentru o categorie de experţi de nişă – contabilitatea salariilor şi administrarea de personal. Programul are o interfaţă intuitivă, o logică de lucru la îndemână, astfel încât clienţii să nu aibă nevoie de o formare iniţială.

     

    Efectele inovaţiei:

    Beneficiile softului se traduc prin câştig de timp şi de energie. „Nu se instalează, nu consumi timp cu actualizările şi ai mereu siguranţa că depui declaraţii corecte şi la timp. Înveţi «din mers» să îl utilizezi şi, în plus, calculezi salariile corect, după legislatia în vigoare, fără greşeli. În plus, poţi lucra de oriunde, oricând”, explică reprezentanţii businessului.

  • Cei care „fură” angajaţi gata pregătiţi trebuie să fie penalizaţi

    Dragoş Damian, CEO al producătorului de medicamente Terapia Cluj, este extrem de furios pe companiile care „fură” angajaţi gata pregătiţi de la firmele concurente, destabilizându-i astfel pe cei care au investit timp, cunoştinţe şi bani în pregătirea lor. Comentariul lui a venit ca o reacţie la anunţul Consiliului Concurenţei, care a declanşat prima investigaţie de pe piaţa muncii: un grup de şapte companii din industria automotive, în frunte cu Renault Technologie, sunt suspectate că s-au înţeles între ele pentru a nu-şi lua angajaţii şi a controla ofertele salariale, astfel încât costurile să nu scape de sub control.

    Este dezgustător să afli că există înţelegeri de tip „no-poach”, însă este la fel de dezgustător ca, după ce unele companii investesc milioane de lei în educarea şi calificarea forţei de muncă – învăţământ dual, burse pentru studenţi, practica de vară şi programe de calificare pentru studenţi, înfiinţarea de laboratoare în şcoli şi facultăţi – să vină alte companii, care nu dau un leu pentru dezvoltarea tinerei generaţii şi să se servească ca la „bufet suedez” din personalul bine pregătit. Acest lucru se cheamă „over-poach”, spune Dragoş Damian, poate cel mai vocal susţinător al industriei, al capacităţilor de producţie din România.

    Foarte multe companii sunt furioase pe concurenţa directă şi indirectă care le fură angajaţii pe care ei i-au pregătit, pe care i-au luat de la zero şi i-au adus la un anumit nivel de experienţă şi de muncă. De asemenea, firmele sunt nervoase şi pe angajaţi, care nu recunosc această pregătire, nu dau doi bani pe ea şi pleacă la prima ofertă mai bună, cu toate că nu este cu mult mai bună decât cea anterioară.

    Noua generaţie are o mobilitate mult mai ridicată, se plictiseşte repede într-un loc, caută continuu oferte şi porneşte de la prezumţia că ceea ce face o companie pentru a-i pregăti li se cuvine de la sine şi trebuie să fie un dat al muncii dacă cineva vrea să-i angajeze. Companiile ar vrea să introducă clauze în contractele de muncă conform cărora, dacă un angajat pleacă mai repede din companie după ce firma a investit bani şi cunoştinţe în a-l pregăti, să plătească el sau noua companie toate aceste lucruri. Ca o sumă de transfer în fotbal. Angajaţii se opun acestor prevederi, sindicatele sar în sus, dar cei care pierd sunt companiile care investesc primele în angajaţi şi nu pot beneficia în întregime de acest lucru. Firmele care câştigă sunt cele care iau angajaţi gata pregătiţi şi care le oferă cel mai mare salariu din piaţă, care nu poate fi întrecut de o altă ofertă.

    În România multinaţionalele sunt la capătul lanţului pentru că au capacitatea de a plăti cel mai mare salariu posibil. De obicei, companiile româneşti mici şi mijlocii sunt cele care pierd, pentru că au bani numai pentru salariul de început al unui angajat. Este adevărat că în special multinaţionalele investesc în şcolile duale, în cursurile de pregătire cele mai complexe, dar puterea lor financiară este mult mai mare decât a companiilor mici şi mijlocii. Piaţa muncii din România, ca de altfel din toată lumea occidentală, este extrem de tensionată, pentru că bazinul de resursă umană seacă din ce în ce mai mult şi nu vine nimeni din spate. Oamenii sunt înlocuiţi cu echipamente, dar acest proces nu se poate face peste noapte şi de multe ori este mult mai costisitor decât a avea angajaţi. Cel mai bine se vede în sectorul de digitalizare, acolo unde ai nevoie de alte competenţe, chiar mai ridicate decât cele pe care le înlocuieşti, şi la salarii mult mai mari.

