BusinessMagazin

Tag: conflict

  • Rusia acuză Occidentul de implicare directă în conflict şi exclude orice negociere cu Zelenski

    Administraţia Vladimir Putin a acuzat, joi, naţiunile occidentale de implicare directă în războiul din Ucraina, în contextul deciziei privind transferul de tancuri avansate, şi a semnalat că exclude orice posibilitate de negocieri cu preşedintele ucrainean, Volodimir Zelenski.

    “Există constant declaraţii din capitalele europene şi de la Washington că trimiterea diverselor sisteme de armament în Ucraina, inclusiv tancuri, nu înseamnă în niciun fel implicarea acestor ţări sau a Alianţei în ostilităţile din Ucraina. Noi, în mod categoric, nu suntem de acord cu această poziţie şi, la Moscova, orice face Alianţa şi capitalele menţionate este considerată o implicare directă în conflict. Vedem că acest lucru se intensifică”, a afirmat joi Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al Preşedinţiei Rusiei, citat de agenţia Reuters.

    De altfel, Dmitri Peskov a exclus orice perspectivă de negociere cu preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski. “Noi ştim ce promisiuni a făcut Zelenski în campania electorală prezidenţială şi nu este greu să ne amintim şi să le împrospătăm memoria celor care l-au votat în Ucraina: nu a rezolvat deloc problemele din Donbas, a renegat Acordurile Minsk, se pare că nu a intenţionat niciun moment să le aplice, pentru că se pregătea de război. În acest context, a încetat de mult timp să mai fie un potenţial interlocutor pentru discuţii cu preşedintele Vladimir Putin”, a afirmat Dmitri Peskov, citat de agenţia Tass.

    Joi dimineaţă, preşedintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a afirmat, într-un interviu acordat postului de televiziune britanic Sky News, că nu este interesat de negocieri cu Vladimir Putin. “Rusia nu vrea negocieri, iar acest lucru era valabil încă înaintea invaziei. Preşedintele Putin a decis aşa”, a declarat Zelenski. În acelaşi timp, preşedintele Ucrainei a afirmat că “nu înţelege cine ia decizii în Rusia”, argumentând că, deşi Moscova pledează public pentru pace, armata rusă atacă noaptea Ucraina cu rachete.

  • În timp ce Europa stă cu ochii aţintiţi pe Ucraina un nou conflict care fierbe de zeci de ani stă să înceapă în mijlocul Balcanilor

    În timp ce Europa stă cu ochii pe conflictul ruso-ucrainean şi pregăteşte noi mutări pentru a ajuta Ucraina, un alt conflict stă să înceapă.  Tensiunile dintre Serbia şi Kosovo au escaldat la niveluri periculoase în ultimul an şi ar putea degenera curând într-o problemă mai mare pentru NATO şi UE, scrie Bloomberg.

    Balcanii au însemnat pentru mult timp volatilitate politică şi etnică, iar situaţia s-a înrăutăţit în ultima perioadă, din cauza războiului în care a fost implicată Ucraina. Tensiunile au escaladat din vară, după ce Kosovo le-a spus sârbilor care trăiesc în ţară că trebuie să adopte aceleaşi cărţi de identitate şi plăcuţe de înmatriculare ca şi majoritatea etnică albaneză.

    Preşedintele sârb Aleksandar Vucic şi-a petrecut chiar ultimele zile din decembrie încercând să calmeze situaţia, după ce locuitorii din nordul Kosovo au blocat străzile şi s-au confruntat cu poliţia.

    Pentru cei din afara Balcanilor, problema ar putea părea banală. Situaţia în care sunt însă implicate cele două state este îmbibată de viziuni politice şi etnice total opuse şi tocmai pe acest fond poate degenera într-un conflict în toată regula.

    Un diplomat de la Belgrad, care a cerut să rămână anonim, a declarat că este şocant să vezi cum Europa flirtează cu un al doilea conflict în ultimele luni. Un alt diplomat, aflat în capitala Kosovo, Pristina, a declarat că felul în care a evoluat situaţia în ultima perioadă începe să semene din ce în ce mai tare cu tensiunile care au dus la războiul din anii ’90.

