Tag: cinema

  • Traficul Liberty Center a ajuns la 4 milioane de vizitatori anual

    Vânzările chiriaşilor au crescut cu 16% în 2017 faţă de anul 2016, mall-ul atingând un grad de ocupare de 78% faţă de 52% la finele anului 2016. Printre cei mai noi chiriaşi se numără Carpeta, Casa Covenienza, R&R Boutique, Format Lady şi Colin’s.

    Pe lângă creşterea numărului de chiriaşi la finalul anului 2017, îmbunătăţirea gradului de ocupare a Liberty Center se datorează şi dezvoltării zonei de petrecere a timpului liber, situată la nivelul 2 al centrului comercial, prin extinderea spaţiului pentru bowling şi biliard. Zona este completată de patinoarul acoperit, cinematograful Happy Cinema şi zona de restaurante şi fast food.

    Pentru anul 2018, Liberty Center mizează pe o continuare a creşterii gradului de ocupare şi a numărului de vizitatori, generate şi de începerea unui proiect de reamenajare, ce va începe în a doua parte a anului şi va viza parterul centrului comercial, zona de parcare, dar şi zona de restaurante şi entertainment de la etajul 2. Lucrările de recondiţionare se vor finaliza la începutul anului 2019 şi nu vor afecta activitatea comercială zilnică desfăşurată în interiorul mall-ului. Lucrările vor include recondiţionarea parcării şi a intrărilor în centrul comercial, împrospătarea faţadelor şi a suprafeţelor comune, cât şi reamenajarea zonei de food şi entertainment.

    Pe lângă aceste investiţii, Liberty Center va continua să ofere vizitatorilor săi un program diversificat de activităţi pentru petrecerea timpului liber. După succesul de care s-au bucurat anul trecut atelierele şi spectacolele pentru copii şi familii, centrul comercial investeşte şi anul acesta în dezvoltarea zonei de entertainment (patinoar, bowling şi biliard), în timp ce Happy Cinema va continua să ofere proiecţii speciale, cum ar fi stagiunile Royal Opera House şi Royal Shakespeare Company, maratonul de concerte Rock Classics, tururi virtuale ale unor muzee renumite sau programul Baby Cinema.

    Liberty Center este primul centru comercial modern din sud-vestul Bucureştiului, situat la doar 2 km faţă de Piaţa Unirii. Mall-ul acoperă un spaţiu comercial de aproximativ 27.300 metri pătraţi şi beneficiază de peste 600 de locuri de parcare. Printre chiriaşi se numără: Happy Cinema, Carrefour Market, Sephora, CCC, Deichmann, KFC, McDonald’s, Altex, Happy Gym, Adidas, Colin’s, Format Lady, KVL by Kenvelo, Lee Cooper, Timeout, Steilmann şi alţii. Managementul Liberty Center este gestionat de compania JLL Romania începând din noiembrie 2016.

  • Gadget Review: Un proiector 2 în 1 bun pentru prezentările office – VIDEOREVIEW

    +PORTABIL

    + IMAGINE SATISFĂCĂTOARE


    -CAM ZGOMOTOS

    Produsul are o combinaţie de culori alb-negru plăcută ochiului. Nu este un proiector care să impresioneze prin aspect sau prin calitatea materialelor utilizate, dar este mulţumitor din acest punct de vedere. Este destul de mic pentru a putea fi îndesat într-o geantă (care vine la pachet cu proiectorul) şi astfel îl poţi lua cu tine când ai nevoie să faci o prezentare.

    Instalarea se face destul de facil şi proiectorul stă bine la capitolul conectivitate datorită celor două porturi HDMI, portului USB şi unuia VGA şi poţi ataşa chiar şi un adaptor wireless pentru a putea utiliza aplicaţia iProjection a Epson; astfel, utilizatorul poate proiecta poze, clipuri video sau documente direct de pe smartphone sau tabletă.

    Proiectorul poate fi controlat cu o telecomandă sau prin apăsarea butoanelor de pe spatele acestuia. Meniurile sunt intuitive şi uşor de folosit.

    Modelul EB-U42 are un afişaj Full HD cu o luminozitate destul de mare (3.600 de lumeni) şi eu l-am folosit chiar şi într-o zi însorită, fără perdea sau draperii la fereastră. Ecranul este ajustabil şi se poate întinde până la 300 de inci. Pe lângă rezoluţia Full HD, Epson susţine un raport de contrast de 15.000:1, ceea ce se traduce în faptul că este numai bun pentru prezentări, dar poate fi utilizat şi pentru filme acasă.  Proiectorul poate fi setat în funcţie de preferinţele tale de culoare sau intensitate, dar vine şi cu moduri de imagine prestabilite precum cinema sau prezentare. Modul cinema are culori plăcute, uşor şterse şi potrivite pentru urmărirea unui film, iar modul de prezentare este ceva mai constrastant. În schimb, în modul standard imaginea proiectată mi s-a părut că este cam galbenă. Cine are însă de gând să urmărească filme noaptea într-o cameră mai mică e bine să-şi treacă proiectorul în modul eco deoarece în modul normal este cam zgomotos şi ar putea strica experienţa cinematică.