    Dragoş Damian are toate motivele să fie furios pe cei care îi fură angajaţii gata pregătiţi, dar nu ştiu dacă această practică poate fi penalizată prin legislaţia muncii sau de către Consiliul Concurenţei. Ceea ce se poate face ţine de modul cum va fi privit un angajat şi un job în viitor şi cum vor putea companiile care au investit în cineva să-şi recupereze banii. Contractele de management pentru directorii executivi se fac pe un termen limitat, iar dacă cineva pleacă înainte de final, s-ar putea să fie nevoit să plătească penalizări, la fel cum o companie poate fi obligată să-i plătească toţi banii până la finalul contractului, dacă vrea să scape de el mai repede.

    Pentru a reduce fluctuaţiile din ce în ce mai mari de pe piaţa muncii, aceste contracte de angajare pe un termen limitat, cu clauze de penalizare, s-ar putea să fie introduse pentru toată lumea. Un contract de muncă pe perioadă nedeterminată s-ar putea să devină istorie. Cei care au beneficiat de cursuri de pregătire dar pleacă mai devreme, s-ar putea să fie nevoiţi să le plătească. Dar să vedem ce zic şi angajaţii.

    (cristian.hostiuc@zf.ro)

  • Experienţa primului job

    Laura Dumitrel a avut ocazia, încă de pe băncile facultăţii, să pună în practică teoria învăţată la cursuri în cadrul uneia dintre cele mai cunoscute companii de tehnologie. Cu ce provocări a venit această primă etapă din cariera sa şi ce lecţii a învăţat pe parcurs?

     

    Absolventă a Facultăţii de Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti, Laura Dumitrel lucrează în cadrul companiei Adobe de doi ani şi jumătate. „Cariera mea a început cu un internship care a durat un an şi două luni, pe vremea când eram încă studentă.” Pe parcursul internshipului a făcut parte din două echipe şi a lucrat la trei proiecte distincte.

    Potrivit Laurei Dumitrel, în facultate le sunt prezentate studenţilor foarte multe tehnologii, limbaje de programare, paradigme şi aşa mai departe. Totuşi, consideră ea, cel mai probabil la orice loc de muncă este nevoie de noi cunoştinţe, „de aceea, în facultate cred că este util să ne dezvoltăm capacitatea de adaptare la orice proiect/tehnologie şi să înţelegem că mereu vom avea de învăţat ceva nou”. În ceea ce o priveşte, spune că trecerea de la student la angajat a fost o provocare. „Sigur, poate fi stresant, dar în orice situaţie nouă te vei simţi inconfortabil pentru o perioadă scurtă. Odată ce capeţi experienţă, acestea vor veni natural şi vei vedea oportunităţile acestui domeniu.” A fi student şi a lucra într-o companie de succes în acelaşi timp spune că a fost o experienţă importantă în care a învăţat multe despre industria IT, lucruri pe care de obicei nu ajungi să le descoperi la facultate. „Aşadar, dacă eşti la început de drum, îţi recomand programele de internship, unde vei învăţa tot ce ai nevoie şi la finalul cărora poţi obţine un job full-time. Consider că internshipurile sunt o modalitate excelentă de a te familiariza cu aşteptările angajatorilor, de a vedea cum funcţionează companiile şi cum să te adaptezi cât mai bine în cadrul unei astfel de companii”, îi sfătuieşte ea pe alţi tineri.

    Laura Dumitrel, 24 de ani, Software Engineer, Adobe

    ♦Œ  A urmat cursurile Facultăţii de Calculatoare din cadrul Universităţii Politehnica din Bucureşti

    ♦  S-a angajat în cadrul Adobe în urmă cu doi ani şi jumătate

    Ž♦  Este pasionată de călătorii, pictură şi fotografie

    În momentul de faţă activează în cadrul echipei Adobe Experience Platform, unde se ocupă în principal de partea de infrastructură şi CI/CD. Pe scurt, în munca de zi cu zi se asigură că proiectul are întotdeauna resursele necesare pentru a rula, actualizările de funcţionalitate sunt deployate şi testate automat şi că este „up and running” în toate mediile, mai ales în producţie. Având în vedere că proiectul la care lucrează se ocupă de partea de colectare şi gestionare a datelor personale ale utilizatorilor, de consimţământul lor de a prelucra aceste date, impactul acestuia este semnificativ în piaţă, susţine ea. „Acest lucru îmi dă o motivaţie în plus să fac totul cum trebuie şi, de asemenea, mă încântă faptul că lucrez la un produs care va fi folosit de foarte multă lume, care va fi foarte util. De asemenea, îmi place că pe partea la care lucrez eu (infrastructură şi CI/CD), proiectul are o complexitate mai mare decât majoritatea. Din acest motiv, îl văd mai mult ca pe o provocare şi nu ca pe un lucru repetitv.”