    Avertismentul că se pregăteşte ceva mai mare este o amintire a rănilor încă nevindecate din ultimul război din Europa anterior conflictului ruso-ucrainean – şi nu este nicio coincidenţă că tensiunile au început să iasă din noul la suprafaţă în timp ce războiul Ucrainei continua să se desfăşoare de aproape un an.

    Menţinerea păcii în Kosovo este o misiune foarte complicată. Serbia consideră Kosovo o parte vitală a sa, aşa cum Putin vede Ucraina ca un teritoriu care trebuie să se întoarcă la Rusia pentru că acolo îi este locul de fapt. Tensiunile dintre majoritatea albaneză şi cei 100.000 de sârbi care încă trăiesc în nordul ţării au început să oscileze după bombardamentele NATO din 1999 care s-au soldat cu alungarea armatei lui Slobodan Milosevic.

    Procesul de reconciliere în care au fost implicate cele două ţări a început să stagneze în 2008, când guvernul de la Pristina a declarat unilateral independenţa faţă de Serbia. Crearea statului a fost susţinută de aproximativ jumătate ţările lumii, inclusiv de SUA şi de toate statele membre ale UE, cu excepţia a cinci dintre ele, dar, în mod critic, nu şi de Serbia, Rusia şi China.

    Atât pentru Kosovo, cât şi pentru Serbia, obiectivul final este aderarea la UE. Bruxelles le-a transmis clar ambelor naţiuni că realizarea acestui obiectiv ţine de capacitatea celor două state de a ajuns la pace şi stabilitate. Trimişii de la Bruxelles au făcut în 2013 presiuni asupra liderilor Serbiei şi Kosovo pentru a îi determina să accepte un nou acord de pace elaborat de UE.

    Ambele state sunt conduse de lideri cu un trecut politic foarte conflictual. Vucic, în vârstă de 52 de ani, fost ministru al informaţiilor pentru Milosevic, şi-a consolidat poziţia în Serbia cu o victorie electorală zdrobitoare anul trecut. El a echilibrat cu pricepere interesele Serbiei, păstrând un picior pe calea UE şi, în acelaşi timp ţinând  o uşă deschisă pentru cooperarea cu Rusia. Acest lucru a devenit mai dificil de când cu războiul din Ucraina. Vucic a denunţat invazia lui Putin, dar a refuzat să se alăture efortului de sancţionare al UE, în timp ce guvernul său de la Belgrad a menţinut legăturile cu Rusia.

    Albin Kurti, în vârstă de 47 de ani, un radical de stânga care a fost cândva deţinut politic în Serbia, s-a opus acordului UE între Kosovo şi Serbia din 2013. În cel de-al doilea tur al său în calitate de prim-ministru, el a făcut o prioritate din afirmarea suveranităţii Kosovo – chiar dacă asta înseamna să antagonizeze şi mai mult sârbii.

    Pe 27 decembrie şi 28 decembrie, Vucic s-a îndreptat spre Raska, un mic oraş din Serbia, situat la nord de oraşul Mitrovica din Kosovo.

    Populaţia sârbă locală a ascultat apelul său de a demonta toate baricadele, în ciuda tensiunilor care atingeau cote alarmante.

    „Regiunea trebuie să rămâna paşnică, orice alt scenariu ne poate duce pe toţi la dezastru”, spunea Vucic la Raska.

  • America află că şi alte ţări s-au aliniat împotriva sa în conflictul cu Arabia Saudită privitor la petrol

    Când preşedintele american Joe Biden a acuzat Arabia Saudită că ia partea Rusiei cu privire la petrol, Riadul s-a înfăţişat ca o putere emergentă ce înfruntă Washingtonul şi-şi urmăreşte propriile interese, iar aceasta i-a atras şi alţi aliaţi, notează Bloomberg. Turcia şi China au luat apărarea saudiţilor.