    De asemenea, e bine de ştiut că proiectorul, deşi mic, emite o sursă de căldură consistentă şi cred că ar putea ţine locul unei aeroterme într-o cameră mică.

    Mai mult, producătorul susţine o durată de viaţă a lămpii de 10.000 de ore în modul ecologic. Asta ar însemna că te-ai putea uita la 5.000 de filme (2 ore / peliculă); asta înseamnă un film pe zi timp de aproape 14 ani.

    Totuşi calitatea imaginii nu-l recomandă pentru utilizarea exclusivă de home cinema. Proiectorul este mai mult decât capabil la redarea prezentărilor, dar nu este ideal pentru filme din cauza faptului că nu poate reda cum trebuie culorile, mai ales în scenele întunecate, atunci când negrul este mai degrabă gri decât negru. |n plus, în asemenea scene întunecate se mai pierd şi detalii pe care un proiector home cinema le-ar fi redat. |n schimb, scenele bine iluminate sunt redate bine de către proietor. Nivelul de detaliu este bun pentru un proiector de buget şi EB-U42 redă bine şi textele scrise cu un font mai mic, fără a fi înceţoşate. Asta este o problemă des întâlnită în rândul produselor care îndeplinesc două funcţii, în cazul de faţă utilizarea acasă şi la birou.

    Proiectorul are tehnologie LCD şi nu ar trebui să întâmpini problemele proiectoarelor cu tehnologie DLP (Digital Light Processing); el ar trebui să redea imagini mai luminoase într-un mod consistent.

    Foarte multe dintre proiectoarele de azi au şi o componentă audio şi pot reda sunetul în cazul în care difuzoarele laptopului nu sunt suficient de puternice. Modelul EB-U42 are un singur difuzor, iar sunetul emis nu este unul foarte bun, nu are un volum foarte mare şi nici claritatea acestuia nu este foarte bună.

    Proiectorul Epson este unul destul de luminos şi o cameră mică va fi iluminată complet. Asta face ca prezentările să arate bine indiferent de camera sau sala de şedinţă unde are loc prezentarea.

    În concluzie, proiectul Epson EB-U42 a fost creat pentru a reda prezentări dar şi filme, însă nu reuşeşte să le satisfacă bine pe ambele, acest produs adresându-se în mod special oamenilor de business care au multe prezentări de făcut şi au nevoie de un produs suficient de uşor şi de compact pentru a putea fi dus peste tot. Cei care vor un proiector doar pentru a viziona filme acasă ar trebui să caute în altă parte.

  • Filmul care a SCANDALIZAT Biserica ortodoxă. Fanaticii ortodocşi ameninţă că vor da foc sălilor de cinema

    Filmul “Mathilda” a fost realizat de Alexei Outchitel şi spune povestea de dragoste dintre ultimul Ţar, Nicolae al II-lea, şi o balerină, Mathilda.

    Nicolae al II-lea a fost executat împreună cu întreaga sa familie (soţie şi cinci copii) la data de 17 iulie 1918, din ordinul expres al lui Lenin. Peste timp, după căderea regimului comunist, când locul îngropării sale a fost descoperit, Nicolae al II-lea a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă.

    Filmul “Mathilda” a fost vehement contestat de fanaticii ortodocşi, care au ameninţat chiar că vor da foc sălilor de cinema în care va fi difuzat.

    În cele din urmă, joi, autorităţile din Rusia au aprobat difuzarea filmului.

  • Recenzie Justice League: E greu să copiezi modelul de succes al celor de la Marvel

    Mi-e greu să pricep ce au vrut să facă producătorii cu Justice League: să pregătească noi poveşti de origine, să creeze un sentiment de anticipare faţă de următorul Justice League sau să testeze cum ar reacţiona fanii lor la adunarea supereroilor. Poate o combinaţie din toate, dar, aşa cum se întâmplă de obicei, când vrei să împuşti mai mulţi iepuri rămâi fără gloanţe.

    Ultima oară când a fost cap de afiş într-un film (Batman vs. Superman: Dawn of Justice), Superman părea să aibă o soartă pe care nimeni nu a luat-o în serios. Desigur că Superman nu a murit şi a revenit în prim-plan, dar nici măcar asta nu a salvat prea mult din film.

    Primul care sesizează pericolul e Batman, aşa că îşi asumă rolul de a strânge o echipă de supereroi. Ca să fie mai simplu de înţeles, imaginaţi-vă grupul Avengers cu o serie de schimbări: Batman în locul lui Iron Man, Superman în locul lui Thor, Aquaman în locul lui Hulk şi aşa mai departe. Comparaţia e uşor exagerată, dar şi filmul e la fel.

    Justice League aduce câteva modificări poveştii clasice, aşa cum ar fi introducerea unui Flash mai tânăr decât cei cu care eram obişnuiţi. Un lucru cel puţin ciudat, pe care l-a ”reperat“ un coleg, este modul în care Batman – deşi este evident că toată lumea îi ştie adevărata identitate – continuă să vorbească cu o voce modificată când îşi pune masca.

