BusinessMagazin

Tag: cinema

  • Ai cinema, eşti cineva

    Aceste încăperi devin şi simboluri ale statutului social al proprietarilor, scrie The Telegraph.
    Ele pot fi separate de restul casei nu numai pentru a le oferi proprietarilor un loc izolat de relaxare, ci şi pentru că, pur şi simplu, un televizor nu se potriveşte cu stilul în care a fost decorat salonul care ar trebui, în mod normal, să-l găzduiască, dându-le astfel proprietarilor posibilitatea să încerce un alt stil decorativ numai pentru spaţiul respectiv. Accesul către astfel de încăperi poate fi uşor vizibil sau ascuns după vreo bibliotecă, pentru cei care-şi simt imaginaţia decoratoare stimulată de poveştile cu tot felul de cotloane ascunse în casele de altădată. Pentru cei care vor să urmărească şi emisiuni televizate şi filme ca la cinema, designerii de interior recomandă proiector şi ecran retractabil care vin în completarea televizorului şi a sistemului de sunet. Se poate opta şi pentru instalarea unui cinema casnic în toată regula, care are avantajul că locatarii şi, eventual, invitaţii lor pot urmări tihniţi un film fără să fie deranjaţi de necunoscuţi. Preţurile unui asemenea capriciu pornesc de la câteva zeci de mii de euro, afirmă designerii, şi asta numai pentru echipamentele în sine. 

  • Filmul „Oh, Ramona”, recomandat de tineri: „E foarte tare. O poveste reală care se întâmplă cam des”

    “Îl recomand. Mi-a plăcut schimbarea personajului principal”, spune un spectator din Târgu Jiu.

    Tinerii recomandă filmul “Oh, Ramona”. Unii spun că e o comedie reuşită, alţii cred că pentru tineri e o lecţie de viaţă.

    “Îl recomand pentru că este o idee foarte tare a filmului, este o poveste foarte reală care se întâmplă cam des. Mi-a plăcut felul în care a fost filmat şi chestiile care apăreau şi pe ecran când era o glumă. E foarte tare”, spune şi o clujeancă.

    Comedia „Oh, Ramona” i-a impresionat pe tinerii din Ploieşti. “Da, a fost amuzant filmul, nu a fost neapărat limbajul vulgar şi de aceea l-aş recomanda”, spune un tânăr.

    “Este un film românesc şi cred că este important pentru noi să sprijinim această industrie a noastră. Are un vibe nou şi… nu ştiu… este frumos, este special pentru noi, pentru tineri şi chiar îţi dă un vibe şi un feeling bun. Cu siguranţă l-aş recomanda”, completează o spectatoare.

    “Oh, Ramona!” e filmul românesc filmat în engleză la Braşov, Constanţa şi Bucureşti, cu o distribuţie din care fac parte, alături de tineri actori şi vedete din România, şi mulţi artişti din Marea Britanie şi de peste Ocean.

    Regizorul Cristina Jacob are deja fanii ei, după succesul comediilor “Selfie” şi “Selfie 69”, iar acum aceştia au ocazia să dezbată cu fanii cărţii lui Andrei Ciobanu ce are varianta văzută a poveştii de a provocat reacţiile entuziaste ale publicului larg încă înainte de premiera oficială a filmului, aproape toate biletele pentru proiecţiile organizate în avanpremieră fiind epuizate. Abia acum, când comedia a intrat în programul cinematografelor din toată ţara, se va putea vedea cu ce iese filmul în evidenţă în materie de adolescenţă şi maturizare la nivel de alegeri sentimentale.

    Comedia “Oh, Ramona!” a fost lansată în cinematografele din toată ţara pe 14 februarie 2019, de Ziua Îndrăgostiţilor.

    Link trailer: https://www.youtube.com/watch?v=EykqSLTbYaU

    Facebook: RamonaMovie/”>https://www.facebook.com/OhRamonaMovie/

    Instagram: ramona_movie/?hl=ro”>https://www.instagram.com/ohramona_movie/?hl=ro

  • RETROSPECTIVA anului 2018 în CINEMA. De la marile trofee la subiecte care au animat industria. Serialele rămân în tendinţe

    “Răzbunătorii: Războiul Infinitului/ Avengers: Infinity War”, lider în box office-ul mondial

    O producţie din universul Marvel, lungmetrajul regizat de Joe şi Anthony Russo a avut încasări de peste 2 miliarde de dolari la nivel mondial, fiind secondată în top de un alt film al aceluiaşi producător, “Pantera neagră/ Black Panther”, de Ryan Coogler.