     

  • Prietenul lui Putin spune că războiul se poate termina într-o săptămână. Două ţări deţin cheia conflictului

    O soluţie la conflictul din Ucraina poate fi găsită într-o săptămână, a spus preşedintele Belarusului, Aleksander Lukaşenko, într-un interviu acordat postului american NBC.

    „Totul depinde de Statele Unite şi de Regatul Unit. Dacă mâine trebuie să ne aşezăm la masa negocierilor şi să găsim o soluţie, credeţi-mă, o găsim într-o săptămână”, a spus prietenul lui Putin.

    Aleksander Lukaşenko a reiterat apoi că Belarus nu a luat parte la „operaţiunea militară specială” rusă din Ucraina şi nu va face acest lucru nici în viitor.

    „În primul rând, nimeni, şi mă refer la Rusia, nu ne cere să participăm la această operaţiune şi nu o vom face. Întotdeauna am spus asta”, a spus el.
     

  • Forţele ucrainene avansează în regiunea Luhansk pentru prima dată de la începutul conflictului

    Imagini din social media de miercuri arată trupele ucrainene în cel puţin un sat din estul zonei Luhansk, după ce au trecut din regiunea vecină Doneţk, scrie CNN.

    O fotografie arată o unitate ucraineană în jurul unui indicator rutier în satul Hrekivka, chiar în interiorul regiunii Luhansk.

    Este pentru prima dată de la începutul conflictului când trupele ucrainene au avansat în Luhansk.

    Întreaga regiune Luhansk este revendicată ca teritoriu rusesc de către Kremlin, în urma anexării sale forţate. Dar în ultimele zile, forţele ucrainene s-au apropiat de regiune din mai multe direcţii, bazându-se pe ofensivele lor de succes din Harkov şi Doneţk.

    De asemenea, un videoclip din reţelele de socializare a arătat trupe ucrainene în oraşul Terny din regiunea Doneţk, la aproximativ 20 de kilometri de oraşul Kreminna din Luhansk, care, potrivit analiştilor, este o linie defensivă critică pentru ruşi, acum că au pierdut teren atât în regiunile Doneţk, cât şi în Harkov.

    Avansurile ucrainene în nord-est au loc la câteva zile după aşa-numitele referendumuri organizate de autorităţile locale pro-ruse care au dus la anexarea de către Moscova a zonelor Doneţk şi Luhansk, precum şi a unei mari părţi din Zaporojie şi Herson. De când măsurile de anexare au fost aprobate vinerea trecută de preşedintele rus Vladimir Putin, forţele ruse au pierdut sute de kilometri pătraţi de teritoriu în Doneţk şi Herson.

  • Războiul din Ucraina îi dă fiori fostului şef al serviciilor secrete americane: Conflictul s-ar putea transforma într-un dezastru cu cosecinţe incalculabile pentru toată lumea

    Cea mai mare îngrijorare a lui David Petraeus, fost şef al CIA şi general în retragere al armatei SUA, este potenţiala escaladare a  conflictului într-un război total, care ar însemna un dezastru cu cosecinţe catastrofale pentru toată lumea, scrie CNCB.

    „Cred că este normal ca cei de la conducerea SUA precum şi a ţărilor europene să facă tot posibilul pentru a evita declanşarea celui de Al Treilea Război mondial”, a spus Petraeus.

    Ucraina şi Occidentul sunt ameninţate în mod constant de la Kremlin cu folosirea armelor nucleare. Incertitudinea asupra unei astfel de decizii încetinesc deciziile de la vârful Ucrainei, chiar în timp ce trupele ucrainene realizează contraofensive puternice în teritoriile anexate ilegal de Rusia.

    Fostul şef CIA este de părere că factorii de decizie occidentali trebuie să fie prudenţi în privinţa propriilor acţiuni şi să se abţină de la măsuri extreme în privinţa acţiunilor militare ofensive asupra Rusiei.