    Am spus-o săptămâna trecută şi simt nevoia să mă repet: filmele de acest gen nu mai aduc nimic nou. Chiar dacă nu sunt neapărat un fan al universului extins DC (numele oficial al francizei deţinute de Warner Bros.), am apreciat producţiile de calitate atunci când a fost cazul. Luaţi ca exemplu Wonder Woman, un film de o calitate mult superioară celorlalte încercări ale Warner Bros. Chiar dacă au trecut 57 de ani de când lumea a făcut cunoştinţă cu Justice League, creatorii nu par să fi găsit formula corectă pentru marele ecran.

    Regizorul Zack Snyder rămâne adeptul unei atmosfere întunecate, aşa cum a fost cazul în Dawn of Justice; desfăşurarea haotică a filmului şi scenele de luptă care nu au, regretabil, prea multă imaginaţie transformă Justice League într-o producţie cel mult mediocră.

    Viitorul francizei e pus în pericol şi de rezultatele financiare de până acum: în weekendul de lansare, Justice League a obţinut din bilete doar 93 de milioane de dolari, în condiţiile în care bugetul consolidat (ce include costurile cu marketingul şi lansarea pe DVD) trece uşor de 500 de milioane de dolari.

    E Justice League un film pentru fanii universului DC? Sigur. E Justice League un film bun? Nici pe departe.

    Nota: 6/10

  • Câte maşini au fost distruse pentru filmarea seriei Fast and Furious şi care sunt daunele totale?

     Insa filmarea seriei Fast and Furious tinde sa fie o gluma mult prea acida pentru unii admiratori. Brokerii de asigurari si specialisti din domeniul auto au facut un calcul pentru un studiu, demonstrand care sunt pagubele totale create de filmarea peliculelor Fast and Furious. 
     
    Nici nu iti imaginezi care a fost calculul final, daca toate pagubele ar fi fost reale si toate distrugerile s-ar fi filmat in mod real. Suma depaseste 500 de milioane de dolari. 
     
    Peste 200 de vehicule avariate de actorii Fast and Furious
    Ritmul agresiv de sofat al actorilor Vin Diesel sau Jason Statham este bine cunoscut. Insa la un calcul real, acestia ar fi putut distruge in cazul filmarilor masini, cladiri si bunuri in valoare de peste 260 de milioane de dolari. Aceasta suma este impartita numai intre 2 actori din film, imaginati-va! 
     
    In total, peste 30 de cladiri au fost distruse in cazul filmarii seriei, peste 50 de cladiri au fost avariate, iar in ceea ce priveste masinile, 169 de masini standard au fost avariate si peste 140 distruse complet. Doar in cazul “Furious 7” masina folosita pentru a zbura intre cladirile din Abu Dhabi a costat peste 3 milioane de euro, fiind un model de Lykan Hypersport din gama W Motors. 
     
    Eroul pagubelor in Fast and Furious
     
    Cele mai multe cheltuieli in intreaga serie de filmari a facut-o Jason Statham. El singur a distrus masini si cladiri in valoare de aproximativ 182.350.445 de dolari americani. Imaginati-va pentru o secunda cam cat ar fi costat piesele auto pentru reparatia acestor masini distruse de starul Hollywoodian. 
     
    In cazul Furious 7 nu doar masinile au avut de suferit. In frenezia filmului au fost distruse mai multe avioane si elicoptere si chiar un tanc de armata. Daca, spre exemplu, in Fast and Furious 2 se produceau daune in valoare de sub 5 milioane de euro, in Furious 7 s-au distrus peste 100 de active, acestea valorand cu mult peste 200 de milioane de dolari. 
     
    Filmul a incasat insa de zeci de ori mai multe milioane de dolari, asa incat intreaga nebunie a meritat din plin. Cel putin asa declara specialistii box-office care raporteaza venituri de peste 1.5 miliarde dolari doar pentru ultimul dintre filme (pelicula Furious 7).  
     
  • Filmul care a SCANDALIZAT Biserica ortodoxă. Fanaticii ortodocşi ameninţă că vor da foc sălilor de cinema

    Filmul “Mathilda” a fost realizat de Alexei Outchitel şi spune povestea de dragoste dintre ultimul Ţar, Nicolae al II-lea, şi o balerină, Mathilda.

    Nicolae al II-lea a fost executat împreună cu întreaga sa familie (soţie şi cinci copii) la data de 17 iulie 1918, din ordinul expres al lui Lenin. Peste timp, după căderea regimului comunist, când locul îngropării sale a fost descoperit, Nicolae al II-lea a fost canonizat de Biserica Ortodoxă Rusă.

    Filmul “Mathilda” a fost vehement contestat de fanaticii ortodocşi, care au ameninţat chiar că vor da foc sălilor de cinema în care va fi difuzat.

    În cele din urmă, joi, autorităţile din Rusia au aprobat difuzarea filmului.