    Disney este lider de box office în America de Nord

    Disney este producătorul filmului cu cele mai mari încasări în America de Nord în 2018 – titlul din universul Marvel “Pantera neagră/ Black Panther” – 700 de milioane de dolari. De altfel, locurile al doilea şi al treilea din box office-ul nord-american sunt ocupate tot de producţii Disney-Marvel, “Avengers: Infinity War” (678,8 milioane de dolari) şi “Incredibles 2” (608,6 milioane de dolari).

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Filmul românesc “Soldaţii. Poveste din Ferentari”, PREMIU pentru cel mai bun film la Queer Porto

    Filmul regizat de Ivana Mladenovic a câştigat premiul competiţiei oficiale a celei de-a patra ediţii a festivalului, care l-a avut ca invitat special pe scriitorul american Dennis Cooper.

    Din juriu au făcut parte Da Mata (artist şi curator), Liad Hussein Kantorowicz (performer) şi Tiago Alves (jurnalist).

    Premiul, în valoare de 3.000 de euro, a fost susţinut de televiziunea publică RTP2, care a achiziţionat drepturile de difuzare pentru film.

    Juriul a explicat faptul că are de-a face cu un “film excelent, care pune sub semnul întrebării normele heterosexuale româneşti ce pedepsesc corpul şi dorinţele, provocând durere oricui îndrăzneşte să fie diferit”.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • O animaţie, o comedie şi o dramă tulburătoare sunt noutăţile penultimului weekend de august

    Aventurile din benzi desenate pentru copii, umorul cu acţiune pe tema fostelor relaţii şi tragedia cutremurătoare sunt direcţiile în care îmbie spectatorii călătoriile cinematografice ce au premiera la finalul săptămânii.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, de Radu Jude, la Festivalul de la Toronto

    La cea de-a 43-a ediţie a festivalului vor fi acordate, în baza votului publicului, marele premiu pentru lungmetraj şi, printre altele, trofeul Federaţiei Internaţionale a Criticilor de Film (FIPRESCI).

    Recent, lungmetrajul lui Radu Jude a fost premiat cu trofeul Golden Mimosa pentru cel mai bun scenariu la Herceg Novi Film Festival – Montenegro Film Festival. Motivaţia juriului a fost: “Un cineast unic, care este suficient de curajos să ne ţină prinşi şi să ne educe cu un scenariu care are o formă neortodoxă din punct de vedere didactic, dar care e suprinzător de accesibilă, rareori folosită în cinema. Puterea lui intelectuală şi perspectiva istorică sunt o combinaţie perfectă pentru semnificaţia subiectului dificil şi dureros din trecut care rezonează la nivel universal astăzi”.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Avanpremiera bucureşteană a noii pelicule semnate de Radu Jude are loc pe 10 septembrie

    Lungmetrajul “Îmi este indiferent dacă în istorie vom intra ca barbari”, recompensat cu Globul de Cristal la Festivalul de la Karlovy Vary 2018, a fost desemnat, recent, drept propunerea României pentru o nominalizare la premiul Oscar pentru cel mai bun film într-o limbă străină alta decât engleza în 2019.

    Filmul va fi proiectat în avanpremieră pe 10 septembrie, de la ora 19.30, la Cinema Elvire Popesco din Bucureşti.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Semne bune pentru filmul românesc

    Deşi am regăsit în Charleston multe dintre problemele cinematografiei româneşti postdecembriste, Creţulescu reuşeşte să îşi ţină publicul captiv – într-o poveste aparent banală – prin interacţiunea dintre protagonişti şi dialogul excelent dintre aceştia. O să fiu mai clar: Charleston include scene statice, lipsite de orice mobilitate a camerei de filmat, care pentru mine reprezintă un soi de marcă înregistrată a filmului românesc.

    Sunt fie scene în care două personaje poartă o discuţie prea lungă, fie unele în care camera se îndreaptă, lent, către o anumită imagine sau situaţie. Nu sunt un mare fan, deşi tehnica e des folosită şi în alte ţări cu o bogată cultură cinematografică; cel mai bun exemplu în acest sens e dat de filmele ruseşti. Poate e doar o coincidenţă, dar şi la cineaştii ruşi tineri am văzut – mai ales în cadrul scurtmetrajelor – o tendinţă către un stil regizoral mult mai dinamic, aşa cum se întâmplă şi în cazul noii generaţii de profesionişti români.