    „Amitiţi-vă că la început au existat acele cereri pentru sabilireai unei zone de interdicţie aeriană deasupra Ucrainei. Dacă pui avioanele americane în acelaşi spaţiu cu cele ruseşti n-ai cum să te asiguri că nu vor încerca să se doboare reciproc. Asta ar însemna un război SUA-Rusia, ceea ce nu putem permite”, a mai spus fostul şef CIA.

    La sfârşitul săptămânii, forţele ucrainene au reuşit să recucerească cu succes oraşul strategic Lyman din estul regiunii ucrainene Doneţk, unul dintre cele patru teritorii pe care Putin le-a anexat recent. Contraofensivele din sudul ţării sunt, de asemenea, în curs de desfăşurare, ajutate şi de moralul scăzut al trupelor ruseşti şi de faptul că forţele ucrainene au capturat unităţi ruseşti.

    Totuşi, succesul ucrainenilor pe câmpul de luptă nu înseamnă că Rusia nu poate riposta în alte moduri.

    „Chiar dacă Rusia pierde teren în război, ea păstrează capacitatea îngrozitoare de a lovi Ucraina acolo unde doar cel mai tare. Altfel spus, nu vom vedea prea curând finalul bombardamentelor împotriva marilor structuri civile”, a declarat David Petraeus.

    Ca răspuns la ameninţarea lui Putin cu arma nucleară, administraţia Biden a replicat că o astfel de acţiune va fi primită cu un „răspuns decisiv” din partea SUA, însă nimeni nu ştie ce presupune.

    „Suntem gata să acţionăm dar nu vrem să începem o escaladare a ameninţărilor nucleare cu Rusia, pentru că ar putea scăpa de sub control”, mai spune Petraeus.

    Pe front, trupele ucrainene au continuat să avanseze spre Lugansk, o altă regiune anexată de Putin, iar Occidentul continuă să urmărească cu atenţie conflictul şi tensiunile acestuia.

     

  • Vladimir Putin s-a trezit prins între două războaie în Europa: Armenia solicită sprijin militar din partea Rusiei în conflictul cu Azerbaidjan

    Armenia solicită sprijin militar Rusiei în conflictul izbuncit la graniţă cu Azerbaidjan, după ce luptele au făcut zeci de victime. Prinsă deja într-un război pe teritorul Europei, Rusia încearcă să stabilească un acord de încetare a focului între cele două ţări, scrie TheMoscowTimes.

    După schimburile de focuri în zona regiunii disuptate Nagorno-Karabah, cei doi rivali istorici s-au acuzat reciproc pentru începerea luptelor. Potrivit premierului armean Nikol Pashinyan, conflictul a izbucnit în miezul nopţii şi s-a soldat cu cel puţin 49 de morţi.

    Administraţia de la Erevan a acuzat Azerbaidjanul că „încearcă să avanseze” în interiorul teritoriului armean şi a declarat că asistenţa militară din partea Moscovei a fost solicitată.

    „Ne aşteptăm ca în urma medierii ruseşti acordul de încetare a focului să fie respectat în totalitate”, au declarat reprezenanţii Ministerului de Externe din Armenia.

    Suren Papikyan, ministrul armean al Apărării, şi omologul său rus Serghei Shoigu au comunicat la telefon şi au convenit asupra unor „măsuri comune pentru stabilizarea situaţiei”, potrivit Ministerului Apărării de la Everan.

    Consiliul de securitate al Armeniei, condus de prim-ministrul şi preşedintele republicii din Caucaz, s-a reunit pentru a invoca un tratat de asistenţă şi cooperare reciprocă cu Rusia, care prevede o apărare comună şi asistenţă militară în caz de agresiune împotriva semnatarilor.

    Armenia susţine că în cazul acestei probleme se va adresa Organizaţiei Tratatului de Securitate Colectivă (un asamblu de şase foste republici sovietice – n.r. ), dar şi Consilului de Securitate al ONU, pentru a gestiona criza.

    Consiliul permanent al OTSC a organizat recent o reuniune de urgenţă pentru a discuta despre problema de la graniţă.