  • De pe covorul roşu, la cinema Elvira Popescu

    ”Care este cea mai mare provocare în conducerea unui muzeu?“ întreabă jurnalista Anne, personaj interpretat de Elisabeth Moss, în deschiderea trailerului pentru filmul The Square. Filmul, în regia suedezului Ruben Östlund, a câştigat anul acesta premiul Palme D’Or, acordat la festivalul de la Cannes, şi este, totodată, unul dintre capetele de afiş din cadrul festivalului Les Films de Cannes à Bucarest (anul acesta, festivalul se desfăşoară între 13 şi 22 octombrie).

    În cadrul acestuia, de opt ani, producţiile elitiste de pe covorul roşu sunt aduse şi în cinematografe bucureştene precum Cinema Pro, Cinema Elvira Popescu, Cinemateca Eforie, Cinema Muzeul Ţăranului, dar şi în săli de cinema din alte şapte oraşe din ţară. Răspunsul la întrebarea jurnalistei vine din partea directorului muzeului şi este unul complex, cu referire la situaţia artei contemporane, pe care, în mod comic, Anne nu o înţelege, după cum reiese din reacţia ei: ”OK“.

    L-am întrebat acelaşi lucru pe regizorul Cristian Mungiu, referindu-mă la provocările organizării festivalului de film, precum şi la cele pe care le are ca regizor în România. ”Când organizez festivalul, cea mai mare provocare este, în primul rând, finanţarea. Este destul de complicat, iar anvergura acestuia este dată de capacitatea de a-l finanţa cât mai bine“ – vine răspunsul.

    Regizorul nu menţionează cifra exactă referitoare la dimensiunea bugetului necesar organizării festivalului, însă precizează că aceasta ”este de ordinul sutelor de mii de euro, în vreme ce festivaluri de anvergură similară din alte părţi ale lumii au bugete de peste 1-3 milioane de euro“. Oferă o comparaţie şi cu celelalte festivaluri de pe piaţa locală: este un buget de aproape şapte ori mai mic decât al celui mai mare buget de festival de film din România – Transilvania International Film Festival (TIFF), iar acesta are, la rândul lui, un buget de câteva ori mai mic decât al Festivalului Naţional de Teatru şi de zeci de ori mai mic decât al festivalului George Enescu. ”Avem toată stima pentru aceste manifestări dinspre alte arte, dar, nu ştiu de ce, cinematografia, care are mari cheltuieli ca să organizeze un festival, trebuie să fie întotdeauna la coada listei. Există nişte liste de acestea de festivaluri zise «naţionale», la minister, care primesc întotdeauna sprijin; or pe ele nu este niciun festival de film. Sperăm şi noi într-o bună zi la ideea că se poate face o listă adiacentă şi pentru festivalul de film.“ Mungiu spune că nu a purtat discuţii cu autorităţile în acest sens, însă speră la o astfel de iniţiativă care să sosească din partea lor.

    Dimensiunea bugetului pentru organizarea unui festival de acest tip este, de altfel, reprezentativă pentru întreaga piaţă locală a filmului: în Franţa, de pildă, se fac 200-300 de filme anual, din diferite categorii, deopotrivă cu bugete reduse, care variază între 500.000 şi 1 milion de euro, dar şi cu valori de peste 5 milioane de euro, ajungând chiar şi la 30 de milioane de euro. ”Noi facem 10-12 filme pe an, iar bugetele filmelor noastre sunt, pentru majoritatea, de sub un milion de euro, variind între 300.000 şi 1 milion de euro. Cred că bugetele cele mai mari ale filmelor româneşti sunt până în 1,5-2,5 milioane de euro; mai mult nu“, descrie regizorul situaţia de pe piaţă.

    Problema sesizată de el nu este însă legată de bugetele de producţie, pe care le descrie ”rezonabile“, ci de modul în care autorităţile privesc domeniul şi finanţarea acestuia. ”Sunt foarte îngrijorat că la un moment dat s-au exprimat nişte voci din Parlament care considerau că şi banii pe care îi avem, undeva la 10-12 milioane de euro pe an, sunt prea mulţi, deşi toată această sumă, tot bugetul Centrului Naţional al Cinematografiei (CNC) pentru tot cinemaul românesc, este mai mic decât al unui film francez de succes, cu buget mediu.“ în aceste condiţii, reuşitele înregistrate de filmele româneşti sunt semnificative.

    ”Ne descurcăm colosal de bine la nivelul bugetului pe care îl avem, dar aceste bugete explică de ce nu putem face filme cu urmăriri de maşini, cu cai, de război etc. Oamenii se întreabă de ce facem filme în apartamente în care cineva e filmat cum îşi bea ciorba. Noi facem un anume gen de cinema care reflectă realitatea din jurul nostru şi aceasta este marca principală pentru care noi suntem foarte stimaţi – o anume revalorificare a realismului în cinema. Dar este o revalorificare foarte personală care în momentul de faţă constituie o tendinţă importantă din cinemaul mondial. Noi (reprezentanţii breslei, n.red.) credem că facem un anume gen de cinema, care este mai modern decât timpurile pe care le trăim aici, cultural şi, în special, cinematografic.“ Or, educaţia în acest sens nu a fost susţinută nici de dispariţia de pe piaţă, de pildă, a revistelor de cinema – ”ca atare nu mai are cine să comenteze, din cale afară, filmele acestea în absolută cunoştinţă de cauză şi să le plaseze unde le-ar fi locul“.