    Şi Andrei Creţulescu e un regizor tânăr, iar filmul e dovadă a curajului său şi a dorinţei de a experimenta. Fiind primul său lungmetraj, cred că ne putem aştepta la lucruri bune din partea sa în anii ce vin. În concluzia celor de mai sus, Charleston ilustrează perfect momentul de tranziţie a filmului românesc către o formă mult mai dinamică, mai comercială (luaţi însă termenul într-un mod pozitiv) şi care ar putea aduce oamenii într-un număr mult mai mare în sălile de cinema.

    Pavlu, pentru mine unul dintre cei mai talentaţi actori ai generaţiei sale, joacă aproape de perfecţiune; el reuşeşte să transmită spectatorului sentimente contradictorii, de la lehamite şi resemnare la ură şi, în cele din urmă, acceptare.

    De remarcat în Charleston este şi muzica, meritul revenindu-i aici lui Massimiliano Nardulli. Am numărat cel puţin 10 persoane care încercau, în timpul vizionării, să identifice melodiile de pe coloana sonoră.

    Povestea din Charleston nu e una complicată, dar relaţia dintre personaje îi dă o anume profunzime. Vorbim de o aventură în trei, dar una în care facem cunoştinţă doar cu două personaje; nu vreau să vă răpesc plăcerea de a fi surprinşi, aşa că vă las să descoperiţi detaliile în sala de cinema.

    Ar mai fi multe de spus despre Charleston şi despre noua eră a filmului românesc în general, pentru că eu cred că industria trece prin transformări profunde, dar închei cu recomandarea de a vedea Charleston pe marele ecran. E timpul să acordăm şanse şi producţiilor locale, care în ciuda bugetelor reduse pot oferi o experienţă cinematografică mult mai satisfăcătoare decât blockbusterele americane pentru care plătim, săptămână de săptămână, bilet de intrare în sala de cinema.

    Nota: 8/10

  • Ce altceva mai rulează la cinema?

    Nu obişnuiesc să dau prea multe detalii din filme, dar simt de această dată nevoia să vă scutesc de un drum inutil în sala de cinema. Prin urmare, protagonistul e un poliţist pe nume Tadek, care se decide să investigheze un caz rămas nesoluţionat. El ajunge repede la ideea că detaliile cazului seamănă izbitor de mult cu cele povestite de un scriitor în ultima sa carte poliţistă. Tadek îl interoghează pe Kozlow (autorul în cauză), acesta îi răspunde într-un soi de metafore fără noimă, iar totul se transformă într-un soi de orgie extrem de violentă şi mai ales stupidă. Gata, puteţi alege liniştiţi un film care chiar să merite banii.
    Dark Crimes conţine o doză mult prea mare de violenţă sexuală, inclusiv violuri sau imagini cu femei în lesă care trebuie să se târască în genunchi. Regizorul a vrut probabil să scoată în evidenţă depravarea lumii în care se petrece acţiunea, dar a reuşit doar să prezinte o serie de imagini care provoacă repulsie.
    Având că în vedere că vorbim de un scenariu bazat pe un material şi nu un material adaptat pentru marele ecran, mi-e greu să înţeleg de ce producătorii au insistat ca acţiunea să se petreacă în Polonia. Credeam că am trecut de vremea în care toate personajele din filme vorbesc engleză indiferent de locul sau contextul povestirii. Evident, m-am înşelat; toată lumea vorbeşte engleza pe străzile din Polonia, inclusiv crainicii de televiziune care ar fi trebuit să se adreseze cetăţenilor de rând.
    Nu asta ar fi neapărat cea mai mare problemă a filmului, pentru că vorbim de un eşec pe toate palierele: regie, actori, scenarişti, scenografi şi mai ales cel care a dat undă verde proiectului.
    Scenariul are atât de multe găuri încât regizorul a apelat, probabil din disperare, la cele mai neinspirate metode de a explica ordinea lucrurilor. Spre exemplu, asistăm la o scenă în care un prieten de-al lui Tadek apare doar pentru a povesti ce s-a întâmplat în ultimul an şi ceva.
    Jim Carrey, care încearcă să îl interpreteze pe Tadek, semnează cel mai insipid rol de care eu îmi pot aduce aminte. Deşi e un actor care are mai multe de arătat decât o face de obicei – cel mai bun exemplu fiind Eternal Sunshine of the Spotless Mind – Dark Crimes e un episod pe care ar trebui să îl şteargă din CV.
    Nu pot să închei nici măcar cu recomandarea de a urmări filmul atunci când nu aveţi nimic mai bun de făcut, pentru că ideea de a nu face nimic pare să ofere mai multe avantaje decât v-ar putea oferi Dark Crimes.