    Pe fondul violenţelor, ministrul armean al Apărării s-a adresat atât lui Vladimir Putin cât şi altor şefi de stat şi oficiali de rang înalt printre care se numără Emanuel Macron şi Antony Blinken.

    Episodul de la graniţa celor două ţări este cel mai recent dintr-o serie de schimburi de focuri care au început după sfârşitul războiului dintre Armenia şi Azerbaidjan din 2020. La baza violenţelor se află regiunea disputată Nagrono-Karabah.

    Oficialii armeni susţin că violenţele au început pe fondul războiului dintre Rusia şi Ucraina, dar şi din cauza presei azere care încearcă să pună într-o lumină proastă cele 2.000 de trupe de menţinere a păcii staţionate în regiunea disputată.

    Războiul din Ucraina a alimentat zvonurile potrivit cărora Rusia cheamă înapoi o parte din forţele de menţinere a păcii pentru a le folosi în propriul război. Mai mult, invazia Ucrainei a contribuit la escaladarea tensiunilor din Nagorno-Karabah, acolo unde acordurile de încetare a focului sunt des încălcate.

    Războiul izbucnit între cele două state în 2020 s-a soldat cu 6.500 de victime şi cu o încetare a focului mediată de Rusia.

    În cadrul acordului, Armenia a cedat teritorii pe care le controla de decenii, iar Moscova a trimis un contingent format din 2.000 de trupe de menţinere a păcii pentru supravegherea firavului armistiţiu.

    Şefii de stat ale celor două naţiuni au discutat problema în mai la Bruxelles şi au convenit să „avanseze discuţiile” privind un viitor tratat de pace.

  • UE s-a lăsat înconjurată de conflicte. Pentru că este dependentă de energia exportată de dictatori, Uniunea Europeană ajunge să finanţeze războaie

    Problema cu liderii politici autori­tari este că tind să-şi întărească şi să-şi extindă puterea cu orice preţ, chiar şi cu cel al războiului, iar Uniunea Europeană este în­con­jurată de astfel de personaje de care depin­de pentru linişte, pace, materii prime şi energie.

    Tobele războiului nu se aud doar din­spre Ucraina. Ecourile războaielor iugoslave s-au înteţit la graniţele UE. Turcia îşi dispută teritorii din Mediterana, bogate în gaze naturale, cu Grecia. Conflictul militar dintre Azerbaidjan şi Armenia reînvie periodic. Rusia încă mai are militari în Republica Moldova.

    Războiul dintre Azerbaidjan şi Armenia nu s-a reaprins întâmplător acum, când Rusia este în defensivă în Ucraina, iar UE caută cu disperare surse de energie care să le înlocu­iască pe cele ruseşti, folosite de Moscova ca armă în războiul economic cu statele euro­pene. Pe de o parte, Azerbaidjan, care are ca principal aliat Turcia, a devenit unul din marii exportatori de gaze naturale ai UE.

    Armenia, o ţară mai săracă, are ca aliat tradiţional Rusia, iar în penultimul puseu al conflictului pentru teritorii aflate la graniţa cu Azerbaidjanul a încercat să atragă de partea ei Rusia, dar n-a obţinut decât o misiune de menţinere a păcii rusă după ce episodul de violenţe s-a încheiat. Acum Rusia este ocu­pată cu războiul pe care l-a pornit în Ucraina, iar resursele sale armate sunt concentrate acolo. Armenia a cerut din nou asistenţă militară rusă.

    Anul acesta, exporturile de gaze azere căre ţările europene sunt estimate să crească cu 30%. În iulie, Comisia Europea­nă a semnat un me­mo­randum de înţelegere cu Azerbaidjan pentru dublarea importurilor de gaze până în 2027.

    Acordul prevede şi ex­tinderea Coridorului de Gaze Sudic al Uniunii care adu­ce gaze azere prin Georgia, Turcia şi Grecia.

    Prin urmare, Azerbaidjanul începe să joace un rol principal în securitatea energetică a Europei. Preşedintele ţării este Ilham Aliev, în funcţie din 2003. Preşedinţia a primit-o moştenire de la tatăl său, fost ofiţer KGB.