    Acesta este de altfel şi scopul festivalurilor de tipul lui Les Films de Cannes à Bucarest, potrivit lui Mungiu. ”Au rolul de a obişnui oamenii cu un anume fel de radicalism; atunci când nu percepi acest ritm, ţine şi de tine, nu doar de producătorii de film. Dacă stai şi te uiţi numai la desene animate Disney de la doi ani până la 18 ani şi apoi la seriale TV şi filme americane, sigur că este greu să percepi şi un alt ritm, dar vina nu este numai a noastră, este şi a ta, în calitate de consumator, că nu te-ai educat destul.“

    Cristian Mungiu spune că nu există un profil sociologic al tipului de public care vine la festivalul pe care îl coordonează, însă punctează: ”Chiar dacă îi uneşte dorinţa de a vedea aceste filme, sunt oameni de toate vârstele, poate puţin mai educaţi decât media, sunt oameni care au avut probabil o expunere şi un interes pentru cinema, pentru literatură, sunt deschişi, ies din casă. Trăim într-o societate foarte sedentară; majoritatea părinţilor noştri nu mai ies din casă, stau şi se uită la televizor şi se prostesc văzând anumite canale de televiziune încontinuu. Festivalul este pentru oameni care încă au interesul şi capacitatea să poată discuta.

    “ Publicul de acest tip a crescut în cei opt ani de istorie a festivalului pe piaţa locală de la 3-4.000 de oameni la 25.000 anul trecut. ”Cel mai important este nu numai că a crescut numeric, fiindcă a crescut şi pe baza numărului de proiecţii, dar şi că a crescut ca indivizi, ca unici, care vin să descopere filmele acestea. Lucru pe care ne dorim să îl facem şi de acum înainte: să fie cât mai mulţi cei care descoperă plăcerea unui dialog în sala de cinema.“ Cât din costurile organizării festivalului sunt acoperite de vânzarea biletelor? ”Vânzarea biletelor cred că nu acoperă nici a douăzecea parte din acest buget – exploatarea de cinema în România nu aduce beneficii comerciale de luat în seamă, nu ai cum să faci acest lucru, fiindcă drepturile de difuzare a filmelor costă colosal de mult. Este nevoie să implici resurse private astfel încât filmele acestea să ajungă la spectatori – de regulă, dintr-un bilet de cinema de 15 lei, cred că înapoi la organizator ajung undeva la 25-30%.“

    Regizorul spune că îşi doreşte ca festivalul să câştige notorietatea prin care publicul să fie informat de existenţa festivalului, iar cei care vin să îşi facă o hartă personală de proiecţii, după ce consultă site-ul evenimentului; ”să nu mă întâlnesc eu cu cineva pe stradă într-o lună de aici încolo să zică aoleu, nu am ştiut că a fost festivalul că aş fi venit. Acesta este obiectivul principal“. Apoi, i-ar plăcea ca oamenii să descopere cât mai multe filme, să înţeleagă că acestea sunt importante nu doar pentru conţinutul lor, ci că trebuie să stea şi în sală la discuţii cu regizorul ca să înţeleagă mai bine şi mai multe despre acestea. Regizorul consideră că participarea publicului românesc la festival ar fi şi o dovadă de respect faţă de invitaţii acestuia, cineaşti de calibru mondial, care fac un efort să fie prezenţi. ”Ei ar putea fi în această perioadă la o grămadă de alte festivaluri reputate din toată lumea şi totuşi aleg să vină aici să îşi prezinte filmul. Mi-aş dori foarte mult să existe curiozitate în rândul publicului, chiar dacă noi avem de regulă un public timid“, descrie el comportamentul celor prezenţi la ediţiile anterioare ale festivalului.

    De altfel, următoarea provocare în organizarea festivalului se leagă de aducerea oaspeţilor de un calibru care să participe la eveniment. Potrivit lui, sunt peste 4.000 de festivaluri de film în toată lumea, iar la toate acestea este nevoie de nume importante, care atrag atenţie. La ediţia de anul acesta a Les Films de Cannes à Bucarest, de pildă, vin cineaşti precum Béla Tarr, regizorul maghiar cunoscut pentru filme precum The Turin Horse şi Sátántangó, cineastul francez Laurent Cantet, câştigătorul premiului Palme D’Or în 2008 cu drama Entre les murs, regizorul şi scenaristul italian Antonio Piazza, regizorul dramei Sicilian Ghost Story, prezentată în festival, jurnalistul şi criticul de film francez Jean-Michel Frodon, care a scris pentru publicaţii precum Le Point, Le Monde, şi a fost redactorul-şef al revistei Cahiers du cinema. ”Este un festival mic, dar în care avem o particularitate şi anume faptul că eu îi invit pe acei oameni pe care i-am cunoscut la un moment dat eu însumi într-un alt festival, într-un anumit context şi, ca atare, ne putem permite să aducem oaspeţi cu mult mai importanţi decât anvergura acestui festival. Ei vin la festival dintr-un fel de amiciţie pentru mine şi dintr-un fel de stimă pentru cinematografia română şi pentru publicul de aici“, spune regizorul.