    Notă: 3/10

    Dark crimes
    Regia: Alexandros Avranas
    Distribuţie: Jim Carrey, Charlotte Gainsbourg, Marton Csokas
    Durată: 1 oră 32 minute
    Buget: 4,7 milioane dolari
    Data lansării: 18 mai

  • O poveste pregătită în zece ani. Şi alte 18 filme pe deasupra – VIDEO

    Avengers: Infinity War
    Regia: Joe şi Anthony Russo
    Distribuţie: Robert Downey Jr., Chris Hemsworth, Mark Ruffalo
    Durată: 2 ore 40 minute
    Buget: 300 milioane dolari
    Data lansării: 27 aprilie

    Avengers: Infinity War nu este un film perfect, dar e genul de film căruia nu vrei să îi vezi defectele. Vorbim de o producţie atât de impresionantă încât e greu de spus cum ar fi putut arăta cu un alt regizor sau cu o altă echipă de scenarişti. Cred însă că majoritatea celor care merg în sălile de cinema pentru a vedea filmul – şi recomand tuturor să o facă – vor pleca mulţumiţi sau chiar uimiţi de ceea ce au urmărit.
    Nu o să înşir aici toate personajele cu care vă veţi reîntâlni în Infinity War, pentru că sunt prea multe, dar producătorii au făcut în aşa fel încât fiecare element din universul cinematografic Marvel să aibă un rol în desfăşurarea poveştii.
    Nu ştiu de vreun film al cărui deznodământ să fi fost construit cu atâta atenţie şi în atâţia ani. Mai important, însă, este faptul că această concluzie nu dezamăgeşte. Avengers aduce la un loc toate părţile bune din universul Marvel şi le lasă cumva în umbră pe cele mai puţin reuşite. Având în vedere tensiunea construită cu atenţie de regizori, poate că aceştia ar fi putut renunţa la câteva glume. Pe de altă parte, să nu uităm că sursa acestor filme e ceea ce americanii numesc „comic books”.
    Un lucru pe care e important să îl menţionez: atunci când numele producătorului a apărut pe ecran, marcând finalul filmului, m-am uitat instinctiv la ceas pentru că mi se părea că totul a durat prea puţin. O să fiu mai clar: filmul durează 2 ore şi 40 de minute, dar sentimentul a fost că mi-aş fi dorit să dureze de două ori mai mult. Veţi pleca din sălile de cinema cu foarte multe semne de întrebare, şi asta nu pentru că filmul s-ar termina în mijlocul acţiunii, ci pentru că e greu de descifrat ce va urma în universul cinematografic Marvel. Pentru mine a fost o surpriză plăcută, fiind oarecum plictisit de filmele care se termină într-o notă pozitivă pentru „băieţii buni”.
    Avengers: Infinity War a reuşit performanţe notabile în weekendul de lansare, doborând atât recordul de încasări din Statele Unite – 257 de milioane de dolari faţă de 247,9 milioane, recordul deţinut anterior de Star Wars: The Force Awakens – cât şi pe cel de încasări la nivel global, cu uluitoarea sumă de 640 de milioane de dolari. Anterior, cel mai bun weekend de lansare aparţinea Fast & Furious 8, care adunase 540 de milioane de dolari din bilete la nivel global. Evident, Avengers: Infinity War a debutat pe primul loc în toate ţările, iar cei de la Disney se pot aştepta la acelaşi lucru şi pe data de 11 mai, atunci când filmul va ajunge în cinematografele din China.
    Cei care nu au urmărit filmele lansate de studiourile Marvel în ultimii zece ani nu vor „prinde“ momentele subtile din Avengers: Infinity War şi nu vor putea experimenta emoţia poveştii, nefiind ataşaţi de personajele principale. Pentru toţi ceilalţi, filmul va aduce satisfacţia unui final pe măsura aşteptărilor. Închei repetând recomandarea din primele rânduri: mergeţi să vedeţi Avengers: Infinity War. Nu veţi regreta.

    Nota: 9/10