    Al patrulea mandat l-a obţinut prin alegeri câştigate cu 83% din voturi. În mandatul cu numărul trei şi-a făcut soţia vice-preşedinte.

    Gazele azere ajung în UE prin aliatul Turcia, care între timp a devenit şi cea mai importantă ţară de pe ruta gazelor ruse către Uniune. Astfel, cea mai mare parte a gazelor pe care Europa le primeşte dinspre est trec prin Turcia. Această ţară are, astfel, şansa de a deveni şi ea exportator de energie pentru UE. Săracă în surse energetice pe uscat, Turcia caută gaze şi petrol în Marea Egee.

    Însă interesele sale acolo se lovesc de cele ale Greciei, stat membru al UE. Ambele ţări fac parte din NATO. Recent, pre­şedintele turc, Recep Tayyip Erdogan, a acuzat Grecia că ocupă insule demilitarizate din Marea Egee şi a promis că Ankara va reacţiona.

    De asemenea, gu­vernul turc susţine că armata elenă a deschis focul asupra unei nave-cargo cu nume turcesc în ape internaţionale. Paza de coastă a Greciei spune că a tras focuri de avertisment în aer pentru că vaporul respectiv nu s-a oprit când i s-a cerut.

    Turcia pretinde că este suverană asupra unor zone din Mediterana de Est, dar în conformitate cu tratate pe care Atena şi o mare parte din comunitatea internaţională nu le acceptă.

    În schimb, UE recunoaşte acele ape ca fiind ale Greciei. Tensiunile dintre Ankara şi Atena (care-şi dispută şi Ciprul) au izbucnit cu putere când Turcia a trimis sub escortă militară în ape greceşti nave care să caute gaze naturale. Tensiunile s-au agravat după izbucnirea războiului ruso-ucrainean.

    Erdogan s-a implicat în aplanarea aces­tuia şi a obţinut redeschiderea unor porturi din Ucraina pentru exportul de cereale ucrainene. Cea mai mare parte a mărfurilor iau calea Turciei. Aceste exporturi ar trebui să calmeze tensiunile de pe pieţele interna­ţionale ale cerealelor.

    Turcia are interese şi în Balcani, dar şi Rusia şi UE. Principalul interes al Uniunii este ca acolo să fie pace. Însă în Bosnia, liderul politic al sârbilor bosniaci, Milorad Dodik, ameninţă cu divizarea ţării. Dodik este considerat omul-marionetă al Moscovei în Balcani. De asemenea, sârbii bosniaci sunt ajutaţi de Serbia, care este condusă de Aleksandar Vucic, şi el considerat un lider cu tendinţe autoritare.

    În 1995, când Bosnia era devastată de un război pentru independenţă faţă de Iugoslavia (Serbia şi Muntenegru), Vucic a declarat că „pentru fiecare sârb mort vom ucide 100 de musulmani“.

    Afirmaţiile au fost făcute la câteva zile după masacrul de la Srebrenica, în care au fost executaţi peste 8.000 de băieţi şi bărbaţi musulmani bosniaci, devenit un simbol al violenţei războaielor iugoslave. Politicianul era atunci parlamentar în Serbia din partea unui partid extremist. A devenit apoi ministru al propagandei în guvernul de la Belgrad.

    În timpul războiului din Bosnia a vizitat armata sârbă care asedia Sarajevo. Vucic este, de asemenea, considerat aliat al Moscovei, dar în ultimii ani a încercat să echilibreze această „prietenie“ cu o apropiere de China. Un documentar realizat de Russia Today sugerează că Bosnia ar trebui „denazificată“, potrivit Sarajevo Times.

    Dar există şi conflictele interne ale UE. Nu au aspecte războinice, dar implică ţări conduse de politicieni cu tendinţe autoritare. Comisia Europeană a propus tăierea a 70% din fondurile UE destinate Ungariei pentru nerespectarea statului de drept, singura ţară din Uniunea rămasă aliată cu Rusia după invadarea Ucrainei. În acelaşi pericol este şi Polonia. 