    O altă provocare se leagă de aducerea de proiecţii de anvergură în avanpremieră. ”Putem face acest lucru de regulă datorită unei relaţii speciale pe care o am eu cu festivalul de la Cannes şi a unei anume reputaţii pe care încerc să o exploatez. Reuşim mai mult decât majoritatea festivalurilor din lume să avem cele mai multe premiere care au fost în mai la Cannes în acelaşi festival. Cred că avem mai multe decât sunt în New York Film Festival, Toronto sau alte festivaluri cu bugete de 100 de ori mai mari.“ Regizorul spune că ”dacă e să înceapă undeva aceste filme în România, atunci încep la acest festival“, coorganizat cu Thierry Frémaux, directorul Institutului Lumière şi al Cannes Film Festival.

    Legat de provocările sale ca regizor în România, acestea constau în găsirea de timp pentru propriile proiecte. ”M-am lansat în foarte multe iniţiative, mi-ar plăcea ca multe lucruri să se întâmple în România legate de aceste festivaluri pe care le organizez, legate de restaurarea lanţului de cinematografe de care avem noi nevoie, legate de rescrierea legislaţiei de cinema de care avem nevoie şi am încercat, pe cât posibil, în ultimii 10 ani să mă implic în toate lucrurile acestea. Am ajuns însă la o vârstă la care cred că nu mai pot să continuu pe toate fronturile acestea şi sper ca aceia care sunt mai tineri să aibă energia şi echilibrul necesare şi limpezimea la cap ca să poată să continue toate aceste lucruri. Iar eu să pot să îmi văd de misiunea mea principală: filmul.“

    Ieşeanul Cristian Mungiu şi-a câştigat reputaţia internaţională datorită filmelor despre societatea românească, în diferite etape ale acesteia: 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, Amintiri din Epoca de Aur sau Occident, După dealuri, Bacalaureat. A studiat literatura engleză la Universitatea din Iaşi, a lucrat pentru câţiva ani ca profesor şi ca jurnalist; ulterior, s-a înscris la Universitatea de Film din Bucureşti, unde a studiat regia de film. Evoluţia lui este strâns legată de Festivalul de Film de la Cannes, unde s-a făcut remarcat încă de la debutul său, din 2002: atunci a ajuns la Quinzaine de realisateurs, o secţiune a festivalului dedicată regizorilor independenţi, cu primul său film – Occident. în 2007 a scris şi regizat 4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile, care a câştigat marele premiu Palme d’Or al festivalului. Filmul lui din 2012, După dealuri, a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu în cadrul festivalului din 2012, iar Cristina Flutur şi Cosmina Stratan, protagonistele acestuia, au primit premiul pentru cea mai bună actriţă.

    Regizorul Cristian Mungiu nu oferă detalii despre următoarele sale proiecte: ”Sunt atâtea etape preliminare în viaţa unui filmmaker până se hotărăşte ce are de făcut – nu îmi place să vorbesc nici până când e încheiată filmarea; după aceea e ceva de povestit“.

    în ceea ce priveşte industria românescă a filmului, punctează: ”Sigur că mi-ar plăcea să crească până într-acolo încât să îşi merite acest mare nume de «industrie». Deocamdată este o manufactură, dar ce îmi doresc este să reuşesc să ne menţinem la nivelul acesta de interes pe care îl avem pentru filmele româneşti din ultimii 10 ani vreme de măcar încă 10 ani de acum încolo şi atunci va fi OK“. Spune, de asemenea, că nu îi place să dea sfaturi tinerilor regizori, aşa cum ”nici mie nu îmi plăcea să ascult sfaturi la vremea respectivă. Trebuie doar să îşi urmeze talentul, instinctul, să se instruiască şi să nu creadă că s-au născut artişti fiindcă viaţa este complexă. Trebuie să facă tot ce cred ei mai bine să-şi împlinească vocaţia“.

  • Începe a VIII-a ediţie a Festivalului “Les Films de Cannes à Bucarest”

    “Les Films de Cannes à Bucarest” are loc anul acesta la CinemaPRO, Cinema Elvire Popesco, Cinema Muzeul Ţăranului şi Cinemateca Eforie.

    În prima zi sunt programate proiecţiile a 4 filme de Palme d’Or şi o sesiune Q&A cu Ruben Östlund, câştigătorul Palme d’Or 2017.

    După gala de deschidere care va avea loc vineri, de la ora 19:00, la Cinema Muzeul Ţăranului va fi proiectat, de la 20.30, filmul “4 luni, 3 săptămâni şi 2 zile” în prezenţa echipei de realizatori. Tot de la 20.30, la Cinema PRO va rula filmul câştigător al Palme d’Or-ului de anul acesta, “The Square”, apoi va avea loc o sesiune de întrebări şi răspunsuri pe Skype cu regizorul suedez Ruben Östlund.