    Una dintre principalele provocări din cariera sa a fost să lucreze ca angajat full-time în timpul facultăţii. Se bucură însă că a avut parte de această oportunitate, deoarece experienţa internshipului a ajutat-o să se familiarizeze cu munca într-o companie (proiecte, muncă în echipă, colegi), dar şi să îşi asume nişte responsabilităţi pe care înainte de această experienţă nu le avea bine definite – „să scriu cod lizibil, să-mi testez codul”. Laura Dumitrel consideră că cea mai mare realizare o reprezintă faptul că a ajuns să contribuie semnificativ într-un proiect cu mare vizibilitate în Adobe. În schimb, cel mai plin de provocări consideră că este, de departe, proiectul la care a lucrat în ultimele luni, Audit, unde a şi învăţat cele mai multe lucruri, tocmai datorită complexităţii sale.

    Tânăra este de părere că cel mai important produs din portofoliul companiei este Adobe Photoshop, prin prisma impactului pe care l-a avut şi continuă să îl aibă pe piaţă şi pentru nivelul de răspândire şi cunoaştere de care se bucură. Are totuşi şi o viziune clară despre ce alt produs i-ar plăcea să fie lansat de companie: „Mi-ar plăcea ca Adobe să dezvolte un program sau platformă mai bine zis, în care utilizatorii să-şi poată crea propriul board game online, pe care să îl joace cu prietenii. Cred că ar fi foarte frumos, dar şi util mai ales în perioada aceasta.”

    Ca model în carieră l-a avut pe Steve Jobs, pe care îl admiră pentru revoluţia tehnologică pe care a creat-o prin intermediul companiei Apple, dar şi pentru modul său de gândire şi calităţile de prezentator. Una din ideologiile acestuia, care spune că a inspirat-o dintotdeauna este: „Atunci când nu-ţi place cum merg lucrurile, schimbă-le. Altfel, te vor afecta”. „Consider că evidenţiază foarte bine ideea că atunci când lucrurile merg într-o direcţie pe care noi nu o agreăm, stă în puterea noastră să le schimbăm.”

    În opinia Laurei Dumitrel, pentru ca o persoană să fie împlinită din punct de vedere profesional sunt esenţiale două lucruri: să încerce cât mai multe lucruri încât să îl găsească pe acela care îi place, dar şi devotament, care cel mai probabil va veni de la sine atunci când facem ce ne place. „De asemenea, cred că într-un CV cele mai importante sunt activităţile extra, în special proiecte personale. Oricât de mici şi în orice stadiu de dezvoltare, ele arată dorinţa de a descoperi şi învaţa mai multe.”

    În echipele din care a făcut parte i-au plăcut multe aspecte: de la tema proiectelor până la oamenii cu care a lucrat. În primul rând, cea mai importantă consideră că este partea de comunicare, „deoarece mereu am găsit suport când mă blocam pe un task şi voiam să discut cu echipa pentru a înţelege cum aş putea să continuu”. Partea de documentaţie crede că este importantă deoarece, în ceea ce o priveşte, a putut să găsească suficient de uşor orice informaţie de care a avut nevoie. „Mă consider norocoasă că am întâlnit oameni deschişi, dornici să mă ajute şi să aibă încredere în mine, să mă susţină şi să contribuie la dezvoltarea mea.”

    În momentul de faţă, este destul de sigură că peste zece ani va fi tot în România şi tot în zona de development, mai ales că, spune ea, nu a fost atrasă până acum de partea de management.

    În timpul liber, Laurei Dumitrel îi place în primul rând să călătorească, iar în zilele în care vremea nu e prielnică, preferă să picteze şi să facă puzzle-uri, o altă pasiune pe care se concentrează fiind fotografia.

    Despre pandemie, „deşi cred că toţi o considerăm o perioadă mai urâtă sau mai dificilă din viaţă noastră”, crede că a avut şi o parte bună, „tocmai datorită domeniului în care lucrăm: am petrecut mult mai mult timp acasă, cu familia”. Însă, crede tânăra, poate să devină plictisitor, „motiv pentru care este bine că a existat şi posibilitatea lucrului de la birou din când în când, pentru cei care vor să mai schimbe contextul.”