  • Vladimir Putin lansează de pe tronul Kremlinului un avertisment îngrijorător: Rusia va deveni şi mai puternică după război. Nu am pierdut şi nu vom pierde

    Preşedintele rus Vladimir Putin a declarat că Rusia va ieşi şi mai puternică după invazia din Ucraina. În acelaşi discurs, liderul de la Kremlin a criticat vehement „iureşul sancţiunilor” americane şi europene, care au venit ca răspuns la război, scrie Bloomberg.

    „Sunt sigur că nu am pierdut nimic şi nu vom pierde nimic. Vom câştiga consolidarea suveranităţii noastre”, a spus Putin în cadrul Forumului Economic Estic din Vladivistok.

    SUA şi aliaţii săi estimează că pierderile în rândul trupelor ruse sunt de ordinul zecilor de mii şi totdată că Rusia a pierdut cantiăţi uriaşe de echipament militar, de la începutul învaziei şi până în prezent.

    De la începutul războiului, Rusia s-a confruntat cu o avalanşă de sancţiuni internaţionale care îi împing economia către recesiune, pe fondul companiilor internaţionale care au plecat din ţară, dar şi pe fondul unei interdicţii privind importul de tehnologie occidentală.

    SUA şi Europa au oferit ajutor militar şi financiar Ucrainei în valoare de miliarde de dolari, care au permis ucrainenilor să ţină piept şi să respingă trupele lui Putin.

    „Epidemia a fost înlocuită de alte provocări, de natură globală care ameninţă întreaga lume. Mă refer la sancţiunile Occidentului şi la încercările sale de a impune un anumit control asupra altor ţări. Este imposibil să izolezi Rusia. Totuşi înţelegem riscurile şi pericolul reprezentat de Occident şi trebuie să fim atenţi” a mai declarat Vladimir Putin în cadrul Forumului.

    La eveniment au participat şi înalţi oficiali din China, dar şi prim-ministrul Mongoliei şi al Armeniei. Scopul Forumului a fost punerea pe masă a oportunităţilor de investiţii în estul extrem al Rusiei.

    Preşedintele chinez Xi Jinping se va întâlni cu omologul său rus săptămâna viitoare, pentru prima dată de la începutul războiului din Ucraina.

    Atacul lui Vladimir Putin la adresa sancţiunilor internaţionale a venit la o zi după ce un raport intern confidenţial al guvernului rus a indicat faptul că ţara s-ar putea confrunta cu o recesiune gravă şi de lungă durtată pe măsură ce efectele sancţiunilor încep să apară.

    Documentul conturează un tablou mult mai sumbru decât cel prezentat cu zâmbetul pe buze de oficialii ruşi.

    Liderul rus a ţinut să precizeze că Rusia nu foloseşte energia ca pe o armă şi a apărat decizia privind închiderea Nord Stream, invocând în acest scop sancţiunile ca o cauză directă a acestei hotărâri.

    Închiderea Nord Stream a acutizat criza energetică din Europa şi a dus la o creştere bruscă a preţurilor la energie, deoarece guvernele europene s-au grăbit să vină cu o serie de măsuri de urgenţă cu ajutorul cărora Europa să poată trece cu bine prin iarnă.

     

  • Oficiali SUA: Armata ucraineană a lansat atacuri pentru pregătirea unei contraofensive

    “Armata ucraineană a iniţiat acţiuni ofensive în câteva direcţii, pe frontul de sud, în scopul eliberării teritoriilor ocupate”, a declarat Natalia Humeniuk, purtătorul de cuvânt al Comandamentului operaţional de sud.

    Deocamdată, sunt doar acţiuni de “configurare” a zonelor operaţionale, care includ atacarea sistemelor ofensive, a centrelor de comandă şi control şi a depozitelor de muniţie ruse.

    “Toate detaliile vor fi disponibile după finalizarea operaţiunii”, a precizat Natalia Humeniuk.