    Totodată, la Cinema Elvira Popescu va rula “Entre les murs”, Palme d’Or-ul regizorului francez Laurent Cantet, unul dintre cei doi invitaţi speciali ai festivalului, căruia îi este dedicată şi o retrospectivă. Laurent Cantet va ajunge în România pe 18 octombrie şi va prezenta filmul “Retour à Ithaque”, care va fi precedat şi de proiecţia scurtmetrajului său, “Tous à la manif”, pentru care a primit premiul Jean Vigo în 1994. Pe 19 octombrie, Laurent Cantet va participa la premiera celui mai recent film al său “LʼAtelier”, aflat anul acesta la Cannes în competiţia Un Certain Regard şi va răspunde, după proiecţie, întrebărilor publicului.

    Cel de-al patrulea film de Palme d’Or proiectat vineri este “Pelle the conqueror” (1987), în regia lui Bille August. Cineastul a cucerit două asemenea trofee la Cannes şi a devenit primul câştigător al Palme d’Or-ului care a decis să facă un film pentru piaţa chineză. Filmul se numeşte “The Chinese Widow” şi va putea fi vizionat duminică, de la ora 17.30, la Cinema Muzeul Ţăranului, în cadrul Focus-ului dedicat Chinei la această ediţie de festival.

    În deschiderea Focus China se va proiecta scurt-metrajul “A Gentle Night” de Qiu Yang (Palme d’Or, Cannes 2017). Proiecţia va avea loc sâmbătă, la Cinema Muzeul Ţăranului, începând cu ora 18.00 şi va fi prezentată de criticul de film Maggie Lee (Variety) în prezenţa pe Skype a regizorului Qiu Yang. Filmul “A Gentle Night” va fi urmat de lungmetrajul “Mystery” de Ye Lou, (Un certain regard, Cannes 2012).

    Din secţiunea Focus China, mai face parte “I Am Not Madame Bovary”, filmul lui Xiaogang Feng, care a avut premiera mondială la Cannes şi a câştigat apoi numeroase premii în festivaluri din întreaga lume.

    Filmul “Angels Wear White” va aduce pe ecrane realizarea lui Vivian Qu, unul dintre cei mai reputaţi şi stimaţi cineaşti chinezi contemporani.

    “The Assassin”, câştigător al Premiului pentru regie la Cannes în 2015 şi propus de Taiwan la Oscar este poate unul dintre cele mai vizionate filme recente, al cărui dialog este în limba chineză, fiind o superbă explorare a istoriei artelor marţiale, primită cu superlative de presa internaţională. În timpul dinastiei Tang, în secolul IX, o femeie-asasin primeşte ordin să omoare un nobil pe care-l iubise cândva. “Cadru cu cadru, este poate cel mai răvăşitor de frumos film pe care l-a făcut Hou, şi cu siguranţă cel mai captivant.” – Variety

    Focus China se va încheia cu câştigătorul de anul acesta al Leopardului de Aur de la Locarno, “Mrs Fang”. Filmul documentaristului radical Wang Bing spune o poveste care a generat o întreagă dispută etică atât în perioada realizării, cât şi după premiera la prestigiosul festival elveţian. “Mrs Fang” este prezentat în parteneriat cu Astra Film Sibiu – fiind unul dintre cele 4 documentare prezente la Cannes, pe care cele două festivaluri care se desfăşoară în paralel au decis să le prezinte concomitent şi în premieră, în această săptămână în Bucureşti şi la Sibiu.

    În acest weekend are loc şi Retrospectiva Béla Tarr, cu patru dintre cele mai puternice filme ale regizorului. Astăzi se proiectează filmul “Almanac of Fall” (1985) de la ora 20.30, la Cinemateca Eforie, iar sâmbătă va rula, în acelaşi loc, de la 15.45, capodopera cineastului, Werckmeister Harmonies (2001) şi, de la ora 19.00, filmul premiat la Veneţia după care regizorul a decis să renunţe la cariera de cineast, The Turin Horse (2011). Tot la Cinemateca Eforie va fi proiectat duminică, de pe peliculă, filmul de 7 ore şi jumătate al regizorului, Satantango (1994).

    Béla Tarr, un lup singuratic al cinemaului Est-European post-tarkovskian acceptă rar ieşirile în public, astfel încât întâlnirea de sâmbătă la Cinemateca Eforie, când regizorul va intra în dialog cu reputatul critic francez Jean Michel Frodon, invitat special al festivalului, este de neratat.

    Duminică publicul cinefil bucureştean va avea şansa de a-l vedea în carne şi oase pe unul dintre cei mai tineri şi talentaţi actori ai momentului, Louis Garrel. Provenit dintr-o familie de cineaşti şi prezent în două pelicule care vor rula în acest weekend la ediţia a VIII-a a “Les Films de Cannes à Bucarest”, Louis Garrel va răspunde întrebărilor publicului după proiecţia de la Cinema Pro a filmului “Le Redoutable”, în regia lui Michel Hazanavicius, unde interpretează personajul lui Jean-Luc Godard, figură emblematică a Noului Val Francez.

    În fiecare seară, după proiecţii, cinefilii sunt aşteptaţi la un pahar de vin, la Appollo 111 (Str. Actor Ion Brezoianu, nr. 23 – 25) să povestească despre filmele zilei şi despre cele care vor urma.

    Programul complet al Festivalului este disponibil la adresa: www.filmedefestival.ro

  • Superland, cel mai mare mall pentru copii din Europa, se va deschide în noiembrie in România

    Compania a demarat o campanie de recrutări, încercând să angajeze 120 de persoane, din care 60 sunt doar îngrijitorii de copii. Compania estimase o valoare a investiţiei de cinci milioane de euro, dar ulterior valoarea acesteia a crescut până la aproximativ opt milioane de euro. „În principiu, vor fi create peste 220 de locuri de muncă, având în vedere că vor fi 50 de magazine care vor avea personal propriu, aceştia alăturându-se celor 120 de angajaţi ai noştri”, a explicat Păunescu, fost şef al Gărzii Financiare Braşov.
     
    Arhitecţii au ţinut cont de faptul că întregul complex este destinat celor mici. Astfel, treptele de la intrarea principală au fost proiectate de dimensiuni mai mici, uşor practicabile copiilor. De asemenea, pentru persoanele cu dizabilităţi – copii, părinţi sau bunici – a fost amenajată o rampa de acces, cu un grad mic de înclinare, construită conform normelor şi standardelor.
     
    Faţadele clădirii vor fi decorate de către o companie specializată în proiectare, cu o vastă experienţă la nivel mondial.
    În principiu, intrarea va fi transformată într-un castel medieval, iar materialul folosit pentru sculpturi este polistirenul, îmbrăcat în trei straturi de răşină poliuretanică de înaltă densitate, rezistent la intemperii. Turnurile castelului vor fi vizibile de la o distanţă mare, cu ajutorul luminii arhitecturale pe timpul nopţii.
    În aer liber, pe partea de nord, este amenajată o terasă de vară cu o vedere panoramică extraordinară, care are o suprafata de peste 500 mp. Clienţii se vor bucura aici de băuturi şi produse alimentare servite de la un stand amenajat pe terasă exclusiv în sezonul cald.
     
    Centrul comercial va avea pe o zonă de 1.600 de metri pătraţi tobogane, va avea un Luna Park, o zonă de jocuri electronice şi una dedicată realităţii virtuale. De asemenea, dezvoltatorul a anunţat că o zonă principală de atracţie va fi reprezentată de simulatorul de schi, dar şi de cinematograful 8D la 360 de grade. „Este primul cinematograf de acest fel din estul Europei”, a mai spus Păunescu. Vor fi create cinci săli tematice de evenimente, precum şi o zonă de spectacole, scrie bizbrasov.ro
     
  • Se deschide cel mai mare parc de distracţii din România pentru copii! Cinema 8D, unic în Europa, „Luna Park”

    Compania a demarat o campanie de recrutări, încercând să angajeze 120 de persoane, din care 60 sunt doar îngrijitorii de copii. Compania estimase o valoare a investiţiei de cinci milioane de euro, dar ulterior valoarea acesteia a crescut până la aproximativ opt milioane de euro. „În principiu, vor fi create peste 220 de locuri de muncă, având în vedere că vor fi 50 de magazine care vor avea personal propriu, aceştia alăturându-se celor 120 de angajaţi ai noştri”, a explicat Păunescu, fost şef al Gărzii Financiare Braşov.
     
    Arhitecţii au ţinut cont de faptul că întregul complex este destinat celor mici. Astfel, treptele de la intrarea principală au fost proiectate de dimensiuni mai mici, uşor practicabile copiilor. De asemenea, pentru persoanele cu dizabilităţi – copii, părinţi sau bunici – a fost amenajată o rampa de acces, cu un grad mic de înclinare, construită conform normelor şi standardelor.
     
    Faţadele clădirii vor fi decorate de către o companie specializată în proiectare, cu o vastă experienţă la nivel mondial.
    În principiu, intrarea va fi transformată într-un castel medieval, iar materialul folosit pentru sculpturi este polistirenul, îmbrăcat în trei straturi de răşină poliuretanică de înaltă densitate, rezistent la intemperii. Turnurile castelului vor fi vizibile de la o distanţă mare, cu ajutorul luminii arhitecturale pe timpul nopţii.
    În aer liber, pe partea de nord, este amenajată o terasă de vară cu o vedere panoramică extraordinară, care are o suprafata de peste 500 mp. Clienţii se vor bucura aici de băuturi şi produse alimentare servite de la un stand amenajat pe terasă exclusiv în sezonul cald.
     
    Centrul comercial va avea pe o zonă de 1.600 de metri pătraţi tobogane, va avea un Luna Park, o zonă de jocuri electronice şi una dedicată realităţii virtuale. De asemenea, dezvoltatorul a anunţat că o zonă principală de atracţie va fi reprezentată de simulatorul de schi, dar şi de cinematograful 8D la 360 de grade. „Este primul cinematograf de acest fel din estul Europei”, a mai spus Păunescu. Vor fi create cinci săli tematice de evenimente, precum şi o zonă de spectacole, scrie bizbrasov.ro